Era rece ?i extrem de ?ntuneric ?n acel loc ?n care Kku?ai ajunse imediat ce ?nchise ochii. Dar, chiar ?i a?a, i se p?rea nu? de ce c? cunoa?te acel loc. De aceea ?i-?i ciuli urechile ?i ascult? cu aten?ie, c?ci de?i ceva adanc ?n interiorul lui ?i spunea c? trebuia s? avanseze, b?iatul nu era totu?i sigur ?ncotro s-o ia. Dar, fiind un b?iat de?tept, Kku?ai ??i spuse, ?Dac? a?tept pu?in, la sigur simt de undeva un curent de aer. ?i, cum de unde se simt de obicei curen?ii de aer po?i g?si ?i-o u?? spre exterior, la sigur o g?sesc ?i aici, c?ci tata are dreptate cand spune c? numai lene?ul ?i prostul nu g?sesc ie?ire din situa?ie: lene?ul pentru c? i-i lene s?-?i mi?te picioarele, iar prostul pentru c? habar n-are.” Apoi, chicotind, c?ci gluma p?rintelui lui i se p?rea ?ntotdeauna bun?, Kku?ai privi ?n jur.

  Numai c? iar nu v?zu nimic, de?i crezuse c? cat de curand ochii o s? i se dea cu ?ntunericul ?i atunci la sigur o s? vad? ceva. Dar, v?zand c? totu?i nu poate s? vad? nimic ?n jur, Kku?ai se ?ncrunt?. Apoi se bosumfl? ni?el, c?ci chiar nu putea ?n?elege ce fel de loc era acela ?n care ajunse pan? la urm?, c?ci nu a?a auzise el de la b?tranii tribului c? ar ar?ta Lumea de Dincolo.

  Dintr-o dat? ?ns? Kku?ai tres?ri auzind de nic?ieri vocea unui copil plutind ?n jurul lui, ?Iar tu, cine e?ti tu?” ?l ?ntreb? acel copil pe Kku?ai, chicotind. De aceea ?i se ?ntoarse Kku?ai ?n stanga ?i-n dreapta s? vad? totu?i de unde se auzea vocea. Numai c? iar nu v?zu nimic.

  Sim?ea totu?i c? nu i se n?z?rise ?i c? la sigur auzise vocea cuiva. De aceea, ?nchizand ochii, ascult? cu mare aten?ie. De auzit ?ns? nu se auzea nimic, numai c? Kku?ai era sigur c? acel copil era pe undeva prin preajm?. ?i, cum ?tia el c? pe copii ?i faci aten?i punandu-le ?ntreb?ri, spuse, ?Dar tu? Cine e?ti tu?”

  ?Eu?” ?ntreb? vocea copilului. ?Probabil sunt tu. Cel din interiorul t?u. Nu m? vezi?”

  ?Nu,” r?spunse Kku?ai extrem de mirat. Ba chiar scutur? ?i din cap s?-?i alunge acele ganduri, c?ci… poate ?i i se n?z?rise totu?i. Nu i se n?z?rise ?ns?, c?ci copilul ?l ?ntreb? iar, cat de curand:

  ??i nici nu m? sim?i?” Insist? copilul, iar tremurul vocii lui era oarecum dulce ?i inocent.

  Asta ?ns? ?l f?cu pe Kku?ai s? fie extrem de atent. Apoi deveni ganditor, c?ci de?i era sigur c-ar fi trebuit m?car s?-l simt? pe acel copil, el nu sim?ea nimic. Doar sim?ea c? mai era cineva prin preajm?. De aceea ?i spuse ?ntr-un final oarecum ?ncurcat, ??i totu?i nu te simt eu pe tine.”

  ?Atunci chiar c?-i straniu,” spuse acel copil, iar Kku?ai sim?i ?n vocea lui o oarecare confuzie. ??i-i chiar ciudat, c?ci eu credeam c? pot fi v?zut ?i auzit de oricine. Se pare totu?i c? m-am ?n?elat. Sau… poate nu?” Chicoti iar copilul. Dup? care Kku?ai auzi cum copilul pocni din degete ?i, cat de curand, se f?cu lumin? de jur ?mprejur.

  Lumina ?ns? p?ru s?-i deranjeze ochii lui Kku?ai, c?ci prea mult st?tuse el pe ?ntuneric. De aceea ?i-i ?nchise brusc. Ba chiar ?i-i acoperi ?i cu bra?ele ca s? fie sigur c? n-o s?-l doar? dup? aceea. Apoi, cand sim?i c? ar putea privi ?n jur f?r? s? ame?easc? sau s? fie orbit de acea lumin?, Kku?ai ??i lu? ?n sfar?it bra?ele de la ochi ?i privi ?n fa??. ?i se mir? extrem de mult s? vad? un copil de vreo ?apte ani. ?i avea de ce s? fie mirat, c?ci, dup? voce, lui i se p?ruse c? acel copil n-are mai mult de vreo 4 ani. Ceea ce-l f?cu ?ns? pe Kku?ai atent fu postura copilului, care p?rea c? se gande?te la ceva ?i de asta stramba din cand ?n cand din nas.

  Abia cand copilul ??i d?du seama c? Kku?ai ?l vede totu?i, ?l privi cu aten?ie. Dup? care se ?ncrunt? pentru cateva secunde, ca s? devin? vesel alte secunde dup? aceea. ?i, cu voce vesel?, spuse, ??i totu?i m? vezi. Ah, ce prostu? am fost crezand c?-s doar o fantom?.” Apoi iar rase vesel din cale afar?, crezand c? f?cuse o glum? a naibii de bun?.

  Numai c? bucuria lui exagerat? i se p?ru stranie lui Kku?ai. De aceea b?iatul ?l privea oarecum pe sub sprancene. ?i mai avea un motiv s?-l priveasc? pe acela chiora?, c?ci… unul la man?: nu se prezentase cine-i, ?i doi la man? - Kku?ai nicicand nu auzise c? dup? moarte te ?ntampin? un copil ca s? te duc? pan? la Poarta Raiului sau a Iadului. Pe el ?ns? ?l ?ntampin? un copil. Ceva care nu-i fu totu?i pe plac la ?nceput, c?ci i se p?rea c? pan? ?i P?rintele Haos ?l considera copil ?i de asta trimise un copil s?-l ?ntampine, cand el ar fi preferat un Spirit matur, c?ci ?i el se credea deja mare.

  Totu?i, v?zandu-se dintr-o dat? analizat din cap pan?-n picioare de acel copil, de parc? acela i-ar fi citit gandurile ?i nu i-ar fi pl?cut s? se gandeasc? astfel despre el, Kku?ai ??i feri privirea. Apoi, ca s? nu-i dea de ?tire b?iatului c? se sim?ea ?ncurcat, decise s? priveasc? cu mare aten?ie pere?ii acelui loc, chipurile e foarte ocupat. Astfel, privindu-i cu mare aten?ie, Kku?ai ??i d?du seama c? se afla de fapt ?ntr-un tunel, cu pere?i s?pa?i neuniform, nu mai lat de vreo 10 metri ?i cu f?clii ?n form? de ?ngera?i ?nfipte ?n acei pere?i.

  Apoi, plimbandu-?i privirea de-a lungul acelui tunel, cel pu?in cat putea s? vad?, Kku?ai observ? ?ngera?i grava?i ?n p?mantul jilav al pere?ilor tunelului. Numai c? acei ?ngera?i nu erau pur ?i simplu grava?i, ci p?reau c? zboar? deasupra unei imense campii ?nflorite. Asta se vedea pe peretele din partea dreapt?. Numai c?, aruncandu-?i privirea spre peretele din stanga, Kku?ai se cutremur? pu?in, c?ci acolo tot erau ?ngera?i, doar c? aceea zburau deasupra unui camp de fl?c?ri. Astfel, ?nghi?ind ?n sec de mai multe ori ?i sim?indu-se ?nfrico?at, Kku?ai ?l ?ntreb? pe copil, ??i… locul ?sta, ce loc e?”

  Copilul, extrem de mirat s-aud? astfel de ?ntreb?ri, privi mai ?ntai ?int? la Kku?ai. V?zandu-l ?ns? extrem de confuz, privi ?i el ?n jur: mai ?ntai la peretele din dreapta, dup? care la cel din stanga. Apoi se ?ncrunt? ni?el de parc? s? vad? acei ?ngera?i grava?i ?n p?mant jilav i-ar fi adus aminte de via?a lui. Ba chiar ?i stramb? din nas. Numai c?, dup? cum firea copiilor e schimb?toare, acel copil se ?nveseli ?I se spune Etirpārppuka? sau Tunelul A?tept?rilor De?arte dac? e s? vorbim pe limba ta.”

  ?Tunelul A?tept?rilor De?arte?” ?ntreb? Kku?ai extrem de ?ncurcat. ?Dar… ce-i asta? ?i de ce i se spune totu?i astfel?”

  ?Pentru c? e Tunelul Lumii de Dincolo. Atata tot. Cel prin care trec de obicei doar sufletele inocente. De altfel exist? o legend? despre acest loc ?i de ce anume prin acest loc trec doar sufletele pure.”

  ?O legend??” ?ntreb? Kku?ai extrem de uimit. ?i, fiindc? era dintre cei care adorau pur ?i simplu pove?tile, ?ntreb?, ?Ce fel de legend?? Pot s-o aflu ?i eu? Nu de alta, dar eu nicicand n-am auzit legende despre acest loc.”

  ?E pentru c? o ?tim doar noi, cei din subterane,” o spuse copilul cu un aer misterios. ??i, dac? e s? fiu totu?i sincer, aceast? legend? a fost inventat? de aer. La fel, Spiritele care au trecut pe aici, spun c? Aerul a auzit acea legend? de la alte fiin?e nev?zute, ce-au trecut probabil vreodat? prin acest tunel, dar nu s-au ?ntors nicicand ?napoi.” Dup? care copilul ?i ?ntoarse spatele lui Kku?ai.

  Deveni ?ns? extrem de trist ?i ganditor, lucru observat ?i de Kku?ai, care se ?ntreb?, ?Ce totu?i s-o fi ?ntamplat aici?” Dar, v?zandu-l pe copil f?candu-i cu mana s?-l urmeze, Kku?ai se gr?bi s? ?in? pasul cu el, c?ci chiar dac? copilul p?rea s? nu se gr?beasc?, nu voia totu?i Kku?ai s? fie l?sat ?n urm?.

  Apoi, cand Kku?ai ajunse ?n stanga lui ?i mergeau deja la pas lent, um?r la um?r, copilul spuse, ?De fapt, dac? o s? ascul?i cu aten?ie, o s? auzi ni?te ?oapte. ?i… se spune c? acele ?oapte sunt de fapt cele care au dat na?tere legendei Etirpārppuka?-ului.”

  ?Cuvinte? ?oapte? Dar… eu n-aud nimic.” Rosti Kku?ai ?ncurcat ?i mirat ?n acela?i timp.

  Asta-l f?cu pe copil s? se opreasc?. Apoi, privind ?n urm? pentru cateva secunde, spuse, ?E din cauza c? prea te for?ezi s? le auzi. Dar, dac? o s? le ascul?i cu sufletul, copile Kku?ai, atunci o s? ?n?elegi ?i a lor semnifica?ie.”

  F?cu ?ns? copilul ochi mari, la fel ca ?i Kku?ai de altfel, care-l ?ntreb?, ?Dar… de unde ?mi ?tii tu totu?i numele? Eu… nu ?in minte s? ?i-l fi spus.”

  De asta ?i zambi copilul, ??tiu pentru c? eu sunt nimeni altul decat Ni?aivu.”

  ?Ni?aivu?! Aaaa… amintire!” Murmur? Kku?ai de parc? ar fi vrut s? se conving? de ceva.

  ?A?a e,” spuse Ni?aivu vesel, dup? care ?i ?ntoarse din nou spatele, for?andu-l pe adolescent s?-l urmeze. ?Sunt de fapt gardianul acestor locuri, c?ci… de?i nu pare… amintirile pot fi mai devoratoare decat orice alt? fiin?e mistic? ?i f?r? suflet.”

  ?Dar… de ce e?ti tu aici? Credeam c?, la fel ca ?i acest loc, e?ti doar o legend?. De fapt… noi te numim O??u.”

  Copilul chicoti, ??i iar te ?n?eli, c?ci O??u este al meu frate ?i nu eu.”

  ?Al t?u frate? Mai exist? ?i al?i copii slujind Lumii de Dincolo?”

  ?A?a e. De altfel sunt atat de mul?i ?ngera?i ?n lumea asta, c?ci nici eu n-am ajuns s?-i cunosc pe to?i. De altfel cred c? nimeni ?n lumea asta n-a ajuns s? cunoasc? complet p?mantul ?i Universul. La fel nu cred c? exist? cineva pe lume care s? fi ?n?eles de fapt esen?a existen?ei.”

  Kku?ai se ?ncrunt?, ?De ce crezi asta?”

  ?Pentru c? e mai mult decat evident, iar tu e?ti exemplu viu.”

  ?Eu? Exemplu viu?” ?i Kku?ai scutur? brusc din cap. ?Nu ?n?eleg la ce te referi dac? sincer.”

  Ni?aivu chicoti iar. ??i ai ?i de ce s? fii ?ncurcat. Doar e prima oar? cand e?ti aici, nu?”

  ?A?a e!”

  ?Atunci nici n-aveai de unde ?ti de acest loc. La fel n-ai de unde ?ti c? acest Tunel al Amintirilor De?arte nu face parte din Lumea de Dincolo. Mai mult i-a? spune Lumea de Mijloc. ?i… s? fiu sincer, nimeni din noi n-a v?zut Lumea de Dincolo. ?n afar? de Maranam ?i ai lui slujitori desigur. Doar c? ei… acele suflete m? refer… n-o s? spun? nicicand ce-au v?zut acolo. ?i… cred c? au ?i de ce s? nu spun? nim?nui, c?ci din cei ce-au intrat vreodat? acolo nu s-a ?ntors nimeni s? povesteasc? ?i altora. Totu?i, oamenii ?i fiin?ele magice precum sunte?i voi, cred c? anume aici e Lumea de Dincolo. Numai c? s? ?tii c? exist? ?i-o Lume de Mijloc, iar eu fac parte din ea.”

  ?Atunci, dac? tot zici c? asta e Lumea de Mijloc, trebuie s? fie cea numit? Ma??alam, nu? Sau cel pu?in face parte din acel ?inut.”

  ?Ba te ?n?eli din nou, c?ci Ma??alam-ul e parte a Lumii lui Kkā??u, acea parte de lume pe care o ?mparte cu Maranam. Ceea ce vezi tu aici ?i-o s? vezi imediat ce travers?m tunelul se nume?te Purgatoriu, Kku?ai. Sau, cum i se mai spune printre magi, D?n Ch?ra.”

  Auzindu-l pe copil vorbind atat de sigur, Kku?ai se cutremur?. Apoi, balbaindu-se, b?iatul ?ntreb?, ?Pur…ga…toriul? ?Vrei s? spui c-am murit deja de-am ajuns ?n Purgatoriu?”

  Copilul iar chicoti, ??i iar gre?e?ti. De altfel… cine ?i-a spus c? doar sufletele moarte ajung ?n Purgatoriu? Mai exist? ?i din acele suflete c?rora li-i dat s? ajung? ?n acest loc ?i asta doar pentru c? au o misiune de ?ndeplinit.”

  ?Totu?i, dac? spui c? am o misiune de ?ndeplinit, n-ar fi trebuit s? ajungem unde trebuie s? ajungem prin alt loc?”

  ?Prin alt loc? Precum?”

  ??tiu ?i eu: tunelurile gnomilor sau ceva de genul.”

  ?Ba nu,” spuse Ni?aivu sigur pe sine. ?Nu-i alt loc ca s? ajungi unde ??i trebuie ?ie, c?ci… acest drum a fost decis demult. Mult ?nainte de-a te na?te. A?a c?… trebuia s? fii aici.”

  ?Poate ai dreptate, c?ci cred c? demult e?ti aici ?i ?tii cum e aranjarea lumii. Numai c? a? vrea totu?i s? ?tiu ?ncotro ne ?ndrept?m noi.”

  ?Ei, nu fugi ?nainte s? po?i merge. Toate la timpul lor. ?i te asigur c-o s? afli tot ce vrei tu s? afli. Doar c? nu acum,” spuse Ni?aivu cu voce dulce. Doar c? cuvintele celea se sim?ir? oarecum de parc? l-ar fi certat pe Kku?ai. Apoi, ca s? nu-l sperie totu?i pe b?iat sau s?-l ?nfurie, c?ci ?l v?zu ?ncruntandu-se, Ni?aivu ??i ?ndulci ?i mai mult vocea ?i spuse, ??i, dac? e s? ne ?ntoarcem la legend?… ba zic eu c? ar trebui s? ne ?ntoarcem, c?ci eu pur ?i simplu nu iubesc deloc s? las lucrurile neterminate. De aceea…”

  Kku?ai ?ns?, sc?rpinandu-se dup? ceaf?, ?l ?ntreb?, ?Credeam c? copii ador? pur ?i simplu s? nu termine ce-au ?nceput. Tu nu?”

  ?Desigur c? nu. ?i nu iubesc eu asta pentru c? cred eu c?-s diferit de restul copiilor.” Apoi, zambind larg ?i inocent, de f?cu acele locuri s? lumineze straniu, Ni?aivu murmur?, ?Doar nu degeaba mi se spune ?ngera?ul Lumii de Dincolo.”

  Dar, fiind prea concentrat s? ?n?eleag? ce tot baiguia Ni?aivu, Kku?ai nu observ? nici acea lumin? sfant? ?i nici acel zambet straniu al copilului. Dar… sim?i ceva atingandu-l pe spate. ?i… era de altfel atat de nepl?cut ?ncat se cutremur?. De aceea ?i-?i atinse brusc spatele cu mana ?ncercand s-alunge ce-l deranja. N-atinse ?ns? nimic ?i asta i se p?ru straniu, c?ci ?nc? sim?ea acel ceva atingandu-l. De aceea ?i se hot?r? s? se ?ntoarc? s? vad? ce-l tot deranjeaz? atata.

  Dar ??i aduse dintr-o dat? aminte c? Yellen ?i spuse s? fie atent cand trece printr-un tunel ?i s? nu se ?ntoarc?. Nu-?i aducea ?ns? aminte nici numele acelui tunel ?i nici de ce nu trebuia s? se ?ntoarc?. Numai c? Ni?aivu, de parc? i-ar fi citit gandurile b?iatului, ??i duse degetul ar?t?tor la buze ?i-i spuse lui Kku?ai, ?S? nu te ?ntorci, m-ai ?n?eles? Nici m?car un pic, c?ci de-o faci ?i vezi ce-i ?n urm? nu te mai ?ntorci nicicand ?n Lumea de Afar?.” Astfel, mirat s? aud? astfel de cuvinte din gura unui copil, Kku?ai ?l privi ?n ochi. Se cutremur? ?ns?, v?zand o sclipire viclean? ?n ei. Ba chiar i se p?ru c? Ni?aivu ?i zambi viclean. Numai c?, secunde doar, pan? ?i Ni?aivu se cutremur?. ?i, la fel ca ?i Kku?ai, tot ?ncerca s?-l alunge pe cel ce-l deranja.

  Ceea ce-l interes? ?ns? pe Kku?ai, mai mult decat de ce sim?ea ?ngera?ul acela?i lucru ca ?i el, fu s? aud? de ce nu trebuia s? se ?ntoarc?. De aceea ?i privi cu mare aten?ie la Ni?aivu, ?i-l ?ntreb?, ??i totu?i, care-i treaba cu ?ntorsul? De ce nu se permite s? prive?ti ?n urm?? Doar e un tunel ca oricare, nu?”

  ?Ba nu,” r?spunse Ni?aivu aproape ?n ?oapt?. ?Acest loc nu-i un tunel obi?nuit. Acest loc te poate devora. ?n secunde doar. De-i permi?i.” ?i… modul ?n care Ni?aivu spuse acele cuvinte, oarecum prelungindu-le ?i ?optindu-le, i se p?ru straniu lui Kku?ai. De parc? ar fi ?ncercat s?-i bage spaima ?n oase. Mai mult decat atat ochii ?ngera?ului ?ncepur? s? se plimbe de colo-colo, ?n special fiind a?inti?i pe pere?i, unde ?ncepur? s? apar? ?i s? dispar? umbre. ?De altfel, s? ?tii, nu glumesc cand spun asta. ?i, conform legendei despre care-?i vorbeam mai devreme, tot ea spune c? amintirile sunt mai periculoase decat sabia du?manului care taie ?n carne vie.”

  ?Amintirile?” ?ntreb? Kku?ai ?ncurcat.

  ?A?a e. De altfel, ?n acest tunel se pot g?si amintirile celor care au trecut candva pe aici. ?i ?tii de ce? C? imediat ce trec de urm?toarea poart?, toate fiin?ele vii ??i las? amintirile ?n urm?. Anume ?n acest tunel. De aceea a fost numit acest loc Tunelul Amintirilor De?arte, pentru c? au fost l?sate ?n urm? de acele suflete care s-au descotorosit ?ntr-un fel de ele. ?i, uitate, aceste amintiri au devenit inutile pentru lumea de afar?. Nu ?ns? ?i pentru cea de aici. De asta se aud ?oapte ?n jur, pentru c? amintirile ?ncearc? cu disperare s? nu fie uitate.”

  Kku?ai ?ns?, sim?ind totu?i ceva straniu la ?ngera?ul cela, se ?ncrunt?. Apoi, apropiindu-se mult de urechea lui, ?i spuse lui Ni?aivu, ?De ce totu?i am impresia c? nu din cauza acelor amintiri te temi tu?” Cuvinte dup? care Ni?aivu ?nghi?i ?n sec.

  Apoi, privind ?int? ?n ochii b?iatului, Ni?aivu ?i spuse cu glas tremurat, ?Pentru c? a?a ?i e. Dar, de?i tu pari s? nu m? crezi, amintirile celea chiar c?-s de speriat. ?i… devin mon?tri. Iar dac? vrei s? te convingi, n-ai decat s? prive?ti singur ?n urm?.”

  Dar, glasul oarecum viclean al lui Ni?aivu, nu reu?i s?-l ?n?ele pe Kku?ai. Chiar ?i a?a Kku?ai se sim?i un pic confuz ?i se ?ndoi atat de spusele copilului, cat ?i de ce totu?i erau ei acolo. Numai c?, auzind iar vocea lui Yellen ?n urechi, Kku?ai tres?ri, c?ci o auzi de data asta spunandu-i atat de clar, ?Fii atent cand treci prin acel tunel al A?tept?rilor De?arte, c?ci… de r?mai captiv acolo, n-o s? g?se?ti nicicand calea ?napoi. Astfel, ca s? fii sigur c? mai ai o ?ans? s? mai vezi candva lumina, ascult?-?i doar inima ?i nu te ?ncrede ?n false amintiri, Kku?ai, la fel cum ascult?-?i doar gandul care-?i spune mereu c? acas? te a?teapt? Soarta.”

  De asta ?i murmur? Kku?ai ?ntr-un final, ganditor, ?Despre locul ?sta vorbea totu?i acel copil.” Dar, privind ?n dreapta lui, nu-l mai v?zu pe Ni?aivu ?i asta-l mir? ?i mai mult. Tres?ri ?ns? cand ?ngera?ul ap?ru brusc ?n fa?a lui. Doar c? acela privea cu ochi atat de speria?i undeva ?n fa??, c? Kku?ai se ?nsp?imant? ?i el. Numai c?, de?i tare-l mai manca pielea s? se ?ntoarc? ?i vad? ce e, Kku?ai ??i spuse s? stea totu?i cuminte. Ba chiar ?i spuse ?ngera?ului cu voce sigur?, ?Ascult? ?ncoace, Ni?aivu, poate ?i ai tu dreptate cu speriatul. Numai c? zic eu c?-i timpul s? mergem, c?ci pove?ti de groaz? se spun la gura sobei, iarna, pe timpul nop?ii, nu cand cineva are lucruri importante de f?cut. A?a c?… fii bun ?i arat?-mi ?ncotro trebuie s? m? ?ndrept pan? la urm?.”

  Ni?aivu p?ru s? nu-l aud?. Cel pu?in la ?nceput, c?ci continua s? priveasc? cu groaz? ?n spate, tremurand ca varga. Apoi, privind cu ochi ?nl?crima?i la Kku?ai, ?l ?ntreb?, ??i totu?i, chiar nu vrei s? vezi ce-i ?n spatele t?u?” Dar, de?i Kku?ai vedea lacrimi ?n ochii ?ngera?ului, i se p?ru straniu, c?ci sclipeau ei oarecum viclean. ?i… nu z?ri nici strop de team? ?n ei, de?i Ni?aivu continua s? tremure ca varga.

  De aceea ?i se ?ntreb? Kku?ai, ?Ce tot pune ?sta la cale? ?ncearc? cumva s? m? ispiteasc??” Tres?ri ?ns? cand Ni?aivu ?l privi ?int? ?n ochi, de parc? i-ar fi citit gandurile.

  ??tii,” ?i spuse ?ngera?ul cu oarecare viclene ?n glas, ?ar fi totu?i bine s? prive?ti cu aten?ie acest loc. Cine ?tie: odat? ?ntors printre ai t?i le po?i spune la ce s? se a?tepte de-or trece vreodat? pe aici.”

  ??i? De ce m? rog?” ?ntreb? Kku?ai brusc, fapt ce-l mir? pe Ni?aivu.

  ?Cum de ce? Ca toat? lumea s? ?tie c?…”

  ?Ba cel care se ?n?eal? acum e?ti tu, Ni?aivu,” ?i spuse Kku?ai cu glas sever, ?c?ci p?mantenii au o filosofie aparte, mult diferit? de a voastr?. ?i ?tii care anume?” Apoi Kku?ai t?cu, a?teptand s? vad? cum va reac?iona totu?i Ni?aivu. Acela ?ns?, f?cand o fa?? inocent?, ?l privi ?int? ?n ochi, a?teptand continuarea. De aceea ?i spuse tan?rul, tot sigur pe sine, ?Pentru c? ?nainte s? dai sfaturi altora mai bine s?-?i tr?ie?ti via?a ta. La fel p?mantenii ur?sc cand li se dau sfaturi pe care nu le-au cerut.”

  ?De ce?” ?ntreb? ?ngera?ul ?i de data asta era cu adev?rat curios.

  ?Pentru c? oamenii sunt fiin?e simple ?i ?n acela?i timp complexe. Cel mai mult ?ns? iubesc s?-?i tr?iasc? via?a a?a cum ??i doresc ei ?i nu dup? reguli. Dar de ?ntalnesc totu?i lucruri pe care nu le ?n?eleg vor ?ncerca ?n primul rand s? le rezolve singuri, ca mai apoi s? poat? merge cu capul sus ?i s? fie mandri c? singuri au reu?it ?n ceva.”

  ?Ce dac? nu le reu?e?te s? fac? asta totu?i?”

  ?Atunci cer sfaturi. De la cei cu experien?? ?i nu de la pu?ti ca mine.”

  ?Aici ?ns? cred c? cel care se ?n?eal? e?ti tu.”

  ?De ce?”

  ?Pentru c? nu oricui i-i dat s? treac? prin acest tunel. La fel nu oricine are ?ansa s? ias? de aici. De aceea cred c? experien?a n-are leg?tur? cu varsta. Experien?a are leg?tur? cu capacitatea unuia de-a ?nv??a din gre?eli ?i din ceea ce voi numi?i via??, f?r? s? ?ti?i de fapt c? via?a e ?i ?nainte ?i dup? ce ai tr?it pe p?mant. ?i acum… s? mergem! Pan? nu se face tarziu.” ?i, dup? ce ?ngera?ul spuse aceste cuvinte, lui Kku?ai i se p?ru c? Ni?aivu se sup?rase.

  Dar, de?i sim?i acea triste?e ?n glasul lui Ni?aivu, Kku?ai ??i spuse c? poate totu?i acela se preface. Nu se pref?cea ?ns?, c?ci, de parc? ar fi uitat de joaca de mai ?nainte, ?ngera?ul se ?ndrepta cu pa?i repezi spre cap?tul tunelului. De aceea ?i gr?bi Kku?ai pa?ii ?i, apropiindu-se de ?ngera?, ?i spuse, ?Totu?i, Ni?aivu, zic eu c? poate n-ar strica s-aud legenda ceea. Cine ?tie, de m? ?ntorc vreodat? acas?, pot spune pove?ti interesante. Astfel pot deveni chiar erou.”

  Auzindu-l vorbind cu atata entuziasm, Ni?aivu se roti u?or pe c?lcaie, apoi privi ?int? ?n ochii lui Kku?ai. Dar, secunde doar dup? aceasta, privi peste um?rul b?iatului, cu oarecare team?. Apoi, ?ntorcandu-i iar spatele lui Kku?ai, ?ngera?ul spuse, ??i poate ai totu?i dreptate. Doar c?… s? ?tii, nu-i chiar atat de u?or s? ajungi erou.”

  ?De ce crezi asta?”

  ?Pentru c?, uneori, dorin?ele r?man doar dorin?e. La fel ca ?i temerile: noi uit?m de ele, dar ele nu uit? nicicand de noi. Astfel ajung s? devin? amintiri. ?i, din acele amintiri, se transform? apoi ?n mon?tri.”

  ?Poate o fi a?a cum zici,” spuse Kku?ai oarecum nep?s?tor. ?Dar totu?i, zic c? s? visezi nu-i gre?eal?. La fel nu-i p?cat. Pan? la urm? ?i visele noastre sunt folositoare uneori. Ca de exemplu: atunci cand e?ti extrem de trist, po?i s? redevii cel de odinioar? visand. Astfel, ?nc?rcandu-te cu noi puteri, po?i ajunge s? f?ure?ti minuni. Nu crezi tot a?a?” Privind ?ns? ?n dreapta lui, unde-l ?tia pe Ni?aivu, Kku?ai se mir? extrem de mult s? nu-l vad?. De aceea ?i se opri, c?ci ??i d?duse seama c? acela r?mase ?n urm?. Dar de privit ?n urm? se cam temu. De aceea, stand doar locului, ?ntreb?, ?Ni?aivu, tu vii?”

  R?spuns ?ns? n-auzi dintr-o dat?, iar asta i se p?ru ciudat. Dar, cum ?i era team? s? priveasc? ?n urm? ?i mai ales din cauz? c? sim?ea nu? de ce c?-i promisese lui Yellen s? nu priveasc? ?n urm?, Kku?ai st?tu doar locului ?i ascult?. Astfel ?i fu dat s? aud? suflarea ciudat? a cuiva. Era ?ns? sigur c? nu-i a ?ngera?ului, c?ci acela, cat mersese al?turi de el, respirase normal, pe nas, aproape neauzit. Acum ?ns? suflarea ceea ?i r?suna chiar ?n urechi. ?i… mai sim?ea ?i-un miros ?n?ep?tor gadilindu-i n?rile. De aceea str?nut?.

  ?S? fii s?n?tos!” Auzi el glasul ?ngera?ului, dar iar nu-l v?zu prin preajm?. Era ?ns? sigur c?-i ?n spatele lui, c?ci de acolo ?i auzea vocea.

  De aceea, extrem de mirat s?-l ?tie pe Ni?aivu ?n spate, de?i ?l v?zuse tremurand de fric?, Kku?ai ?ntreb?, ?Dar, ce tot faci acolo? Doar spuneai c? n-ar fi bine s? r?manem ?n urm?, c?ci…”

  ?Doar… m? uitam ?i eu pe aici,” r?spunse Ni?aivu ?ntr-o doar?. Apoi chichoti de parc? ar fi ?ncercat s?-l provoace totu?i pe b?iat s? priveasc? ?i el ?n urm?.

  Kku?ai ?ns? nu se l?s? nici de data asta am?git. Ci, ?ncrezandu-se ?n instincte, ??i spuse c? ?i st? bine acolo unde e. ?i, chiar dac? st?tea oprit ?i tot auzea suflarea ceea stranie ?n spate, atat de nepl?cut? de altfel, se hot?r? s?-l a?tepte pe ?ngera? anume acolo unde era el.

  ?i f?cu bine b?iatul c? nu privi, c?ci de s-ar fi uitat ?n urm?, fie ?i pentru o clip? doar, s-ar fi cutremurat din toate m?dularele. De ce? Din cauza acelei ar?t?ri p?roase ce mergea alene al?turi de Ni?aivu. ?ngera?ul ?ns?, de?i st?tea chiar lang? acel monstru ciudat, nu p?rea deloc speriat. Din contr?: ar?ta extrem de uimit ?n timp ce privea cu mare aten?ie la fiin?a ceea stranie de lang? el. ?i chiar c? era stranie - avea corp de tarantul?, cioc coroiat de corb ?i, ?n loc de picioare, avea tentacule de caracati??. Numai c? prin acele tentacule nu circula cerneal? ca la orice caracati?? normal?, ci venin. De asemenea, ?n timp ce fiara aceea deschidea ?i ?nchidea ritmic ciocul, se auzea un abia sesizabil sunet de parc? i-ar fi vorbit celui de al?turi. Ce ?ns? ?i spunea nu era clar. Ba chiar, la un moment dat, ascultand-o, Ni?aivu se ?ncrunt?. ?i, privind furios la ar?tare, o apostrof? cu degetul de parc? ar fi vrut s?-i dea de ?tire s? fie cuminte. Apoi, dup? ce v?zu c? picura venin de pe cele dou? ace ce-i serveau ciudatei creaturi de din?i, Ni?aivu surase ?i apoi trecu ?n fug? pe lang? ea, s?rind de pe un picior pe cel?lalt ?n timp ce se apropia de Kku?ai.

  Stolen from Royal Road, this story should be reported if encountered on Amazon.

  Odat? ajuns lang? el se opri ?i-l privi, c?ci era cu adev?rat mirat s?-l vad? stand locului. Ba chiar ?i spuse oarecum ironic, ?Nu cumva pe mine m? a?teptai?”

  De asta ?i stramb? Kku?ai din nas: nu-i pl?cuse tonul. Chiar ?i a?a zise c? n-ar fi frumos s? nu-i r?spund? ghidului. De aceea ?i spuse oarecum r?stit, ?Pe cine altul? Doar ?tii c? nu cunosc drumurile pe aici.”

  ?Atunci, s? mergem!” Dup? care Ni?aivu ?i ?ntoarse spatele lui Kku?ai. ?i, s?rind de pe un picior pe altul, se gr?bi spre cap?tul tunelului, f?r? m?car s? priveasc? ?n urm?.

  Dar, nep?sarea ?ngera?ului p?ru s?-l fi deranjat pe b?iat, c?ci, la un moment dat, Kku?ai bomb?ni, ?Ar fi putut s? m? a?tepte. Pan? la urm? eu l-am a?teptat pe el. ?i…”

  ?Vii?” ?i strig? ?ngera?ul fiind deja departe. De aceea ?i gr?bi Kku?ai pa?ii, mai ales cand sim?i suflarea creaturii celeia ciudate chiar ?n spate.

  Apoi, cand atat Kku?ai, cat ?i Ni?aivu nu se mai vedeau deja, ?n acel tunel se auzi atat de clar vocea ?ngera?ului. Numai c?, de data aceea, ?i vorbea se pare creaturii celeia p?roase ?i ciudate, c?reia ?i spuse, ?Se pare c? n-ai noroc azi, R? (z?d?rnicie), s?-?i ogoie?ti foamea. A?a c?, rabd?. Cat de curand o s? vin? un altul, mai slab de fire, ?i atunci vei fi ?i tu ?mp?cat?. Pan? asta se ?ntampl? ?ns?, stai cuminte. De nu m? ?ntorc ?i te cert dup? merit.” Iar R?, de parc? l-ar fi ascultat ?i-ar fi ?n?eles vorba lui, se opri locului, ??i atinse picioru?ele din fa?? de cateva ori ?i scoase iar acel sunet ciudat din gatlej. Apoi, la pas lent, ?i urm? pe cei doi, c?ci… avea ea totu?i planurile ei, planuri ce p?reau s? nu coincid? de fel cu cele ale ?ngera?ului Ni?aivu…

  ***

  ?A?i venit!” Spuse Bodhi, ?nchinandu-se u?or, atunci cand Kku?ai ?i Ni?aivu ajunser? ?n fa?a Por?ii Purgatoriului. Numai c? faptul c? ajunser? ?n cele din urm? ?n fa?a Purgatoriului, de?i Ni?aivu ?i spuse lui Kku?ai c? nu ?ntr-acolo se ?ndreptau sau cel pu?in asta era ceea ce ?n?elese b?iatul, ?l mir? enorm pe Kku?ai. Mai mult decat atat ?ns? ?l uimi s? vad? atata frumuse?e ?n acel loc subteran.

  ?n special ?l fascina Poarta Purgatoriului care lumina ciudat de frumos. Astfel se lumina ?i acea anticamer? dac? se poate s? numim astfel locul dintre Karuvil ?i Poart?. Dar, imediat ce Kku?ai observ? sculpturile de pe pere?ii de lang? Poarta Purgatoriului, uit? ce-l uimise la ?nceput ?i privi ca fascinat la acele reprezenta?ii, c?ci erau de fapt fragmente din amintirile celor care trecuser? vreodat? pe acolo… o nunt?, na?terea unui copil, un dans vioi pe-un camp ?nflorit, uniunea dintre un b?rbat ?i-o femeie ?i… multe altele.

  Dar, de?i acele fragmente erau impresionante, Kku?ai nu st?tu s? le priveasc? pentru mult? vreme, c?ci lumina Por?ii ?l captiv? iar. ?n special ?l captivar? cele dou?sprezece ?nsemne de pe Poart?, care erau de fapt ?i locurile pe care ar fi trebuit s? fie a?ezate Balan?ele dup? ce aveau s? fie restaurate. Dar, mai mult decat atat, ?l uimi s? vad? c? Por?ile Purgatoriului se ?nchideau ?n fa?a lui ?i nu se deschideau a?a cum crezuse el c? se ?ntampl? odat? ce un suflet menit s? ajung? acolo se oprise ?n fa?a lor. De aceea ?i Kku?ai murmur? privindu-le ca vr?jit, ?Atat de minunat.”

  ?A?a ?i e,” spuse Bodhi zambind. Apoi, falfaind din ale ei aripioare transparente, ea se ridic? de pe mijlocul florii de lotus ?i se a?ez? ?n cele din urm? pe um?rul drept al lui Kku?ai. Dup? care, ?n timp ce-?i aranja cu mi?c?ri lente ve?mintele, privi ?i ea ?n aceea?i direc?ie ca ?i Kku?ai ?i-i spuse, ?De altfel nu pot s? nu fie impresionante Por?ile Purgatoriului.”

  ?Dac? nu m? ?n?el sau cel pu?in a?a mi-a spus nu demult Ni?aivu, i se mai spun ?i Por?ile D?n Ch?ra-ului.”

  ??i ai perfect? dreptate. Unii mai cunosc acest loc ?i ca Por?ile D?n Ch?ra-ului!”

  ?Dar… ceea ce nu ?n?eleg eu e de ce sunt eu aici ?i cine anume e?ti tu.”

  ?Eu?” ?ntreb? Bodhi extrem de mirat?, c?ci ea ?tia prea bine a cui b?iat e Kku?ai. La fel ?tia destul de bine din ce trib e ?i c? anume acel trib ?tia cel mai bine despre ea ?i acel loc ?i asta datorit? lui Upprisinn. Totu?i decise s?-i r?spund? b?iatului gandindu-se c? poate e prea tan?r ca s? i se fi vorbit astfel de lucruri, ?Eu sunt Bodhi, feti?a-dege?ic? ce p?ze?te Karuvil-ul, aceast? superb? floare ce-o vezi ?n spatele nostru.”

  Abia atunci ??i ?ntoarse Kku?ai privirea ?i se uit? la floarea de lotus. ?l mir? ?ns? s-o vad? ?nchizandu-?i petalele cand el o privi. La fel ?i atrase aten?ia faptul c? frunzele verzi de prin lateral se mi?cau ?ncet de parc? ar fi plutit. ?i anume acea mi?care producea un melodios clinchet ce se auzea de jur ?mprejur. De aceea ?i f?cu Kku?ai ca?iva pa?i spre floare. Se opri ?ns? imediat ce-l observ? pe Ni?aivu culcat pe mijlocul galben al florii de lotus, cu ochii ?nchi?i ?i cu pumni?orii sub cap, exact a?a cum obi?nuia Zeal s? doarm?.

  ?i, de prea mare uimire, Kku?ai clipi des din gene. Apoi ?ntinse pu?in mana ?n fa?? vrand s?-l arate pe ?ngera? cu degetul. Se opri ?ns? la jum?tatea drumul cand ??i aminti de ?nv???mintele lui Mai, care-i spusese mai mereu c? nu-i frumos s?-i ar??i pe al?ii cu degetul ?i mai ales cand nu cuno?ti prea bine acea persoan?. Din aceast? cauz? se mul?umi doar s? ?ntrebe, ?Dar… de ce-i totu?i Ni?aivu acolo?”

  ?Pentru c? Ni?aivu pur ?i simplu ador? s? doarm? ?n bra?ele Karuvil-ului,” ?i spuse Bodhi cu glas blajin. ?De altfel, Ni?aivu e n?scut din aceast? floare, exact ca ?i mine. ?i, pentru a-?i reface puterile, dup? ce trece prin Purgatoriu, trebuie s? doarm? anume ?n dulcea ?mbr??i?are a Pantecului P?mantului.”

  ?Dar…,” vru s? mai ?ntrebe?Kku?ai ceva. Se opri ?ns? la jum?tatea gandului ?i privi cu mare aten?ie la ?ngera?ul adormit ce ar?ta atat de inocent ?nvelit fiind de petalele florii. ?i ar?ta atat de calm ?n acele clipe, de?i ?l v?zuse de atatea ori tremurand ca varga ?n timp ce treceau prin tunel. Apoi, aducandu-?i aminte c? ?ngera?ul fusese totu?i speriat, Kku?ai ??i ?ntoarse pu?in capul spre Bodhi ?i-o ?ntreb?, ?Mi se pare c? el a v?zut ce se ascunde ?n acel tunel, nu-i a?a?” ?i Bodhi d?du u?or din cap c? da. ?Atunci, ce anume a v?zut el?”

  ?Pe R?! Tarantula acelui Tunel ?i cea n?scut? de fapt din amintirile de?arte.”

  Kku?ai o privi mirat. ?Dar… de ce eu doar am sim?it-o? De ce n-am v?zut-o ?i de ce totu?i nu m-a devorat, c?ci am avut impresia c? anume asta ?i a?tepta.”

  ?Pentru c? nu era timpul ?nc?. Totu?i: ??i va fi dat s-o ?ntalne?ti iar poate.”

  ?S-o ?ntalnesc? Pe acea R?? Cand anume?”

  ??n drumul spre cas?,” ?opti Bodhi. ?Dac?-?i va fi dat s? te ?ntorci. Numai c?… ceea ce probabil nu ?i-a spus nimeni, Kku?ai, e c? acel loc e de fapt locul unde ne pierdem de obicei pe drum atunci cand vrem s? ne ?ntoarcem acas?, c?ci… ?n acel tunel ne l?s?m amintirile ?i de?ert?ciunea sufletului, iar dac? suntem slabi de fire ?i privim ?napoi atunci acele amintiri ne iau ?n st?panire ?i noi ajungem s? fim pierdu?i pe veci. Iar… cand nu mai r?mane nimic din a noastr? ra?iune, c?dem prad? lui R?, cea care ne devor? complet sufletul ?i astfel suntem pierdu?i pentru totdeauna.”

  ?Dar, Bodhi, de ce acel tunel e atat de stra?nic? Am v?zut doar imaginile gravate pe ai lui pere?i, care mi s-au p?rut a fi reprezent?ri ale Raiului ?i Iadului. Totu?i… nu ?n?eleg cum a ap?rut acel loc pe acest p?mant ?i de ce mie mi-a fost dat s? trec prin el.”

  Bodhi oft?, ?E din cauza c? ?ie nu-?i era dat ?nc? s? treci prin acel loc. Dar, c?zand prad? blestemului lui Pakai, Titanului Vrajbei, ai fost nevoit s? vezi acest loc mult prea devreme decat ar fi trebuit, c?ci un suflet blestemat, dar c?ruia nu-i era ?nc? dat s? p?r?seasc? p?mantul, se poate ?ntoarce pe p?mant doar dac? a trecut cu succes prin Purgatoriu ?i ?i-a cur??at Lumina de p?catele altora.”

  ?De?ert?ciunea l?sat? ?n acel tunel!”

  ?A?a e. V?d totu?i c? ai t?i p?rin?i te-au ?nv??at bine despre lume. De aceea, de reu?e?ti s? te ?ntorci acas?, s? le transmi?i a mea recuno?tin??, c?ci Yamu ?i Mai au f?cut cu adev?rat o treab? bun? educandu-v? pe voi.”

  Kku?ai ?ns? o privi extrem de mirat, c?ci Bodhi se ridic? ?n sfar?it de pe um?rul lui ?i ?ncepu s? zboare prin fa?a lui. Apoi, cand ea se opri ?n sfar?it locului, b?iatul o ?ntreb?, ??tii despre ai mei p?rin?i?”

  ?Desigur! Cum ?tiu despre orice se ?ntampl? pe p?mant, de?i sunt ?n Lumea de Mijloc.”

  ?Dar… cum vezi tu asta?”

  ?Simplu: lumea de afar? se reflect? pe petalele Karuvil-ului. ?i ceea ce nu ?tie nimeni de fapt e c? acest Karuvil nu e doar Pantecul P?mantului, dar ?i a lui oglind?. Dar nu asta e cel mai important acum, ci acel tunet ?i acea menire. De altfel mi se pare c? l-ai ?ntrebat deja pe Ni?aivu despre cand a ap?rut acel tunel.”

  ?A?a e. El ?ns? mi-a vorbit despre o legend?. Dar nu mi-a spus-o pan? la urm?.”

  ?Hm, ?i eu am auzit cate ceva despre legend?. Multe ?ns? nu ?tiu nici eu, c?ci cand am ap?rut eu, n?scut? din Karuvil, atat acel tunel, cat ?i R? existau deja. ?i, de?i mi-a fost dat s? trec prin acel tunel, c?l?uzind sufletele pan? aici ?nainte ca Ni?aivu s? apar?, eu n-am auzit acea legend?. ?tiu doar c? cei blestema?i de Soart?, ajun?i ?n acel loc ?i privind ?n urm?, nu se mai ?ntorc nicicand pe p?mant.”

  ?Acela?i lucru mi l-a spus ?i Yellen,” murmur? Kku?ai oarecum ?ncurcat. Apoi, privind la Bodhi care a?tepta continuarea, spuse, ?M? refer c? mi-a spus s? nu privesc ?n urm? de vreau s? m? ?ntorc acas?.”

  ??i are dreptate acea copil?, c?ci ?i ea, ca ?i tine, e un suflet inocent for?at s? vad? groz?viile lumii mult prea devreme. Totu?i era necesar, ca s? v? pute?i ?ndeplini misiunea pe p?mant.”

  ?Misiune?” ?ntreb? Kku?ai ?i mai mirat. ?Din cauza asta am fost adus aici ?i-am trecut prin acel tunel?”

  ?Nu doar din cauza asta, Kku?ai. Dar, din p?cate, ?nc? n-am dreptul s?-?i dezv?lui rolul acelei tinere pe p?mant. ?l vei descoperi ?ns? singur ?i posibil cat de curand. Un singur lucru ?ns? ??i pot spune: de vei fi nevoit vreodat? s? alegi ceva important pentru tine ?i al t?u viitor, alege cu inima ?i nu cu capul. Astfel, de alegi cu inima, nu dai gre? ?i vei fi mereu c?l?uzit de lumin? pe drumul t?u prin via??.”

  ?Alegere,” murmur? dintr-o dat? Kku?ai, ganditor, aducandu-?i aminte de ruperea ritualurilor ?i c? cel supus acelui ritual trebuia apoi s?-?i aleag? so?ie din cele 12 fecioare. ??i cea care trebuie s?-mi stea al?turi se pare.”

  Bodhi ?ns? nu-i atrase aten?ie. ?i, privind cu aten?ie la Karuvil, ea spuse, ??tii, Kku?ai, cand anume a ap?rut Moartea pe P?mant?”

  ?La ?nceputurile lumii?” ?ntreb? el, ?ncurcat.

  ?Ba nu. Multe zeci sau poate sute de ani dup? aceea. Asta s-a ?ntamplat cu mult ?nainte ca Dike s? fie trimis pe P?mant. Dac?-mi permi?i, o s?-?i spun adev?rata Legend? a Mor?ii.”

  ?Desigur! Sunt mai mult decat dornic s? ascult pove?ti,” spuse Kku?ai fericit.

  Bodhi ?ns? cl?tin? u?or din cap c? nu, iar asta-l mir? nespus, ?Ce am s?-?i spun, Kku?ai e mai mult decat o simpl? poveste. E o pova??, o adev?rat? istorie a sor?ii pe care nimeni nicicand n-a ?nv??at-o ?nc?.”

  ?De ce?”

  ?Nici eu nu ?tiu. Probabil pentru c? sufletul uman, ca ?i al nostru de altfel, este slab ?i u?or ispitit de p?cate. Totu?i… se spune c? la ?nceputurile acestei lumi exista doar bucurie ?i bun?stare ?n jur. Pan? cand Lumea, care era deja ?mpanzit? de oameni ?i viet??ii, tr?ind ?n mare bucurie ?i ?mp?care, a f?cut cuno?tin?? cu soarta sub form? de minciun?.”

  ?Soarta? Sub form? de minciun??”

  ?A?a e. C?ci anume atunci, de undeva de nic?ieri, chiar ?n mijlocul fiec?rui ora?, a ap?rut cate un copac de m?r, numit Khwām sau Copacul Discordiei.”

  ?Cel care are acela?i nume ca ?i Merele lui Tenebre,” spuse Kku?ai ganditor.

  ?A?a e. Numai c? e ceva mai mult de atat la mijloc. ?i… tot legenda spune c? dup? ce acei copaci au ap?rut ?n fiecare localitate de oameni ?i ?n fiecare p?dure sau loc deschis, vie?uitoarele ?i oamenii s-au bucurat nespus, crezand c? cerurile i-au binecuvantat cu ?i mai mult? prosperitate decat aveau. De aceea nici nu s-au ?ntrebat de ce acei copaci au ap?rut ?n fa?a lor. Ei doar au decis unanim c? pot s? se hr?neasc? cu rodul lor. ?i, ca s?-i vad? crescand, oamenii au ?nceput s?-i ude ?i s?-i scape de gang?nii ?i alte buruieni. Astfel nici m?car natura nu ?i-a dat seama c? era necesar s?-i apere de fapt pe oameni de pericol.”

  ??i totu?i: nu ?n?eleg ce era r?u ?n acei copaci.”

  Bodhi surase, ?Ner?bd?tor ca ?ntotdeauna.”

  ?Ce s?-i faci?! A?a mi-i felul ?i numele!” Spuse Kku?ai zambind ?i ridic? din umeri. Totu?i ascult? mai departe.

  ??ntorcandu-ne la acei cop?cei: fiind mereu ?ngriji?i ?i iubi?i de oameni, au crescut repede. Astfel, dup? ?ase ani, au ?nceput s? apar? flori roz pe ale lor crengu?e, flori cu o mirozn? ?mbietoare de altfel. Anume asta ?i i-a fermecat de fapt pe oameni, c?ci ei spuneau c? n-au mai v?zut nicicand o astfel de minun??ie. ?i nu min?eau cand spuneau asta, c?ci, pan? atunci, copaci de m?r pe p?mant nu mai existaser?. Dar, conform spuselor b?tranilor: ce are vecinul nou? ni se pare mereu mai bun. De aceea au ?i ajuns oamenii s? considere acel copac sfant, s? i se ?nchine ?i s? considere a sa road? divin?. De fapt mare road? n-avea el - doar dou? mere, jum?tate aurii ?i jum?tate ro?ii. Astfel, vr?ji?i de frumuse?ea acelor fructe, nimeni n-a v?zut de altfel acea creatur? ciudat? ce ap?ruse printre crengile copacului odat? ce merele s-au copt.”

  ?O creatur?? Ce fel de creatur??”

  ?Un ?arpe. Ai c?rui ochi sclipeau ademenitor, rotindu-se ?n mici cercuri ?i vr?jindu-i astfel pe oameni.”

  ?Un ?arpe…,” murmur? Kku?ai ganditor. ??mi sun? cunoscut? povestea, cu toate c-o aud prima dat?.”

  ?Poate fi din cauza c-ai auzit despre acel ?arpe vorbindu-se: Tetapas!”

  ?Titanul din inima p?mantului!”

  ?A?a e, Kku?ai, c?ci, de?i lumea ?l venereaz? de milenii, Tetapas nu-i decat un Titan al Minciunii ?i Discordiei pan? la urm?. ?i asta din cauza c? atunci, cand era ?nc? un pui, ap?rut direct printre crengile acelui copac de m?r, ?i-a ?ndeplinit prima sa misiune: cea de-a sem?na discordia printre oameni.”

  ?Dar… oare n-au v?zut oamenii falsitatea ?n el?”

  ?Nu, c?ci oamenii ?i celelalte fiin?e nu ?tiau ce ?nseamn? r?ul. La fel nu ?tiau nimic despre magie neagr? ?i alte rele despre care noi ?tim acum. De aceea ?i i-a fost u?or lui Tetapas s?-i ?n?ele.”

  ?Dar… cum i-a reu?it totu?i lui Tetapas s?-i am?geasc? pe oameni atat de u?or?”

  ?Prin cuvinte frumoase spuse cu vicle?ug,” ?i Bodhi se ridic? iar ?n aer ?i se opri ?n fa?a lui Kku?ai, privind ?int? ?n ochii lui, ?n timp ce ochii ei se mi?cau ?ncet, ?n cercuri mici, de parc? ar fi fost ea ?arpele Tetapas ?n acele clipe. Iar a ei privire, a?intit? ?n ochii lui, ?l f?cu pe Kku?ai s? se simt? ame?it. De aceea se cl?tin? b?iatul u?or pe picioare, acoperindu-?i ochii cu palma.

  A lui mi?care ?ns?, de a-?i acoperi ochii cu palma, o aduse ?i pe Bodhi ?n sim?iri, c?ci, ca de fiecare dat? cand spunea acea poveste, se ?n?ela pe sine de adev?rul celor spuse de ?arpe. Dar, cand ochii ei ??i rec?p?tar? str?lucirea de odinioar?, ea-?i continu? povestirea, ?De fapt adev?rata poveste aici nu-i despre Tetapas, ci despre doi fra?i gemeni - ēpel ?i Kāy. ?i, de?i erau ambii asem?n?tori la chip, aveau ei totu?i caractere diferite, precum ?i pasiuni.

  De altfel toat? lumea ?tia c? ēpel iubea p?mantul ?i roadele lui, ?n timp ce Kāy adora animalele ?i p?storitul. Din aceast? cauz? ajunse el s? colinde lumea ?n lung ?i-n lat ?i asta doar ca s? le dea animalelor sale cea mai dulce fanea??. ?n schimb, ēpel, fiind mai legat de plaiul natal, a r?mas acas? ?i a ?nceput s? cultive grane ?i tot soiul de plante ?n p?mantul ranced, s?pat cu mana lui.

  Dar, de?i cei doi fra?i ??i juraser? s? se iubeasc? mereu ?i s? fie mereu cu gandul unul la cel?lalt, dep?rtarea, via?a cotidian? ?i alte griji i-au f?cut pan? la urm? s? se gandeasc? tot mai pu?in ?i mai pu?in la cel?lalt. Astfel ?i sufletul lor a ?nceput s? uite.

  Numai c?, odat? ce acel copac de m?r ap?ru pe a lor proprietate, Soarta schimb? cursul vremii ?i cei doi fra?i se re?ntalnir? anume acas?. Dar, fie c? a fost ?ntamplare, fie c? a fost o simpl? profe?ie, legenda spune c? ?n acea diminea??, cand Soarta lumii s-a schimbat la 180 de grade, oamenii ?nc? dormeau, ?n timp ce M?rul Discordiei, ?mpreun? cu Tetapas, i-au f?cut pe cei doi fra?i s? vin? ?n fa?a lui. ?i… de atunci lumea s-a ?nchinat Discordiei ?i nu Discordia i s-a mai ?nchinat lumi…

  ***

  LA ?NCEPUTURILE LUMII

  ?Superb acest copac de m?r!” Murmur? ēpel, v?zand splendoarea acelor crengi acoperite de frunze verzi ?i printre care se vedeau cele dou? fructe ademenitoare. ?E din cauza c? p?mantul nostru roditor ne-a binecuvantat pe to?i, c?ci numai p?mantul d? road? ve?nic? lumii!”

  ?Cred c? aici te ?n?eli, frate!” Spuse Kāy, sim?ind un oarecare disconfort ?n piept, ceva ce nicicand nu mai sim?ise pan? atunci. ?Ceea ce d? rod mai bun, f?r? doar ?i poate, sunt animalele p?mantului, c?ci de la ele avem atat carne, cat ?i lapte pe mas?, precum ?i bucurie ?n suflet. De altfel nu cred c? exist? nimic mai sfant ?i mai ?mbucur?tor pe lume decat atingerea dr?g?stoas? a botului cald al animalelor, ?n timp ce ele caut? s?-?i ?mpart? iubirea sufletului cu p?storul.”

  Aceste cuvinte-l deranjar? de data asta pe ēpel. El totu?i nu sim?i ur? fa?? de al s?u frate. Kāy ?ns? ?ncepea s?-l urasc? tot mai mult ?i mai mult, ?n timp ce o stranie voce ?i tot r?suna ?n urechi, ?Tu e?ti ve?nic drept, Kāy. Nu l?sa pe nimeni s?-?i spun? nicicand c? n-ai dreptate.”

  ēpel ?ns?, ?n?elegand c? ceva straniu se ?ntampla totu?i, ?i spuse fratelui s?u, ?Chiar ?i a?a, Kāy, nu cred c? putem compara asta. M? refer la dragostea animalelor ?i la mana p?mantului. Dar, dac? e s? fim sinceri, p?mantul ?sta totu?i…”

  V?zand privirea fratelui s?u a?intit? asupra sa, Kāy crezu c? acela ?ncerca s?-l certe pentru a sa ?nfumurare. ?i, din aceast? cauz?, scra?ni printre din?i, ?M? prive?ti cumva de sus? Crezi c? dac? tu aduci de fiecare dat? mai multe roade ?n hambarele lumii e?ti ?i al lumii rege?”

  ?Rege?” ?ntreb? ēpel mirat ?i ?ncurcat ?n acela?i timp. ?Eu nicicand nu m-am crezut rege. Nu ?n?eleg ce se ?ntampl? cu tine, frate, c?ci… mereu v?d invidia ?n a ta privire.”

  ?Invidie? Eu? S? fiu invidios pe tine? De ce?” ?i Kāy deveni cu adev?rat r?ut?cios.

  ?Pentru c? ai ajuns s? nesocote?ti puterea p?mantului, c?ci de n-ar exista p?mantul ?i roadele lui, n-ai avea nici tu cu ce s?-?i hr?ne?ti animalele. Astfel n-ar exista nici ele.” ?i cel care deveni oarecum r?ut?cios fu ēpel de data asta.

  Dup? care, uitand c? erau de altfel fra?i, cei doi ?ncepur? s? se certe. Iar ale lor glasuri ridicate ?i aduser? ?n curand pe to?i s?tenii la poarta lor. ?i, de?i li se p?rea lor ciudat? vrajba dintre cei doi fra?i, ceva ce ei nicicand nu mai tr?iser? pan? atunci, s?tenii deciser? totu?i s? nu intervin?. Dar, f?r? s? ?tie, ac?ionau la imboldul lui Tetapas, care le sasaia de printre crengi s? stea cumin?i ?i s? nu intervin?.

  Numai c?, s?tul s? vad? o ceart? f?r? rost, Tetapas decise s? intervin?. De aceea, alunecand un pic mai jos, pe-o creang? groas?, le sasai celor doi fra?i, ?Ce dac? ave?i totu?i ambii dreptate?” ?i, cand cei doi fra?i ?l privir?, Tetapas se ar?t? ?n fa?a lor ?n toat? splendoarea. Asta ?i-i f?cu pe cei doi fra?i s? tresar?, c?ci ei nicicand nu mai v?zuser? o astfel de creatur? ciudat? pan? atunci.

  Dar, fiind mai iste? din fire, Kāy ??i reveni rapid din acea buim?ceal? ?i ?ntreb?, ?La ce totu?i te referi?”

  ?La acela?i lucru ca ?i voi,” spuse ?arpele Tetapas cu voce ?ireat?. Apoi, alunecand un pic mai jos, ?arpele se apropie de trunchiul m?rului.

  Anume atunci fu cand ēpel se cutremur?. Dup? care, f?cand un pas ?n spate, ?l apuc? ?i pe Kāy de manec?, ?ncercand s?-l fac? ?i pe acela s? se trag? mai departe de copac. Kāy ?ns?, ?nc?p??anat din fire, r?mase locului. Ba chiar ??i retrase brusc bra?ul. Apoi mai f?cu un pas spre copac, ?ntreband ?arpele, ?La suprema?ie?”

  ?Exact,” sasai ?arpele. ?C?ci fiecare din voi are dreptate. Numai c?, dup? cum nu pot exista dou? adev?ruri ?n aceast? lume, trebuie ?i voi s? alege?i care din voi e mai presus de cel?lalt. Astfel cel supus trebuie s? se ?nchine regelui.”

  ?Da, dar… cum s? ajungem la acest consens?” ?ntreb? Kāy, fermecat de acel gand al suprema?iei ?n fa?a fratelui.

  ?Gustand din fructul acestui copac, c?ci…”

  ?Nu, frate! Nu face asta!” ēpel ?i strig? fratelui, cand ?l v?zu pe acela ?ntinzand mana s? ia unul dintre cele dou? mere.

  Kāy ?ns? se ?ntoarse ?i-l privi cu ur?, ?uierandu-i printre din?i, acele cuvinte gandite de Tetapas, ?Mai tac?-?i gura! Trebuie s? aflu! Trebuie!”

  ?Nu-i nevoie!” ?opti ēpel cu glas ?mp?ciuitor, f?cand un pas spre al s?u frate. ?Nu cred c? e absolut necesar s? vedem cine-i mai presus de cine. Cred c? acel gand, ce l-am avut demult, c? totul pe lumea asta e folositor p?mantului, e cel adev?rat.”

  ?Dar… totu?i ceva-?i macin? ?i ?ie sufletul,” interveni Tetapas, iar glasul mieros al ?arpelui ?l f?cu pe ēpel s? ?nghit? ?n sec, vrand astfel s?-?i alunge ?ndoiala din suflet. ?V?d asta ?n a ta privire,” ?i Tetapas se cobor? de pe trunchiul copacului, ??i tarai trupul pan? la picioarele lui ēpel, pe care se urc? ?n cele din urm?, ?ncol?cindu-i-se ?n jurul gatului ?i susurandu-i la ureche, ?De ce s? tr?ie?ti cu ?ndoiala, cand po?i avea lumea la picioarele tale?”

  Numai c?, v?zand c? ?arpele ?i d?dea deja preferin?? fratelui s?u, Kāy sim?i gelozie. ?i, dintr-o mi?care, neobservat totu?i de privirea lui ēpel, care privea ?n acele clipe ca fermecat la Tetapas, Kāy rupse un m?r din copac. Ezit? ?ns?: s? mu?te sau nu din el, de parc? ceva ?n adancul sufletului ?i ?optea s? nu fac? asta. Chiar ?i a?a, Kāy prefer? s? asculte ?n cele din urm? glasul ?arpelui care ?i vorbea ?n acele clipe fratelui s?u cu glas pref?cut de dulce, ??tii, lumea asta e f?cut? s? se ?nchine doar unui singur rege. Nu pot exista mai mul?i, c?ci atunci ar fi haos pe p?mant. De aceea, pentru a alunga ?ndoiala, trebuie ?i tu s? gu?ti din acel m?r, ēpel, ?i doar atunci, doar cand vei sim?i gustul pl?cut al puterii pe a ta limb?, vei ?n?elege cu adev?rat ce…”

  ēpel ?ns? icni brusc, privind cu ochi goi ?n cei tulburi ai fratelui s?u. Apoi, cand ??i cobor? privirea, v?zu c? Kāy mu?case din partea ro?ie a m?rului pe care-l rupse din copac. ?i, de parc? ar fi fost posedat, implanta tot mai mult ?i mai mult acel cu?it ?n inima fratelui s?u.

  ?De ce, Kāy? De ce?” ēpel murmur? cu glas stins.

  ?Pentru c? nu pot fi doi regi ?n aceast? lume, ēpel. ?i, dac? e prezis lumii s? aib? un singur rege, atunci trebuie s? fiu numaidecat eu!” Murmur? Kāy cu ur?. Apoi, c-o alt? mi?care brusc?, scoase cu?itul din pieptul lui ēpel, iar acea mi?care ?i scoase aceluia ?i inima din piept.

  Dar… ēpel nu c?zu la p?mant a?a cum ar fi trebuit ?i asta din cauza ?ocului tr?d?rii. Cel care-l l?s? doar fu Tetapas, care se cobor? pe p?mant ?i, ?n timp ce un ras ciudat se auzea ?n jur, ?arpele se ?ndrept? ?erpuind din nou spre copac.

  ?n urma ?arpelui, ēpel c?zu ?n genunchi ?i un suspin dureros ?i ie?i din piept. Kāy ?ns? nu-?i privi fratele, ci undeva ?n dep?rtare, ranjind, ?n timp ce se vedea regele lumii ?i tot p?mantul la picioarele sale. Tres?ri ?ns? ?i privi ?n jos cand ēpel lu? m?rul pe care el ?l mu?case ?i pe care ēpel ?l privea trist ?n acele clipe.

  ?Ce vrei s? faci?” Kāy ?uier? printre din?i. ?Vrei ?i tu tronul lumii?” ?i se puse ?n pirostrii ?n fa?a celui c?zut ?n genunchi.

  ēpel doar zambi blajin. ?i, ?n?elegand c? al s?u sfar?it e aproape, privi cu bun?tate ?n ochii fratelui, ?i ?i spuse ?Ba nu. ??i las ?ie tronul lumii. Eu… n-am ce face cu el. Mie-mi trebuia doar al meu frate. Acum ?ns?, cand v?d moartea venind spre mine, ?n?eleg ?nc? un lucru: c? nu pot pleca din ast? lume cu regretul ?n suflet. De aceea, Kāy, tr?ie?te eternitatea cu pacea ?n suflet, c?ci eu iau ale tale p?cate cu mine,” ?i ēpel mu?c? din partea aurit? a m?rului. Apoi, dup? ce l?s? m?rul mu?cat din dou? p?r?i s? cad? ?i s? se rostogoleasc? pe p?mant pan? la picioarele lui Kāy, ēpel se ?ntinse pe p?mant, rumegand ?ncet bucata de m?r ?i stranse cu grij? inima sa la piept, cea care mai b?tea ?nc?, nefiind con?tient? c? a ei existen?? se terminase ?i ea.

  Dar se sfar?i totul doar cand inima se opri s? bat?, iar asta se ?ntampl? cand ēpel ?nghi?i bucata de m?r ?i ?nchise ?i el ochii pe veci. ?n acea clip? ?ns? se lu? ?i v?lul de pe ochii lui Kāy, care se ridic? brusc ?n picioare ?i, ?nnebunit, se ?ndrept? spre copac, murmurand ?ntruna, ?Ce-am f?cut? Oh, cerule, ce-am f?cut cu propriile maini?”

  Tetapas ?i spuse ?ns? ranjind, ?Ai vrut tronul lumii ?i eu ?i l-am dat!” De aceea Kāy tres?ri ?i privi ?n sus. Tremura ?ns?: de team? ?i de ur? pentru ?arpe ?n acela?i timp, c?ci Tetapas continua s?-l insulte ?ntr-un fel prin cuvinte, spunandu-i, ?Acum, cand ai ?n sfar?it suprema?ia la picioarele tale, trebuie s? m? sluje?ti pe veci.”

  Kāy ?ns? marai, ?S? te slujeasc? lumea ?i tronul ei de vrea. Eu… n-o s-o fac nicicand.” ?i, brusc, Kāy apuc? ?arpele Tetapas de coad? ?i-l trase spre el.

  Tetapas, ?n?elegand c? nebunia puse st?panire pe Kāy, vru s? fug?. De aceea Kāy reu?i s?-i jupoaie doar o parte de piele, de la gat, iar cand v?zu c? ?arpele fuge ?i t?ie ?i jum?tate din coad?. Chiar ?i a?a, Tetapas reu?i s? fug?. Apoi se ascunse ?n cele din urm? ?n p?mant, unde ??i lep?d? acea piele jupuit?, care nu mai putea fi lipit? ?napoi de trup, iar coada ?i-o crescu din nou, devenind din ce ?n ce mai mare. Astfel ?i a ajuns ?arpele s?-?i lepede pielea odat? la catva timp, ca s? poat? fi capabil s?-?i creasc? iar??i coada…

  ***

  ?Ce s-a ?ntamplat ?ns? cu Kāy?” Kku?ai ?ntreb? confuz.

  ?Nimeni nu ?tie!” Bodhi r?spunse. ?Doar unii au sus?inut c? l-au v?zut ulterior colindand lumea de nebun, ?nconjurat de ale sale capre negre, pe care le-a numit ēpel, ca s?-?i poat? astfel r?scump?ra vina.”

  ?Wow, asta da istorie!” Kku?ai murmur? ?n cele din urm?. ??tiu multe legende, spuse de ai no?tri b?trani. Dar una ca asta n-am aflat-o nicicand.”

  ?E pentru c? aceast? legend? nu-i doar despre moarte de fapt,” ad?ug? Bodhi. ?E ?i despre poc?in??, tr?dare, alegeri gre?ite ?i ?n?el?ciune. De aceea ?i ?i-am spus-o, Kku?ai, pentru c? ?i tu ai o alegere dificil? de f?cut.”

  ?Alegere? Ce fel de alegere?”

  ?Dac? vei merge ?napoi spre cas? sau spre adancurile lumii. Dar… orice vei decide, copile, gande?te-te bine mai ?nainte ?i ascult?-?i sufletul, c?ci… lumea ce-ai l?sat-o ?n urm? ?nc? te deplange.”

  ?Plansul!” Kku?ai spuse brusc, de parc? ar fi avut o reverie. ?De fapt am auzit plansul cuiva ?nainte s?-l ?ntalnesc pe Ni?aivu. Dar, de?i-mi p?rea atat de cunoscut, nu am putut ?n?elege al cui plans l-am auzit.”

  Bodhi surase trist, ?E plansul tuturor celor care ?in la tine ?i care nu vor s? te piard?, copile. Dar… de?i ei fac asta din dragoste pentru tine, nu ?tiu c? de fapt te pot condamna la o eternitate ?n Tunelul Amintirilor De?arte.”

  ?De ce?”

  ?Pentru c? atunci cand se plange lang? trupul celui care ?nc? se zbate ?ntre via?? ?i moarte, cei dragi celui ce sufer? nu fac decat s?-l condamne la suferin??, de?i doar vor s?-?i arate dragostea pentru el.”

  ?Atunci? Ce-i de f?cut?”

  ?Nimic,” murmur? Bodhi trist?. ?Nu-i nimic de f?cut aici. Acest lucru va disp?rea doar dac? se va schimba natura uman?. Dar, cum asta e imposibil, la fel cum e imposibil s? faci apa Styxului s? curg? lin, nici oamenii nu-i po?i schimba cu for?a. Totu?i, Kku?ai: tu ai ?ansa s? alegi ?i s? te schimbi. De aceea nu te gr?bi ?i alege ?n?elept, cu inima.”

  ***

  ?i Kku?ai a ales s? se ?ntoarc? ?napoi spre lumin?. Dar… cum cu el nu mai era Ni?aivu s?-i ghideze pa?ii, se sim?i pierdut, sim?i c? drumul ?napoi nu mai sem?na cu cel pe care ei p??iser? spre Purgatoriu. ?i… mai f?cu Kku?ai o gre?eal?: privi ?napoi cand auzi plansul neogoit al lui Mai, ceva ce-i sfa?ie inima, iar ?n acea clip? fu atacat de R?…