Imediat ce trecur? de Barier?, Rophionii ?l luar? pe Kku?ai de pe pernele moi ale lui Palar. ?i, aburcandu-l ?n spatele unuia dintre ei, fugir? cat putur? de repede la casa lui Yamu unde a?teptau deja b?tranele preotese ale satului lor, cele care de obicei se ocupau ?i de bolnavi.

  Anume aceste preotese, cunoscute ca ?i ārōkkiyam sau Mī?ka, care luate ?mpreun? ar ?nsemna ?a-?i rec?p?ta s?n?tatea,” aveau ?n acele momente grij? de Kku?ai ?mpreun? cu Mai. Dar, chiar ?i dac? ele continuau s?-i oblojeasc? r?nile cu ale lor alifii din plante, b?iatul ?nc? avea febra destul de mare, iar asta-l f?cea s? tremure. Astfel, delirand, Kku?ai continua s? murmure, ?Mam?, ?mi e frig! Atat de frig ?mi e!” Dar… nimeni ?n acel moment nu-l putea ajuta cu asta.

  ?i acest delir al lui Kku?ai se datora veninului corbilor Kākkai, care circula prin corpul lui odat? cu sangele, provocandu-i mari dureri. Mai mult decat atat: ?i r?nile ?nc? sangerau, c?ci cei ce c?deau prad? ciocurilor acestor corbi de obicei nici nu se salvau ?i asta din cauza c? r?nile nu ajungeau nicicand s? se t?m?duiasc?. Astfel veninul ??i putea face de cap ?n interiorul r?nitului, sc?ldandu-l adesea ?n broboane reci de sudoare, c?ci acel s?rman ajungea uneori s? regrete acele minute de via?? ce-i mai r?maser?. Dar, chiar ?i a?a, fiecare r?nit ??i dorea s? tr?iasc? ?i la fel se ?ntampla cu Kku?ai, care se ag??ase cu unghiile ?i cu din?ii de via?? ?i nu voia s-o lase s? plece.

  Numai c?… acea lupt? contracronometru cu moartea era de fapt zadarnic?, c?ci nu f?ceau decat s?-i prelungeasc? s?rmanului copil agonia. La fel, apa cu care b?tranele ?i sc?ldau corpul, ?n ?ncercarea disperat? de-ai sc?dea febra, ajungea pe r?ni ?i ?i provoca ?i mai mari dureri. De aceea ?i se auzea cum Kku?ai scra?nea deseori din din?i pe lang? acele cuvinte spuse ?n timp ce delira.

  Mai ?ns?, de?i vedea cat suferea s?rmanul ei copil, nu era gata s? renun?e. Ea pur ?i simplu nu putea face asta. Era mam?, iar o mam? face chiar ?i imposibilul ca s?-?i salveze copilul din ghearele mor?ii. De aceea probabil ?i s?ri ?n picioare ?n clipa ?n care Yamu intr? ?n c?su?a lor. ?i, ?nnebunit?, se n?pusti asupra lui, strigand, ?N-o s? permit nicicand asta, Yamu! Doar peste cadavrul meu.”

  B?rbatul, privind ?n ochii ei de fiar?, ce ar?tau ?n acele clipe ca doi c?rbuni ?ncin?i, nu spuse nimic. El doar zambi trist, c?ci el nu sim?ea ur? pentru du?mani ?i pentru moarte a?a cum sim?ea a sa so?ie, ci o imens? durere. Din aceast? cauz? ?i-?i sim?ea sufletul strans ca ?ntr-o menghine, ucigandu-l ?i pe el lent, dar sigur, pe din?untru. La fel nu spuse b?rbatul nimic nici cand Mai strig? iar, ?M-ai auzit, Yamu? N-am s? permit nicicand s?-l iei de lang? mine. Nicicand. Mai bine ard lumea ?n fl?c?ri decat s?-l las pe Kku?ai ?n afara acestei case.”

  Abia atunci Yamu oft?. Apoi, cu glas gatuit din cauza durerii, spuse, ??tii prea bine c? nu noi decidem asta, Mai. Conform tradi?iilor Rophionilor…”

  ?Pu?in ?mi pas? mie de tradi?ii!” Scra?ni lupoaica printre din?i. ?Pentru copilul meu sunt ?n stare s? ucid de trebuie, doar ca s?…,” t?cu ?ns? cand Yamu o prinse ?n bra?e. Apoi, strangand-o cu putere la piept, b?rbatul ?ncerc? s?-i dea so?iei alinare, m?car cat ?i st?tea ?n putere.

  Dar asta n-ajut? prea mult, c?ci Mai nu-l ?mbr??i?? la randui. Ea continua s? priveasc? cu ur? ?n fa??, dorindu-?i ?ntr-adev?r s? ard? ?ntreaga lume ?i pe acei corbi demonici odat? cu ea. De asemenea tremura continuu, strangand cu putere pumnii ?i scra?nind din din?i, ?n timp ce ochii lui Yamu erau sc?lda?i ?n lacrimi ?i-i mangaia prelung p?rul lung ?i negru.

  Mai nu spuse nimic nici cand so?ul ?i spuse, ??tii prea bine c? a? da orice s?-l ajut, Mai. Chiar ?i via?a. Dar, de?i ne dorim noi asta, noi nu putem merge pe acel drum al mor?ii ?n locul lui. La fel nu-i putem alege soarta. De aceea, trebuie s?-i permitem lui Kku?ai s? fac? asta: s? aleag? pe ce cale s? mearg? pan? la urm?. ?i, de supravie?uie?te, va fi un adev?rat lup, al c?rui nume-l vor ?ti to?i ca acelui care-a ?nvins pan? la urm? moartea.”

  ?Ce dac? nu se salveaz??” Murmur? Mai cu glas gatuit.

  ?Atunci o s?-l purt?m pe veci ?n inimi, Mai. Va fi mereu copilul nostru, c?ci Kku?ai este ?i va fi al nostru. ?i… de via?a asta va fi atat de nemiloas? ?ncat s? ne lase f?r? el, atunci, cand ne-om revedea ?n Lumea de Dincolo, ?i vom cere ?n genunchi s? ne ierte pentru c? am fost atat de slabi ?i l-am l?sat singur ?n fa?a mor?ii.” Apoi Yamu t?cu. Ochii s?i ?ns? nu ?ncetar? a v?rsa lacrimi amare ?n timp ce-?i privea fiul suferind, prins strans ?n bra?e de acea Fecioar? de care lui Yamu i-a fost mereu atat de fric? - Mōrga?ā.

  Dintr-o dat? ?ns?, cand una dintre b?tranele Mī?ka murmur?, ?Simt prezen?a Titanidei Mōrga?ā ?n aceast? cas?,” Yamu se cutremur?. Iar Mai, sleit? de puteri, ?se lichifie” pur ?i simplu ?n bra?ele so?ului. Apoi se ?prelinse” ?n jos ?i c?zu pe podea, pe ?ezute, atingand cu palmele larg deschise acel lemn, ce odat? fusese pentru ea c?ldura casei ei, dar care ?n acele clipe p?rea f?cut din ghea??. ?i lacrimi amare i se scurgeau din ochi ?n acela?i timp. Erau ?ns? lacrimi ?mute,” c?ci s?rmana Mai nici nu suspina m?car, la fel cum n-auzea nimic din murmurele b?tranelor Mī?ka care ?ncercau prin rug?ciuni fierbin?i s-o ?mbuneze pe Fecioara Mōrga?ā ?i s-o ?mbune ca s? nu-l ia pe acel s?rman copil cu ea. ?i, pe lang? acele murmure ale b?tranelor, se auzea ?i-un scra?net prelung din din?i: era Kku?ai ce-l care se lupta cum putea cu acea Fecioar? a Mor?ii.

  ?Atunci… d?-l mor?ii!” Spuse Mai dintr-o dat?, de-i f?cu pe to?i s? se ?nfioare. ?De inima unei mame nu-l poate salva atunci s?-l salveze tradi?iile.”

  ?Mam?, cum po?i s?…?” Strig? Akita, care se afla ?n afara casei ?mpreun? cu al?i localnici ?i cu Ilēcā?a. Ba chiar ea ?ncerc? s? intre ?n cas? v?zand c? ai ei p?rin?i st?teau ca stanele de piatr?, privind aiurea prin camer?, dar nu la s?rmanul Kku?ai. Dar, fiind oprit? de ceilal?i localnici, Akita privi la Ilēcā?a, care st?tea ?n acele clipe a?ezat pe acea prisp? de lemn, cea vestic?, privind cu ochi goi dep?rtarea, ?F? ceva, Ilēcā?a! Cum po?i sta doar ?i…?”

  ?Nu-i nimic ce-a? putea face, sor?!” Murmur? tan?rul ?ntr-un final, abia auzit. ?Cu lumea ne putem pune! Cu Mōrga?ā ?ns? nu se lupt? nimeni ?i la fel nimeni n-a ca?tigat nicicand lupta cu ea.” Apoi, cand ochii i se umplur? de lacrimi, el pur ?i simplu le l?s? s? curg? liber pe obraji, c?ci se sim?ea atat de neputincios ?n acele clipe, de?i cat Kku?ai luptase cu corbii ar fi fost ?n stare s? dea ?i el foc lumii asemenea lui Mai.

  Dar, printre lacrimi, Ilēcā?a nu vedea doar zarea, ci ?i amintiri. Fragmente din trecutul lor fericit, cand erau doar copii, f?r? griji ?i probleme, alergand pe uli?ele satului ?i razand ?n voie. Numai c?, acea fericire ?ndep?rtat?, nu-i aducea alinare, ci-l r?nea mai mult, asemeni unui cu?it pe care singur ?l r?sucea ?n ran?. ?i, tot datorit? acelor amintiri, ?l v?zu pe micul Kku?ai, cel de 5 ani, urcand ?n goan? treptele de lemn ale casei ?i strigand, ?Mam?, eu am venit!” Iar Ilēcā?a, zambind f?r? s? vrea, privi ?n urma lui ?i-l v?zu ?mbr??i?andu-?i dintr-o dat? mama, care st?tea ?n acele clipe a?ezat? pe podea ?i cusand o rochie, exact ?n locul ?n care Kku?ai z?cea ?n acele clipe ?nconjurat de b?tranele Mī?ka. El ?ns? nu le vedea pe acele b?trane, precum nu-l vedea pe s?rmanul Kku?ai agonisind.

  ?l vedea ?ns? Akita, care, ?n lacrimi ?i strigand altora s? fac? ceva, se zb?tea ?n bra?ele suratelor ei, care-o ?ineau locului. ?i avea fata de ce s? fie ?nnebunit?, c?ci ei i se p?rea c? lumea ?ntreag? se pusese de acord s?-l dea pe al ei frate Mōrga?ei, f?r? s? fac? ceva ca s-o ?mpiedice. Dar, ?n clipa ?n care-?i v?zu tat?l punandu-se ?n pirostrii ?n fa?a so?iei, pe care-o stranse apoi la piept, l?sand-o s? plang? ?n voie ?tiind c? el e acolo, Akita accept? ?n cele din urm? soarta. ?i, a?ezandu-se pe acea prisp? de lemn, izbucni ?i ea ?n plans la fel ca ?i ceilal?i.

  Doar Ilēcā?a zambi, chiar dac? nici el nu ?tia de ce. Dar era un zambet trist al lui zambet, unul care-l rupea ?n buc??i pe din?untru, ?tiind c? acele clipe puteau fi ultimele ?n care-l vedea pe Kku?ai ?n via??. Chiar ?i a?a, ?n clipa ?n care Yamu o l?s? pe Mai ?n grija b?tranelor, care se retr?seser? deja de lang? Kku?ai, Ilēcā?a ?nchise ochii ?i apoi ??i ?ntoarse ?i capul, privind cu ochi ?orbi” apusul, cel ascuns dup? nori. Astfel nu-?i v?zu tat?l apropiindu-se de Kku?ai, care continua s? tremure ?i s? delireze. La fel nu-l v?zu pe Yamu aplecandu-se peste b?iat, pe care-l ?nf??ur? ?n cear?afuri albe. ?i, cu el ?n bra?e, se ridic? ?n picioare.

  Odat? cu fa?a spre u?? ?ns? ?i privind la fa?a copilului s?u, care deschise pentru cateva clipe ochii ?i-l privea ?int?, Yamu murmur?, ?Deja, fiule, soarta e ?n mainile tale. La fel ca ?i a ta via??. ?i, de trebuie, renun? la tine ca tu s? tr?ie?ti. De aceea, Kku?ai, f? doar ce-?i cere inima! ?i de ai puteri s? lup?i cu Mōrga?ā, lupt?. ?ntoarce-te dup? asta la noi. Dar de-i prea greu ?i ??i vei dori odihn?, fiule, atunci alege tu, c?ci eu deja sunt neputincios ?n fa?a ei.” Apoi, lipindu-?i fruntea de cea a fiului, Yamu ?nchise ochii luptandu-se cu lacrimile, c?ci nu voia ca fiul s?u s?-l vad? slab. Nu, nu-?i dorea s? fie slab. Nu ?n ochii lui.

  ?i deschise ?ns? ?n clipa ?n care Kku?ai murmur?, ?Dar tu, tat?, ce-ai fi f?cut tu ?n locul meu? Ai fi luptat cu Mōrga?ā sau ai fi cedat ?n fa?a ei?”

  ?A? fi luptat, Kku?ai!” Spuse Yamu f?r? re?ineri, privindu-?i fiul ?n ochi. ?A? fi luptat cu unghiile ?i cu din?ii dac? n-a? fi avut arme, c?ci pentru Via??, fiule, pentru Via?? se lupt?.”

  ?Atunci… o s? lupt ?i eu,” murmur? Kku?ai abia auzit. ?Doar sunt fiul tat?lui meu, nu? Sunt fiul tat?lui meu!” ?i iar gemu, ?n bra?ele durerii. ??i, tat?, de eu nu reu?esc, s? ?tii c? v-am iubit pe to?i. La fel o s? v? iubesc ?i dincolo de moarte. Iar de-o vrea via?a asta s? m? ?ntorc candva la voi, ?n trupul n?stru?nicului Kku?ai sau al unui alt copil, promite?i-mi c? la fel ?mi ve?i fi ?i atunci p?rin?i, c?ci f?r? voi via?a asta n-are sens, tat?.”

  Aceste cuvinte ?ns?, spuse de Kku?ai cu hot?rare, reu?ir? ?n cele din urm? s? dea frau liber lacrimilor lui Yamu. ?i, strangandu-l la piept, murmur?, ???i promit, Kku?ai, ??i promit c? mereu vei fi fiul meu! ??i promit!”

  ?Atunci, s? mergem!” Spuse b?iatul printre suspine. ?Nu-i bine s-o l?s?m pe Mōrga?ā s? a?tepte. Cine ?tie, poate dac? m? vede viteaz ?i venind eu la ea ?i nu ea la mine, se va ?ndura de noi ?i va pleca f?r? s? m? ia cu ea.”

  Nemaizicand nimic, Yamu doar d?du din cap c? ?n?elese. Apoi, s?rutandu-i prelung fruntea ?i cand v?zu c? b?iatul ?nchise ochii, se ?ndrept? cu el ?n bra?e spre u??. Se opri ?ns? ?nainte s? treag? pragul cand Mai, care ?edea ?nc? pe podea, murmur?, ?A?teapt?!” Apoi, cu spatele la ea, a?tept? pan? lupoaica se ridic? de jos, ajutat? de celelalte b?trane, ?i se apropie de ei. Dup? care, cu mi?c?ri lente, Mai ??i scoase medalionul ?n form? de semi-lun? ?i i-l puse b?iatului la gat, murmurand, ?S? te aib? ?n paz? Iru? (obscuritate), fiule, ?i a Titanidei putere s? te ?nso?easc? ?n aceast? grea ?ncercare care ?i-a fost pus? ?n fa??! De aceea, Kku?ai, lupt?! Iar de nu po?i ?nvinge o?tenii mor?ii, las?-te dus pe aripile mari ?i protectoare ale lui O??u (?ngera?ul lumii de dincolo), c?ci el la sigur ??i va c?l?zi pa?ii spre lini?te.” Pe urm? Mai stranse cu putere mana fiului, cu ambele maini, ?i o s?rut? prelung. ?i, dup? ce Kku?ai deschise ochii ?i for?? un zambet, Mai se ?nchin? u?or ?n fa?a lui, dup? care-i ?ntoarse spatele, a?a cum era tradi?ia.

  Astfel, ?n clipa ?n care so?ia ?i ar?t? Mōrga?ei c? ?renun?ase” la Kku?ai, Yamu trecu pragul. Dar f?cu el asta mai mult ca s? nu prelungeasc? agonia so?iei, care ?tia c? sufer? enorm ?n acele clipe. ?i, imediat ce trecu Yamu pragul, cei de lang? u?? se ?ntoarser? ?i ei cu spatele la suferind. Apoi ??i plecar? capetele ?i st?tur? a?a, ?n t?cere, cat timp Yamu trecu seme? pe lang? ei, purtandu-?i fiul cel mic ?n bra?e spre locul gloriei.

  Numai Ilēcā?a se auzi ?ntr-un final scra?nind din din?i, fiind ?i el ?ntors cu spatele la al s?u p?rinte. De aceea ?i-i puse Fenrir o man? pe um?r ?i-l privi, ?ncercand s?-i dea m?car cat de cat alinare. Tan?rul ?ns? r?mase cu ochii ?nchi?i, strangand cu putere pumnii, c?ci sim?ea cum durerea clocotea ?n el, f?candu-l s?-?i doreasc? r?zbunare.

  Dar, ceea ce Ilēcā?a nu ?tia era c? aceea?i durere ?i acelea?i sentimente le avea ?i Yamu. Numai c?, spre deosebire de al s?u fecior, b?rbatul era cel for?at s?-?i duc? copilul suferind spre acel loc al pierzaniei sau al gloriei, un drum mult prea lung dup? cum credea el, de la casa lui pan? la altarul vestic Vāyil, cel considerat ?i Poarta spre Mantuire. Dar, de?i st?teau cu spatele la bolnav, Rophionii aveau capetele plecate tocmai pentru c? sufereau ?i ei, iar acea postur?, u?or aplecat? ?n fa??, era menit? s?-i arate p?rintelui suferindului c? ei sunt al?turi de el. De aceea ?i se aliniar? ei ?ntr-un lung ?ir de la casa lui Yamu ?i pan? la altarul vestic Vāyil.

  Lang? altar ?ns? Yamu-i v?zu pe Arion ?i Island stand cu fa?a la el ?i nu cu spatele cum era tradi?ia Rophionilor. De aceea ?i-i spuse Arion v?zandu-l privindu-i ?ncurcat, ?Cei ce slujesc Vie?ii nu pot sta cu spatele la ea. Mai ales dac? cel r?nit ?nc? respir?. De aceea ?i st?m noi aici cu fa?a la tine, Yamu, ar?tandu-?i c? slujitorii Vie?ii sunt ?nc? al?turi de tine.”

  Iar acele cuvinte ?l f?cur? pe Yamu s? surad? cu am?r?ciune. Apoi, privind la fa?a acoperit? de broboane de sudoare rece a lui Kku?ai, el spuse, ?De?i poate p?rea cruzime a noastr? veche credin?? eu totu?i cred ?n ea. De aceea am ?i decis s?-mi aduc fiul aici, la Poarta Mantuirii, ?i asta din cauza c? la fel eu cred ?n al meu fecior. Cred c? el va fi ?n stare s? aleag? drumul corect pe care s? mearg? ?i sunt sigur c? va alege ?ntr-un final drumul Vie?ii. De aceea, cand se va ?ntoarce la noi, va fi primit cu bra?ele deschise. Dar, de Soarta va vrea ca anume Mōrga?ā s? ca?tige aceast? lupt?, atunci al lui nume va fi cinstit pe veci, ca al unui o?tean ce-a murit pe campul de lupt? ?i nu ca al unui la?, dat uit?rii ?ntr-o cas? de lemn. ?i, de Mōrga?ā ca?tig?, al meu Kku?ai nu va fi pierdut, c?ci Odin va avea grij? de el ?i-l va lua lang? el ?n T?ramul Walhalla, ?inuturile celor c?zu?i eroic pe campul de lupt?.”

  ?A?a s? fie!” Murmurar? Arion ?i Island ?n acela?i timp. Apoi cei doi ??i acoperir? capetele cu glugile pelerinelor lor albe ?i, stand ?nc? apleca?i, ?nchiser? ochii. Dar mainile lor drepte ?ineau strans manerul sabiei care le atarna la cing?toare ?n partea stang?, ?n timp ce mainile stangi se odihneau cumva pe teac?.

  Abia atunci Yamu-?i mai privi pentru cateva clipe feciorul, pe care-l l?s? apoi pe acea piatr? mare ?i alb?, adus? acolo de feciorii satului anume pentru astfel de ritualuri ?i care de obicei st?tea ?n centrul Karuvil-ului Rophionilor, c?ci ei considerau c? doar acolo piatra putea fi purificat?. Astfel, a?ezandu-l cu grij? pe Kku?ai pe acea piatr?, Yamu se puse apoi ?ntr-un genunchi lang? piatr? ?i ?nchise ochii, murmurand cuvinte ne?n?elese, dar care aduceau cumva aminte de o rug?ciune. Dar, cand d?du s? se ridice ?i s? plece, Kku?ai deschise iar ochii ?i-l apuc? de man?, privindu-l cu ochi tulburi. ?i, abia auzit, murmur?, ?E timpul, tat??”

  ?E timpul, fiule!” ?i r?spunse Yamu cu durere ?n glas.

  ?Atunci mergi cu mama ?i n-o l?sa nicicand singur?,” spuse tan?rul, dand drumul bra?ului p?rintelui ?i luand iar o pozi?ie normal?, culcat?.

  Yamu ?ns?, contrar tradi?iilor totu?i, mai stranse odat? mana feciorului ?i-i spuse la ureche, dup? ce se aplec? u?or spre el, ??i-i minte ce te-am ?nv??at, Kku?ai? S? nu te dai nicicand b?tut. De aceea lupt? chiar ?i acolo ?i nu uita nicicand c? te a?tept?m cu to?ii acas?!” Dup? care s?rut? iar fruntea feciorului, se ridic? ?i, ?ntorcand spatele locului, se ?ndrept? spre cas? f?r? s? mai priveasc? fie ?i m?car odat? ?n urm?.

  Arion ?i Island, imediat ce Yamu ?ntoarse spatele b?iatului, ??i scoaser? s?biile din teac? pe care le lovir? chiar deasupra lui Kku?ai. Apoi, dup? ce acel sunet de s?bii lovite se auzi doar ca un ecou, Rophionii p?r?sir? rand pe rand acel loc ?i se ?ntoarser? pe la casele lor, ?nchizand de data aceea ambele u?i ?i l?sand satul pustiu ?i abandonat. Doar acele ?apte santinele se mai vedeau la ale lor posturi. Dar erau cu spatele la b?iat ?i aveau glugile pe cap.

  Astfel, l?sat singur, Kku?ai deschise din nou ochii ?i privi cerul cu ai lui ochi tulburi. Dar, de?i tremura ca varga, sc?ldat fiind de broboane reci de sudoare, el zambi, v?zand cerul negru ca c?trana avand raze aurii pe alocuri. ?i, ?nainte s? ?nchid? iar ochii ?i s? se lase prins ?n bra?ele delirului, murmur?, ??i-a? da o via?? s? mai pot vedea iar soarele. Dar… dup? cum or vrea Titanii.” ?i, ?n clipa ?n care ?nchise ochii, materialul alb, care-l acoperea, se color? ?n ro?ul vie?ii ce p?rea s? p?r?seasc? astfel trupul b?iatului.

  ***

  Attārai-ul, una dintre vechile legende ale Rophionilor, gl?suia, ??n timpul ritualurilor de purificare a sufletului niciun suflet viu nu trebuie v?zut prin preajma celui l?sat pe Piatra Vestic? a altarului Vāyil ?i asta din cauza c? ar putea s?-l dea pe veci pierzaniei, nedandu-i ?ansa s? judece limpede ?i s? decid? corect pe ce drum al sor?ii s-apuce ?n cele din urm?.” Din aceast? cauz? satul Rophionilor era pustiu ?n acea noapte. De altfel noaptea se l?s? extrem de repede peste sat, ?n doar minute, de?i Yamu ??i l?sase feciorul pe piatra Vāyil la apus. Numai c?, imediat ce to?i ?nchiser? u?ile caselor, o noapte de smoal?, asemeni unei vr?ji, acoperi ?ntregul sat, iar o imens? pas?re neagr? se v?zu zburand pe deasupra taberei, a?a cum ?l v?zuse Bestla pe Tarther zburand pe deasupra satului Rophionilor cu doar zile ?n urm?.

  Nu era ?ns? o vraj? ?i nici legea firii, era puterea Fecioarei Mōrga?ā, cea care sim?ea cand un suflet ?i fusese dat ?n grij? ?i ap?rea sub forma imensei p?s?ri negre, rotindu-se ?n cercuri pan? cand cel l?sat pe acea piatr?, cel pe care Rophionii ?l numeau ?n acele clipe Avar Pāvi (p?c?tosul), decidea totu?i pe ce drum s? mearg?. Astfel, dup? ce Avar Pāvi ??i decidea Soarta, pas?rea Mōrga?ā disp?rea dac? acel suflet alegea s? tr?iasc? sau se a?eza cu ale ei picioare lungi pe p?mantul Rophionilor, ca s?-l poarte pe acel suflet pe marile ei aripi spre Por?ile Purgatoriului, ?n caz c? el alegea s-o urmeze.

  Astfel, din cauza p?s?rii Mōrga?ā, care colinda ?n acea noapte satul Rophionilor, nu se l?sau u?ile deschise, c?ci alte legende ale vechilor lupi mai spuneau c?, ?De aceast? Fecioar? g?se?te o u?? deschis? sau o gaur? neacoperit?, atunci intr? f?r? doar ?i poate ?n acea cas? c?utand alte suflete. De asemenea, de Avar Pāvi nu-i ?n stare s? aleag? pe ce drum s? mearg? va ?ncerca s? se ascund? ?i asemeni p?s?rii Mōrga?ā va c?uta loc ?ntr-o cas? de oameni. ?i…”

  ?… de acel biet suflet afl? loc de ascuns ?n casa cuiva atunci aduce necazul, iar casa aceea nu va mai avea pace ?i bucurie ?n veci,” murmurar? buzele lui Mai, cumva ?n ne?tire, ale vechii legende cuvinte.

  Nimeni ?ns? nu ad?ug? nimic cuvintelor spuse de ea, c?ci, ca ?i Mai, ei tot st?teau cu sufletul la gur?, a?teptand diminea?a s? vad? dac? al lor iubit frate ?i fecior alesese calea mor?ii sau a vie?ii. Astfel, a?eza?i direct pe podea, sprijini?i de peretele rece, ?n cele patru unghere ale casei, membrii familiei lui Yamu priveau cu ochi goi ?n fa??. Dar, de?i vedeau clar peretele din fa?a lor, li se p?rea c?-i pustiu acolo ?i asta din cauza c? Rophionii erau iubitori din fire. ?i, dac? ajungea cineva din familia lor s? fie considerat Avar Pāvi, atunci tremurau ?n noaptea aceea ca varga temandu-se ca nu cumva Mōrga?ā s? le ia acel suflet de lang? ei.

  Dar, ?n ciuda a?tept?rilor, Mai ?i Yamu p?reau lini?ti?i. Mult mai lini?ti?i decat s-ar fi crezut. Ba chiar st?teau cu ochii ?nchi?i ?i ascultau ?n t?cere b?t?ile celor patru inimi ce ajunser? cumva s? r?sune la unison. Dar, spre deosebire de ceilal?i doi copii ai lor care erau speria?i ?i se rugau ?ntruna ca pas?rea Mōrga?ā s? nu se a?eze nicicand pe p?mantul Rophionilor, cel pu?in nu ?n acea noapte, Yamu ?i Mai se rugau ca suferin?a copilului lor s? nu fie de lung? durat?. De asemenea erau lini?ti?i ?i pentru c? aveau ?ncredere ?n mezin, pe care-l ?tiau lupt?tor din fire ?i c? va alege f?r? doar ?i poate calea spre glorie, indiferent de-i cea pe acest p?mant sau pe t?ramurile Walhalla-ului.

  Dintr-o dat? ?ns? tres?rir? cu to?ii cand Ilēcā?a ?uier? printre din?i, ?Blestemate fie acele p?s?ri pe veci.” Dar, de?i atat Akita, cat ?i p?rin?ii ?l privir?, el nu privi la niciunul. El doar scra?ni din din?i ?i-?i continu? gandul, ?La fel ?i cei care-au ajuns s? r?neasc? suflete nevinovate doar pentru c?-?i doresc tronul lumii. ?i… Blestemat? s? fii tu, Soart?, pentru c? ne-ai c?tr?nit iar sufletul ?i ne-ai f?cut pe to?i s? tremur?m din nou ca varga la gandul c? Mōrga?ā ne poate lua un suflet drag de lang? noi.”

  Mai ?ns?, de?i ?n?elegea prea bine ce-i ?n sufletul feciorului ei, ?i spuse cu dojan? ?Nu blestema Soarta, Ilēcā?a! Cel pu?in nu ?n timpul ritualului sfant Attārai, atunci cand al t?u frate…”

  ??tiu, mam?! Dar totu?i: nu pot s?-mi ?nfrang ura sufletului, cand ?tiu c? acel copil e supus chinului pentru nimic. Nici m?car nu pot ?n?elege pentru ce el sufer? acum, cand nu-i decat…” ?i, nemaiputandu-?i st?pani lacrimile, le l?s? s? curg? liber pe ai lui obraji.

  Stolen content warning: this tale belongs on Royal Road. Report any occurrences elsewhere.

  La fel se ?ntampl? cu Akita. Ea ?ns? planse f?r? s? scoat? un sunet, de team? ca nu cumva plansul ei s? atrag? pas?rea Mōrga?ā la u?a casei lor. Dar, cand Mai se apropie de ea ?i-o stranse la piept, fata ?ncepu s? plang? ?n hohote. La fel ca ?i Ilēcā?a care plangea pe um?rul lui Yamu care se apropie ?ntr-un final de el.

  Astfel planser? tinerii mult? vreme, f?r? s?-?i dea seama c? datorit? lacrimilor lor sangerau ?i mai mult sufletele p?rin?ilor lor. Dar, cand ?n sfar?it se ogoir?, cand ?n sfar?it fu lini?te ?n casa lui Yamu, b?rbatul spuse cu glas ?optit, ??tii, Ilēcā?a, uneori Soarta ne pune la ?ncercare. Chiar ?i a?a noi nu suntem nimeni s?-i punem deciziile la ?ndoial?, la fel cum Soarta nu ne poate pune deciziile la ?ndoial?. De asemenea, un Rophion trebuie s? aib? mereu priorit??i ?n via??.”

  ?Priorit??i?” Scra?ni tan?rul printre din?i. ?Mai bine s? aib? ?n gand r?zbunarea celor care sufer?, c?ci doar astfel…”

  ??i… o s?-l ajute cumva r?zbunarea pe-al t?u frate?” Spuse Yamu calm, iar asta-l mir? pe tan?r, care-l privi ?n cele din urm?. Yamu ?ns?-?i continu? gandul, privind cu triste?e ?mpletit? cu bun?tate la al s?u fecior, ?Din contr?, Ilēcā?a, blestemul sau ura unuia ?i poate influen?a pe al?ii din al s?u trib. ?n special pe cei slabi. A?a cum e Kku?ai ?n aceste clipe. De aceea, fiule, ?n ast? noapte, concentreaz?-?i toate gandurile bune ?i energia asupra lui, c?ci astfel ?l aju?i mai mult s? treac? peste acea grea cump?n? ?i ?ncercare.”

  ?Cum r?mane cu ziua de maine, tat?? Ce se va ?ntampla dac? Kku?ai…?”

  ?Shhh,” murmur? Yamu, ducandu-?i degetul ar?t?tor la buze. ?O s? ne gandim la asta maine, de va fi nevoie. Eu ?ns? am ?ncredere ?n al meu fecior mezin, precum am ?ncredere ?n fiecare dintre voi. De aceea, s? ne rug?m cerurilor s?-l ajute pe al nostru Kku?ai ?n ast? noapte ?i s?-i fim al?turi cu gandul m?car, dac? nu-i posibil cu trupul.” Dup? care Yamu-?i plec? capul ?ntr-o rug?ciune, strangandu-?i totu?i ambele palme ?ntr-un mare pumn.

  Dar, de?i ?n?elese prea bine la ce se referise al s?u p?rinte, Ilēcā?a era totu?i neconsolat. Chiar ?i a?a privi o vreme la Yamu, ascultand ?n t?cere a lui rug?. ?i, dintr-o dat?, sim?i c? nu-?i poate ?n?elege p?rintele, mai ales sim?i c? nu poate ?n?elege cum putea fi Yamu atat de calm cand unul dintre copiii lui se afla ?n acele clipe ?n bra?ele agoniei. Dar, de?i nu-?i ?n?elegea p?rintele, ?l respecta. La fel ?i respecta ?i deciziile. De aceea ?nchise ?i el ochii ?i ?ncepu ?i el s? se roage, ?n felul lui.

  Singurele care continuau s? stea ?n t?cere erau Mai ?i Akita: fiica cu capul pe um?rul stang al mamei, iar Mai sprijindu-?i capul de cre?tetul fiicei. ?n cele din urm?, f?r? a se mi?ca, Akita spuse, ?Vreau maine s? fiu cea care merge s? rup? ritualul, mam?. Cred c? Kku?ai merit? m?car asta.”

  ?Ba nu, Akita. ?tii prea bine c? nu-i posibil,” murmur? Mai.

  ?De ce? Pentru c? acela?i sange nu poate rupe un blestem sau un ritual?”

  ?A?a e. De asta tinerele satului vor fi cele care vor ?ntrerupe Attārai-ului. ?i, de Kku?ai va fi ?nc? printre noi, el trebuie s?-?i aleag? so?ie anume una dintre acele 12 tinere. De aceea tu nu po?i face parte din acel ?ir de fecioare.”

  ?Dar, mam?, ritualurile sunt doar pentru…”

  ?Ba nu, fiica mea. Ritualurile sunt sfinte ?i trebuie ?ndeplinite cu sfin?enie. A?a c?… ai ?ncredere cel pu?in ?n al t?u frate, dac? nu ?n ritualuri. Totodat?… roag?-te asemeni tat?lui t?u ?i lui Ilēcā?a, c?ci… anume de asta are ?i nevoie Kku?ai ?n astfel de clipe.”?Pe urm?, luand ?i ele o pozi?ie de rug?ciune, f?cur? ca lini?tea s? fie ?i mai mult sim?it? ?n acea cas?, c?ci… noaptea aceea era ?ntotdeauna extrem de lung? ?i chinuitoare, cu multe ganduri ?n cap ?i ?ndoieli ?n suflet, c?ci oricat de ?ncrez?tor n-ar fi fost unul ?n ritualurile sfinte ?i ?n magie, dragostea pentru cel suferind era ?ntotdeauna mai puternic? decat orice altceva.

  ***

  Purtand o rob? lung? ?i neagr?, asemeni Yātrīkar-elor, ?i p?rand a fi ?n trans?, Yellen se plimba de nebun? pe str?zile acelui sat, taraindu-?i poalele robei sale lungi pe acele uli?i ?i m?turand praful de pe ele. Dar, de?i ea crezuse c? nu era v?zut? de nimeni, Nathaniel, care privea prin u?a deschis? a casei lui Dike, o v?zu, c?ci casa conduc?torului Rophionilor era singura considerat? de neatins de c?tre Mōrga?ā ?i singura cas? care putea avea u?ile deschise ?n timpul ritualurilor.

  Astfel, privind ?ncurcat ?n urma surorii sale, Nathaniel ?ntreb? ?nfrigurat, ?Ce face? Doar i s-a spus clar c? to?i trebuie s? stea ascun?i ?i s? nu ?ntrerup? ritualul. Nu pot s? cred c? copilul ?sta…,” dar, cand vru s? se duc? dup? Yellen, pe care-o credea posedat?, Arion ?l apuc? de bra? ?i-l opri.

  ?Las-o s? se apropie de el de trebuie!” ?i spuse Arion lui Nathaniel cand acela-l privi ?ncurcat.

  ?Dar, Arion… ritualul Rophionilor gl?suie?te c?…”

  ?…niciun suflet viu nu trebuie s? se apropie de cel suferind, c?ci poate s?-l duc? la pierzanie. Totu?i… Yellen e diferit?.”

  ?Diferit?? ?n ce fel?” ?ntreb? Nathaniel mirat, uitandu-se ?int? ?n ochii lui Arion. Apoi Nathaniel privi la Fenrir, Sephir, Island, Mago ?i Malon, care tot se aflau ?n acea cas?, a?teptand un r?spuns m?car de la ei.

  De aceea ?i-i spuse Island, crezand c? anume de la el a?tepta tan?rul un r?spuns, ?Pentru c? Yellen e o Yātrīkar! Una oarb? de altfel. ?i, cum Yātrīkarele oarbe sunt considerate suflete moarte de c?tre Rophioni, ea n-are de ce s? se team? de pas?rea neagr? Mōrga?ā, cea care zboar? ?n aceste clipe deasupra satului. Totodat? Yellen se poate apropia ?i de cel suferind.”

  ?Dar, Titane, cum po?i spune c? Yellen e moart?? Ea-i vie!”

  ?E doar un fel de-a spune!” ?l calm? Arion. ?Fiind o Yātrīkar, care-s considerate suflete moarte dup? ce-au sc?pat de la Poarta Purgatoriului, Yellen are astfel o soart? diferit? de al?ii.”

  ??i totu?i: mi se pare riscant s-o l?s?m s? umble pe str?zi. Mai ales c-a fost posedat? nu demult. Nu ?tim ce i se poate ?ntampla acum. Mai ales cu Parca prin preajm?.”

  ?Ba n-o s? i se ?ntample nimic aici,” spuse Fenrir ganditor. ?Bariera nu-i permite nici Parc?i, nici unui alt suflet r?u s? p?trund? aici.”

  Nathaniel ?nghi?i ?n sec. ?Chiar ?i a?a, consider riscant s?…”

  Malon, ridicandu-se de jos, se apropie de Nathaniel ?i Arion. ?i, punand o man? pe um?rul liderului lor, spuse, ?Ai ?ncredere ?n Yellen, Nathaniel. ?tii c? dup? ritualul Hestiei puterea ei a crescut ?i ea a ajuns s-o controleze destul de bine. ?i… de-i acum pe acele str?zi, p?rand ale colinda de nebun?, sunt sigur totu?i c?-i pentru o cauz? anume, una ne?tiut? de noi.”

  ?Malon are dreptate,” interveni ?i Sephir. ?Nicicand nu ?tim ce pl?nuiesc Via?a ?i Soarta, mai ales c? ambele-s pe p?mant ?n aceste clipe.” De aceea ?i-o privir? to?i mira?i pe Sephir, cu excep?ia lui Island.

  Fenrir ?ns?, extrem de ?ncurcat dup? cuvintele so?iei, scutur? din cap. Apoi, privind-o ?int?, ?ntreb?, ?La ce te referi cu - Via?a e pe p?mant, Sephir?”

  ?La adev?ratul sens al celor spuse. De altfel Via?a a coborat pe p?mant de mult? vreme. De cand ?ns? nu ?tiu, la fel cum nu ?tiu motivul pentru care a f?cut asta. De aceea ?i consider c? anumite ac?iuni ale lui Vā?kkai sunt stranii. La fel de stranie ca ?i apropierea ei de Parca.” De data asta, prin cele spuse, Sephir reu?i s?-l uimeasc? chiar ?i pe Island care-o privi cu ochii cat cepele. Sephir ?ns?, de?i-i v?zu pe to?i privind-o extrem de uimi?i, surase. Apoi spuse, ?Chiar dac? nimeni nu s-a gandit nicicand la asta e doar adev?rul.”

  ?Dar… e absurd,” murmur? Mago, ganditor. ?Cum pot Vā?kkai ?i Parca s? fie ?mpreun?? Din cate am aflat Parca e de partea r?ului. Cel pu?in a fost ?n ultima vreme. Pe cand Vā?kkai era de partea Binelui. Cel pu?in asta credeam cu to?ii.”

  ?Totu?i eu nu cred c? ne-am ?n?elat gandind c? Vā?kkai e de partea Binelui,” spuse Sephir sigur? pe sine. ?La fel cum nu ne-am ?n?elat nicicand c? Parca joac? la dou? capete. Prin urmare, jucand dublu, ea pare s? ?n?ele atat Via?a, cat ?i Moartea.”

  ?Vā?kkai ?i Maranam.”

  ?A?a e, bunicule. ?i, ca s? v? conving pe to?i c? cele spuse de mine sunt adev?rate, v? mai spun doar atat: Mayar ?n aceste clipe nu-i cu Parca, ci cu Vā?kkai. Dar, chiar de Parca ?tie c? Mayar nu mai e de partea ei, ci a Vie?ii, n-a f?cut nimic ca s-o distrug? sau s? ?ncerce s-o posedeze iar pe copia Samayei.”

  ?Pentru mine asta poate fi doar o strategie,” spuse Nathaniel. ?Una controlat? cumva ?i de Tenebre, c?ci… s? nu uit?m c? acea Mayar are sangele ei, fiind copila lui Ahi. Prin urmare, l?sand-o s? fie de partea lui Vā?kkai, e posibil s? ?ncerce s? profite de leg?tura creat? ?ntre cele dou? ?i astfel s? afle cum s?-l elibereze pe Mannar ?i s? ?ndeplineasc? profe?ia.”

  ?E ?i asta o probabilitate,” ?ntrerupse Island gandul tan?rului. ?Doar c?… n-avem de unde ?ti cu exactitate asta.”

  ?Ce dac? am putea afla?” Spuse Fenrir, iar cuvintele lui ?i uimir? pe to?i, care-l privir? numaidecat. ??i m? refer aici c? putem afla asta de la acel Pakai, Titanul Vrajbei, care-i acum de partea lui Tenebre.”

  ?Aici ?in s?-?i dau dreptate. Altfel n-ar fi ajutat-o pe Tenebre s? controleze corbii Kākkai. Numai c? consider riscat s? facem asta. Dar totu?i necesar. De aceea te ?ntreb: cum am putea face totu?i asta?” Se interes? Arion.

  ?Simplu: urmandu-l!” Spuse Fenrir. ??i zic s? mergem imediat ce se ivesc zorii ?i Fecioarele satului vor ?ntrerupe ritualul, odat? ce Kku?ai ??i va decide soarta. Astfel, luandu-i cumva pe cei doi Titani prin surprindere, c?ci sunt sigur c? ei cred acum c? ne-au ?nvins odat? ce l-au r?nit pe unul dintre noi ?i nici nu a?teapt? o contraofensiv?, putem pune mai u?or mana pe acel Pakai ?i pe Palantirul lui Tenebre.”

  ?Consider totu?i riscant,” spuse Sephir. ?Mai bine l-am a?tepta pe maestrul Dike, pe tata ?i pe fete. Pan? la urm? ei ?nc? sunt ?n p?dure. De aceea orice ac?iune nes?buit? din partea noastr? ?i poate pune pe ei ?n pericol.”

  ?Eu ?ns? sunt de acord cu Fenrir,” spuse Arion. ?A?teptarea ?n aceste clipe poate echivala cu acceptarea ?nfrangerii. Plus la asta: noi nu ?tim cat va dura ca cei patru s?-l g?seasc? pe Baradar ?i s?-l aduc? aici. De aceea ar trebui s? fim preg?ti?i, pentru orice eventualitate.”

  ?Sunt de aceea?i p?rere cu Arion,” murmur? Island. ??i, Sephir, dac? noi reu?im totu?i s? punem mana pe acel Pakai sau m?car pe Palatirul lui Tenebre, o s? fie sl?bi?i de puteri o perioad?. Astfel ?i putem ajuta pe Dike ?i restul.”

  ?Atunci e decis,” spuse Fenrir cu hot?rare. ?Pornim maine ?n zori. Cine ?i ?ncotro se ?ndreapt?, decidem tot maine.”

  ?Ba eu zic c?-i clar cine merge. Dar totu?i… unde-ar trebui s?-i c?ut?m pe cei doi? S? nu uit?m c? P?durea Rophion e extrem de mare ?i c?utandu-i ca bezmeticii sau pe dibuite nu-i o idee bun?,” insist? Nathaniel.

  ?Ba eu zic c? cei doi pot fi doar ?n Poiana lui Mannar,” spuse Fenrir, ranjind. ?Altundeva cobra ceea n-are unde pleca, c?ci… s? nu uit?m c? marele ei vis e s?-l elibereze pe al ei feciora?. Prin urmare ?i-o s? mearg? ?ntr-acolo, odat? ce ne-a atacat. De altfel sunt sigur de ce zic din cauza atacului de azi: a vrut s? ne ?in? ocupa?i cu altceva pan? ei ??i fac de cap lini?ti?i. Numai c? au uitat un lucru: cel atacat poate ataca. Prin urmare, atacandu-ne, ne-au transformat ?n pr?d?tori, ceva ce-o s? regrete mult? vreme de acum ?ncolo.”

  ***

  Strangand cu putere ?n man? cap?tul lui Accu, ochii lui Yellen ?ncepur? s? se coloreze ?ntr-un ro?u ciudat, iar acea culoare a ochilor se intensifica tot mai mult ?n timp ce ea se apropia de locul ?n care z?cea Kku?ai.?Mai era ?ns? altceva ciudat la ea: faptul c? Accu ?i Ochiul Diavolului c?p?tau ?i ele o nuan?? ro?ietic?, asemeni ochilor, de?i mai ?nainte, chiar ?i ?n timpul ritualului Hestiei ?i al Gaeiei, cele dou? obiecte str?lucir? ?ntr-un argintiu viu.

  Dar, chiar dac? nimeni din cei ce v?zuser? vreodat? acele obiecte nu ?tia motivul exact al acelei schimb?ri, era totu?i acest lucru legat de ritualul Rophionilor, care avea la baz? puterea sangelui ce circula ?nc? ?n venele celui supus ritualului, culoare a sangelui care de altfel ?nsemna Via??. De asemenea avea leg?tur? cu pas?rea Mōrga?ā pe care fata o vedea atat de clar zburand pe deasupra taberei. ?i, anume din cauza acelei p?s?ri, Yellen ?i-?i p?r?si ascunz?toarea ?i se ?ndrept? spre piatra Vāyil, avand de gand s? vad? totu?i ce-i trece prin minte Mōrga?ei ?i de partea cui e ea ?n acele clipe.

  Astfel, cand mai r?maser? cam 100 de metri pan? la locul ?n care z?cea Kku?ai, Yellen sim?i o puternic? b?taie de aripi chiar deasupra capului. De aplecat ?ns? nu se aplec?, ci se opri locului ?i, descoperindu-?i capul, l?sand gluga s?-i cad? pe spate, privi direct ?n fa??. Astfel ?i fu dat s? vad? cum imensa pas?re neagr? f?cu cateva cercuri deasupra lui Kku?ai, vreo ?ase la num?r, de parc? ar fi vrut s?-i dea de ?n?eles lui Yellen c? acea prad? e a ei. Tan?ra ?ns?, ranjind, stranse cu putere l?n?ugul Accu ?n man?. ?i, cand acesta c?p?t? acea culoare argintie, Mōrga?ā fu nevoit? s? se a?eze pe p?mant.

  O f?cu ?ns? avand trup de fecioar?, complet ?mbr?cat? ?n negru ?i cu p?r lung ?i negru ce-i c?dea pe spate. Avea ?ns? ochii ro?ii ?n acele clipe, la fel ca ?i ochii lui Yellen, c?ci de?i ?ncercase astfel s-o controleze pe fat? ?i s-o ?in? departe de acel loc, Yellen rezultase la fel de puternic? ?i astfel fu nevoit? s? fac? ceea ce nicicand nu f?cuse: atinse p?mantul Rophionilor cu t?lpile goale, cand mai ?nainte o f?cuse doar ca pas?re, iar asta se datora faptului c? Kku?ai era ?nc? viu.

  De aceea, v?zandu-se ?nvins?, Mōrga?ā privi ?int? la Yellen, care la fel o privea f?r? s-o scape din ochi, ?i-i ?uier? printre din?i, ?Nici nu ?tii ce gre?eal? ai f?cut intervenind ?n acest ritual, tan?r? Yātrīkar, c?ci astfel ai condamnat acest suflet la moarte sigur?.”

  Yellen ?ns? zambi, ?Ba eu cred exact contrariul, Mōrga?ā. Altfel nu mi-ai fi ie?it ?n cale sub trup de fecioar?. E f?r? doar ?i poate pentru c? sim?i c? e?ti pe cale s? pierzi.”

  Fu randul Mōrga?ei s? ranjeasc?. O f?cea ?ns? for?at, nevrand s?-i dea tinerei de ?n?eles c? avea dreptate. Dar, de?i sim?ea o stranie vibra?ie la Yellen, ceva cunoscut, nu-?i putea aduce aminte de unde cuno?tea acea energie. De aceea ?i spuse lui Yellen, ??i totu?i nu ?n?eleg ce ca?tigi tu f?cand asta. ?i la fel nu ?n?eleg de ce am impresia c? te cunosc.”

  Privind-o ?int?, Yellen se ?ntreb? ce ?iretlic folosea Mōrga?ā. Dar, v?zand c? ?ntr-adev?r o privea confuz?, ??i d?du seama c? probabil c? avea ea ceva ce-o f?cea pe Mōrga?ā s? fie oarecum precaut? pe lang? ea. De aceea decise s? nu se dea de gol ?i doar ?i spuse, ?Poate mai v?zut ?n alt? via??. Atata tot.”

  ??n alt? via??? ?n care anume?”

  ?Ce ?tiu eu?! Nu-mi aduc aminte dac? sincer. De aceea ?i-am spus, c?ci e posibil ca s?-mi fi purtat sufletul pe ale tale mari aripi cand acea via?? a luat sfar?it.”

  Mōrga?ā, privind-o ?i mai insistent decat ?nainte, se ?ncrunt?. Dar chiar ?i a?a nu ?n?elegea de unde s-o fi v?zut pe tan?r? totu?i. Abia cand observ? Ochiul Diavolului ?i pe Accu ?n mana fetei se cutremur? ?i murmur? ?n ne?tire, ?O?i!”

  ?O?i? Cine-i asta?” Se interes? Yellen. A ei ?ntrebare ?ns? o f?cu pe Mōrga?ā s? se cutremure, ?n?elegand c? vorbise prea mult. ?i, faptul c? Mōrga?ā privi brusc ?n alt? parte, ?i d?du de ?n?eles lui Yellen c? ?tia totu?i cine s? fi fost ?n alt? via??. Dar la fel ??i d?dea seama c? Mōrga?ā n-o s?-i spun? niciodat? ?i asta putea fi doar din dou? motive: fusese cineva pe care ea o ucisese sau fusese cineva cu care Mōrga?ā fusese apropiat? cand acel suflet mai era ?nc? ?n via??. Astfel, ?n ambele cazuri, Mōrga?ā era legat? printr-un vot al secretului, la fel ca orice spirit al Lumii de Dincolo. De aceea ?i spuse, ?Nu, de vrei s? ?ii secret, atunci n-ai decat. Oricum o s? aflu odat? ?i odat?. Dar, ?ntre timp, ??i spun doar atat: pan? cand acest suflet decide drumul pe care s? mearg?, tu trebuie s? stai departe de el, Mōrga?ā! Altfel… va trebui s?-mi ?nfrun?i puterea. ?i la fel puterea lui Accu, ceva c?ruia nu i-ai putut face nicicand fa??.”

  Tres?rind, Mōrga?ā privi iar ?int? la Yellen. Apoi ?ntreb? brusc, ?Tu? Cum ?tii c? Accu mereu m-a ?nvins?”

  ?Doar ceva ce simt. ?i v?d c? nu m-am ?n?elat deloc. De aceea, Mōrga?ā, e timpul s?-?i iei zborul, c?ci prea mult timp te-ai ?nvartit deasupra acestui copil, ?ncurcandu-l s? decid? corect, c?ci ?tiu prea bine c? dintr-un motiv anume ?l vrei de partea ta. Da iaca nu pot ?n?elege din care motiv anume.”

  ?Nu-i treaba ta!” ?uier? Mōrga?ā printre din?i.

  ?Ba cred c? da. ?i la fel mi-am dat ?i seama din ce cauz?: Maranam! Anume el te-a trimis aici la fel ca ?i pe Pakai ?i Tenebre - caut? s? aib? de partea lui puterea Rophionilor. Doar c?… Mōrga?ā, transmite-i s?-?i pun? pofta ?n cui, c?ci n-am de gand s? permit asta nicicand.”

  ?De ce? Credeam c? Yātrīkarele sunt de partea lui!”

  ?Ei bine nu toate,” spuse Yellen ranjind. ?De asemenea nu toate Yātrīkarele se tem de tine,” cuvinte care iar o f?cur? pe Mōrga?ā s? se cutremure, c?ci fata p?rea s? ?tie mult mai multe decat l?sa s? se vad?. ?Dar… zic c?-i mai bine s? l?s?m discu?ia asta pentru mai tarziu. Acum avem alte priorit??i decat a sta la taclale.” ?i, ?ntinzand mana stang? ?n fa??, Yellen ?i permise lui Accu s? se desf??oare de pe bra?ul ei ?i s? se ?ntind? pu?in cate pu?in spre locul ?n care se afla Mōrga?ā, f?cand-o pe aceasta s? tremure din tot corpul.

  Totu?i Mōrga?ā nu se mi?c? din loc decat atunci cand Yellen ??i acoperi iar??i capul. ?i, cand ochii tinerei c?p?tar? aceea?i culoare ca ?i Accu, semn c? ?ntreaga putere a Yātrīkarelor putea fi folosit? asupra ei, Mōrga?ā l?s? s?-i apar? dou? aripi mari ?i negre la spate. Apoi ?i spuse lui Yellen, ?uierand cuvintele printre din?i, ?Nu-i ultima dat? cand ne vedem, Fecioar? Oarb? a Yātrīkarelor. Numai c?, data viitoare, te asigur c? n-o s? plec a?a u?or.”

  ?De parc? m-a? teme!” Spuse Yellen ?ntr-un marait. ?i, ?n clipa ?n care mana ei stang? se stranse ?ntr-un pumn, Accu se arunc? asupra Mōrga?ei. De atins ?ns? nu reu?i s-o ating?, c?ci Mōrga?ā se transform? ?n pas?re ?i se ridic? mult deasupra satului Rophionilor. Apoi, dup? ce f?cu cateva cercuri prin aer, ?ase mai exact, se a?ez? deasupra casei lui Yamu, acoperind-o ?n totalitate cu ale ei imense aripi. Dar, de?i v?zuse bine unde se a?ezase pas?rea Mōrga?ā, Yellen nici n–o alung? ?i nici n-alert? pe nimeni, c?ci ?tia prea bine c? Mōrga?ā n-are putere asupra celor vii datorit? Barierei ?i c? i se permitea s? intre ?i s? ias? de acolo doar dac? cineva era la o r?scruce de drumuri a?a cum se afla ?i Kku?ai ?n acele clipe.

  De aceea, ?tiind c? mai bine e s?-?i concentreze energia asupra lui, Yellen privi la Accu ?i-i d?du semnal s? se ?nf??oare la loc pe bra?ul ei. Apoi, cand ochii ei c?p?tar? iar??i acea culoare ro?ietic?, se ?ndrept? spre Kku?ai, care tremura ca varga ?n acel moment.

  Astfel, fiind chiar lang? piatr?, Yellen privi o vreme la fa?a lui Kku?ai. Acesta ?ns? privea ?int? cerul, cu ai lui ochi tulburi. Dar, de?i vedea clar cat sufer?, Yellen nu sim?i nimic pentru el: nici repulsie ?i nici compasiune. Chiar ?i a?a, manat? de-un tainic impuls, ??i plimb? mana stang? deasupra corpului b?iatului, acoperindu-l c-o p?tur? de culoare argintie, aceea?i culoare a lui Accu care str?lucea puternic ?n jur ?n acele momente. Acea culoare ?ns? dur? doar secunde, c?ci imediat ce Accu ?ncet? s? str?luceasc?, p?tura ce-l acoperea pe Kku?ai c?p?t? o nuan?? ro?ietic?, iar b?iatul, de parc? l-ar fi l?sat frigurile, ?ncet? s? mai tremure.

  Asta ?ns? se datora puterii lui Yellen, care-i transmisese parte din c?ldura corpului ei ca s?-l ajute pe Kku?ai s? reziste. Apoi, a?ezandu-se lang? el, ?l privi o vreme cu ai ei ochii ca focul. Dar, sim?ind un oarecare discomfort ?n suflet, Yellen ranji ?i marai, ?Ce nepl?cut se simte s? vezi un suflet prigonit ?i abandonat.” Totu?i, de parc? ?i-ar fi venit brusc ?n fire, se cutremur?. ?i, privind ?int? la fa?a lui Kku?ai, se ?ntreb?, ?De ce totu?i simt asta? Eu doar nicicand n-am fost pe deplin o Yātrīkar. S? fie totu?i din cauza amintirilor vie?ii mele anterioare? Sau poate e din cauza c? acest suflet caut? dreptate ?i r?zbunare pentru felul ?n care a murit?”

  Dar, neg?sind r?spuns la ale ei ?ntreb?ri, se concentr? iar asupra lui Kku?ai, c?ci anume pentru asta venise acolo. ?i, aplecandu-se asupra lui, ?i ?opti la urechea stang?, ?Mergi spre moarte, Kku?ai! Alege calea spre locul unde doar nemurirea poate ajunge. Dar… decide asta doar dup? ce ajungi la Poarta Purgatoriului ?i dup? ce vei vorbi cu Bodhi, c?ci acea feti??-dege?ic? e ?i cea care-?i va decide soarta.”

  ?Dar… de ce?” Murmur? Kku?ai, f?r? s? deschid? ochii sau s-o priveasc?.

  ?Pentru c? asta ?i ?nseamn? de fapt al vostrul ritual Attārai: purificarea sufletului. Dar… unde dac? nu la Poarta Purgatoriului se purific? cel mai bine sufletul?! Lang? Karuvil! De aceea ascult?-mi sfatul ?i mergi anume ?ntr-acolo, c?ci doar acolo vei g?si adev?rata putere ?i menirea pentru care ai fost trimis pe p?mant. Numai c?… fii atent cand treci prin Tunelul A?tept?rilor De?arte. ?i fii atent cand traversezi acel tunel tocmai pentru c? acolo vor ?ncerca s? te abat? din drum. Dar, de faci asta, de prive?ti fie ?i m?car pentru o clip? ?n urm?, r?mai pe veci captiv acolo ?i nicicand n-o s? prime?ti o alt? ?ans? s? vezi iar lumea. ?i, Kku?ai, ?ine minte ?nc? un lucru: nu te l?sa ?n?elat de false amintiri. Doar ascult?-?i sufletul, c?ci anume sufletul nostru ?ine minte adev?rul. ?i, de-o s?-?i ascul?i cum trebuie sufletul, o s? ai ?i dreptul s? te ?ntorci acas?, acolo unde Soarta te va a?tepta mereu.”

  Astfel, imediat ce termin? de ?optit acele cuvinte, Yellen l?s? un val de energie ro?ie s?-i ias? din palma stang?, pe care-o purt? iar pe deasupra b?iatului. Astfel, cand acea energie intr? complet ?n trupul b?iatului, pieptul lui Kku?ai ?ncet? s? se mai mi?te ?n sus ?i ?n jos, iar buzele ?i unghiile ?i devenir? livide. De asemenea r?nile de pe corpul lui ?ncetar? s? mai sangereze, dup? ce veninul ?i ie?i din corp ?i form? figurine negre, schimonosite, reprezentand un ?acal pe acea piatr? alb?, c?ci anume lui Pakai i se datora suferin?a b?iatului ?i din aceast? cauz? energia negativ? ?i otrava ie?it? din corpul lui Kku?ai ar?t? lumii cine de fapt ?l blestemase.

  Apoi, privind cu aten?ie la acele figurine, Yellen zambi. Dup? care, scoase din maneca stang? un mic s?cule? alb ?n care adun? acele figurine - 13 la num?r. ?i, dup? ce ?nchise baierele acelui s?cule?, Yellen privi spre p?dure ?i spuse cu ur?, ?Toate la timpul lor, Pakai. La fel toate se pl?tesc dup? merit. ?i… o s? am eu grij? s? pl?te?ti tu toate pe care le-ai f?cut ?n via?a asta. Una cate una.”

  ***

  Suspinand ?ndurerat, Pakai ?ngenunche, atingandu-?i pieptul, ?n clipa ?n care avu viziunea ?acalului transformandu-se ?n cenu??. Dup? care, atingandu-?i pieptul cu palma, scuip? venin, exact a?a cum se ?ntamplase cu Coallar ?nainte de moarte.

  Numai c?, spre deosebire de Coallar, care-?i acceptase moartea cu demnitate, Pakai ?ncepu s? tremure ca un iepure fricos. Ba chiar murmura ?ngrozit, ?Blestemul! Cel aruncat asupra Rophionilor - se ?ntoarce la mine. De ce?”

  Dar… privi dintr-o dat? ?n fa?? cand v?zu o lumin? puternic?. Asta-l f?cu la ?nceput s?-?i acopere ochii cu bra?ul s? nu orbeasc? ?i de acel ochi ce-l mai avea ?nc?. Apoi, cand fu capabil s? priveasc? iar ?n fa??, v?zu gratiile ro?ietice ale celulei lui Mannar conturandu-se ?n fa?a ochilor lui. Numai c? asta nu fu ceva care s?-l bucure. Din contr?: Pakai tremura ?n acele clipe din toate m?dularele, privind ?int? la diamantul negru de pe fruntea lui Mannar, ?n timp ce acesta st?tea ?n pirostrii chiar lang? acele gratii, privind ?int? la Pakai.

  Titanul Vrajbei ?ns? fu cu adev?rat ?ngrozit, auzind vocea lui Eris: ?Bine ai venit acas?, Maestre!” ?i spuse ea cu glas viclean. ?Acum, c? e?ti aici, putem ?ncepe jocul!” Dar, cand Mannar ?ntinse brusc mana printre gratii, crezand c?-l poate ajunge, Pakai se trase brusc ?n spate. ?i, f?r? s? mai priveasc? ?n urm?, se ridic? de pe locul lui ?i fugi ca un suflet posedat s? se ascund? ?n p?dure.