Privind cu aten?ie la fa?a adormit? a Bestlei, pe care Boor o l?sase ?n hamac, Samaya oft?. Apoi, atingand fruntea prietenei, Samaya ?i d?du ?ntr-o parte o ?uvi?? de p?r care-ar fi putut-o ?ncurca pe tan?r? s? doarm?. ?i, cand v?zu c? Bestla zambi atat de frumos prin somn, sim?ind atingerea mainii ei, Samaya zambi ?i ea ?i murmur?: ?ce u?urare! Tu ?nc? zambe?ti!” Dup? care privi ?n dreapta, prin u?a deschis?, la cerul nop?ii ce p?rea atat de sumbru de?i f?cliile aprinse din tab?ra Rophionilor luminau locul ca ziua.

  Dar, de?i lumina f?cliilor ar fi trebuit s-o lini?teasc? ?i la fel s-o ?ndemne la somn, Samaya iar oft?. Apoi, l?sand-o pe Bestla s? doarm?, ie?i pe prispa casei ?i privi ?n dep?rtare, la toate acele case ce p?reau cufundate ?n somn. Doar acele 7 santinele ce erau de straj? ?n noaptea aceea erau vigilente. ?i la fel Samaya.

  ?n cele din urm? ?ns?, v?zand atata lini?te ?n jur, tan?ra lupoiac? se culc? pe prisp? ?i privi cerul. Nu erau deloc stele pe el ?i asta o f?cu pe tan?r? s? simt? o ciudat? ap?sare pe suflet. Chiar ?i a?a nu se d?du b?tut?. ?i, ?n mintea ei, limpezi bolta ?i permise milioanelor de stele s?-i bucure ochii. Apoi, cu acea imagine a boltei cere?ti, Samaya ?nchise ochii ?i permise vis?rii s-o ia ?n bra?e.

  Numai c? nu visarea o ?mbr??i?? pan? la urm?, ci amintirile, cele recente, din ziua aceea cand ele merser? s? afle r?spunsuri de la Villō, dar fuseser? pan? la urm? for?a?i s? lupte cu ea. Tocmai de aceea deschise Samaya ?ntr-un final ochii. ?i, ?ncruntandu-se, se ?ntreb?: ??i totu?i, de ce am impresia c? atacul lui Villō de azi e mai mult decat o r?zbunare sau a ne spune ce ne-a spus? Mi se pare totu?i a fi un fel de avertisment sau preg?tire a Bestlei sau chiar a mea pentru ceva. Nu ?n?eleg de ce totu?i. ?i… e prea ciudat. Totul. ?n special acest cer al nop?ii care m? sfredele?te cu ochii lui negri, de?i nu-i v?d nic?ieri.” Apoi, oarecum ?mbufnat?, se ?ntoarse pe partea stang?, cu fa?a spre sat ?i ?nchise iar ochii.

  Astfel putu s? vad? destul de clar momentul ?n care ea ?edea ?nghe?at?, ?n acel lan verde, privind dep?rtarea. Dar, de?i nu se putea mi?ca defel, fiind cumva supus? vr?jii lui Villō, tan?ra era totu?i con?tient? de toate. Ba chiar auzise ?i strig?tul de ajutor al Bestlei, dar n-o putu ajuta defel. Doar oft?, ?n sinea ei, cand observ? cu col?ul ochiului momentul ?n care acel m?nunchi de crengi de salcie, stranse cu putere de mana lui Villō, o lovi pe Bestla pe spate ?i apoi aceea se l?s? s? pluteasc? ?n aer, oarecum f?r? vlag?.

  De aceea ?i ?ncerc? Samaya din r?sputeri s? se elibereze de vraj?, ?ncercand toate trucurile ?nv??ate de-a lungul anilor, dar nu-i reu?i. Nici chiar s? se trasforme ?n lupoaic? a?a cum ?i reu?ise de atatea ori mai ?nainte, iar asta i se p?ru cu adev?rat straniu. Tocmai de aceea ?i strig? ?n capul ei: ?de ce, Villō? De ce faci asta? Pentru ce ne ataci? Ce anume speri s? ob?ii de la noi?”

  ?Prea multe ?ntreb?ri odat?, nu crezi?” ?i r?spunse vocea vr?jitoarei chiar ?n urechea ei dreapt?. Apoi ?i auzi rasul ?n urechea stang?. ?i, cat de curand, v?zu proiec?ia lui Villō chiar ?n fa?a ochilor. De asta ?i se cruci Samaya, balbaindu-se ?n capul ei:

  ?Dar… dar, cum e posibil? Am crezut c? odat? blestemat? ?i ?nchis? ?n salcie tu nu po?i ie?i nicicand de acolo.”

  ?A?a e. Nu pot s? m? ar?t lumii cu adev?ratul meu trup. Dar, dintr-un motiv anume pe care nici eu nu-l pot explica, pot s? m? ar?t vou?.”

  ?Atunci a fost un ?iretlic doar. Visul m? refer. Cel pe care l-am avut asear?.”

  ?Ba nu,” r?spunse Villō sigur? pe sine. ?A fost a?a cum ai spus ?i tu: o premoni?ie.”

  ?O premoni?ie?” Ranji Samaya cu vocea min?ii. ?Permite-mi s? nu te cred de data asta.”

  ?De ce?” ?ntreb? Villō cu voce inocent?. ?Credeam c? tu crezi ?n mine, chiar de to?i ?mi sunt ?mpotriv?. Chiar adineauri m-ai ap?rat ?n fa?a prietenei tale.”

  ??i nici nu ?tii cat de mult regret asta,” ?uier? Samaya printre din?i. Apoi se auzi urletul lupoaicei ascuns? ?n ea, dar tan?ra a?a ?i nu se putu transforma. Doar Villō radea ca nebuna, v?zand chinurile tinerei.

  Apoi, cand reu?i s? se st?paneasc? ?n cele din urm?, Villō se apropie de Samaya ?i ?i atinse obrazul stang cu palma. De aceea ?i-o privi Samaya atent ?n ochi. Nu v?zu decat abisul acolo, unul f?r? fund. Dar a?a ?i nu ?n?elese tan?ra ce anume v?zuse ea ?n acea privire.

  Dintr-o dat? ?ns? se cutremur? atat ea, cat ?i Villō ?n clipa ?n care ?n ochii vr?jitoarei se v?zu un imens loc ?n fl?c?ri. Apoi v?zur? acel loc acoperit de cenu?? ?i o tan?r? purtand o pelerin? lung? ?i sur?, cu gluga pe cap, apropiindu-se de acel loc.

  ?Exact ca imaginea v?zut? de ū?al ?n apele Izvorului Puterii,” murmur? Samaya dintr-o dat?. Dar, de?i-?i dorea atat de mult s? ?nchid? ochii ?i s? nu mai vad? acea imagine, nu putu ?i pace. Din contr?: p?rea c? anume Villō se ?nc?p??ana s?-i arate acea lume c?zut? prad? urii, dezn?dejdii ?i r?ului. ??i, Villō, ce lume e asta?”

  ?Nu ?tiu,” murmur? dintr-o dat? vr?jitoarea. Apoi, sim?indu-se ame?it?, ?nchise ochii ?i se trase un pas ?n spate. ?E prima oar? cand v?d aceste imagini ?i cred c?-i din cauza ta.”

  ?Din cauza mea?” ?ntreb? Samaya confuz?. ?Dar… eu nicicand n-am v?zut aceste imagini mai ?nainte. Doar ū?al le-a v?zut, Titanida Minciunii, care…”

  ?Da, ?tiu cine-i ū?al,” r?spunse vr?jitoarea cu glas stins. Apoi, ?ntorcandu-se cu spatele la tan?r?, privi ?n zare. ?Am ?ntalnit-o odat? demult. Cand am confundat-o c-o tan?r? p?mantean?. A fost atunci cand mi-a spus ce mi se va ?ntampla. Dar… n-am crezut-o, c?ci… mi s-a p?rut c? minte.”

  ??i totu?i ?n minciun? se afl? ?i adev?rul,” murmur? Samaya abia auzit.

  ?A?a e, tan?r? lupoiac?. De aceea ?i v-am f?cut s? veni?i aici.”

  ?S? venim? Ne-ai f?cut?” Marai tan?ra printre din?i. ?Ba a fost ?n?el?ciune, sperand s? te r?zbuni pe Bestla pentru c? te-a transformat ?n salcie acum 20 de ani.”

  ?Ba te ?n?eli, Samaya, nu doar r?zbunarea am c?utat-o cand v-am chemat aici.”

  ?Atunci?”

  R?spuns de la Villō ?ns? nu primi. O v?zu doar ?ntorcandu-se spre ea ?i zambindu-i cu am?r?ciune. Apoi… tres?rir? ambele cand o s?geat? tras? din dep?rtare, o s?geat? care trecu atat de aproape de cele dou?, le f?cu pe ambele s? priveasc? ?n zare. Astfel ?i v?zur? pe Boor ?i Dike apropiindu-se de acel loc ?n goana cailor. De aceea ?i-i spuse Villō surazand ?i f?r? s-o priveasc?: ?iaca ?i ajutoarele! Ce bine: m?car o s? ne fie vesel azi!” Dup? care pocni din degete ?i disp?ru.

  Anume ?n acea clip? vraja ce-o ?inea captiv? pe Samaya se rupse, iar tan?ra c?zu ?n genunchi, sim?ind o mare durere ?n piept. Chiar ?i a?a era ceva suportabil, c?ci se pare c? Villō totu?i nu-?i dorise s-o r?neasc?, ci doar s-o ?in? locului. Dar… de ce?

  N-avu ?ns? prea mult timp de gandire, c?ci o v?zu pe Bestla ?nc? plutind ?n aer ?i cu acele s?lcii ?nf??urandu-se ?n jurul ei. De aceea Samaya-l scoase brusc pe Lifid Ibloma din teac? ?i, zvacnind din locul ?n care era ea, fugi spre locul ?n care plutea Bestla. Dar, spre marea ei mirare, Villō n-o ?mpiedic? s? ajung? la a ei prieten?. Ba chiar n-o ?mpiedic? nici s? taie acele crengi ce-o ?ineau captiv? pe Bestla. ?i, dup? ce crengile, ciopar?ite ?n multe buc??i de mana tinerei lupoaice, c?zur? la p?mant, se transformar? ?n rame. Dup? care, tarandu-se cat de repede putur?, se ?ndreptar? spre ap?, ca mai apoi s? se ascund? ?n rau.

  Samaya ?ns? nu le atrase prea mult? aten?ie, c?ci ea ob?inu-se importantul: o eliberase pe Bestla. Dar, de?i o prinse ?n bra?e ?i apoi o ?ntinse pe p?mant, lovind-o u?urel cu palma peste fa??, n-o putu face s?-?i revin?. De asta ?i privi speriat? la Dike care fugea spre ea.

  Titanul ?ns? nu spuse nimic. Nici atunci cand ajunse lang? fete. El doar atinse gatul Bestlei, m?surandu-i pulsul. Abia apoi privi spre Samaya ?i-i spuse: ?o s? fie bine. Pare doar adormit?.”

  ?Adormit?? Dar cum e posibil? Am crezut c? Villō i-a luat puterile atunci cand a lovit-o cu acel m?nunchi de crengi pe spate.”

  ?Dar totu?i e bine,” ?i spuse Titanul. ?Acum ?ns?… stai lang? ea. Las-o pe Villō pe mana mea ?i-a lui Boor, c?ci azi am de gand s?-i ?ntorc toate favorurile acestei b?trane vr?jitoare.” Dup? care, l?sandu-i o sabie al?turi, cea pe care Samaya o uitase prins? la cing?toarea lui Shinar, Dike se ridic? ?n picioare ?i privi spre Boor.

  Astfel ?l v?zu pe Zeu stand chiar ?n mijlocul acelui lan de iarb? ?nalt?, strangand ?n mana stang?, cu putere, o ?epu?? ī??ika?. ?i avea ochii ?nchi?i ?n acele momente. Astfel p?rea s? nu vad? ?i s? n-aud? nimic ?n jur. Dar Dike se ?n?ela crezand asta, c?ci atunci cand vru s? se ?ndrepte spre el, auzi destul de clar vocea lui Boor undeva lang? el: ?doar stai cuminte, Titane, c?ci azi am conturi de reglat cu nebuna asta. ?i… totodat? s? m? r?zbun pentru c-a ?ncercat s?-mi r?neasc? copila ?n urm? cu 20 de ani.”

  Dup? aceea, observand cu ochii min?ii c? Dike r?mase locului, Boor arunc? ?epu?a ceia de-o prinse apoi cu mana dreapt?. Apoi, cu mi?c?ri lente, lu? o pozi?ie de atac, preg?tit s? arunce ?ep??a spre salcie. Dar r?mase ?n acea pozi?ie mult? vreme, privind cu aten?ie spre salcia care p?rea c?-?i danseaz? coroana ?n timp ce un sunet strident se auzea de jur ?mprejur. Ba chiar se sim?ea ?i-un vanticel puternic. Nu era ?ns? controlat de Zeu.

  Chiar ?i a?a Boor nu se sperie. El doar se concentr? ?i mai mult pe salcie, mai ales pe fream?tul frunzelor ei, ?ncercand s? ?n?eleag? ce mesaj voia s?-i transmit? nebuna de Villō prin acel ciudat dans tribal al crengilor. Dar nici dup? alte minute de a?teptare nu se ?ntampl? nimic. De aceea decise c? avand ochii ?nchi?i o s?-i fie mai u?or de ?n?eles mesajul frunzelor.

  Numai c?, ?n clipa ?n care ?nchise ochii, Boor sim?i c? vantul cela se ?nte?e?te. Era ?ns? o atingere pl?cut? pe piele suflarea acelui vant ce nu era nimeni altul decat Te??al, care ?n limba antic? a Poporului Ghe?ii ?nsemna Boare Cald?. Dar, faptul c? acel vant era acolo, era doar un ?iretlic al vr?jitoarei, c?ci atingerea lui Te??al ?l f?cu pe Boor s? simt? cum cineva-i mangaia pielea, iar din cauza acelei mangaieri sangele-i circula nebune?te prin vene. De aceea ?i ?uier? printre din?i ?ntr-un final: ?Joci murdar, Villō!”

  ?Crezi?” Auzi el vocea duioas? a vr?jitoarei de parc? ar fi ?ncercat s?-l seduc?. ?Eu doar… ?ncercam s? m? joc, c?ci pur ?i simplu ador jocul ?sta. La fel cum adoram noi s? ne juc?m copiii fiind. ?i… ?ii minte acele jocuri, nu, Boor? Acele jocuri prin lanurile ?ntinse ?i m?noase ale p?mantului.” Apoi, cand Villō t?cu, se auzir? voci de copii de jur ?mprejur, copii ce p?reau s? strige veseli ?n timp ce alergau care ?i pe unde ca s? nu fie prin?i de ceilal?i. ?i acei copii ?ncepur? apoi a canta un straniu cantec, ce p?rea mai degrab? o inocent? vraj?:

  ?Apari soare-soare dulce, sus pe cer de printre nori,

  ?i f? vantul ca s? zburde, pe campia cea de flori.

  F? copacii s? se-nchine ?n fa?a p?mantului,

  Iar pe noi, copiii lumii, f?-ne veseli zambitori.

  ?i tu, soare-soare mandru, ce-apari azi de printre nori,

  S? can?i vesel peste cranguri, nebunia zorilor,

  Cele ce se scald?-n rou? ?i viseaz? la iubiri,

  Tot zburand ca randunica spre-ale caselor stre?ini.

  Iar? vantul cel zburdalnic s?-mi mi?te mori?ca mea,

  Ca s? zbor ?i eu ca gandul spre c?su?a mea ?i-a ta.

  S? fac ast? lume nou? s? fie mai bun? azi,

  S? fiu eu copilul lumii, cel ce zburd? printre brazi…”

  ?i, amintindu-?i asta ca fiind ceva tr?it demult, Boor deschise ochii ?i privi pretutindeni. De v?zut ?ns? nu v?zu nic?ieri acei copii, iar asta-l f?cu s? simt? o stranie senza?ie de anxietate ?n piept. De aceea ?i privi ?ntr-un final spre salcie ?i-o ?ntreb?: ?ce? Ce-i asta, Villō?”

  ?n loc de r?spuns ?ns? v?zu acea salcie undeva ?n mijlocul unei imense campii cu iarb? verde. Apoi acea iarb? crescu ?i crescu pan? avu ?n?l?imea aceleia?i ierbi ?n care st?tea Zeul ?n acele clipe ?n timp ce se preg?tea de lupt? cu Villō. ?i, ca s? fie mai ciudat de-atata, Boor v?zu o c?r?ru?? b?t?torit? trecand chiar prin mijlocul acelei campii ?i oprindu-se chiar ?n fa?a acelei s?lcii falnice ce ap?ruse acolo din mila Sor?ii.

  Era ?ns? lini?te. Peste tot ?n jur, ?n timp ce Boor se v?zu dintr-o dat? stand chiar pe acel drum b?t?torit ?i privind la salcie. Dar, cand auzi iar cantecul de mai devreme cantat undeva ?n spatele lui, privi ?ntr-acolo. ?ns?… la fel nu v?zu pe nimeni. De asta ?i se ?ncrunt? Zeul, ?n?elegand c? Villō se juca de fapt cu el, c?ci de?i auzea clar acele glasuri vesele de copii apropiindu-se tot mai mult ?i mai mult de el, nu vedea nimic altceva. ?i, ca s? poat? totu?i s? ?nving? magia acelei nebune cum ajunse Boor s-o numeasc?, ?nchise iar ochii ?ncercand s? se concentreze.

  Numai c? Villō nu era deloc proast?. Ea ?tia c? dac?-l las? pe Boor s? se concentreze pierde. De aceea ?i-i ?opti la ureche cu vocea unei copile: ?tu m? cuno?ti?” Astfel ?i reu?i s?-l fac? pe Boor s? deschid? ochii. ?i, ca prin minune, v?zu doi copii, un b?iat ?i-o feti?? de vreo 8 ani?ori, fugind chiar spre el.

  De v?zut ?ns?-i v?zu la ?nceput doar aevea, fugind prin acea iarb? ?nalt?. De aceea ?i se vedea acea iarb? ?erpuind. Boor ?ns? nu se l?s? ?n?elat ?i a?tept? cuminte pan? cand feti?a ?i b?ie?elul ie?iser? din acel lan ?i apoi fugir? spre el pe acel drum b?t?torit.

  Dar, ca prin minune, v?zu c? acea feti?? avea nu opt ani, dar probabil doar vreo 5 la acel moment, c? avea p?r negru ?i lung ce-i c?dea ?n valuri pan? la c?lcaie. La fel v?zu c? avea ochii maronii, de nuan?? ?nchis?, ?i pielea ?i era alb? ca laptele, ?n timp ce rochi?a surie ce-o purta ?n acele clipe ?i care-i ajungea pan? la glezne, falfaia ?n jurul ei ?n timp ce fugea. ?i, ?n mainile celor doi copii, v?zu cate-o mori?c? de lemn.

  Anume acea mori?c? ?i-i atrase aten?ia lui Boor ?ntr-un final, c?ci era cea cu care obi?nuia s? se joace ?n copil?rie. De aceea ?i murmur? el ?ntr-un final confuz: ?nu poate fi. Ace?ti copiii suntem…?”

  ?…noi, Boor. Cei ce obi?nuiau s? se joace ?mpreun? candva. Dar lumea ?i Via?a asta cainioas? ne-au desp?r?it drumurile ?i asta din cauza c? Soarta nu permite ca o mic? vr?jitoare ?i cel ce-avea s? devin? Zeul Vanturilor s? fie ?mpreun?. De aceea ?i ne-au f?cut du?mani.”

  Boor ?ns? rase auzind-o pe Villō vorbind astfel. Apoi, ?nc? stand pe acel drum ?i privind la acei doi copii ce se ?ndreptau spre salcie, Zeul ??i folosi puterea ?i-o putu astfel vedea pe adev?rata Villō ?n locul salciei. Dup? care-i spuse: ?asta nu vremea ne-a desp?r?it, Villō. La fel n-a fost nici Soarta. Ai fost doar tu cea care mereu ?i-a dorit mai mult decat a putut avea.”

  Villō ?ns? surase ?i ea. Apoi ??i schimb? brusc ?nf??i?area ?i ajunse s? fie acea tan?r? de 20 de ani, a?a cum ?l v?zuse ea ultima dat? pe Boor: cu p?r lung ?i negru ajungandu-i pan? la c?lcaie, purtand o rochie ro?ie lung? prins? c-o cing?toare neagr? la brau. Iar acea cing?toare nu era deloc simpl?: era croit? dintr-un material lucios, cu diverse simboluri aurii gravate pe ea, simboluri ce aminteau atat de mult de antichitate. La fel, pe materialul rochiei, se vedeau brodate cu a?? aurie frunze ?i diverse flori, precum ?i un cap de urs, unul de hien? ?i cate un cap de panter? pe fiecare manec? care era destul de larg? la ?ncheieturi.

  Dar nu asta-i atrase aten?ia lui Boor, ci ochii ei: de-un maroniu ?nchis, ce sclipeau atat de frumos a?a cum sclipiser? ei cat fusese ?nc? copil ?i domnea inocen?a ?n sufletul ei. ?n acele clipe ?ns? nu putea fi deloc vorba de inocen?? la Villō, cea ale c?rei buze ro?ii ca focul schi?au un zambet demonic. De aceea ?i surase iar Boor, privind-o. Apoi ?i spuse: ??i-am spus candva c? e?ti o adev?rat? vr?jitoare, nu-i a?a, Villō?”

  ?A?a e. De altfel ai repetat aceste cuvinte de fiecare dat? cand ne-am ?ntalnit. Iar faptul c? le men?ionezi iar acum ?mi d? impresia c? ?i-a fost dor de acele clipe petrecute ?n doi.”

  ?Desigur,” r?spunse Boor cu viclenie. ?Mi-a fost atat de dor. Dar… s?-?i sucesc gatul pentru ce i-ai f?cut fiicei mele acum 20 de ani, Villō,” ?i, pe neprins de veste, Boor reveni ?n lumea real? ?i arunc? ?epu?a ?nspre vr?jitoare a c?rei proiec?ie se vedea atat de clar ?n fa?a salciei.

  Villō ?ns?, de?i v?zu clar ?epu?a venind spre ea, nu se mi?c? din loc. Doar cand fu atat de aproape de ea, vr?jitoarea se aplec? pe spate, iar ?epu?a trecu chiar pe deasupra ei ?i zbur? apoi spre salcie. Dar, de?i Boor crezuse c? ?epu?a se va ?nfige ?ntr-un final ?n trunchi sau ?ntr-o creang?, ea trecu printre crengi de parc? acelea ar fi prins via??, c?ci se d?dur? la o parte din calea varfului ascu?it ce amenin?a s? mu?te adanc din lemnul lor. Apoi, chiar sub ochii vr?jitoarei care continua aplecat? pe spate ?i privind ?int? spre salcie, ?epu?a se ?ntoarse cu varful spre ea ?i apoi ?ncepu s? zboare ?n sens invers.

  Fu prins ?n cele din urm? acel obiect zbur?tor ?n capcan? de cateva crengi ale salciei care se ?nf??urar? cu repeziciune ?n jurul ei. Apoi, de parc? ar fi fost o catapult?, crengile aruncar? ?epu?a ?nspre Zeu, cu gand s? i-o ?nfig? ?n dreptul inimii. Numai c? ?epu?a fu prins? ?n zbor de lupoaica Samaya, care ap?ru de nic?ieri ?ntre ei. ?i, aterizand cu toate patru labe pe p?mant, lupoaica rupse ?epu?a ?n dou?. Dup? care se ?ntoarse spre Boor ?i-i spuse: ?f?r? sup?rare. Dar ceva ce-a c?zut prad? vr?jii acestei blestemate trebuie distrus. De aceea zic s? ?ncerci altceva s-o ?nvingi. Iar eu ?ntre timp o s? stau prin preajm? de-o s? ai nevoie de ajutor s?-i suce?ti gatul.”

  Boor ?ns? surase. Apoi privi spre Villō care stramba din nas, c?ci nu-i pl?cuse c? lupoaica intervenise ?n planurile ei ?i-i spuse: ?nu, Villō, cum jocul? ??i aduce aminte de copil?rie?”

  ?Desigur c? da!” ?uier? vr?jitoarea printre din?i. Dup? care disp?ru brusc. De asta ?i privir? Boor ?i Samaya ?n jur. Dar n-o v?zur? nic?ieri. Chiar ?i a?a Boor nu se l?s? ?n?elat ?i-?i scoase sabia de la cing?toare, preg?tindu-se de alt atac.

  Dar Zeul ?ncremeni cand Villō ap?ru brusc ?n spatele lui ?i-i atinse pieptul cu ambele palme. Ba chiar ?i susur? la ureche: ?chiar ?i a?a, Boor, zic s?-?i aduc aminte ni?te momente petrecute ?n doi!” ?i, doar ?n secunde, mainile ei se dublar?, apoi se triplar? ?i tot a?a atingand atat de delicat ?i seduc?tor trupul lui Boor.

  Lupoaica ?ns?, care st?tea cu fa?a spre Boor ?i privea la jocul lui Villō, surase. Dup? care, ?ngustandu-?i ochii, reu?i s? trimit? acel val de energie albastr?, asemeni ?erpilor, un fel de truc modificat ?nv??at de la Zeal, ?nspre Zeu. ?i, ?n clipa ?n care Villō sim?i acei ??erpi” mi?candu-i-se pe piele, url? ca nebuna ?i-?i retrase mainile. Chiar ?i a?a nu reu?i s? dispar? ?i cat de curand sim?i lama sabiei lui Boor atingandu-i beregata, cand acesta se ?ntoarse brusc spre ea. Apoi ?i ?uier? el printre din?i: ??i totu?i, vr?jitoare, cu trucuri ieftine nu m? po?i ?ngenunchea!”

  ?Crezi tu?” Spuse Villō cu ironie. Apoi disp?ru de lang? el, for?andu-l pe Boor s? se ?ntoarc? ?i s-o caute cu privirea. La fel se ?ntoarse ?i lupoaica. Astfel v?zur? cum Villō ap?rea ?i disp?rea pe acel camp ?ncercand s?-i deruteze.

  Numai c? jocul ei fu brusc ?ntrerupt, cand lupoaica, ?n?elegand ?iretlicul vr?jitoarei, se furi?? prin acea iarb?. Astfel, fiind prea ocupat? cu trucul ei, Villō n-o observ?. De aceea ?i-i reu?i Samayei s-o pun? ?ntr-un final la p?mant, imobilizand-o cu labele. Dup? care, apropiindu-?i botul de fa?a lui Villō ?i marai un: ?stai cuminte de nu vrei s?-?i frang gatul cu col?ii.”

  ?N-ai tu atata curaj,” ?ncerc? s-o provoace Villō.

  ?Crezi?” Spuse lupoaica sigur? pe sine. ?Au mai ?ncercat ?i al?ii. Doar c?…” Dintr-o dat? ?ns?, cand Villō reu?i ca prin magie s?-?i elibereze bra?ele, lupoaica fu nevoit? s? se lupte cu vr?jitoarea care-i apucase botul cu mainile ?i-l strangea cu toat? puterea. De aceea ?i lovea Samaya cu labele ?nspre ea. Dar nici a?a nu-i reu?i s-o arunce de lang? ea. ?i, dintr-o dat?, schel?l?i asurzitor cand Villō-i d?du foc bl?nii.

  Focul ?ns? fu repede stins cand sabia lui Boor trecu brusc pe deasupra lupoaicei. Asta-i d?du curaj Samayei. De aceea ?i lovi dintr-o dat? cu laba acel curent de aer produs de sabia lui Boor, iar curentul se duse direct spre fa?a lui Villō, iar aceea-l sim?i ca un pumn bine ?intit. ?i, urland de durere, Villō-i d?du ?n sfar?it drumul lupoaicei.

  Dar cand Samaya vru s? se arunce iar asupra lui Villō, Boor ?i ordon?: ?las?-mi-o mie, Samaya, c?ci pan? aici i-a fost!” Dup? care, strangand manerul sabiei cu putere, o ?nfipse ?n p?mant chiar lang? Villō. Astfel se putu auzi un u?or geam?t ?n jur. Dar, de?i nu v?zu sange pe lama sabiei, Boor ?tia c? Villō fusese atins? de a sa magie ?i c? mai apoi se ascunsese undeva, c?ci se f?cuse dintr-o dat? nev?zut? ?i doar iarba pe lang? care ea trecea se d?dea u?or ?ntr-o parte.

  Taken from Royal Road, this narrative should be reported if found on Amazon.

  Chiar ?i a?a Boor decise s? n-o lase nepedepsit?. ?i, ?n timp ce scoase sabia din p?mant, continu? s? se uite cu mare grij? ?n jur. La fel f?cea ?i lupoaica. De v?zut ?ns? nu v?zur? niciunul pe nimeni. Pan? ?i iarba se ?cumin?ise,” ca ?i vantul de altfel.

  ?Asta deja nu-mi miroase a bine,” marai lupoaica furioas?. ?De-a ?ters-o ?i f?r? m?car s?-mi permit? s? gust din carnea-i amar? ?nseamn? c? mai are ?nc? destul? putere s? lupte cu noi.”

  ?F?r? doar ?i poate,” murmur? Boor, ?nc? cu ochii pe zare. S?ri ?ns? ?ntr-o parte cand o minge format? din energie neagr? ?i care ap?ru acolo de nic?ieri o lovi ?n plin pe lupoaic?. ?i, din cauza impactului, Samaya se v?zu zburand ca?iva metri din locul ?n care era.

  Numai c? se ridic? ea brusc ?n picioare ?uierand furioas? printre din?i: ?a naibii scorpie!” N-a vu ?ns? mult timp de gandire, c?ci o a doua minge de foc o for?? cat de curand s? sar? ?n l?turi, iar a treia, aruncat? cumva de jos, s? sar? ?n sus, for?and-o s?-?i ia forma uman?. Dar, de?i o a?tepta ?i pe a patra, Villō p?ru c? renun?ase. Chiar ?i a?a Samaya r?mase ?n alert?, plutind ?n aer ?i privind atent ?n jur.

  Astfel ?l putu vedea pe Boor preg?tindu-se ?i el de atac. Dar chiar ?i a?a fu lovit din plin ?i zbur? ?i el ca?iva metri, nevoit apoi s? se rostogoleasc? dup? ce atinse p?mantul. ?ns? nu st?tu mult locului. ?i, ?n timp ce se ridica de jos, ?uier? printre din?i: ?asta da a durut!” De aceea ?i-i trimise telepatic Samayei: ?ajut?-m? cu urm?toarea! La sigur vine ?i a cincea!” Dup? care, luandu-?i avant, porni ?n fug? spre salcie cu gand s-o provoace pe Villō.

  ?i-i reu?i, c?ci dup? ca?iva metri, chiar dac? nu v?zu mingea ceea venind spre el, ?i auzi ?uieratul prin aer. De aceea, s?rind brusc ?n aer, lovi cu sabia de ?despic?” zarea. Astfel ?i reu?i s? formeze un fel de plas? din lan?uri de aer, care se formau de altfel cu atata repeziciune ?ncat ai fi ame?it de priveai atent la ele. Acele lan?uri ?ns? aveau doar o menire: s? fie catapult? pentru minge.

  De altfel le reu?i, c?ci, trecand prin plasa ceea de energie creat? de Boor, mingea se color? ?n negru. Astfel, ??mpins?” de la spate de acea energie, fu trimis? spre Samaya, care-o a?tepta ?n acela?i loc, cu ochii ?nchi?i ?i cu sabia bine strans? de maner. Dar, chiar dac? Samaya p?rea s? n-o vad?, o auzea destul de bine venind spre ea. Chiar ?i a?a nu deschise ochii decat ?n clipa ?n care mai r?mase cam o jum?tate de metru ?ntre ea ?i minge. Apoi lovi brusc mingea ceea cu sabia, t?ind-o ?n jum?tate. Astfel reu?i s? provoace un fel de implozie a mingii, care-o catapult? ?napoi spre locul de unde fusese tras?. ?i, ?n clipa ?n care-o lovi pe Villō ?n piept, aceea zbur? direct spre salcie, pe care-o lovi apoi cu spatele ?i disp?ru ?n interiorul ei cat ai clipi.

  Abia atunci Samaya zambi ?i spuse: ?acum cred ?i eu c-a durut!” Dup? care privi la acele buc??i de fum negru ce r?maser? ?n jurul ei dup? ce lovise mingea, c?ci anume lovitura ei ?i lan?urile de energie ale lui Boor, care ajunser? pan? la ea, f?urir? miracolul de-a o ?nvinge pe Villō. Dar, v?zandu-l pe Boor surazand, fata cobor? cu picioarele pe p?mant ?i, ?n timp ce-?i b?ga sabia din teac?, se ?ndrept? spre el, tachinandu-l: ?frumoas? lovitur?, Zeu Boor. N-o ?tiam. De la vanturi a-?i ?nv??at-o?”

  El ?ns? rase: ?a? fi vrut eu s? ?nv?? asta de la vanturi. Dar… au fost al?ii mai hatri care m-au ?nv??at acest truc demult.” ?i-i f?cu cu capul spre salcie. Dar, cand v?zu c? Samaya se ?ncrunt?, privi ?i el spre salcie ?i v?zu o Villō c?tr?nit?, ie?ind din trunchi. ??i se pare c? de data asta noi am sfeclit-o!”

  ?Crede?i?!” ?i spuse Samaya cu ironie. ?Credeam doar c? scap?r? cerul. Se pare ?ns? c? era doar Villō ?n fl?c?ri.” Dup? care scoase iar sabia din teac?. ?Zic ?ns? s-o parp?lim la foc mic.”

  Boor se ?ncrunt?. ?Ce pui la cale?”

  ?Eu? Nimic straniu. Doar mi s-a f?cut poft? de c?rni?? fraged? la pro?ap. ?i… plasa ceea de adineauri o s? fie taman bun? s? prindem vanatul ?n ea.”

  ?Dac? zici?!” Bomb?ni el. ?i, chiar dac? nu prea ?n?elegea ce pune Samaya la cale, ??i zise s-o asculte ?i form? iar acea plas? de energie lovind aerul cu sabia. ?Numai s? n-o frigi prea tare, Samaya, c?ci eu iubesc medium carnea la pro?ap!” Glumi Boor ?ntr-un final, f?candu-i cu ochiul Samayei.

  Samaya ?ns?, v?zand unghiile lui Villō crescand enorm de mult ?i ascu?indu-se, privi chiora? la Boor ?i-i spuse: ?am totu?i impresia c? pan? s-o m?nanci pe ea medium fript? ne serve?te ea ?n sange.”

  ?Zici tu?!” Spuse Boor, deloc deranjat, ceva ce-o uimi pe Samaya. ?n?elese ea cat de curand ce avuse el ?n vedere, cand Villō, care-?i lu? avant cu gand s?-i rup? ?n buc??i cu unghiile ei ascu?ite, fu prins? ?n plasa ceea ?i apoi spanzur? ?n aer.

  Chiar ?i a?a, chiar de se v?zuse prins? ?n capcan?, n-avea de gand s? se calmeze. De aceea ?ncepu s? se zbat? ?n plasa ceea, dar nu f?cu decat s? se ?ncurce ?i mai tare. Ba url? ?i ca apucata cand v?zu c? unghiile ei nu putur? nici m?car scoate un fir din a?a ceea a plasei care-o ?nconjura. De aceea ?i privi furioas? la Boor ?i-i strig?: ?d?-mi drumul, Boor! Cat ?nc? cer cu bini?orul!”

  Zeul ?ns? privi la Samaya c?reia-i spuse ?n glum?: ??i totu?i n-am ?tiut c? vanatul mu?c?!”

  ?Nici eu. Dar totu?i cred c? pan? la a-l frige pe gr?tat o s? vedem cum arat? o vr?jitoare pe b??. ?nghe?at? m? refer.”

  Boor ?ns?, care nu ?n?elese gluma, privi ?n cele din urm? ?n aceea?i direc?ie ca ?i Samaya. Astfel v?zu o Bestla furibund?, ai c?rei ochi erau tulburi ca atunci cand, copil fiind, venise la palat toat? manjit? de sange. ?i, ?tiind prea bine ce-i poate pielea mezinei, Boor se sc?rpin? dup? ceaf?, bomb?nind: ??i eu care eram fericit deja la gandul s? am friptur? la gr?tar desear?. Se pare c? va trebui s? m? mul?umesc cu a ?nghi?i ?n sec.” Dup? care b?g? sabia ?n teac? ?i, c?scand dulce, f?cu ca?iva pa?i ?n l?turi de lang? Samaya care-l privea crucit?, c?ci ea cu siguran?? nu putea ?n?elege cum avea el ?nc? chef de glum? v?zand ?n ce stare era Bestla.

  Mezina lui Boor ?ns? era cu adev?rat nebun? ?n acele clipe. ?i, ?n timp ce se apropia de plasa ?n care continua s? se zbat? Villō, ?i ?uier? printre din?i: ?firar tu de cobr? ce e?ti. Ai ?nc? din?i s? mu?ti? Credeam c? ?i-am rupt col?ii acum dou? decenii. Dar v?d c? m-am ?n?elat ?i mi-ai nimerit iar ?n labe.”

  Villō ?ns? nu gust? deloc gluma. Mai ales c-o v?zu pe Bestla sc?pat? din vraja ei atat de repede. De aceea ?i ?ncepu a se zbate ?i mai tare, vrand s? scape de acolo cu orice pre?. Dar… scap? dac? po?i, Villō?!

  Se calm? ?ns? vr?jitoarea cat de curand cand ?l observ? pe Dike apropiindu-se de Bestla. De aceea ?i-i ?uier? Titanului printre din?i: ?trebuia s?-mi imaginez c? e?ti ?i tu prin preajm?. Ce u?urare: m?car astfel v? pot sc?rpina pielea la to?i odat?.”

  ?Crezi tu c? po?i?!” ?i spuse Dike ironic. ??i… de altfel, crezi tu c? doar ca s? te r?zbuni ?i-a permis Soarta s? ie?i din trunchiul cela?”

  Asta o f?cu pe Villō atent?. ?Atunci?” Privi ?ns? brusc ?n stanga cand o auzi pe Samaya spunand:

  ?Visul! E din cauza lui!” ?i, ?n mana Samayei, v?zu cubul pentru reflec?ii. De aceea ?i stramb? din nas, c?ci ?tia prea bine pentru ce serve?te el.

  Chiar ?i a?a decise s? nu le arate c? ?tie ce vor s? fac? ?i ?ntreb? cu glas inocent: ?care vis?”

  ?Ei hai, de-acum o face ?i pe proasta,” ?uier? Bestla printre din?i. ??tim cu to?ii care, c?ci ai fost tu atat de amabil? asear? s? ne strici la to?i somnul. A?a c?, ia zi: pentru ce naiba m-ai trezit ?i pe mine dac? tot aveai de gand s?-i trimi?i visul cela doar Samayei?”

  Villō ?ns? o privi pe sub sprancene: ?ba nu te-am trezit eu. ?i… nici nu ?i-am permis eu s? vezi nimic.”

  ?Zici tu?!” ?i spuse Samaya cu ironie. ?Ei bine, dac? nu vrei s? recuno?ti cu bini?orul, atunci o s? fie cu r?u?orul. Bestla, e randul t?u!” ?i Samaya arunc? cubul ?n sus, pe care Villō ?l privi ca fermecat? ?ncotro nu s-ar fi mi?cat cubul.

  Doar c? Samaya nu reu?i doar pe Villō s-o impresioneze, ci ?i pe restul, c?ci cubul pe care-l folosise ea era cel d?ruit de Lodur cand abia ?ncepuse s? vorbeasc?. De aceea ?i murmur? Dike ?ncantat privind la acea lumin? orbitoare a cubului: ?reflec?iile lui Alabar!”

  Tres?ri ?ns? Titanul brusc cand Villō-?i var? mana prin unul dintre ochiurile plasei cu gand s? apuce cubul. Ba chiar ?i murmura ca o nebun?: ?trebuie s?-l am! E al meu! Trebuie s? fie al meu!”

  Boor ?ns? o privi scarbit: ?mereu vrea s? aib? ce nu-i al ei.” Tres?ri ?ns? ?i el cand o v?zu pe Bestla privindu-l ?int? ?n timp ce modela atat de repede gelatina ceea ?n man?. ?Ce-ai cu mine?” ?i spuse taic?-su. ?Ea-i prada!”

  Bestla ?ns? ranji: ?las c? te cunosc eu destul de bine, tat?. ?i… v?d c? te-ai distrat mult copil fiind. Mai ales… ?n tinere?e ?n bra?ele vr?jitoarei ?steia,” ?i ?uier? ea printre din?i.

  ?Doar… vecini!” Baigui Zeul, privind dintr-o dat? ?n alt? parte.

  ?Aga ?i eu ?s vierme. Dar… despre asta vorbim noi alt? dat?! Acum am de gand s? m? refuiesc cu… iubirea din tinere?e a lui taic?-miu!”

  ?S? te r?fuie?ti cu mine?” ?i strig? Villō dintr-o dat?. ?De ce? Doar am vrut s? iau ?napoi ce-i al meu.”

  ?Da nu mai spune?! Totul e al t?u: luna, soarele, pan? ?i aerul din jur, nu?!”

  ?Bestla, nu-i momentul!” Auzi ea glasul Samayei ?n urechea stang?. ??i, dac? vrem s-o facem s? vorbeasc?, zic s? folosim vechiul truc.” Dar, de?i Samaya crezuse c? Villō n-aude, tres?ri ?ns? cand aceasta ?ntreb?:

  ?Ce truc anume?”

  Chiar ?i a?a, chiar dac?-?i d?duse seama c? Villō o auzise, Samaya prefer? s-o ignore. ?i, ?n timp ce le ?iuiau la to?i urechile din cauza c? Villō continua s? strige la ei ?ntreband ce truc ?i apoi s?-i blesteme, ea le transmise al ei gand celorlal?i.

  Boor ?ns? marai ?i-?i privi ?nfuriat fiica cand ?n?elese ?mecheria ei. Ba chiar ?i ?uier? printre din?i cand v?zu dou?sprezece bile albastre, de m?rimea mingii de golf, plutind ?n jurul ei: ?nici s? nu te gande?ti, Bestla!”

  Ea ?ns?, deloc deranjat? de furia tat?lui, ?i spuse calm?: ?ba nu doar c? m-am gandit, dar o s-o ?i faci! De nu… zic eu s?-i transmit un gand mamei Sephirei. Unul cu adev?rat picant, ?n care protagoni?ti principali sunte?i tu ?i… vr?jitoarea Villō. La sigur o prime?ti apoi.”

  ?N-ai ?ndr?zni!”

  ?Pune-m? la ?ncercare! Dar totu?i ?tiu c? ?tii c?-s bun? de a?a ceva!” ?i Bestla-i ranji.

  Reu?i totu?i s?-l urneasc? pe Boor de la locul lui. ?i, ?n timp ce se ?ndrepta spre ea, Boor marai un: ?vr?jitoare mic? ce e?ti. Pun eu laba pe tine!” Dar… a lui furie ?i bomb?nitul cela n-o speriar? pe fat?. Ea doar f?cu cele 12 bile s? se strang? ?n jurul taliei ei, iar cand Boor ajunse lang? ea ?i, ?n?f?cand-o de mijloc, o arunc? ?n aer, Bestla ajunse s? se ?nvart? ?n jur ca Titirezul. Apoi ?ncepu s-arunce acele bile ?n dreapta ei, ?n timp ce cele de la centura ei se mi?cau la fel de repede luand locul bilei aruncate.

  Astfel, dup? ce arunc? toate 12 bile, care se transformar? cat de curand ?n vestitele oglinzi ovale, Bestla ateriz? cu picioarele pe p?mant. Dup? care-?i privi tat?l care-i ?uier? printre din?i: ?de m? mai faci s? mai joc m?car odat? blestematul ?sta de joc, jur c? uit c?-mi e?ti fiic?!”

  ?Joc? Ce joc?” ?l ?ntreb? Samaya pe Dike. Acela ?ns? doar ridic? din umeri.

  Le r?spunse ?ns? Bestla surazand: ?vestitul joc cu caiii de aer. Ceva ce tata pur ?i simplu ?ador?!”

  ?Eu? Cand asta?” ?i strig? Boor. ?i termina?i odat? cu joaca c? se ?ntunec? ?n curand. N-am de gand s? joc noaptea blestematul ?sta de joc cu vr?jitoarea.”

  ?De ce?” ?l tachin? fiic?-sa. ?Credeam c? anume noaptea devine jocul mai picant.”

  ?Bestla!” ?ncerc? s-o ?in? Samaya ?n frau. Bestlei ?ns?-i era a joac?. Dar t?cu ea totu?i ?i se cumin?i cand v?zu acea lumin? ro?ie ie?ind prin toate fe?ele cubul, cate dou? raze pe fiecare fa??. Acele raze ?ns? nu erau proiectate unde-o fi, ci direct spre oglinzi.

  ?Nu poate fi,” murmur? Villō dintr-o dat? v?zand unde-unde ro?ii pe toate oglinzile. ?i, la fel de ro?ii, devenir? ?i ochii ei dintr-o dat?. Dar, ?n clipa ?n care manerul lui Ionas lumin? albastru, de-i f?cu pe cei patru s-o priveasc? cruci?i, Villō se l?s? pe spate ?i p?ru vr?jit?. Nu st?tu ?ns? mult timp astfel. ?i, cat de curand, fu v?zut? stand turce?te, ?n timp ce plasa lui Boor, sub influen?a cubului Samayei, lu? aceea?i form?.

  Apoi, ?ncet-?ncet, chiar sub privirile celor patru, c?ci Villō privea ?int? ?n fa??, iarba de sub picioarele lor disp?ru undeva ?i locul ei fu luat de cenu?? ?i pene sure. De aceea ?i murmur? Villō dintr-o dat? cand to?i o privir?: ?acum ?n?eleg despre care vechi truchi vorbea?i! Era Mirajul Oglinzilor ?i Soarta reflectat? ?n zare!” Dup? care privi spre Bestla.

  Tan?ra ?ns? nu-?i feri privirea. Din contr?: privi chiar ?n ochii lui Villō, de-o f?cu pe aceea s? tresar? ?n cele din urm?. Apoi, ?n clipa ?n care sim?i o stranie energie mi?candu-se ?n interiorul ei, asemeni unui vierme, Villō murmur?: ?ai ?tiut!”

  Bestla ?ns?-i r?spunse cat se poate de calm?. ?Nu eu, ci Yahon. Anume el ?i-a transmis ale sale ganduri acum 20 de ani. De aceea ?i l-ai momit pe Maestrul Dike aici.”

  Dike ?ns? o privi mirat: ?Yahon? Acel copil?” Privi ?ns? la Villō, cand aceasta ?nchise ochii ?i rase:

  ?Ba nu-i el deloc un copil,” spuse vr?jitoarea. ?Doar se arat? lumii dup? cum ?l taie capul. Dar, chiar dac? a vrut s? vad? Soarta prin ochii mei ?i de asta va trimis azi aici, sunt sigur? c? n-a ?tiut un lucru: Tarther!”

  La auzul acelui nume, Samaya se cutremur?. Chiar ?i a?a privi spre vr?jitoare ?i ?ntreb?: ?ce leg?tur? are acel Tarther cu Soarta?”

  ?Ba bine c? are, c?ci a ap?rut din gandurile lui Eris ?i nu fiind influen?at de Soart? sau de Parca cum crede?i voi.” Dup? care, ?ntredeschizand doar gura, Villō l?s? s?-i ias? din gur? un curent de aer negru. Apoi, acel curent fu trimis de vr?jitoare spre oglinda din fa?a ei. Dar, cand acel aer se contopi cu materia gelatinoas? a acelei oglinzi, se v?zu aceea?i imagine pe toate 12: imensa pas?re Tarther, ?n fl?c?ri, zburand direct spre ei. Numai c?, ?ntr-o clip? doar, albastrul deschis al oglinzilor deveni negru ca c?trana. ?i, cat de curand, v?zur? cu to?ii unde zbura Tarther: deasupra unui imens de?ert cu nisip arzand.

  De aceea ?i murmur? Dike ?nfrigurat:??Mā?s?ar Kēlaksi!”

  ?i Villō-i r?spunse f?r? a-l privi: ??i ai dreptate, Titane. E aceea?i stea pe care ai p?zit-o tu demult. De altfel anume acolo Tarther a fost format. Apoi a fost trimis? pe p?mant ?n interiorul diamantului negru v?zut azi pe fruntea lui Mannar. Era doar un mic ou atunci. Dar, atunci cand diamantul a c?zut ?n apele raului Maranam, s-a despicat ?n dou? ?i apoi oul s-a ?ascuns” la fundul raului. N-a r?mas ?ns? ?n acela?i loc ca diamantul, c?ci el avea o alt? menire. Astfel, de parc? ar fi fost o mic? piatr?, apa raului la dus la vale ?i la vale. Apoi, ?n acela?i izvor creat de Mirianor pe P?manturile vechiului Noear, Tarther a luat form?. ?i, dup? ce-a ie?it din acel ou, s-a ascuns ?n P?durea Mortor. Iar p?durea, crezand c?-i doar un pui mic ?i neajutorat, l-a primit ?n sanul ei, f?r? s? ?tie c? de fapt ?nc?lzea la san acel ?arpe care i-a dat foc mai apoi.”

  ?Chiar ?i a?a,” spuse Boor ganditor, ?nu ?n?eleg de ce nu s-a autodistrus odat? pieri?i Noearii.”

  ?Pentru c? soarta lui Tarther nu era s? piar?. Din contr?: el mai are multe de ?nf?ptuit pe p?mant. ?i, una dintre principalele sale cauze, e s?-?i caute geam?nul.”

  ?S?-?i caute geam?nul?” ?ntreb? Samaya extrem de uimit? de cuvintele vr?jitoarei.

  ?A?a e, tan?r? lupoaic?. ?i, de vrei s? ?tii cine-i geam?nul lui Tarther, cel care de altfel st? ascuns ?n P?durea Rophion de ?apte milenii deja, atunci ?ntreab?-?i tat?l, c?ci el ?tie cine-i jum?tatea lui Tarther.”

  Apoi Villō privi ?i ea spre Dike, la fel ca ceilal?i. Titanul ?ns? nu privi la niciunul din ei, c?ci el revedea ?n acele clipe imagini de cand pierise Regatul Noearilor ?n fl?c?rile suflate din n?rile celor dou? p?s?ri Tarther. Tres?ri ?ns? ?i privi la Samaya cand o auzi strigandu-l. Chiar ?i a?a baigui un abia auzit: ?Baradar! Chiar e el al doilea Tarther?”

  ??i ai dreptate, Maestre,” ?i spuse Villō zambind cu am?r?ciune, ?doar c? la fel cum n-a?i ?tiut voi, nu ?tie nici minikinul.”

  ?Dar… e imposibil ce spui, vr?jitoare! Cum poate fi Baradar jum?tatea lui Tarther?” Strig? Dike.

  ?Asta deja nici eu n-o ?tiu,” murmur? Villō. ?Tot ce ?tiu e c? ziua de na?tere a minikinului coincide cu ziua cand Tarther a intrat sub forma unui mic pui negru ?n P?durea Mortor. Dar, chiar dac? nu ?tiu sigur a lor istorie, sunt sigur? de-un lucru, c?…”

  ?…minikinul nu ?i-a dus pan? la cap?t adev?rata misiune pe p?mant.” Apoi, privind la Villō, Samaya auzi mesajul transmis doar ei:

  ??i ai dreptate, prin?es?-lup, c?ci Soarta adev?rat? e doar cea ascuns? ?n spatele Mirajului, cel al Oglinzilor. Voi ?ns?-l ve?i vedea doar dup? ce toate Oglinzile vor fi sparte, iar voi nu ve?i mai fi ?n stare s? le restaura?i ca s? ?ntoarce?i Soarta ?napoi.”

  Apoi Samaya privi spre oglinzi. ?i, pe fiecare dintre ele, v?zu ca ?i ceilal?i fragmente din r?zboiul Noearilor. ?n special cum Tarther cel mare fu adormit de plasa de lan?uri a lui Odin ?i cum Baradar fu aruncat pe p?mant dup? ce-?i pierduse forma de mic Tarther. Ce ?ns? fu ?i mai impactant pentru Samaya fu s? vad? str?lucind, pe spatele micului Tarther, chiar ?nainte ca acesta s? revin? la forma minikinului, o mare cheie de aur. De aceea ?i murmur? ea ?n ne?tire: ?nu poate fi chiar atat de simplu.”

  ?Ce anume?” ?ntreb? Dike speriat, prinzand-o de bra? s? nu cad?, c?ci Samaya se cutremur? pe picioare.

  De r?spuns le r?spunse ?ns? Villō: ?al doilea element de care are nevoie Eris s? scape din al ei infern este pe spatele minikinului. Dar n-o s? fie atat de u?or s? pune?i mana pe el de data asta, c?ci Soarta se pare c? tocmai s-a ?ntors cu spatele la voi.” ?i, terminand de spus acele cuvinte, Villō disp?ru, iar cele 12 oglinzi se sparser? cu zgomot, f?candu-i pe cei patru s? se protejeze unul pe altul.

  Apoi, cand se l?s? din nou lini?tea ?i privir? ?n jur, v?zur? cum campia se acoperi iar de iarb? verde. La fel v?zur? gelatina ?n mana Bestlei ?i cubul ?n mana Samayei, de?i ele nu f?cur? nimic ca s? le ob?in? ?napoi. Chiar ?i a?a, cu toat? mirarea din suflet, ?n clipa ?n care auzir? susurul apei Raului de Cristal, privir? ?ntr-acolo, c?ci pan? atunci susurul acelei ape nu fu auzit de ei.

  Samaya ?ns? nu privi pentru mult? vreme la ap? a?a cum f?cur? Dike, Boor ?i Bestla, care de altfel ??i pierduse dintr-o dat? cuno?tin?a de parc? susurul apei ar fi vr?jit-o iar. Ea privi din nou la salcie. ?i, chiar deasupra ei vedea imaginea lui Baradar, cel care se trezise dup? ce Poporul Noear fusese ?ngenuncheat, ?ndreptandu-se spre P?durea Mortor. ?i, exact ?n clipa ?n care trecu de primul rand de copaci, Samaya z?ri o chei?? de aur, prins? de ?ncheietura mainii stangi a minikinului, str?lucind atat de frumos ?n jur.

  ***

  A doua zi diminea??, de cum se ivir? zorii, Samaya-l c?ut? pe Fenrir. ?l g?si astfel la grajduri, ?nso?it de Dike ?i Arion. ?i, de cum ajunse lang? ei, fata-?i ?ntreb? fratele: ?zi-mi c? ?tii unde-i Baradar acum!”

  ?Eu?” ?ntreb? Fenrir cu ochii cat cepele. ?De ce ar trebui s? ?tiu eu unde-i Baradar acum?”

  ?Pentru c? numai tu po?i lua leg?tura cu el se pare,” r?spunse Dike ?n locul Samayei. ?De aceea, gr?be?te-te ?i ?ncearc? s? dai de el. De-l po?i chema ?n tab?r? ar fi minunat.”

  ??n tab?r?? Minikinul?” ?ntreb? Arion ?ncurcat. ?Dar… de ce anume?”

  ?Doar o poveste lung?,” spuse Boor, apropiindu-se de ei ?mpreun? cu Bestla.

  Pe Samaya ?ns? t?r?g?neala fratelui p?ru s-o irite. De aceea ?i-i strig? ?n cele din urm?: ?acum, Fenrir. N-avem timp de pierdut.”

  ?Da am ?n?eles eu. Am ?n?eles. Nu ?n?eleg ce te ?nc?p??anezi a?a de draga diminea??.” Apoi, a?ezandu-se pe p?mant, lu? o pozi?ie de meditare ?i ?ncerc? s? intre ?n acea P?dure Mortor ?n care se putea ?ntalni adesea cu Baradar cand ??i dorise asta.

  Numai c? ner?bdarea de pe chipul Samayei ?i mai ales ?ngrijorarea de pe fe?ele celorlal?i o f?cu pe Sephir s? se ?ncrunte, c?ci ea tocmai se ?ntorcea de la parau dup? ce se sp?lase. Dar, chiar dac? nu ?n?elegea mare lucru, decise s? nu ?ntrebe ?n voce. Doar se apropie de Bestla pe care o apuc? de man?. ?i, dup? ce-o trase un pic ?ntr-o parte, o ?ntreb?: ?ce-i cu Samaya?”

  ?Are leg?tur? cu minikinul,” r?spunse Bestla ?n ?oapt?.

  ?Cu minikinul?” ?ntreb? Sephir extrem de mirat?. ?Ce-a mai f?cut de data asta?”

  ?Nimic straniu,” ?i r?spunse Boor Sephirei. ?Doar… are cheia.”

  ?Cheia? Ce cheie?”

  ?Al doilea element de care are nevoie Eris s? deschid? Por?ile Aeonului?!” R?spunse Bestla ?ntr-o doar?. ?Absolut ceva f?r? importan??.” Dup? care-?i privi tat?l pe sub sprancene.

  Privir? ?ns? speria?i la Fenrir cand acela ?ncepu dintr-o dat? s? ard? f?r? s? se fi transformat ?n lup. De aceea ?i t?b?rar? cu to?ii pe el, aruncand care ?i ce putu pe el s?-l sting?. Apoi Dike-i spuse cu dojan?: ?Ideea era s? chemi minikinul aici, nu s?-?i faci r?u ?ie!”

  ??tiu, tat?, dar…,” baigui Fenrir.

  ?Doar… concentreaz?-te ?i ?ncearc? s? dai de el,” ?i strig? Samaya. ?Nu-l putem pierde.”

  ?Dac? mi-ai spune m?car ce-i cu atata grab? ?i nu mi-a?i sta cu to?ii pe cap poate ?i-a? ?ncerca s? dau de el!” ?i ?uier? Fenrir furios printre din?i. ??i, dintr-un motiv anume, nu pot intra nicidecum ?n vechea P?dure. De parc? cineva ar fi pus o Barier? de jur ?mprejurul ei.”

  ?Atunci ceilal?i tot ?tiu despre minikin,” murmur? Arion ganditor.”

  ?Se prea poate,” ?i spuse Dike. ?Chiar ?i a?a trebuie s? d?m de minikin ?naintea lor.”

  ?Atunci s? mergem s?-l c?ut?m ?n Poiana lui,” spuse Fenrir ridicandu-se de jos. ?Doar c?… spune-?i-mi ?i mie ce-i cu graba asta.”

  ?Cheia,” r?spunse Samaya dintr-o dat?. ?Minikinul are cheia, al doilea element ce deschide Poarta Aeonului. ?i… Baradar e de asemenea al doilea Tarther.”

  ?Ce?” Strig? Fenrir. ?Baradar nu-i decat un Tarther?”

  ?Am zis eu c? nu degeaba-mi ?edea ?n gat minikinul,” bomb?ni Arion.

  ??i totu?i nu ?n?eleg cine totu?i ?i-i pe plac ?ie,” ?l ?n?ep? Bestla. Dar, v?zand mutra lui sup?rat?, le spuse celorlal?i: ?cel mai probabil Baradar demult nu mai e ?n acea Poian?, c?ci de Villō a avut dreptate, ceva-l mi?c? din interior.”

  ?Ai dreptate aici, Bestla,” spuse Dike. ?De aceea eu, tu, Samaya ?i Boor o s? mergem s?-l c?ut?m prin p?dure.”

  ?Cum r?mane cu ceilal?i?” Insist? Fenrir. ?Dac? ne unim for?ele ?l g?sim mai repede.”

  ?Ba nu, Fenrir. E mai bine s? plece doar patru dintre noi ?n c?utarea minikinului. Restul vor r?mane s? p?zeasc? tab?ra, c?ci ceva ?mi spune c? cat de curand acest loc va fi atacat.”

  Cuvintele lui Dike ?ns? fur? auzite ?i de restul lupilor care, v?zandu-i ?inand sfat, se apropiar? de ei. De aceea ?i se ?ntoarser? cu to?ii spre Yamu ?i ceilal?i cand auzir? murmurele Rophionilor. Chiar ?i a?a, cand Yamu ??i ridic? mana dreapt? ?n sus, se a?ternu iar lini?tea. Dup? care el spuse: ??i totu?i cred c? maestrul Dike are dreptate ?i-o s? fim ataca?i. Era de a?teptat odat? ce suntem pe picior de r?zboi. De aceea e mai bine s? gandim negativ ?i s? ne preg?tim din timp decat s? fim lua?i apoi pe nepreg?tite.”

  ?Atunci… contez pe voi, Yamu, c?ci locul ?sta ?ntr-adev?r nu trebuie s? cedeze,” ?i spuse Dike, apropiindu-se de el ?i odihnindu-?i o palm? pe um?rul lui. ??ntre timp noi patru vom ?ncerca s? d?m de Baradar ?i s? punem mana pe cel de-al doilea element. ?n caz contrar… ne vom arde cu to?ii ?n acest mare r?zboi.”

  ***

  Patru c?l?tori, purtand pelerine sure, cu glugile puse pe cap ?i strangand s?biile ?n maini, ie?ir? ?n acea diminea?? pe Poarta Regatului Rophionilor f?r? s? ?tie dac? se vor ?ntoarce cu to?ii teferi. Aveau ?ns? speran?a ?n suflet. La fel vitejia ?n sange, c?ci erau totu?i ?narma?i pan?-n din?i: cu arcuri pe umeri, cu tolba cu s?ge?i ?n spate ?i pumnalele ascunse bine la cing?toare sau ?n tureatca cizmei. ?i mai aveau ?i un mare avantaj de altfel: puterea ?ncrederii celorlal?i pe care-i l?sau ?n acele clipe ?n urm?. La fel puterea iubirii ?i faptul c? ei erau siguri c? s-or ?ntoarce totu?i to?i teferi ?napoi.