Susurul paraia?ului ā??al se auzea ca o dulce melodie de jur ?mprejur. La fel era magic ?i acel loc ?n care se afla, ?nconjurat de copaci seculari ?i verdea??. ?i, de?i trebuia s? treci peste ni?te poteci un pic abrupte ca s? ajungi la el, se merita totu?i efortul, c?ci, odat? ajuns lang? apa cristalin? a paraului, uitai de tot ?i de toate.

  Tocmai de aceea ?i venise Boor ?n diminea?a aceea la parau: ca s? uite de probleme. Dar, ne?tiind bine locul, i se p?ru c-o s? se piard? la un moment dat. Nu se pierdu totu?i, c?ci chiar de P?durea Rophion p?rea s?lbatic? ?n anumite locuri, avea ?i tainele ei, iar una dintre acele taine era acea boare de aer magic ce-o sim?eai pe piele ?n timp ce erai ?n sanul p?durii. ?i anume acea boare magic? era ?i cea care te ?ndemna ?ntr-un mod tainic spre cele mai frumoase locuri ale p?durii, iar unul dintre acele locuri magice, adanc ascunse de natura s?lbatic?, era f?r? doar ?i poate ā??al-ul.

  Acoperit pretutindeni de mu?chi verde ?i liane, malul paraia?ului era unul cu capcane, c?ci dac? dedesubtul lianelor ?i a mu?chiului era un mal tare, din pietre albe, pe alocuri era totu?i destul de alunecos. Asta se datora f?r? doar ?i poate apei ce se ?mbibase destul de mult ?n solul dintre pietre ?i chiar ?n acele frunze c?zute din bel?ug din copacii seculari de pe margini. ?i, ?n contact permanent cu apa, dar ?i c?lcat de picioarele animalelor ce veneau s? se adape la parau, dar ?i de picioarele Rophionilor care trecuser? pe acolo ca s?-?i umple cofele cu ap?, acele frunze deveniser? lipicioase, parc? manjite cu glod. De aceea ?i alunecai u?or pe ele. ?i, de n-ai fi fost atent, la sigur te-ai fi dus de-a dura ?i cine ?tie dac? odat? ajuns jos ai fi r?mas cu toate oasele ?ntregi.

  Chiar ?i a?a aerul respirat acolo era cu adev?rat magnific. De aceea ?i zambi Boor ajungand pe malul de sus. Apoi ?nchise ochii ?i st?tu a?a o vreme, adulmecand aerul s? vad? de-i bun de respirat. ?i, cand sim?i c?-?i umpluse din plin co?ul pieptului cu aer proasp?t, deschise ochii ?i, zambind, spuse: ??i totu?i aici e magic. Mi-a fost dor de altfel, de-un astfel de loc ?nc?rcat de magie ?i frumuse?e.”

  Fiind ?ns? prea ?ncantat de acele locuri, nu atrase prea mult? aten?ie unde puse apoi piciorul. Astfel, c?lcand pe un palc de frunze umede, lipicioase, piciorul ?i alunec?. De asta se aplec? brusc pe spate ?ncercand s?-?i men?in? echilibrul. Departe ?ns? nu se duse, c?ci piciorul i se opri ?n marginea col?uroas? a unei pietre cat pumnul. ?i, de?i duru ca naiba lovitura ceea cu piatra, Boor doar scra?ni u?or din din?i. Apoi se ?ndrept? de spate ?i privi atent ?n vale, la acea mic? cascad? format? de apa paraia?ului care d?du peste un mal de pietre albe, de vreo 2 metri ?n?l?ime. ?i, chiar deasupra acelui mal, se vedea ?i-un trunchi gros, al unui copac ce c?zuse r?pus de vreme chiar de-a latul acelui parau, formand un fel de pod natural.

  Asta-l f?cu pe Boor s? zambeasc? iar. Cum nu de altfel, cand vedea atat de clar r?d?cinile aceluia?i copac c?zut ?ntinzandu-se spre ap?. De fapt ele chiar se ?ntinser? un pic ?i sub ap?. Probabil de aceea ?i acel trunchi ?nc? era cumva viu, iar asta se vedea ?i ?n crengile lui ce aveau o culoare de maroniu str?lucitor. Dar, cand Boor se uit? mai cu aten?ie la acel trunchi, v?zu totu?i c? era mancat de carii ?n anumite locuri, c?ci probabil de aia se a?ez? ?n cele din urm? pe el o cioc?nitoare, care ?ncepu numaidecat a lovi cu ciocul ?n el ?ncercand s?-l t?m?duiasc?, c?ci ?podul” cela servea multora de trecere sigur? peste apa ā??al-ului, chiar dac? nu era ea adanc? ?i-o puteai trece cu piciorul. Pe trunchiul cela ?ns? m?car nu te udai la picioare.

  ?Acum ?n?eleg cu adev?rat semnifica?ia acestui parau,” murmur? Boor, v?zand c? copacul cela c?zut se ?inea cu toate r?d?cinile de via??. ?E din cauza apei, care-i energie pur? a?a cum o spune ?i-al s?u nume - ā??al (energie.)” Apoi privi ?n jur iar ?i v?zu c? acel loc era a?a cum i-l descriseser? Rophionii c-o sear? ?n urm?, c?ci el afl? despre paraia? de la ei, ?n timp ce st?teau ?n jurul acelui mare rug, noaptea tarziu, cand copiii se duseser? deja la culcare, iar adul?ii ??i puteau spune doar lor pove?ti.

  ?n cele din urm? ?ns?, cand piatra ceea, probabil de la atata ap? care r?zmuiase locul, ie?i de la locul ei, iar piciorul lui Boor alunec? tot mai mult ?i mai mult. ?i, tot b?l?b?nindu-se ?n stanga ?i-n dreapta ca s?-?i men?in? echilibrul, ajunse Zeul de atinse apa paraului cu piciorul. Iar r?ceala apei ?l f?cu ?n cele din urm? s? se cutremure, ceva straniu totu?i, c?ci ar fi trebuit s? fie obi?nuit cu apa rece ?i frigul odat? ce tr?ise atata amar de vreme pe t?ramurile ghe?ii.

  ?Chiar ?i a?a, chiar de-i rece de te taie la oase, e totu?i pl?cut?!” Spuse Boor. Apoi, tr?gandu-?i piciorul mai departe de ap?, privi ?n jur. Astfel ?i fu dat s? vad? un cerb, undeva pe cel?lalt mal, ?n stanga. Dar, faptul c? acel cerb p?rea s?-l priveasc? chiora?, Boor se ?ncrunt? ?i spuse: ??i? Ce-ai cu mine acum? N-ai mai v?zut oameni sau cum?”

  Cerbul ?ns? doar scoase un strig?t chipurile ?n-am eu nimic cu tine, doar m? uitam ?i eu,” dup? care ??i scutur? capul, unduindu-?i ale sale suberbe coarne. Apoi, privind iar la Boor, mai scoase un strig?t.

  ?Da, da, am ?n?eles eu din prima,” bomb?ni Boor. ??i tu razi de mine.”

  Animalul ?ns? nu-i atrase prea mult? aten?ie Zeului, c?ci vorba ceea - fiecare cu sup?r?rile lui. Dup? care p??i atent ?i se apropie de ap?, din care b?u cu sete. Boor ?ns?, de?i animalul ?l l?sase ?n pace, continua s?-l priveasc? cu mare aten?ie, c?ci ceva ?n mi?c?rile lente ale cerbului ?l calma. De aceea ?i se puse ?n cele din urm? Zeul ?n pirostrii, lang? ap? ?i el, ?i privi atent la modul lene? ?n care cerbul linchea apa rece cu a lui limb? roz.

  ?i anume aceast? levenie ?i faptul c? cerbul tot scutura din cap ?n timp ce bea ap? ?l f?cu pe Boor s? zambeasc? ?i s?-i spun? cu voce blajin? de data asta: ?e bun?, nu-i a?a?”

  Cerbul ?ns? decise s?-l ignore. ?i, cand se s?tur? de b?ut, ?i ar?t? coada Zeului. Dup? care urc? alene panta ceea pu?in abrupt? ?i cat de curand se pierdu printre copaci. De asta ?i stramb? Boor din nas, v?zand c? animalul nici m?car odat? nu ?ntoarse capul s? priveasc? ?n urm?. Dar, ?n?elegand pan? la urm? c? singurul patetic de acolo era el, c?ci ajunse s? se supere pe cerbi c?-l ignor?, Boor scutur? din cap. Dup? care se aplec? de lu? ap? ?n c?u?ul palmei, band ?i el cu sete.

  Dintr-o dat? ?ns? tres?ri, auzind rasul lui Dike undeva ?n spatele lui. ?i, privind ?ntr-acolo, ?l v?zu pe Titan nu departe de el, sprijinit de-un copac. Iar acela, v?zandu-se privit pe sub sprancene de Zeu, ?i spuse razand: ?n-o lua ?n nume de r?u, da a fost chiar comic s? v?d cum te adapi laolalt? cu cerbii ?i la urm? te mai ?i superi c? te ignor?.”

  ?Eu? Cand asta? ?i… de mult ?mi stai acolo?”

  ?Desigur. Chiar din clipa ?n care ?i-ai propus s?-l transformi pe Me?mai ?n animal de companie.”

  ?Me?mai? ?i ?sta cine mai e? Cerbul?”

  ?A?a e. ?i, ca s? te scot din ?ncurc?tur?, ??i mai spun un secret: Me?mai ?n limba antic? ?nseamn? Blande?e, iar numele lui e neobi?nuit a?a cum e ?i acest cerb de fapt, c?ci… e magic. De altfel cred c? are aceea?i varst? ca ?i p?durea.

  ?Hai mai taie coada la toporul cela de f?urit minciuni, Titane, c? nu-s copil s? te cred,” ?i spuse Boor t?ios. ??i, dac? nu-i secret, de unde-ai ?nv??at s? spui minciuni ?i atat de frumos? De la ū?al cumva?”

  Dike ?ns? rase. Apoi, dezlipindu-se de trunchi, se ?ndrept? spre Boor, p??ind ?i el cu mare aten?ie pe acea potec? ca ?i Me?mai. ?Am zis eu c? n-o s? m? crezi. De altfel: nici nu-i de mirare. Mereu ai fost ne?ncrez?tor. Un c?pos cum te-ar numi Rophionii.”

  ?Da, da, dac? zici. Iar tu-mi e?ti Bun?tatea ?ntruchipat? ca ?i acel Me?mai. Dar, fie pe-a ta. ?i… se poate de ?tiut ce cau?i aici? Din cate ?in minte mi-ai spus diminea?? s? te las ?n pace, c? nu ?i-i a vizita ?ie niciun parau.”

  ?Eu am zis asta?” ?ntreb? Dike extrem de mirat. ?Cand? Eu nu ?in minte s? fi spus a?a ceva.”

  ?i, auzindu-l pe Dike justificandu-se ca un copil, necredibil de altfel, Boor ??i plesni fruntea cu palma. Dar, din cauza c? atinse apa rece a paraului, se cutremur? iar. Apoi, privindu-l pe Dike pe sub sprancene, ?i spuse: ??i totu?i faptul c? e?ti aici ?mi zice c? nu-i doar pentru a-mi ?ine companie. A?a c? zi mai repede: ce pui la cale?”

  ?Eu… nimic. Bestla ?ns? da.”

  ?Bestla? ?i… se poate de ?tiut ce i-a mai trecut de data asta prin minte acelei mici aduc?toare de probleme?”

  ?Nimic straniu. Doar are nevoie de ajutorul t?u ca s? intre ?n lumea Eddei.”

  ??n lumea Eddei? Da ce-a pierdut acolo de data asta?”

  ?Da nimic ie?it din comun. Doar vrea s? afle despre Villō ?i cum a ajuns aceea salcie, c?ci…,” ?nghi?i ?ns? ?n sec cand Boor r?cni:

  ?Voi la sigur a?i c?piat cu to?ii.”

  ?Noi? Da ce-am f?cut noi de data asta?” ?ntreb? Dike mirat.

  ?Nimic important,” ?i spuse Boor ironic. ?Doar ?l c?uta?i pe dracu ?i-l c?uta?i cu lumanarea. Ce? S? sta?i cumin?i nu vi-i bine, nu-i a?a? Vre?i s? mai da?i ?i de vr?jitoarea ceea b?tran? ca s? v? frang? ni?te oase. De aia tot vre?i s? ?ti?i cum naiba a nimerit ?n poiana aia ciudat?.”

  ?Deci ?tiai. La fel cum ?tii ?i povestea.”

  ?A?a e ?i de altfel e una destul de trist?. A?a c? zi-mi repede unde-i Bestla acum, c? de nu te las f?r? cap,” ?uier? Boor printre din?i, urcand atat de repede acea pant? abrupt? de parc? ar fi fost sc?ri. Numai c? viteza cu care urca Boor panta ceea ?i mai ales faptul c?-i sc?p?rau ochii de furie, ?l f?cur? pe Dike s? se trag? la ad?post. Chiar ?i a?a, chiar dac? teama lui Dike era una de fa?ad?, el tot continu? s? priveasc? copil?re?te la Boor, ?ncercand s?-l fac? pe acela s? se calmeze, c?ci chiar era pe cale s? se aprind? ca un stog de paie.

  Pe Boor ?ns?, privirea de ?sunt totu?i nevinovat” a lui Dike ?l l?s? rece. A?a c?, imediat ce ajunse ?n fa?a Titanului, ?l privi atent ?n ochi, de parc? ar fi fost pisica ce tocmai a prins ?oarecele ?ntre labe. Apoi ?i ?uier? printre din?i: ?unde-i Bestla, Dike? Nu-mi zi c?-i cu Villō acum?”

  ?Da. Dar nu ?n?eleg ce tot te aprinzi atata. Sunt ?n siguran?? acolo, c?ci e ?i Samaya cu ea.”

  Asta ?ns?-l scoase pe Boor din s?rite, c?ci ?prostia” lui Dike, de-a se ?ncrede prea mult ?n al?ii, n-o putea ?n?elege. ?i, ca s?-i arate Titanului c? cu adev?rat era ?nfuriat, cand Boor stranse pumnii, cerul cr?p? ?n patru. Anume astfel ?n?elese ?i Dike c-o sfeclise. ?i, cu glas nevinovat, ?ntreb?: ??i totu?i crezi c? nu?”

  ?Desigur c? nu, Dike, c?ci Villō e prin natur? un pericol.”

  ?Nu-i decat o salcie,” spuse Dike ?ncurcat, sc?rpinandu-se dup? ceaf?. ?Nu ?n?eleg ce-ar putea face acum c?…”

  ?Ba sigur c? poate, c?ci de?i Villō a fost ?nchis? ?n salcia ceea, ea tot are puteri. ?i ?tii anume asupra cui are Villō puteri? Doar asupra celei care a ?nchis-o ?n salcia ceea. ?i faptul c? Bestla-i acum acolo…”

  ?Ia stai pu?in, Bestla? Vreo s? spui c? Bestla e cea care…?”

  ?A?a e,” ?uier? Boor printre din?i. ?Fiind doar un copil, Bestla a fost r?pit? de Villō cu gand s?-i ia puterea. Numai c? Villō n-a reu?it s-o r?neasc?, iar ?ntr-un final Bestla, cu ajutorul lui Yahon, au ?nchis vr?jitoarea aceea ?n salcie. Dar… n-au putut atunci s?-i ia ?i puterea, c?ci Villō a blestemat-o s? n-aib? lini?te pan? cand ?ns??i Bestla n-o s-o readuc? la via??. De asta ?i zic c? Villō ?ns??i e un pericol. ?i… s? ne gr?bim naibii ?ntr-acolo de nu vrem s? ne vedem fiicele transformate ?n alte s?lcii care plang.”

  ***

  Traversand p?durea ?n galopul nebun al cailor, Dike ?i Boor sim?eau c? le luase sufletul foc ?i le ardea valv?taie. Cum nu de altfel, cand fiicele lor, sange din sangele lor, erau ?n pericol. Dar, mai mult decat Boor se ?ngrijora ?i se ?nvinov??ea Dike, c?ci anume el, din prea mare ?ncredere ?n al?ii ?i totodat? din prostie, le l?sase pe Bestla ?i Samaya la cheremul unei vr?jitoare de teapa lui Villō, care fusese atat de priceput? ?ncat reu?ise s?-l ?n?ele chiar ?i pe el, chiar de-i trebui pentru asta dou? decenii ?i totul pentru ca s-o aduc? pe Bestla ?n locul ?n care aceasta o transformase ?n salcie copil fiind. ?i, tot din cauza acelui foc sim?it ?n sufletele lui Boor ?i Dike, ai lor cai, negri ca pana corbului, Shinar ?i Tūfon, fugeau de mancau p?mantul, sim?ind ?i ei pericolul aproape.

  Chiar ?i a?a, chiar ?i de calul de sub el gonea ca nebunul, Dike ?nc?-i mai d?dea pinteni, c?ci ?tia prea bine poten?ialul acelui arm?sar, mai ales cand ?i sim?ea grija. La fel f?cu ?i Boor, iar faptul c? el ??i ?ndemna iar ?i iar calul avea cumva de-a face cu acele imagini v?zute ?n fa?a ochilor: cele ?n care Bestla era destul de mic?, avand la acea vreme vreo patru ani, cand se ?ntoarse la palat toat? plin? de sange, iar ai ei ochi alba?tri erau tulburi ?n acele clipe. ?i, atunci cand o v?zuse, Boor se sperie anume din cauza acelor ochi ?i nu din cauza sangelui, c?ci ?n?elese c? copila putea s? fi fost posedat?.

  Dar, dup? ce coborase el atunci sc?rile ?i-o lu? ?n bra?e, se calm?, nesim?ind energie negativ? curgand prin venele ei. Chiar ?i a?a o ?ntreb? speriat: ?ce s-a ?ntamplat cu tine, Bestla? De ce tremuri toat??” Iar strig?tele lui ?i scoaser? ?i pe Island ?i Inlan Diar afar? din palat.

  Astfel, privindu-i oarecum speriat?, ?n timp ce ochii ei ?ncepur? ?ncet-?ncet s?-?i recapete culoarea obi?nuit?, cea a cerului senin pe timp de var?, copila ?ncepu s? plang?. ?i, ?nconjurand grumazul tat?lui cu bra?ele ei micu?e, ?i ?opti la ureche: ?ei au venit din nou, tat?! Eu iar i-am v?zut!”

  ?Pe cine, Bestla? Pe cine i-ai v?zut iar?” ?ntreb? Boor ?i mai speriat.

  ?Demonii. Cei ai unchiului Ahi. Ei au sc?pat din lumea mamei ?i… azi m-au luat ?n spinare ?i m-au dus departe de aici.”

  Acele cuvinte ?ns?, de?i spuse cu inocen??, f?cur? inima lui Boor s? se opreasc? pentru cateva secunde. Apoi el privi spre Island, care-i ?n?elese mesajul ?i cobor? ?n grab? sc?rile ?i-o lu? pe Bestla de la Boor din bra?e. Dup? care-i spuse aproape ?n ?oapt?: ?mergi de vezi ce s-a ?ntamplat. Eu m? ocup de Bestla.”

  Dar, chiar de Boor cercetase atunci locurile de pe lang? T?ramurile Ghe?ii, nu g?si nimic straniu ?n ziua aceea. Doar mult mai tarziu, cand se plimba ?ntr-o zi pe spatele lui Tūfon pe care-l l?sase liber ca s?-l duc? unde l-or duce ochii, c?ci voia doar s? stea cu ochii ?nchi?i ?i s? simt? calul sub el, Tūfon ?l duse atunci la acea poian? unde el v?zu acea salcie plang?toare strigandu-?i numele. Astfel ?n?elese Boor, c?ci b?trana vr?jitoare fusese ?nchis? ?n trunchiul acelei s?lcii, blestemat? fiind de Soart? ?i de Bestla. Dar, pe lang? a-?i rosti numele, Villō mai spuse atunci un alt blestem: ?ah tu copil? cu ochi ca cerul ?n plin? var?, s? plangi mereu al t?u destin. S? fii mereu singur? ?i s? nu afli nicicand iubirea la fel cum eu n-o s? mai umblu nicicand liber? pe acest p?mant. ?i… doar atunci cand vei reveni ?n aceast? poian? ?i m? vei elibera… vei sim?i din nou libertatea curgandu-?i prin vene. Pan? atunci ?ns? ??i doresc s?-mi ui?i numele ?i s? ui?i ?i de mine, c?ci doar astfel pot ?n?ela Soarta ?i ?ngenunchea lumea.”

  ?i, tocmai pentru c? auzise acel blestem, Boor se ?ntoarse atunci ?n goan? la Palat. Apoi le spuse lui Island ?i lui Inlan Diar ce aflase. Astfel, ?n trei, deciser? s? nu-i permit? lui Villō s?-?i foloseasc? puterile ?i s?-i blesteme copilei destinul. De aceea ??nghe?aser?” atunci amintirile Bestlei ?nainte ca blestemul lui Villō s?-?i fac? efectul. Numai c? nicicand nu se gandiser? la consecin?e: c? ignorand Soarta, ea se poate ?ntoarce cu spatele la tine, iar ceea de ce te temi cel mai mult s? poat? avea astfel loc.

  ***

  ?Bestla, ?n spatele t?u!” ?i strig? Samaya. Dar, cand se ?ntoarse Bestla ?i privi unde-i spusese prietena ei, v?zu cu stupoare cum crengile pe care ea le t?iase cu sabia, crengile salciei Villō, ?erpuiau vertiginos spre ea. De aceea ?i arunc? s?biile ?nspre acei ?erpi-crengi, cu gand s? formeze vestitul cub de sticl? ?n jurul ei ?i s? se protejeze. S?biile ?ns? se lovir? brusc de alte s?bii ap?rute acolo din mila lui Villō. ?i, t?iate ?n jum?tate, c?zur? la p?mant sub pic?turi de ap?.

  Astfel, cand pic?turile s?biilor Bestlei atinser? acele crengi ce ?erpuiau spre ea, amenin?and ca iaca-iaca s? se ?nf??oare ?n jurul ei, c?p?tar? ?i mai mult? for?? ?i-?i m?rir? viteza. De aceea ?i le ?ntoarse Bestla dintr-o dat? spatele ?i ?ncepu s? fug? spre Samaya, c?ci ??i puse ?n gand ca ?n clipa ?n care va ajunge lang? tan?ra lupoaic? s?-?i foloseasc? ambele puterea ?i s? ?nghe?e la propriu acel loc. Numai c?, dup? nici ca?iva pa?i, sim?i o stranie arsur? pe spate, de parc? ar fi fost un bici: erau mai multe crengi, adunate m?nunchi, ce-o loviser?, prinse fiind de mana invizibil? a vr?jitoarei.

  Acea lovitur? ?ns? o f?cu pe Bestla s? ofteze, sim?ind o durere mare ?n tot trupul. Apoi se opri locului ?i ?nchise ochii ?ncercand s?-?i alunge ?iuiala din urechi. Fusese ?ns? gre?eala ei, c?ci, ?n clipa ?n care-i redeschise, se v?zu ?nconjurat? de pretutindeni de acele crengi, ce se roteau ame?itor ?n jurul ei, strangand tot mai mult ?i mai mult cercurile.

  De aceea, speriat?, Bestla privi spre Samaya, vrand s-o cheme ?n ajutor. Numai c? v?zu c? Samaya p?rea ?nghe?at? ?n acele clipe. Astfel se duse ?i ultimul ei ajutor, iar ochii i se umplur? de lacrimi ?n?elegand acest lucru.

  ?n cele din urm? ?nchise ochii ?i se l?s? prad? Sor?ii. Oricum n-avea putere s? fac? altceva sau s? se opun?. Astfel, acele crengi de salcie se ?nf??urar? ?n jurul ei tot mai mult ?i mai mult. Apoi o ridicar? ?n aer ?i-o l?sar? plutind la cam doi metri deasupra p?mantului.

  Dar… fu ciudat, c?ci, dintr-o dat?, Bestla sim?i o mare u?urare pe suflet. Apoi ochii i se limpezir? de lacrimi ?i ea v?zu cerul. Nu i se p?ru ?ns? atat de ?ntunecat ca mai ?nainte, ci clar ?i frumos de parc? ar fi fost sc?ldat din bel?ug de razele soarelui. De asta ?i zambi ?i spuse: ?credeam c? n-am s?-l mai v?d nicicand atat de albastru.” Dup? care, sim?indu-?i atat de grele pleoapele, Bestla ?nchise ochii.

  ?i redeschise ?ns? brusc cand ?n minte-i reveni o imagine pe care o crezuse demult uitat?. ?i, ?n acea imagine ce nu era decat o memorie de demult, Bestla se v?zu iar mic?, de patru ani, jucandu-se ?n curtea Palatului de Ghea??. Era fericit? atunci, c?ci era soare ?n acea zi ?i cerul era atat de albastru, la fel ca ochii ei atat de clari ?n acel moment.

  Dintr-o dat? ?ns? privirea-i fu atras? de un frumos fluture alb, ceva ce copila nu mai v?zuse pan? atunci. De aceea ?i i se p?ru ei fluturul interesant. ?i rase. Apoi ?l urm? ?n fug?, c?ci fluturul se ?ndep?rta tot mai mult ?i mai mult de ea. Copila ?ns?, deloc speriat? c? se ?ndep?rta de palat ?i tot cu ochii pe fluture, nici nu realiz? cum trecu de hotarul regatului lor. De altfel nici n-o oprise nimeni s? fac? asta, de parc? toat? lumea disp?ruse undeva ?i era doar ea ?i acel fluture.

  Dar, imediat ce Bestla trecu de hotarul T?ramului Ghe?ii, se opri. ?i se opri copila sim?ind o stranie team? ?n piept. Avea ?i de ce s? se team? de altfel, c?ci, chiar ?n fa?a ei, st?teau acei ?ase demoni pe care ea-i transformase ?n fum ?i-i absorbise prin ochiul de cerneal? ?n lumea Eddei ?n urm? cu un an. ?n acele clipe ?ns? st?teau to?i ?ase la doar ca?iva pa?i de ea, ranjindu-i boln?vicios drept ?n fa??.

  ?i, sco?and un strig?t, copila se trase ?napoi, cu gand s? ajung? iar pe p?mant sigur ?i s? se pun? la ad?post. Numai c? dup? doar doi pa?i se lovi cu spatele de ceva. ?i era atat de rece acel ceva ce-l atinse nu doar cu spatele, dar ?i cu manu?ele ei mici. Ce era ?ns? ce atinse nu ?n?elegea. De aceea se ?ntoarse ?i privi speriat? la ce–i ?ngr?dea calea.

  ?i fu dat astfel s? vad? o mare oglind? la hotarul ??rii. Era ?ns? o oglind? creat? nu de puterea ei. De aceea ?i nu putea trece de ea. Ce era ?ns? ?i mai straniu la acea oglind? era faptul c? putea vedea prin ea atat de clar. Astfel, privind la solda?ii pe care voia s?-i cheme ?n ajutor, Bestla-i v?zu privind ?n alt? parte ?i p?rand a fi statui vii, c?ci nici m?car nu clipeau. De aceea ?i se ?ngrozi copila, ?n?elegand c? la mijloc era o vraj?. ?i, ?nnebunit?, ?ncepu s? loveasc? acea oglind? cu ai ei pumni?ori mici, strigand dup? ajutor.

  Dar… fu atat de ciudat totul ?n clipa ?n care realiz? c? nu-?i putea auzi vocea. De aceea ?i se opri s? mai loveasc? acea oglind? ?i privi ?n jur s? vad? din ce cauz? se sim?ea atat de straniu. Astfel v?zu cum fluturele cela alb falfaia din aripi chiar deasupra acelor ?ase demoni care ?nc? st?teau locului, ranjind ?i frecandu-?i palmele ?n timp ce priveau la copil?. Dar, de?i asta putea fi ceva nu chiar atat de impresionat, copila totu?i tres?ri. Mai ales cand auzi vocea unei femei vorbindu-i cu ur?: ??i totu?i e?ti acum ?n labele mele, copil?-monstru. De aceea nu scapi nicicand de aici. Doar moart?.” ?i, chiar sub ochii copilei, fluturele alb lu? forma vr?jitoarei Villō.

  ?i, ?n clipa ?n care Villō ap?ru ?n fa?a copilei, zambi: diavole?te, dar zambi. Acel zambet ?ns? n-o impresion? pe Bestla, care se ?ncrunt?, c?ci nu-i pl?cu ei deloc acea femeie de vreo 35 de ani care se holba la ea atat de ciudat. De altfel avea ?i de ce s? nu-i plac? copilei de Villō, c?ci chiar dac? era frumoas? era totu?i supus? magiei negre. ?i, de?i avea 300 de ani la acel moment ?i a ei frumuse?e era ceva de invidiat, nu era decat productul puterii ei de-a ?suge” tinere?ea din trupuri de Fecioare pe care le atr?gea prin vicle?ug ?n locuri ascunse ca nimeni s? nu afle nicicand despre ale ei fapte.

  Cu timpul ?ns? ?iretlicul lui Villō ?ncepu s? nu mai aib? efectul scontat, c?ci chiar dac?-?i p?stra tinere?ea nu mai avea aceea?i vigoare. Ba chiar ?ncepu s? simt? c-o l?sau puterile ?i, din cauza aceasta, se temea s? ajung? apoi ruin?. De aceea ?i ?ncepu a vana apoi copiii, crezand c? astfel va avea nemurirea la picioarele ei.

  Dar, din aceast? cauz?, c? se hr?nea cu puterea Inocen?ei, avu ?ntr-o zi un vis. Acel vis ?ns? nu era ceva s-o avertizeze de ceva r?u ce i se va ?ntampla. Din contr?: era ca un sfat bun primit de la Soart? despre cum ar putea ea totu?i pune mana pe Via?a Ve?nic?. ?i, ?n acel vis, Villō v?zu cum absorbi aceast? imens? putere doar privind ?n ochii alba?tri, de cristal, ai unei copile n?scute pe T?ramurile Ghe?ii. De aceea ?i ?ncepu a da tarcoale hotarului ?n speran?a c? poate c? ?ntr-o zi va da cu ochii de acea copil? ?i va avea ce mereu ??i dorise: nemurirea.

  Ceea ce nu ?tia ?ns? era cine-i trimisese de fapt acel vis. Chiar ?i a?a, chiar dac? habar n-avea c? se afla sub puterea lui Ahi, Villō continu? s? caute copila cu ochi de cristal, fiind complet orbit? s? pun? astfel mana pe putere. ?i, ca s? fie sigur? c?-i reu?e?te, c?ci ?n visul cela v?zu ?i cei ?ase demoni pe care copila-i distruse cand o atacar? ?n urm? cu un an absorbindu-i prin acel ochi de cerneal?, Villō cree tot ?ase ce sem?nau leit celorlal?i ?i asta doar ca s-o induc? pe copil? ?n eroare ?i s-o fac? s? se team?.

  Apoi, zile de-a randul, Villō st?tu pe lang? hotarele regatului lui Inlan Diar. Numai c?-?i lu? forma unui fluture alb de team? s? nu fie reperat? de cineva din regat ?i astfel s? se dea alarma, iar ea s? fie cumva nimicit? pan? la urm?. Dar, odat? cu aceast? nou? form?, avu posibilitatea s? treac? de Bariera de protec?ie a regatului ?i putu astfel ajunge la copil? ?i s-o momeasc? apoi acolo unde-i trebuia ei.

  ?i era Villō cu adev?rat ?n extaz, v?zand frica ?n ochii Bestlei. Chiar ?i a?a copila nu planse ?i nu se v?it? a?a cum se a?teptase vr?jitoarea de la un copil de patru ani. Din contr?: ea continua s-o priveasc? ?int? pe Villō ?n timp ce aceasta radea ca bezmetica de se cutremura zarea.

  Dar situa?ia se schimb? pentru copil? ?n clipa ?n care-i v?zu pe acei ?ase demoni ?ndreptandu-se spre ea: ?ncepu a tremura din toate m?dulare. ?i asta era ciudat, c?ci atunci cand o atacaser?, dup? ce luaser? form? din trupul Eddei, Bestla nici nu clipse. Acum ?ns? tremura ca orice copil cuprins de groaz? ?i asta era f?r? doar ?i poate ?i meritul vr?jitoarei Villō care reu?ise cumva s?-i sl?beasc? Bariera de protec?ie a sufletului.

  Dintr-o dat? ?ns? copila privi iar spre Villō cand aceasta t?cu. ?i, cu ochi mari ?i cu foarte mare aten?ie, Bestla privi cum Villō se aplec? spre ea, cum ??i mi?c? capul dintr-o parte ?ntr-alta, ca mai apoi, ranjind diavole?te ?i cumva lingandu-se pe buze, le ordon? demonilor ce-o ?nso?eau: ?lua?i-o!” Vocea ?ns?-i fu atat de mieroas?, c?ci putea confunda de oricine.

  N-o confund? ?ns? pe copil?, c?ci ea ?n?elese c? era doar un truc. De aceea privi iar spre demoni ?i-i v?zu s?rind asupra ei. ?i, cuprins? de groaz?, Bestla-?i acoperi dintr-o dat? chipul cu bra?ele ?ncercand s? se protejeze cum putea ?i ea.

  Dar, spre marea ei uimire, copila nu fu r?nit?. Din contr?: fu ?n?f?cat? cu mare grij? de doi dintre ei, de bra?e, ?i apoi aburcat? pe spatele unui al treilea. Dup? care, stand de-o parte ?i de alta a celui care purta copila pe spate, cei ?ase demoni fugir? cat putur? de repede cat mai departe de hotar, urmand-o astfel pe Villō, care ?edea coco?at? pe b??ul ei magic deja, ?n picioare, zburand la cam trei metri deasupra p?mantului. Dar, ?n timp ce se ?ndep?rtau de regat, Villō arunca un fel de praf cenu?iu ?n urma ei. ?i anume acel praf ?tergea la propriu urmele demonilor ca s? nu fie g?si?i astfel ?n veci, c?ci pan? ?i mirosul era ??ters de pe fa?a p?mantului.”

  Astfel, cu tot alaiul dup? ei, cei ?ase demoni ?i Villō ajunser? anume ?n Poiana Ahilarului. De ce acolo? Nici ea nu era sigur?. Doar… v?zuse acel loc ?n vis ?i crezuse c?-i din cauza ?profe?iei” scrise ei de Soart?.

  Dar, imediat ce trecur? hotarul poienei, Villō fu aruncat? cat colo de pe b??ul ei, semn c? o putere mult mai mare decat a ei ac?iona acolo. ?i, imediat ce c?zu, se rostogoli ca?iva metri pe p?mant, iar ?m?tura ei zbur?toare modern?” deveni doar un b?? obi?nuit. Astfel, ?n clipa ?n care ?m?muca” lor fu aruncat? cand colo, se oprir? ?i demonii. Ba chiar le alunecar? ?i copitele pe p?mantul cela f?ramicios, semn c? altcineva le pusese ?piedic?.” ?i, cand alunecar? ei cam doi sau trei metri ?n fa??, se auzi un ciudat scar?ait ?n jur.

  Chiar ?i a?a Bestla nu fu aruncat? de pe spatele lor ?i asta din cauza c? ea se ?inea strans de blana celui pe spatele c?ruia st?tea ?n ciuda fricii ce-o acaparase. ?i, din cauza c? oprindu-se ?i c? se temea s? deschid? ochii, Bestla stranse mai tare de blan?. Pentru asta fu r?spl?tit? cu un ranjet nepl?cut, c?ci demonul, sim?ind durerea, ?i ar?t? col?ii. Dar… avand ochii ?nchi?i, Bestla nu-l v?zu.

  Support the creativity of authors by visiting Royal Road for this novel and more.

  Demonul ?ns? nu se mul?umi cu ranjitul. Vru s-o loveasc? cu laba ?i s-o arunce de pe spatele lui. Dar, ?n clipa ?n care Villō, care ?edea ?n acele clipe ?n patru labe ?ncercand s? se ridice, ?i strig?: ?nici s? nu ?ndr?zne?ti,” diavolul schel?l?i ?ndurerat ?i… st?tu locului.

  Villō ?n schimb, de?i v?zu ura ?n ochii diavolului, nu-l pedepsi dup? merit, ci se holb? cu ?i mai mare ur? la copacul Ahilarului care ?ncepu s?-?i contureze trupul nu departe de ei. ?i Villō nu-l sc?pa din ochi tocmai pentru faptul c? v?zu c? Ahilarul avea o form? ciudat? ?i nu cea ?tiut? de ea. Apoi, cand ?l v?zu ar?tand ca orice Spirit ?n timp ce ?edea coco?at pe-al lui tron de lemn ars pe alocuri, Villō se ?ncrunt? ?i se ridic? ?n sfar?it ?n picioare. Dar se ?nfurie ?i mai tare cand ?l observ? pe Ahilar privind cu mare entuziasm spre Bestla de-i sclipeau pan? ?i ochii. Ba chiar ?l auzi murmurand ?n delir: ?ce pl?cut? surpriz?!”

  ?Zici tu?” ?i ?uier? Villō printre din?i, trecand ?n fa?a copilei ca s-o ascund? de ochii lui, c?ci ea o considera doar prada ei. Dar, cand ?l v?zu ridicandu-se de pe al s?u tron, tunand ?i fulgerand ?i formand vestita lui sfer? neagr? deasupra palmei negre, Villō ?i strig? chiar: ?nici s? nu ?ndr?zne?ti s?-?i folose?ti puterea ca s? atragi copila la tine, Ahilar.”

  ?Sau ce? O s? te lup?i cu mine cumva?” ?i spuse Ahilarul ?n batjocur?.

  Villō ?ns? rase, iar asta-l puse ?n gard? pe Ahilar. Ba el chiar o privi chiora?, ?ntrebandu-se ce punea la cale. Trebui s? a?tepte r?spuns mult? vreme ?ns?, c?ci abia dup? multe minute de ?agonie” Villō ?i spuse: ?am ceva mai bun decat a m? lupta cu tine. ?i… zic c? cea mai bun? pedeaps? e s? mai sim?i odat? fl?c?rile parp?lindu-?i ?ncet trupul, exact a?a cum s-a ?ntamplat cand i-ai ?nghi?it bunica, pe… Curse.” Apoi, razand ca o nebun?, Villō form? dou? mingi de foc deasupra palmelor. Numai c? termin? repede cu rasul cela isteric cand ?l v?zu pe Ahilar c?scand plictisit.

  ?i, ?n timp ce se a?ez? iar pe tronul lui de lemn, continuand s? ca?te ?ntruna, Ahilarul spuse: ?po?i ?ncerca de vrei.”

  Asta o puse ?n gard? pe Villō, c?ci ?l cuno?tea de mult pe Ahilar ?i ?tia cam ce-i poate pielea aceluia. Dar, chiar ?i a?a, decise c? cea mai bun? ap?rare e atacul. A?a c? arunc? acele dou? bile de foc spre Ahilar.

  Bilele ?ns?, controlate ?ntr-un mod ciudat de Ahilar, ??i schimbar? cat de curand traiectoria ?i lovir? ?n plin doi dintre dr?cu?ori. Aceia, sim?ind foc pe piele, r?cnir? ca apuca?ii, iar cel pe spatele c?ruia st?tea Bestla, ca s? scape nev?t?mat, arunc? copila de pe spatele lui ?i d?du bir cu fugi?ii s? scape m?car cu via??. Departe ?ns? n-ajunse, c?ci se lovi cat de curand cu nasul de un perete de sticl?. ?i, r?cnind ?i acela ca apucatul, ?ncepu a lovi cu pumnii ?n peretele cela vrand s? scape.

  De acolo ?ns? nu era sc?pare. Exact a?a n-avu ?i Bestla altceva ce face decat s? deschid? ochii ?i s? priveasc? cu team? ?n jur, a?ezat? pe p?mant dup? ce se dusese de-a berbeleacul dup? ce diavolul o aruncase de pe spatele lui. Apoi, cand ??i veni cat de cat ?n fire, privi ?n jur ?i v?zu c? doi dintre diavoli ?nc? r?cneau ?i se t?v?leau pe jos ?ncercand s?-?i sting? bl?nile ?n fl?c?ri, unul b?tea ca nebunul ?n peretele cela de sticl?, iar trei priveau aten?i cand la Villō, cand la Ahilar ca s? fie aten?i s? nu-i ating? ?i pe ei vreo minge zbur?toare.

  Dar copila tres?ri dintr-o dat? ?i privi la Villō cand aceasta r?cni ca o nebun? ?s? te ia naiba de Ahilar!” ?i asta din cauza c?-l v?zu pe acela sufland peste un fel de fum ce-i ie?ea din palme. ?Mereu m? calci pe coad?, Ahilar. Deja-mi stai ?n gat. A?a c?, ia zi-mi: cat timp o s?-?i mai bagi nasul unde nu-?i fierbe oala?”

  ??tiu ?i eu?!” R?spunse Ahilarul plictisit. ?Poate nu pentru mult? vreme, de-mi dai ce-ai adus cu tine,” ?i-i f?cu cu capul ?nspre copil?.

  Villō ?ns? iar r?cni: ?ba s?-?i mai pui tu pofta-n cui, c? nu degeaba m-am spetit eu atatea zile ca s? profi?i tu de pe urma muncii mele.”

  ?Atunci, draga mea, nu scapi ?n veci de mine,” spuse Ahilarul ?n batjocur?. ??i… de altfel cred c? nici n-o s? pleci de aici, c?ci… copila… pe care o protejezi atata… te-a prins ?n capcan?. Exact a?a cum ?mi place mie: preg?tit? ?i numai bun? de parp?lit la pro?ap.” ?i, ca s?-i pun? sare pe ran? lui Villō, el sufl? ni?te scantei de pe unghia ?nnegrit? a unuia dintre degetele mijlocii.

  Vr?jitoarea ?ns?, de?i era mai mult decat c?tr?nit? s? vad? atata neru?inare ?ntr-un ?copac,” ?l privi la ?nceput pe sub sprancene. Dup? care-i spuse: ??i… ce se ?ntampl? dac? totu?i scap de-aici?”

  De data asta cel atent deveni Ahilarul. Mai ales v?zand c? ea-l privea ranjind. ?i, ca s? scape de ?ndoieli, o ?ntreb?: ?se poate de ?tiut ce tot pui la cale?”

  ?Desigur,” ?i r?spunse Villō extrem de serioas? de data asta. ?Doar n-o s? ascund de condamnat c?-i pe cale s? moar?.”

  Surprinzand privirea vr?jitoarei undeva pe deasupra um?rului lui, Ahilarul privi ?n dreapta sa. Numai c? icni dintr-o dat? cand lama unui pumnal ?i mu?c? adanc din um?rul drept, atat de aproape de gat. Dar, de?i vedea clar cine-l r?nea ?i ?ncerca din r?sputeri s? nu permit? acelui du?man, care nu era decat Ahi, s?-l ucid?, Ahilarul nu putu face altceva decat s? tremure din tot corpul.

  Avea ?i de ce s? tremure, c?ci Ahi, cat timp ?i spuse: ?chiar crezi c? te-am creat ca s?-?i permit apoi s? devii mai puternic decat mine?” trimise un fel de energie de foc prin ran? ce ?ncepu a-l topi pe Ahilar la propriu. Chiar ?i a?a ura lui Ahi nu sc?zu deloc. Din contr? - p?rea c? cre?te tot mai mult ?i mai mult, c?ci el puse ?i venin ?n ceea ce spuse dup? asta: ?ba bine c? nu, stimabile! Tu ai fost creat ca s? fii a mea dulce r?zbunare. Atata tot. De aceea nici nu visa s? cre?ti mai mult decat te ?in puterile, Ahilare, ori po?i ajunge chiar s? fii ars din r?d?cini. A?a c?… gande?te-te bine la ce faci dup? asta. ?n caz contrar vei ?ti ce-i poate pielea lui Ahi, Magul Pietrelor Negre.” ?i, cu ur?, Ahi scoase pumnalul din ran?, iar Ahilarul c?zu ?n genunchi. Dup? care Ahi privi la Villō ?i-i spuse: ??i tu, e?ti liber? s? pleci acum! Singur?!”

  ?S-o crezi tu!” ?i strig? Villō furioas?. Dup? care ?ncepu s? arunce cu mingi de foc spre Ahi ?i el spre ea. Numai c?, luptand cu Magul ?i el cu ea, nu observar? nici unul cum Bestla disp?ru pe nea?teptate din locul ei ?n clipa ?n care o boare de aer magic aproape transparent o ?nconjur?.

  Dar, de?i Ahi ?i Villō nu observar? c? Bestla disp?ru, observar? asta diavolii. ?i ?ncepur? apoi a se v?ita ca vai de ei, v?zand c? mingile celea de foc zburau ?ncolo ?i ?ncoace, for?andu-i ba s? se aplece pe spate, ba s? sar?, ba s? se chirceasc? ?i asta doar ca s? nu fie lovi?i. La un moment dat chiar se stranser? to?i ?ntr-un loc de parc? ceva tainic i-ar fi chemat acolo. Numai c?, ?n clipa ?n care erau to?i gr?mad? ?i se plangeau unul altuia de soarta crunt? ce-o aveau, ?n?eleser? c? r?ul abia ?ncepuse, c?ci o plas? neagr?, aruncat? de nic?ieri spre ei, ?i ?nconjur? ?n secunde ?i se stranse ?i se stranse pan?-i prinse pe to?i ?ase ca ?ntr-un burduf. Dup? care plasa ceea pur ?i simplu lu? foc ?i nu se opri din ars decat atunci cand din cele ?ase perechi de corni?e nu r?mase decat un praf negru care ?i acela fu suflat de vant.

  ?i, ?n momentul ?n care ?n?elese c? de mai st? mult locului poate p??i ?i el ca dr?cu?orii, Ahilarul ??i lu? la propriu tronul de-a spinare ?i cat ai zice pe?te disp?ru ?i el. ?n urma lui ?ns? mai r?maser? cateva scantei sc?p?rand ?n aer. Dar acele scantei nu se stinser? ?n cele din urm?, ci se adunar? brusc ?ntr-un loc, formar? o ciudat? sfer?, dup? care, de parc? ar fi fost o rachet? cu propulsie, fu aruncat? ?nspre Ahi.

  Astfel, cand acea rachet? din scantei ce nu se stingeau ?l lovi ?n spate, Ahi fu aruncat cu putere ?nspre Villō. Vr?jitoarea ?ns? disp?ru pe nea?teptate ?n clipa ?n care v?zu bomba ceea zbur?toare venind spre ea. De aceea, neavand de ce altceva s? se loveasc?, Ahi pup? ?n cele din urm? peretele de sticl? al cubului ?n care se aflau. Apoi, murmurand un ?s?-l ia naiba de Ahilar,” alunec? pe perete pan? ?ngenunche.

  Mult ?ns? nu st?tu s?-?i plang? de mil?, c?ci Villō, crezand c? ?nvinse, ?ncepuse s? rad? iar ca nebuna. Ba chiar ?ncerca s?-l a?a?e pe Ahi cu cuvinte ustur?toare: ?acum ?n?elegi cat de prost ai fost, Mago Ahi, c?ci s? cre?ti un ?arpe la san ?nseamn? s? mori apoi din cauza veninului de ?arpe. A?a c?, de nu vrei s?-?i frang ?i eu oasele, ?terge-o de aici cat ?nc? po?i.”

  Avu ?ns? ?i ea soarta lui Ahi, numai c? lovit? de o sfer? neagr? ?n pantece ?i lovind apoi peretele cutiei celeia transparente ?n care luptau cu spatele. Sfera ceea ?ns? nu fusese trimis? ?nspre ea de Ahilar ca ?n cazul lui Ahi, ci fusese modul Magului de-a se r?zbuna pe guraliva de vr?jitoare. Astfel, alunecand ?i Villō pan? c?zu cu fundul pe p?mant, ea continu? s? vad? diverse p?s?rele ?nvartindu-se ?n cercuri prin fa?a ochilor ei, ceea ce-o f?cea s? zambeasc? ca o toant?.

  Dar, cat timp ea v?zu felurite p?s?rele ?n aer, Ahi avu timp s? se ridice ?n picioare. Apoi, mi?candu-?i capul dintr-o parte ?ntr-alta ?i rotindu-?i corpul spre stanga ?i dreapta, ??i alung? amor?eala. Dup? care, folosind doar puterea mainii drepte, f?cu b??ul vr?jitoarei s? vin? la el. ?i, la pas lent, ?n timp ce ?uiera printre din?i: ?s? v? ia naiba pe to?i de neto?i. Eu v-am hr?nit ?i protejat, dar voi mu?ca?i mana st?panului,” se ?ndrept? spre ea. Dup? care lovi.

  Villō ?ns?, de parc? fi fost ap?rat? ?ns??i de Soart?, ??i reveni taman ?n clipa aceea ?n sim?iri. ?i, v?zand b??ul ei noduros aproape s? mu?te din spinarea ei, se aplec? brusc spre dreapta, iar b??ul lovi ?n cele din urm? aerul. Ahi ?ns? nu se l?s? p?guba? ?i cat de curand lovi ?n dreapta. Dar nu reu?i nicidecum s-o ating? pe Villō, care ba s?rea ?n sus, ba pocnea din degete ?i ap?rea ?i disp?rea ici ?i colo, ba se apleca pe spate ?i tot a?a, iar faptul c? nu putea nicidecum s-o ?nve?e minte pe vr?jitoare, ?l f?cu s? r?cneasc? ?n cele din urm? ca apucatul.

  Numai c?, cand era cat pe ce s? dea foc acelui loc ca s-o ?tearg? pe Villō cu totul de pe fa?a p?mantului, se opri brusc locului sim?ind o stranie vibra?ie a acelui cub transparent ?n care se aflau. Ne?tiind ?ns? cui se datora acea minune se uit? la Villō. Aceea ?ns? era la fel de speriat? ca ?i el, privind ?n stanga ?i-ndreapta ca s? vad? cine controla cubul. Dar… nu v?zur? nimic. De aceea privi ?i ea speriat? la Ahi ?n cele din urm? ?i-i strig?: ??nceteaz?! Nu-i comic deloc!”

  ?Dar… nu fac eu nimic!” ?i r?spunse Ahi tot strigand. ?Am crezut c? tu e?ti de vin?.”

  ??i mie pentru ce?” ?i ?uier? Villō printre din?i. ?Doar nu-s toant? s? pier aici. A?a c?, dac? tot te consideri Mago al Pietrelor Negre, f? ceva ?i opre?te cubul ?sta s? tremure!”

  Pe Ahi ?ns? prostia ei ?l ?nfurie, c?ci cum era posibil ca ea s? nu cunoasc? m?car atata lucru? C? dac? un cub de sticl? sau ghea?? tremura era din cauza c? se mutau prin timp ?i spa?iu, iar asta putea ?nsemna doar un lucru: cineva avea s? pl?teasc? ?n cele din urm? cu via?a. Cine ?ns??! Doar spera s? nu fie el. De aceea ?i decise s?-?i ?in? limba dup? din?i ?i s? vad? ?n cele din urm? unde-i duce cubul, iar odat? ajun?i acolo s? se asigure c? anume el scap? cu pielea ?ntreag?.

  Cubul cela ?ns? p?rea c? n-are de gand s? termine cu tremuratul. Ba mai mult: la un moment dat ?ncepu s? se ?nvart? cu atata repeziciune, c?ci Ahi ?i Villō erau arunca?i de colo-colo de parc? ar fi fost juc?rii de plu? ?n ma?ina de sp?lat. De aceea ?i strigar? ei ca apuca?ii ?n?elegand c? cat de curand ??i vor g?si ei sfar?itul, ?n doi ?i ?mbr??i?a?i, c?ci ultima oar? cand fur? arunca?i unul ?ntr-altul, f?r? s? vrea, se luar? ?n bra?e. Apoi pur ?i simplu c?zur? la p?mant, tot strangandu-se ?n bra?e, cand cubul brusc se opri.

  Ei ?ns? p?rur? s? nu realizeze ce se ?ntamplase. Doar se v?itau de durere ?n tot corpul ?i-?i plangeau de mil?. ?n cele din urm? ?ns?, v?zandu-se atat de aproape unul de altul, se traser? brusc ?ntr-o parte ?i marair? unul la altul ca doi caini pe cale s? se bat?. Numai c? b?t?lia trebuir? s-o lase pe mai tarziu ?i asta din cauza c? observar? c? fa?a de sus a cubului se desprinse brusc de cub ?i apoi disp?ru asemeni fumului, iar restul pere?ilor se pr?bu?ir? ?n l?turi, f?candu-se ??nd?ri chiar sub ochii celor doi.

  ?Asta da dr?covenie!” Murmur? Villō extrem de mirat?, privind apoi la Ahi. ?Trebu?oara ta?”

  ?Ba nu. Am crezut c? tu e?ti de vin?!”

  ??i eu de ce? Chiar crezi c? pot eu manui cubul ?sta?” Dar, observand c? Ahi privi dintr-o dat? ?n dreapta se uit? ?i ea ?ntr-acolo ?i-o v?zu pe Bestla privind ?int? la ei doi ?n timp ce se juca cu vestita gelatin?. De asta ?i ?uier? Villō printre din?i: ?acum ?n?eleg cui i se datoreaz? distrugerea acestui cub! Desigur, cum de nu m-am gandit la asta mai ?nainte?! Doar cea care l-a creat putea ?i s?-l distrug?! Ah tu pui de lele ce e?ti! Las c? pun eu mana pe tine ?i-?i ar?t eu cum se simte s? fii ?nvartit? ca piatra ?ntr-o c?ldare.” ?i, furioas? la culme, se ridic? ?n picioare cu gand s? se apropie de Bestla.

  C?zu ?ns? Villō dintr-o dat? pe burt?, cand Ahi se repezise spre ea ?i-o apuc? de picior, iar cand trase cu toat? puterea spre el, vr?jitoarea-?i pierdu echilibrul ?i dur? doar dou? secunde s? cad? cu fa?a ?n jos. Dar, de?i Ahi f?cu asta cu gand s? ajung? el primul la fat?, un b?? ?l lovi dup? ceaf? de-l for?? s? ?ngenuncheze. ?i, privind ?n cele din urm? furios ?n urm?, v?zu c? anume Villō-?i folosise puterea ca s? manuiasc? b??ul cela. Apoi, ?n doi, f?cur? tot ce putur? ca s?-l ?mpiedice pe cel?lalt s? ajung? la fat?.

  Numai c?, la un moment dat, se calmar? ambii v?zand ?n sfar?it locul unde erau: un fel de camp arid, ?n mijlocul unei p?duri de parc? ar fi fost o poian?. ?i, pe acel sol arid, se vedea cenu?? de jur ?mprejur, ca mai apoi s? ?nceap? a c?dea de sus pene sure, chiar ?i peste ei.

  De asta ?i-i strig? Villō lui Ahi: ??nceteaz? s? te mai proste?ti!”

  ?Dar nu-s eu!”

  ?Atunci cine dac? nu tu? Nu-mi zi c? fata?” Dar, cand privir? ambii la Bestla, v?zur? c? nu mai era singur? acolo: cineva st?tea ?n fa?a ei, cu spatele la cei doi, cineva care purta o rob? lung? ?i alb?. ?Iar ?sta, cine mai e ?sta?” ?uier? Villō printre din?i, furioas?, dar ?i tem?toare ?n acela?i timp.

  Privi ?ns? Villō ?nspre Ahi, sim?indu-l privind-o ?int?. Apoi ranji nemul?umit? cand el ?i spuse: ?n-ai decat s? mergi s?-l ?ntrebi dac? tot e?ti atat de curioas?.”

  ?Nici chiar atat de curioas? nu-s,” marai Villō. ?Dar… auzisem c? tu e?ti din cei ce-s curio?i din fire. Nu ce, ??i ?ncerci norocul ?i vezi cine ?ncearc? s? pun? mana pe prada noastr??” ?l tachin? ea. Apoi se ?nfipse ?nspre Ahi ?ncercand s?-l ?mping? ?nspre fat? ?i cel din fa?a ei.

  Se calmar? ?ns? brusc amandoi cand auzir? de sus strig?tul unui vultur. Era totu?i curios cum putea fi un vultur acolo, c?ci cea ?n care erau ei ?n acele clipe p?rea totu?i o lume aparte. Chiar ?i a?a, Ahi, care gandea destul de repede la ale lui, ??i spuse c? dac? este via?? deasupra ?nseamn? c? se poate ajunge ?napoi ?n lumea real?. De aceea ?i s?lt? brusc ?n aer ?n clipa ?n care Villō, care continua s? se uite ?n sus, c?utand vulturul cu ochii, ?i d?du drumul hainei. Numai c?, ?n clipa ?n care se credea sc?pat, Ahi lovi cu capul un fel de tavan transparent. Dar, de?i-l duru ca naiba lovitura ceea, c?ci avea vitez? dup? ce-?i luase avant, nu se ?ntoarse pe p?mant, ci doar scra?ni din din?i ?i apoi ?ncepu a pip?i tavanul cela, ?ncercand s? g?seasc? o porti?? de sc?pare. Numai c?, de?i f?cuse ?nconjurul acelui loc, atingand tavanul cela aproape pe fiecare centimetru, nu g?si nimic ca s?-l ajute s? scape de acolo. De aceea ?i marai furios printre din?i: ?un alt cub. Cum dracu-i reu?e?te piticaniei s? creeze cub dup? cub, aaa?” Dar, ?n?elegand c? singur n-o s? g?seasc? r?spuns, privi furios spre copil?.

  De v?zut ?ns? n-o v?zu din cauza aceluia?i cineva care st?tea ?nc? ?n fa?a ei. Ce observ? ?ns? fu cum Villō fu tras? de-o for?? nev?zut? din locul ?n care se afla pan? n-ajunse la niciun metru de Bestla ?i acel str?in. Asta-l f?cu s? se ?ntoarc? cu tot corpul spre ei ?i s?-i priveasc? cu mare aten?ie, c?ci surprizele nu se terminar? acolo: ?n clipa ?n care Villō-?i ridic? ochii ?i se uit? la acel str?in din fa?a Bestlei, locul ?n care se aflau cei trei se acoperi brusc cu z?pad? ?i ea v?zu cu stupoare c? se aflau de fapt pe-un varf ?nz?pezit de munte.

  ?Asta da dr?covenie!” Murmur? Ahi extrem de mirat. Apoi se frec? la ochi ?i iar privi ?ntr-acolo. Dar nu v?zu nimic altceva: doar acel varf de munte ?nz?pezit ?i pe cei trei holbandu-se unul la altul.

  Villō ?ns?, spre deosebire de Ahi care privea curios la ei de parc? ar fi v?zut o scen? de teatru, ?n?elese c? acolo nu-i loc de glum?. De aceea ?i privi ea cu aten?ie la fa?a acelui str?in, ?optind cu voce mieroas?: ?cine sunte?i… dvs?” Dar de?i vocea-i era mieroas?, Villō era totu?i veninoas?, c?ci ?n timp ce-l privea cu inocen?? pe acel str?in pe care ea nu-l cuno?tea, dar care era nimeni altul decat Yahon, vr?jitoarea form? un pumnal ?n man?: un pumnal cu lam? ?n zig-zag, dar cu maner ro?u. Dar, ca s? nu fie observat? ?nainte de vreme, ?l ?inu cumva ascuns sub poalele rochiei.

  Apoi, ?n timp ce tot suradea ca nebuna, uitandu-se ?n ochii lui Yahon care-o privea ?int?, dar lipsit de emo?ii, Villō vru s? loveasc? brusc pieptul copilei cu acel pumnal. Dar url? de durere ?n cele din urm? cand sim?i c? mana-i era strans? ca ?ntr-o menghine. ?i, cand ??i scoase mana de sub fust?, ?nc? strangand manerul pumnalului, v?zu c?-i era complet acoperit? de o pojghi?? albastr? care se strangea ?i se strangea ?n jurul mainii provocandu-i durere. De aceea ?i-i tremura mana ca naiba. Chiar ?i a?a g?si putere ?i privi spre copila care n-o sc?pa din ochi. Astfel v?zu c? ai ei ochi erau tulburi ?n acele clipe ?i nu alba?tri.

  Villō ?ns? se uit? apoi la Yahon ?n clipa ?n care-l privise ?i Bestla. Astfel v?zu c? acel str?in avea aceea?i culoare a ochilor ca ?i copila ?n acele clipe. De aceea ?i-l ?ntreb? Villō tremurand: ??i… cine totu?i e?ti tu?”

  ?Eu?” Murmur? Yahon surazand. ?Doar… un c?l?tor.”

  Dar, de?i asta nu-i spuse prea multe lui Villō, Ahi surase demonic: ?iar Yahon. Interesant: ce-o s? mai fac? de data asta?”

  Deveni ?ns? atent cand auzi glasul lui Yahon ?n urechea lui stang?, de?i Yahon continua ?n acela?i loc, privind la Villō ?i f?r? s?-?i mi?te buzele: ?nimic straniu, Ahi. Doar ?ncerc s?-?i dau o lec?ie, c?ci v?d c? n-ai ?nv??at-o pe cea de data trecut?. La fel ?nc? n-ai ?n?eles c? pe mine nu m? po?i ?nvinge ?i la fel nu-i po?i face r?u celei pe care eu o protejez.”

  Ahi ?ns? iar ranji: ?m?car am ?ncercat. ?i, desigur, ?i-am dat azi b?t?i de cap.”

  ?Desigur c-ai ?ncercat: s? nu te ?neci ca guzganii. Dar… n-am eu timp acum de tine. A?a c? doar stai cuminte ?i prive?te! M?car astfel sper s? ?nve?i lec?ia ?i s? stai departe de acest copil.”

  ?Dac? zici!” ?i spuse Ahi cu oarecare batjocur? ?n glas. Dup? care lu? o pozi?ie comod?, ?nc? plutind ?n aer, stand turce?te ?i cu bra?ele cruci? pe piept.

  Yahon ?ns? nu-?i mai b?tu capul cu el, ci se dedic? ?ntru totul lui Villō, care continua s? urle de durere ?i chiar sc?p? ?i pumnalul din man?, nemaifiind ?n stare s? suporte durerea. Apoi, ?n?elegand c?-i timpul s? se lase p?guba?? ?i s-o ?tearg? de-acolo cat ?nc? mai era timp, ?ncepu s? se taraie pe branci cat mai departe de cei doi.

  Se opri ?ns? brusc auzind glasul lui Yahon: ?la?ii mereu fug, b?tran? vr?jitoare. La fel faci ?i tu: p?r?se?ti corabia care se scufund?.”

  ?Nu fac decat s? cedez. ?i s? recunosc c-am pierdut. Atata tot.” Bomb?ni Villō f?r? s?-l priveasc?. ?Iar acum c? ne-am f?cut ?n?ele?i, cred c?-i timpul ?i s? plec de aici.” Dup? care se ridic? brusc ?n picioare ?i ?ncepu s? fug?.

  Departe ?ns? n-ajunse, c?ci sim?i cum ceva se ?nf??ur? ?n jurul taliei ei. Apoi sim?i cum cineva o trase ?n spate, iar ea, neputandu-?i ?ine echilibrul, c?zu pe burt? ?i v?zu apoi cu stupoare cum fu tarat? ?n acela?i loc ?n care st?tuse a?ezat? mai ?nainte. Dar, de?i tare-ar fi vrut s? vad? cine-i de vin? pentru chinul ei, nu putu ?i pace s?-?i ?ntoarc? capul ?i s? priveasc? ?n urm?.

  Doar cand se opri din mi?care fu capabil? s? priveasc? spre stanga. Astfel v?zu un fel de curen?i de aer albastru deasupra palmelor Bestlei, iar acei curen?i, care aveau o grosime de vreo 10 centimetri ?n diametru, se ?ndreptau ?ntr-un mod ciudat spre ea. De aceea ?i ?ndr?zni apoi s? se mi?te ?i s? priveasc? la talia ei, sim?ind ceva straniu mi?candu-se ?n jurul ei. Astfel ?i fu dat s? vad? c? curen?ii Bestlei, care formar? un fel de funii, se ?nf??uraser? ?n jurul ei ?i-o ?ineau pe loc. De asta ?i marai Villō ?nfuriat?: ?firar tu s? fii de ?anc ce e?ti. Cum ?ndr?zne?te o…?”

  ?Lini?te!” ?i strig? Yahon. De aceea ?i-l r?spl?ti Villō c-o privire piezi??, semn c? nu-i pl?cu s? i se ?nchid? gura. Dar t?cu totu?i v?zand c? Yahon se puse ?n pirostrii nu departe de ea. Dup? care, privind ?int? ?n ochii ei, ?i spuse: ?s-a terminat, b?tran? vr?jitoare. De aceea ?nceteaz? s? te agi?i atata.”

  Villō ?ns?, care ?ncepu dintr-o dat? s? tremure ca varga, chiar dac? nici ea nu ?tia de ce, continu? s? priveasc? ?int? ?n ochii tulburi ai lui Yahon de parc? ar fi vr?jit-o. Apoi murmur? un abia auzit: ?s-a terminat? Ce anume?”

  ?Via?a ta!” ?i r?spunse Yahon tot ?ntr-un murmur. ?i el ?ntr-adev?r o controla cumva pe Villō, c?ci chiar dac? nu era vizibil? puterea ochilor lui i se transmitea ei ?i, cat de curand, ai ei ochi maronii devenir? dintr-o dat? ?i ei tulburi. ?La fel azi pl?te?ti ?i pentru ale tale vechi p?cate, Villō, c?ci visand la nemurire ai p?gubit multe suflete.”

  ?Dar… n-am f?cut decat s? tr?iesc!” Murmur? Villō ?n ne?tire. ?Eu… doar am vrut s? tr?iesc.”

  ?Ca to?i cei care au pierit datorit? l?comiei tale de altfel,” ?i ?uier? Yahon printre din?i. ?Doar c? pentru ei nu mai este nicio ?ans? s? vad? soarele. Pentru tine ?ns? mai este una.”

  ??ans?? Ce fel de ?ans??”

  Yahon ?ns? nu-i r?spunse dintr-o dat?. El doar se mi?c? mai spre ea, ?mpins cumva de la spate de-a lui putere. Apoi, fiind chiar lang? Villō, ?i ?opti la urechea dreapt?: ?o s? vezi. Nu te gr?bi, c?ci pierzi astfel toat? distrac?ia.” Dup? care Yahon privi la Bestla ?i-i spuse: ?acoper?-?i ochii, prin?es? cu ochi alba?tri, c?ci ce urmeaz? a ta privire inocent? nu trebuie s? vad? nicicand. ?i, indiferent de ce-o s? auzi, s? nu-i deschizi. Ne-am ?n?eles?”

  Bestla ?ns? nu-i r?spunse. Doar d?du din cap c? ?n?elese ?i apoi, terminand de format acei curen?i alba?tri care-o controlaser? pe Villō, curen?i care disp?rur? brusc, eliberand ?i centura vr?jitoarei, care respir? brusc u?urat?, ??i acoperi ochii cu palmele. Apoi se a?ez? copila direct pe z?pad?.

  ?n acel moment, v?zand c? copila nu vede nimic, Yahon trase acel pumnal cu maner ro?u spre el. ?i, strangandu-l cu putere ?n mana dreapt?, ?l implant? ?n cele din urm? ?n piept vr?jitoarei. Abia atunci Villō l?s? s?-i scape un oftat dureros din piept. Dup? care, ?n timp ce via?a-i p?r?sea trupul, ochii vr?jitoarei se limpezir? ?ncet-?ncet, iar ea putu vedea atat de clar cerul. ?i zambi, c?ci acel cer albastru era ultima m?rturie c? ea fusese candva ?n via??. Dup? care, ?nchizand ochii, c?zu f?r? vlag? pe z?pad?.

  Abia atunci se ridic? Yahon de jos ?i se apropie de Bestla, pe care o lu? ?n bra?e, iar ea ??i ascunse fa?a la pieptul lui. Yahon ?ns? surase ?i-i spuse cu glas blajin: ?po?i s? nu te temi, prin?es?, Bestla. Totul s-a terminat.”

  ?i, ?ncrezandu-se ?n vocea blajin? a lui Yahon, Bestla-l privi mai ?ntai pe el. Apoi privi la Villō. ?i, v?zand chipul ei atat de alb, ?l ?ntreb? pe Spirit: ?ea doarme?”

  ?A?a e!” Murmur? el la urechea feti?ei. ?Ca o prin?es? din pove?ti. Numai c? o prin?es? are mereu un palat. De aceea zic s?-i construim ?i ei unul. Ce zici, po?i s? m? aju?i cu asta?”

  Bestla ?ns? doar ?l privi atent o vreme. Apoi, v?zand c? ochii lui Yahon devenir? iar alba?tri, surase: ?desigur!” spuse ea. De aceea ?i-o l?s? Spiritul jos, iar Bestla se apropie de Villō. Astfel, ajuns? lang? vr?jitoare, form? iar??i acei ochi de cerneal? pe palme, a?a cum se ?ntampl? cand o transformase pe Edda ?n rau. Dar, chiar dac? era doar o copil?, Bestla ?n?elese c? n-o putea ?nchide ?i pe vr?jitoare ?n acela?i loc ca ?i pe mama ei. De aceea-i spuse lui Yahon: ??i totu?i, prin?esele rele trebuie ?nchise ?ntr-un palat aparte. Nu crezi, Yahon?”

  ?Poate ?i ai dreptate. Dar… ?n ce fel de palat totu?i s-o ?nchidem pe ea?”

  ??ntr-unul ve?nic,” murmur? copila. ??i… cum mereu a vrut s? fie frumoas?, eu zic s?-i permitem s?-?i vad? mereu chipul. De aceea o s-o transform ?ntr-o salcie ce-?i va oglindi mereu chipul ?n apa sufletului ei.” Dup? care, ?ntinzandu-?i mainile spre Villō, cu palmele ?ndreptate spre ea, f?cu ca acei ochi de cerneal? s? transmit? o ciudat? energie spre vr?jitoare, o energie care-o lichifie pe Villō a?a cum lichifiase ea demonii cu un an ?n urm?. Doar c? acel ?lichid” nu-i intr? ?n ochi, ci se mi?c? prin aer, formand mai apoi salcia ?i raul ?n locul ?n care Villō trebuia s? tr?iasc? pe veci, c?ci ea mereu visase la nemurire.

  ?i, terminand de format ceea ce promise, Bestla se ?ntoarse spre Yahon. El ?ns? nu mai era singur acolo: al?turi de el se afla un ponei alb. De aceea ?i surase copila: ?iar el, de unde a ap?rut?”

  ?De la Palat, desigur, c?ci prin?es? Bestla, cred c? e timpul s? te ?ntorci acas?.”

  ?Dar tu?”

  ?Eu? Te ajung din urm?. Mai am cate ceva de f?cut pe aici,” murmur? Yahon, privind spre Ahi, care continua ?n acela?i loc. Numai c? Ahi privea ?int? la salcie ?i la acel rau ap?rut de nic?ieri. Astfel nu v?zu cum Yahon o urc? pe Bestla pe spatele poneiului, care mai apoi trecu prin acel perete al cubului, l?sand muntele ?nz?pezit ?n spatele ei ?i ?ndreptandu-se spre cas? la pas lent pe spatele poneiului.

  Abia atunci, cand copila era departe de acel loc ?i nu-l putea auzi, se ?ntoarse Yahon spre Villō ?i-i ?uier? printre din?i: ?s? n-ai nicicand parte de lini?te, Villō ?i, s?-?i plangi mereu soarta, c?ci doar r?ul ce-a vrut nemurirea, a?a cum ai vrut tu, n-are nicicand parte de lini?te.” ?i, c-o mi?care brusc?, scoase pumnalul din trunchiul salciei, c?ci dup? ce el ?l ?nfipse ?n trupul lui Villō, acel pumnal r?mase acolo. Dar, cand apuc? acel pumnal ?n man?, hainele ?i mainile lui Yahon se manjir? de sange. ?i, ca prin minune, acela?i lucru se ?ntampl? cu Bestla, iar ochii ei tulburi, ce priveau mainile ?nro?ite, i se umplur? dintr-o dat? de lacrimi.

  Yahon ?ns? nu planse la fel. El doar privi la pumnal pe care-l transform? ?n cenu??, ?n timp ce ?n jurul lui se auzea plansul continuu al lui Villō. Spiritul ?ns? surase. ?i, privind la Ahi, ?i spuse: ?e?ti liber pe azi, Ahi, c?ci… cred c? destul? suferin?? a v?zut azi p?mantul. Dar, ?ine minte: nicicand nu te mai apropia de acea copil? sau po?i avea o soart? mai crunt? decat Villō, c?ci lumea asta ??i face singur? dreptate ?i nu a?teapt? ca al?ii s?-i fac? dreptate.” Dup? aceea Yahon ?i ?ntoarse pur ?i simplu spatele lui Ahi ?i merse tot ?nainte ?i ?nainte pe acel pisc montan.

  Astfel nu-i fu dat s? vad? cum, ?n urma lui, acel p?mant arid ?i acoperit de cenu?? ?i pene se acoperi de iarb? ?nalt? ?i m?t?soas?. La fel se vedeau mici flori printre acele fire de iarb?. Dar, de?i Yahon nu v?zu asta, Ahi v?zu clar acea poian? ciudat?. ?i surase, ?n timp ce murmura: ??i totu?i Yahon are dreptate spunand c? lumea asta ??i face singur? dreptate.” Dup? care, ?nchizand ochii, disp?ru ?i el.

  Doar Villō r?mase ?n acel loc ca s?-?i plang? durerea. Nu era auzit al ei plans ?ns? nici m?car de vant. ?i, de?i vedea p?s?rile cerului plutind pe aripi ?n ?nalturi, ea ?tia c?-i captiv? ?n acea lume pe veci.

  ***

  L?sand s?-i scape un oftat dureros din piept, Samaya privi atent cerul ?n timp ce ?edea culcat? pe spate pe acea iarb? m?t?soas?. Apoi, cand sim?i c?-i revenir? puterile, murmur?: ??i totu?i a avut un destin tragic Villō ?i nu-i chiar un basm a ei poveste.”

  ?A?a e,” ?i r?spunse Boor care se apropie de ea, purtand-o pe Bestla ?n bra?e care era adormit?. Apoi, l?sand-o lang? Samaya, se a?ez? ?i el lang? a sa copil?, ?n timp ce Dike se a?ez? ?n partea dreapt? a Samayei.

  ??i totu?i,” spuse Dike, ?chiar de-am aflat noi aceast? poveste, e trist c? Bestla ?i-a amintit de asta. De parc? ?ns??i Soarta s-ar ?nc?p??ana s? n-o lase s? uite.”

  ?Ba cred c? te ?n?eli acum, tat?,” murmur? Samaya ?nc? privind cerul. ?Mai devreme sau mai tarziu tot am fi aflat, c?ci… ?ntr-un fel sau altul e posibil ca Bestla s? fi putut s?-?i vad? amintirile.”

  ?Chiar ?i dac-ar fi fost a?a, Samaya, totu?i e mai bine s? fi fost mai tarziu decat acum,” ?i spuse Boor, zambind trist. ?Dar… am ?n?eles azi c? nu suntem nimeni s? ne juc?m cu Soarta pan? la urm? ?i c? ?ntr-un fel sau altul tot ni-i dat s? afl?m anume ceea ce ?ncerc?m din r?sputeri s? ?inem departe de noi.”

  Apoi, ridicandu-se ?n picioare, Boor o lu? ?i pe Bestla ?n bra?e. ?i, la pas lent, se ?ndrept? spre al s?u cal, c?lcand cu grij? prin acea iarb? ?nalt?.

  ?n urma lui ?ns?, Dike ?i Samaya mai r?maser? o vreme a?eza?i. Ba chiar Samaya se ridic? pe ?ezute ?i-?i culc? capul pe um?rul tat?lui, permi?andu-i s-o r?sfe?e din plin. Dar, ?ntr-un final, ?i spuse: ??i… tat?, ce crezi c? sperase totu?i Villō s? ob?in? aducand-o pe Bestla aici?”

  ?Cel mai probabil s? se r?zbune, copila mea, c?ci Villō mereu a vrut r?zbunare. Cel pu?in ?n ace?ti 20 de ani de cand e ?nchis? aici. Numai c? azi se pare c-a pierdut ?i ultima ?ans? s? ias? din acel trup de lemn vreodat?.”

  Samaya ?ns? t?cu. Apoi se ridic? ?n picioare, la fel ca ?i Dike, ?i ambii privir? la salcie. Dar, v?zand-o stand parc? ?n?epenit?, ?n timp ce multe dintre crengile ei erau t?iate ?i pluteau pe suprafa?a apei, Samayei ?i p?ru r?u de ea, iar asta fu sim?it ?i de Dike. El ?ns? nu-i spuse nimic: nici ca s-o fac? s? se simt? mai bine ?i nici ca s-o certe c? avea astfel de sentimente pentru o vr?jitoare ca Villō. Titanul doar ?i puse fiicei o man? pe um?r ?i apoi o for?? cumva s?-l urmeze departe de acel loc.

  ?i… cand cei patru erau atat de departe de ea, Villō-?i rec?p?t? ?n sfar?it trupul de odinioar?. Era ?ns? doar mirajul ei chiar ?n mijlocul acelui lan verde, ?n timp ce salcia ciopar?it? continua s?-?i vad? chipul ?n ape. Villō ?ns? nu p?rea sup?rat? c? pierduse. Era din contr? trist? ?i chiar ?i cu triste?e murmur?: ??i totu?i cat de gre?i?i sunte?i cu to?ii de crede?i c? azi am adus-o pe acea copil? aici vrand r?zbunare. O s? ?n?elege?i asta ?ns? mult prea tarziu: atunci cand va disp?rea ?ntr-adev?r mirajul ?i ve?i ?n?elege cu to?ii c? nu mai e niciun viitor.”

  Dar, chiar dac? sim?ea durere, Villō r?mase ?n acela?i loc privind zarea, acolo unde se afla lumea de afar? ?i unde ar fi vrut cu orice pre? s? se ?ntoarc?. Era ?ns? prea tarziu ?i pentru ea ?i ?n?elese asta ?n acea zi cand iar fusese ?ngenuncheat? de Soart?. De aceea nu-i r?manea decat s? se resemneze ?i s? stea ?n mijlocul acelui lan de iarb? verde, privind dep?rtarea.