?n timp ce ?naintau la pas lent spre adancurile p?durii, Fenrir ?i restul ?ncepur? s? aud? dintr-o dat? ?oapte. Acele ?oapte ?ns? nu-i b?gar? ?n sperie?i, ci-i f?cur? cumva s? fie aten?i, c?ci p?reau s? fie cele ale p?durii, care-?i spunea povestea prin cuvinte:

  ?Lumea asta e mult mai ciudat? ?i mai antic? decat se crede,” spuse o voce de femeie. ?La fel se consider? c? anume aici este Leag?nul Civiliza?iei ?i locul ?n care Universul ?i-a ascuns ?n cele din urm? puterea, cea care ar fi capabil? s? deschid? apoi Por?ile vechiului Eden, cel cunoscut ast?zi ?n Cosmos ?i pe P?mant drept Aeonul.”

  Apoi un pl?cut fream?t de frunze se auzi pretutindeni. Anume acel fream?t ?i-i f?cu pe c?l?tori s? se simt? atat de bine ?n timp ce priveau ?n jur ?i se minunau s? vad? cum lumina, sub form? de raze aurii, trecea printre crengile copacilor ?i sc?lda apoi p?mantul ?ntr-o dulce visare. Dar nu doar acele raze erau pl?cute v?zului, dar ?i al lor dans, cumva ?n cercuri pe alocuri, pe cand ?n altele se unduia u?or asemeni trupului femeii ?n dansul vie?ii.

  ?i, cand acele raze se ?mpletir? ?n dansul lor cu vantul molcom ce se sim?ea ?n jur ?i cu crengile copacilor, frem?tand ?ntr-un clinchet ?i frunzele, c?l?torii auzir? ?i restul pove?tii, spus? de data asta de un b?rbat: ?la fel, aceast? p?dure e sacr? ?i antic?. Chiar se consider? a fi prima p?dure care-a existat vreodat? pe p?mant. Cea ?n care au luat form? Titanii, Zeii, Spiritele ?i celelalte creaturi magice ce se g?sesc ast?zi pe p?mant. Dar cel mai minunat lucru dintre toate a fost puterea magic? g?sit? aici, ?n tab?ra lupilor ce ?i-au luat numele de la cel al p?durii, c?ci doar ?mpreun? ei pot fi un ?ntreg ?i tot ?mpreun? pot da na?tere unei noi magii.” Dup? aceea lumina aurie fu ?nlocuit? de cea verde, ca cea v?zut? de cele dou? perechi de ?ndr?gosti?i cand se pierdur? printre copaci c?utand singur?tatea ?ntr-un regat de frunze. ?i nu doar acea lumin? verde-i ?nconjura, ci ?i acei licurici fosforescen?i ce d?deau z?rii ?n acele clipe o nou? ?i nemai?ntalnit? splendoare.

  Astfel, ?n timp ce priveau fermeca?i ?n jur, Fenrir spuse: ?de fapt aceste ?oapte ale p?durii nu se aud doar pentru a face magia s? fie sim?it? din plin. Ele spun de fapt adev?rul. ?i acel adev?r ?l g?sim ?i ?n vechile legende ale Rophionilor care gl?suiesc c? undeva ?n aceast? p?dure magic? ?ntr-adev?r se g?sesc Por?ile Aeonul. Numai c?, cel ce le va g?si ?i apoi le va deschide, va fi nevoit s? jertfeasc? ceva sau pe cineva drag. Astfel, pl?tind tribut pentru a sa putere de-a reg?si Edenul, va pl?ti o eternitate pentru ce-a pierdut. ?i se va lini?ti doar atunci cand va ajunge s? colinde T?ramul Lumii de Dincolo, cel ?n care spiritele ?i sufletele oamenilor uit? tot ce-au tr?it ele vreodat? pe P?mant.”

  ?Te referi la T?ramul lui Maranam?” ?l ?ntreb? Kalimērā. A ei ?ntrebare ?ns?, de?i pus? ?n ?oapt?, fu auzit? ?i de ceilal?i. De aceea ?i ?ncepur? murmurele printre solda?ii lui Island ?i ghouli. F?cand ?ns? abstrac?ie de murmurele lor de ?ngrijorare, femeia continu?: ?dar totu?i nu ?n?eleg cum e posibil ca ?ntr-o astfel de p?dure magic? s? se vorbeasc? despre acel t?ram al groazei.”

  ?E din cauza c? toate-s legate ?ntre ele,” r?spunse Samaya ?n locul fratelui. ?Ca un fel de cauz?-efect. De altfel, vocea de femeie pe care-a?i auzit-o mai ?nainte se consider? a fi ?ns??i vocea Vie?ii.”

  ?Cum r?mane cu vocea b?rbatului? Ea a cui e?” Se interes? unul dintre solda?i.

  ?Asta deja n-o ?tie nimeni,” r?spunse ?n?eleptul Island. ?Unii sus?in c? ar fi vocea lui Yggdrasil, al?ii c?-i la sigur vocea P?rintelui Haos. Cei mai mul?i ?ns?, ?i aici putem s?-i includem ?i pe b?tranii Consiliului Rophionilor, sus?in c-ar fi vocea…”

  ?…lui Maranam,” murmur? Sephir, iar ?oapta ei ?i f?cu pe to?i s? se cutremure. Apoi, sim?ind ceva straniu ?n jurul ei, Sephir se opri ?i privi ?n jur. Astfel v?zu c? to?i o priveau ?ngrozi?i, ceva ce-o mir? totu?i. De aceea ?i ?ntreb? cu voce nevinovat?: ?am zis ceva straniu?”

  ?Straniu nu, dar totu?i cred c-ai spus ceva ce n-ar fi trebuit s? fie spus ?n glas,” ?i ?opti Bestla la ureche, c?ci se afla ?n acele clipe ?n dreapta ei. ?Plus la asta: nu cred c? cineva e dornic s? aud? numele acelui smintit, mai ales dup? cele prin care-am trecut ca s? ajungem aici.”

  Dar, de?i Bestla crezuse c? vocea ei fusese auzit? doar de Sephir, se mir? s? aud? vocea lui Arion ?n urechea ei dreapt?: ?iar cea care-ar trebui s? fie ?i mai atent? ar trebui s? fii tu, c?ci… ?oaptele tale, la urechea altora, pot fi interpretate ca tr?dare.” Apoi, cand v?zu mutra acr? a Bestlei, c?reia nu-i pl?cu tachinarea, Arion b?tu ?n retragere: ?doar spuneam ?i eu. N-o lua ?n nume de r?u!”

  N-apuc? ?ns? Bestla s?-i spun? lui Arion ce-avea pe suflet, c?ci auzi dintr-o dat? vocea lui Calmac care ?ntreb?: ??i totu?i… care-i treaba cu Edenul cela? Ceva unde se poate de g?sit un loc bun de haleal??”

  Primi ?ns? un zdupac dup? ceaf? de la Zorrota, iar asta-l f?cu s?-?i arate iar col?ii. Zorrota ?n schimb nu p?ru deranjat de nemul?umirea ghoului, ci doar ?i spuse: ?doar la halial? ?i-i gandul. Lumea aici vorbe?te de lucruri importante, precum facerea lumii. Dar tu…,” ?i, dand din cap cu repro?, f?cu ca?iva pa?i de lang? el.

  ?Bine c? le ?tii tu pe toate,” bomb?ni Calmac nemul?umit, ?nc? atingandu-?i ceafa, c?ci sim?ise destul de bine zdupacul cela. Totu?i ?l urm? pe Zorrota ca un c??el, ?ntreband cu jum?tate de glas: ??i totu?i, ce-i Edenul cela?”

  ?Nu ?tiu eu,” ?i r?spunse Zorrota sec.

  ?Ba eu cred c? da. V?d asta ?n ochii t?i, cei care ascund multe lucruri. Doar c?… vrei s? ?ii totul doar pentru tine.”

  Remarca lui Calmac ?l f?cu pe Zorrota s? tresar?. Apoi, privindu-l pe sub sprancene, ?l ?ntreb?: ??i? ?nc? ce mai ?tii?”

  ?C? ascunzi ceva de noi,” apoi privi atent ?n jur ?i-i v?zu pe ceilal?i privindu-i pe ei cu aten?ie, c?ci ?oaptele lor le p?reau suspecte. Chiar ?i a?a ghoulul continu? s?-i ?opteasc? lui Zorrota. ??i ce ascunzi de fapt ne implic? pe noi to?i. Cred. Doar c?… de?i te urm?resc eu de mult… n-am aflat ?nc?. Dar… fii sigur c? aflu eu pan? la urm?. ?i atunci…”

  ?N-ai decat!” ?i spuse Zorrota sec, c?ci surprinse ?i el privirile piezi?e ale celorlal?i ?i ?n?elese c? era timpul s? ?nceteze ?u?otitul cu Calmac, c?ci d?deau de b?nuit. ??i… spor la c?utat! M? anun?i de-ai nevoie de ajutor!” ??i termin? el gandul ?n batjocur?. Dup? care se apropie de Kalimērā care-i f?cuse demult semn s? plece de lang? Calmac. El ?ns? vruse s? ?tie cat de multe ?tia Calmac despre el, c?ci chiar de nimeni nu ?tia asta, Zorrota ?ntr-adev?r avea multe de ascuns.

  ?Indiferen?a” lui Zorrota nu-l duse de nas pe Calmac. Acesta, privind ?n urma ghoulului care era deja lang? Kalimērā, vorbind ceva ?n ?oapt? cu ea, stramb? din nas. Apoi marai abia auzit: ??i totu?i pui tu ceva la cale. Doar c?… e?ti destul de inteligent s? ?ii asta ascuns de noi. Dar… ai dat de dracu, c?ci am mirosit eu asta ?i…” T?cu ?ns? cand ?i v?zu pe ceilal?i urnindu-se din loc. ?i t?cu el ?i-i urm? tocmai pentru c? nu voia s? fie l?sat ?n urm?. Cel pu?in nu ?n acea p?dure stranie luminat? de raze verzi ?i licurici.

  ?n urma lui ?ns? Zorrota continua s?-l priveasc? pe furi?, c?ci prea-i p?rea lui straniu comportamentul lui Calmac. Dar tres?ri el ?n cele din urm? cand Kalimērā-l apuc? de bra?, for?andu-l s-o priveasc?. ??i totu?i n-ai r?spuns la ?ntrebarea lui Calmac.”

  ?Care anume?” O f?cu ghoulul pe prostul.

  ?M? refer la ce-i Edenul, c?ci mi se pare c? ?tii tu totu?i r?spunsul la ea.”

  ?Ba nu ?tiu eu nimic,” r?spunse Zorrota cu jum?tate de glas.

  ?Atunci? Ce tot v? ?u?otea?i tu ?i Calmac?”

  ?Doar ni?te idei stupide care-i trec ?stuia prin cap ?n ultima vreme. Oricum: nimic important. Doar ?ncearc? ?i el s? bage vrajb? printre ceilal?i. ?tii doar c?-i bun la a?a ceva.”

  ??i totu?i nu mi s-a p?rut s?-l fi certat.”

  ?Pentru c? nu cred c? e vreun rost ?n asta, regin? Kalimērā. Dar, chiar ?i a?a, nu-mi prea place mie faptul c? mereu se ?u?ote?te pe la urechile celorlal?i. De parc? ?ncearc? s? ne dezbine pe to?i.”

  ?Ai dreptate totu?i,” spuse Kalimērā ?ntr-un final, ?ncruntandu-se. ?L-am observat ?i eu ?n ultima vreme f?cand asta.”

  ?Atunci? De ce n-a?i spus nimic?”

  ?Pentru c? am v?zut c? Titanii tac.”

  ?Titanii? Ei tot sunt la curent cu comportamentul straniu al lui Calmac?”

  ?Da. Dar, dintr-un motiv anume, au decis s?-l lase ?n pace. Ce m? mir? ?ns? e c? Calmac recurge la astfel de trucuri ieftine, c?ci ?l ?tiam fricos din fire ?i c? face tot ce al?ii ?i spun s? fac?, m? refer la cei cu autoritate. Dar, de cand cu moartea lui Tomai ?i mai ales dup? ce-am trecut prin P?durea Spanului, pare s? se fi schimbat mult. La fel ?i caracterului care-i mai acru ca niciodat?. ?i… nici bomb?nelile lui nu-mi plac. Pare s? pun? ceva la cale ori e pe cale s?-?i piard? min?ile, c?ci…”

  ?nghi?i ?ns? s?rmana ?n sec cand auzi vocea lui Calmac chiar ?n urechea stang?: ??i tu, regin? Kalimērā, nici tu nu ?tii ce-l acela Edenul?” Dar se sperie ea nu s?-l vad? pe Calmac, ci pentru c? nu-l observase apropiindu-se de ei.

  Chiar ?i a?a se lu? repede ?n maini. ?i, zambindu-i, ?i spuse lui Calmac: ?desigur c? ?tiu. De fapt credeam c? toat? lumea ?tie.”

  ??tie? Toat? lumea? Ce anume?”

  ?Ce-i Edenul desigur. Doar c? ?n?eleg c? nu chiar toat? lumea e la curent cu lucruri m?re?e,” decise ea s?-l tachineze pe ghoul.

  Acela ?ns? stramb? din nas: ?dac? nu-i bun de mancare iaca ?i n-am de ce s? ?tiu despre el.”

  Un alt zdupac dup? ceaf? ?ns? ?l f?cu s? urle la propriu. Apoi, ?n timp ce-?i atingea ceafa, privi ?n spate ?i-o privi cu ur? pe ū?al, care fusese ?i cea care-l pocnise. Ea ?ns? nu se sperie deloc de el, ci-i ranji chiar ?n fa??. Apoi ?i spuse ?n batjocur?: ?chiar ?i de p?mantu-i rotund, tot nu-i bun de mancare. Doar tu nu ?tii nimic despre asta.”

  ?Iar ce nu ?tii tu e s? nu-?i mai bagi nasul unde nu-?i fierbe oala, c?ci ?ntrebarea nu ?i-a fost adresat? ?ie,” ?i ?uier? ghoulul printre din?i. Apoi, strangand cu putere pumnii ?i ar?tandu-?i col?ii, se ?ndrept? spre ea cu gand s-o ?nve?e minte.

  ū?al ?ns?, deloc deranjat? de ??ndr?zneala lui,” st?tu locului, c?scand dulce. Ba chiar bomb?ni un: ??i tot ce zboar? se m?nanc? dup? p?rerea lui Calmac. P?cat c? nu-i nicio fiar? pe-aici dornic? s?-l pape pe el.”

  ?Ar face-un bine lumii fiara ceea de te-ar ?nghi?i pe tine, vr?jitoare veninoas? ce e?ti.”

  ??i chiar c? e?ti ar??gos din fire,” ?i spuse ū?al ranjind. ?Ce? Te deranjeaz? c?-?i spun al?ii adev?rul despre tine chiar ?n fa??? Sau… nu-mi zi: tot pui ?ntreb?ri despre Edenul cela crezand c? pe-acolo o s? g?se?ti c?rni?? fraged??”

  Batjocura sim?it? ?n glasul ei ?ns? reu?i s?-l scoat? pe Calmac cu totul din s?rite. Ba mai mult: el s?ri asupra ei ?i mai nu-?i ?nfipse col?ii ?n grumazul ei alb ca laptele. N-ajunse ?ns? la ea din cauza lui Izkina, care-l ?n?f?c? ?ntr-un final de hain? ?i-l ?inu locului. Chiar ?i a?a ochii lui Calmac se injectar? de sange ?i-i cl?n??neau din?ii la doar centimetri de grumazul lui ū?al.

  Titanida ?ns?, de parc? ar fi ?nnebunit sau voia cu tot dinadinsul s?-i fac? ghoulului ?n ciud?, ?ncepu dintr-o dat? a rade zgomotos. Rasul ei ?ns? ?i urletele lui Calmac ?l trezir? ?n cele din urm? din somn pe copilul Kalimērei, care ?ncepu s? plang?. De aceea ?i ?ncepu femeia a-i ?opti cu voce duioas?: ?gata, Piccai! Nu se ?ntampl? nimic! Doar doi nebuni ?i-atat. ?i… mama e cu tine! Mama e cu tine.” Vocea ei blajin? ?ns? nu calm? copilul. Din contr?: din cauza isteriei creat? de ū?al ?i Calmac el ?ncepu s? plang? ?i mai tare.

  Din aceast? cauz? ?i strig? Boor din to?i bojocii: ?ajunge atata prosteal?! Ce-i cu voi? Sunte?i la circ cumva? Ba suntem la r?zboi, fra?ilor! De aceea trebuie s? gandim mai mult cu capul ?i mai pu?in cu ura. Chiar e absolut necesar s? ne rupem ?n buc??i doar ca s? d?m frau liber nebuniei ?i instinctelor noastre s?lbatice?”

  ?E ceva cu care ne na?tem, nu?” ?i spuse ū?al sfid?toare. Apoi, privind atent la col?ii lui Calmac, manji?i de sange ?i de alte r?m??i?e, stramb? din nas ?i-i ?uier? acestuia printre din?i: ??i… mai spal?-te din cand ?n cand. Nu de alta, dar… pute!” Dup? care-i arse o palm? peste fa?? ca s?-l ?ndep?rteze de ea.

  Palma ceea se sim?i ?ns? ca un baros ?n moalele capului ?i asta din cauza c? Titanida ??i folosi puterea magic?. De aceea ?i zbur? ghoulul ca?iva metri de lang? ea, lovindu-se ?ntr-un final de trunchiul gros al unui copac. Dup? care-i mai d?du ?i p?mantul dou? cand ateriz? pe burt?. Dar, dup? ce reu?i s?-?i vin? cat de cat ?n fire, Calmac se ?mpinse pe palme de s?ri ?n sus, ?uierandu-i lui ū?al printre din?i: ?acum chiar c-ai dat de dracu, lepr? ce e?ti. ?i-?i g?se?ti tu acum ?i sfar?itul.”

  Numai c? se trase brusc ?n spate, spre acela?i copac de care se lovise dup? palma lui ū?al, cand se v?zu ?nconjurat de lupi. ?i nu erau din cei s?lbatici, ci din cei ?n care se transformau Fenrir ?i Samaya ori de cate ori era necesar s? lupte sau sim?eau pericolul dandu-le tarcoale. ?i asta fu ca un semnal de alarm? pentru Calmac, mai ales v?zandu-le col?ii, semn c? cel ce-a dat de dracu era el. De aceea ?i decise s? stea cuminte, cu spatele lipit de copac, ?i schel?l?ind u?or, cer?ind ?ndurare de la lup ?i ajutor de la ceilal?i ghouli.

  Dar… niciunul dintre confra?ii lui nu se gr?bi s?-i sar? ?n ajutor, c?ci vorba ceea: mai bine s? fii tu cu spatele ?ntreg, decat s? fii mort pentru un prost. ?i ?n?eleser? totu?i c? gandul lor fusese unul bun cand ?l auzir? pe lupul cel mare ?i sur, ce p?rea mai mare ca to?i cei din grupul lui, ?uierandu-i lui Calmac printre din?i: ?singurul care are nevoie s? fie ?nv??at minte aici e?ti tu. ?i… chiar ai nevoie de-o baie, prietene, c?ci ?n caz de nu erai la curent lupii sunt sensibili la mirosuri.”

  ?Nu c-a? face-o special,” se balbai Calmac, ?ncercand s? fac? ?nconjurul acelui copac ?i s? dea bir cu fugi?ii. ?Da… n-am g?sit ap? bun? de sp?lat venind ?ncoace. De aceea ?i mi-am zis: ?ah, Calmac, ce pedeaps? pe capul t?u c? nu g?se?ti ap?. Dar… nu-i nimic. Oricum doar doi pro?ti care te pot mirosi sunt prin preajm?, c?ci cum doar gemenii sunt lupi ?i nu m? a?teptasem s? mai g?sesc al?ii prin preajm?…”

  Cuvintele de batjocur? ale ghoulului ?ns? ?l scoaser? pe Fenrir din s?rite. ?i, furios la culme, ?uier? printre din?i: ??stuia cu siguran?? i s-a urat cu via?a. ?l ?nv?? eu minte.”

  St?tu ?ns? locului cand Sephir ?l apuc? de bra?. Apoi, privindu-l cu mustrare, ?i spuse: ?ce-ai cu el? Nu-i decat un prost. D?-i pace! O s? ?n?eleag? pan? la urm? cum stau treburile pe aici ?i-o s? se cumin?easc?.”

  ?Ceva de care totu?i m? ?ndoiesc!” Spuse Fenrir manios. Apoi se ?ntoarse la locul lui, lang? trunchiul unui copac gros lang? care st?tuse pan? atunci. Chiar ?i a?a continua s? maraie la Calmac, care-i ranjea. ??i tot pun eu laba pe tine ?i-?i ar?t cine-i lup prost,” ?i d?du el ?n grij? lui Calmac.

  Ghoulul ?ns? ridic? din umeri doar, ranjind. Apoi decise c?-i timpul s? vad? ce-i cu lupul cela sur care-l tot privea piezi?. De aceea ?i se puse ?n patru labe ?i-l privi cu aten?ie.

  Surul ?ns?, v?zandu-se cercetat de ghoul, doar d?du din cap cu repro?. Apoi, maraind un: ??sta niciodat? nu ?nva??, nici de-l jupoi de viu,” ?i ?ntoarse spatele.

  Se opri ?ns? locului cand ?l auzi pe Calmac bolmojind: ?doar ?ncearc?! La sigur ??i pun pielea pe b??!” c?ci ?n?elese c? acela n-o s? stea cuminte. ?i a?a a ?i fost, c?ci Calmac, crezand c?-i timpul s? le arate ?i altora ce poate, s?ri asupra lupului, cu gand s?-?i ?nfig? col?ii ?n grumazul lui. Numai c? o palm? peste bot, cand era la doar jumate de metru deasupra lupului, ?l arunc? iar ?nspre copac, pe care-l lovi de data asta cu capul. ?i, v?zand stele verzi dup? ce atinse cu zgomot p?mantul, bomb?ni un abia auzit: ?acum v?d ?i eu Edenul. Ce u?urare.”

  Lupul cel sur ?ns? ??i atinse fruntea cu laba de parc? ar fi fost om. Apoi, scuturand din cap cu repro?, se ?ntoarse spre ceilal?i care chiar privir? scena ca la circ. Dar, privind spre ei, nu g?si pe nimeni cunoscut lui, de aceea ?i se ?ncrunt?, c?ci i se p?ru lui ?n cele din urm? c? str?inii c?lcar? pe acele meleaguri. ?i nu doar str?ini, ci o adun?tur? de na?ii cu cine ?tie ce ganduri nebune ?n cap.

  ??i opri ?ns? privirea asupra lui Fenrir, care ?l privea ?i el ?ncruntat ne?n?elegand ce avea acela cu el. Dar deveni curios cand Surul ?i spuse razand: ??i totu?i, fr??ic?, cum merg treburile?”

  Cuvintele Surului ?ns?, de?i spuse ?n glum? ?i f?r? s? sune a batjocur?, nu-i pl?cur? lui Fenrir. Ba mai mult nu-i pl?cea modul lupului celuia de-ai vorbi atat de familiar: de parc? i-ar fi fost tat? ?i-l saluta de bun sosit. De aceea ?i f?cu ca?iva pa?i spre el, ?ntrebandu-se totu?i cine s? fie, c?ci atat modul lui de-a vorbi, cat ?i acea privire i se p?rur? cunoscute.

  Se opri ?ns? locului cand Surul ?i spuse: ?nu m? cuno?ti, nu-i a?a?”

  ?Ar trebui?” ?l ?ntreb? Fenrir, iar ?ncruntandu-se.

  ?Desigur c-ar trebui. Dar… de asemenea ?n?eleg, c?ci e posibil s? m? fi uitat. Au trecut totu?i 14 ani de cand a?i plecat de pe aceste meleaguri. Erai mic pe atunci. De aceea ?i-i posibil s? m? fi uitat, ca ?i aceste locuri, c?ci…”

  Se duse ?ns? Surul de-a berbeleacul, cand Samaya, ?n pielea lupoaicei albe, ?i s?ri asupra. Apoi, cand ??i veni ?n fire, Surul privi ciudat ?n dreapta lui, la acea mare lupoiac? alb?, ce p?rea s? ranjeasc? vesel?. Ba chiar ?i ?i spuse cu glas juc?u?: ?iar eu pun pariu c? tu habar n-ai cine-s eu.”

  ?Ar trebui?” Puse Surul aceea?i ?ntrebare ca ?i Fenrir.

  ?Da, c?ci erai mai tan?r pe atunci. Dar, cum lumea ?mb?trane?te, se prea poate s? m? fi uitat.” Asta starni rasete atat printre lupi, cat ?i printe cei din grupul Samayei.

  Surul ?ns?, de?i zambise ?i el, se ridic? apoi pe cele patru labe. ?i, scuturand din cap, bomb?ni un: ??i totu?i am ?mb?tranit se pare. Pan? ?i picii m? doboar? acum.”

  ?Asta e pentru c-ai fost neatent. Atata tot,” ?i lu? ap?rarea un lupu?or sur cu urechi negre, din tribul lui. ?Da iaca dac? ai fi…”

  Surul ?ns? se ?ntoarse furios spre el ?i-i spuse: ??i tu dac? ?i-ai ?ine mai mult timp gura ?nchis?, Kku?ai, mi-ai face o mare favoare. ?i… cine ?tie… poate c? ?i m-a? putea concentra. Da a?a…”

  Taken from Royal Road, this narrative should be reported if found on Amazon.

  ?Da, da,” ?l tachin? lupul. ?E a?a cum spui tu: mezinul t?u mereu ??i bag? nasul unde nu-i fierbe oala. Dar… ce s?-i faci: prostia ?i guralivia sunt lucruri mo?tenite din mo?i str?mo?i, iar cum tu-mi e?ti tat?…”

  T?cu ?ns? el cand o mare lupoaic? neagr?, pe nume Mai, se opri ?n dreapta lui ?i-l privi cu dojan?: ??i totu?i, Kku?ai, nu asta te-am ?nv??at eu.” Apoi ?i pocni ?i lui una peste ceaf?, s?-l ?nve?e minte. Fu ?ns? una dulce: ca de mam?. De aceea ?i-?i ar?t? Kku?ai col?ii, dar era pentru a-i da de ?n?eles mamei c? ?nv??ase lec?ia, iar reac?ia lui la fel starni rasete.

  Taic?-su ?ns?, v?zand nebunia feciorului, scutur? din cap cu repro?: ??i totu?i n-am fost eu astfel la varsta lui. Dar… s? revenim la ale noastre,” spuse el, ?ntorcandu-se spre lupoaica cea alb? care a?tepta cuminte continuarea. El ?ns? se ?ncrunt? comic: ?chiar ?i dac? zici c-ar trebui s? te cunosc, nu-mi pare mutra ta cunoscut?. Doar ochii. Numai c?… cine s? fii tu totu?i…”

  ??i… dac?-?i pui un pic creierul ?n mi?care?” Spuse lupoaica c?scand. ?Cine ?tie?! Poate ?i ghice?ti. Dar… s?-?i dau un indiciu. Ce zici?”

  ?Ar fi o idee!” Spuse Yamu serios. Apoi se propti bine pe toate cele patru labe ?i privi atent ?n ochii ei. Numai c?, de?i voia el s? par? c? se juca, era totu?i ?n ?ncurc?tur?, c?ci ceva-i spunea c? lupoaica ceea alb? e a lor prin?es?. Dar… o ?tia de blan? sur?. Acum ?ns? era complet alb?, ceva deloc specific neamului Rophionilor, c?ci de era ?ntr-adev?r ea, atunci era prima lupoaic? alb? din trib. Chiar ?i a?a ??i zice s? cer?easc? indiciul cela. ?i, ranjind, spuse: ?nu, ce? Auzim indiciul cela azi?”

  Samaya surase ?n?elegandu-i ?mecheria: ?dac? insi?ti. Nu, fie: au fost odat? patru labe, doi ochi negri, o coad? sur? ?i-o minte complet rupt? de realitate.”

  Asta-l f?cu pe Yamu s? pufneasc? ?n ras, c?ci ?i aduceau cuvintele ei aminte de-o ghicitoare pe care obi?nuia el s-o pun? gemenilor cand erau mici. Decise totu?i s-o mai tachineze pu?in, c?ci era totu?i vesel jocul cu ea. De aceea deveni dintr-o dat? serios ?i spuse: ?nu… poate-mi mai dai un indiciu, huh? Nu de alta, dar cum singur? ai zis c?-s b?tran…”

  Dar, ?n loc s? zambeasc?, lupoaica scutur? din cap cu repro?. Apoi l?s? s?-i scape un ?ah, ce plictiseal?” din piept, chiar dac? era clar c? era ?n glum?. Dup? care, mai dand ca?iva pa?i spre Yamu, ?i spuse: ??i aceea?i coad? sur? se bag? mereu ?n probleme atunci cand ?ns??i problemele fug de ea. Deci: cine s? fie?”

  R?spuns ?ns? ?i d?du Fenrir: ??tiu eu pe cineva care se ?ncadreaz? perfect ?n categoria asta.”

  Schi?? ?ns? un ranjet, cand lupoaica-l privi furioas? ?i-i ?uier? printre din?i: ?iar pe tine nu te-a ?ntrebat nimeni de altfel.”

  ?Dac? zici,” spuse Fenrir ranjind. ?Doar ?ncercam s-ajut. Dar… fie pe a ta.”

  Scuturand din cap cu repro?, Samaya privi iar la Yamu. Apoi, ranjind, ?i spuse: ?alt indiciu?”

  ?Dac? e?ti atat de binevoitoare!” ?i Yamu zambi.

  Asta ?ns? o f?cu pe Samaya s?-?i plece capul ?i s? ofteze: ?nu, da, uitasem c? de b?tranul sur Yamu nimic nu r?mane ascuns. Dar, fie: gre?eala mea!”

  Yamu ?ns? rase. ??i totu?i, ai reu?it s? m? ?ncurci. Pentru cateva clipe doar. Trebuie s? recunosc.”

  ?Serios?” Strig? lupoaica ?i pan? ?i ochii ?i lucir? de fericire. ?Cand asta?”

  ?Nu cu ce-ai spus, dar din cauza bl?nii, c?ci o ?tiam sur?. V?d ?ns? c-ai albit de tot. S? fie de la muntele cela care-i tot timpul ?nz?pezit?” ?i apoi rase din tot sufletul, ca ?i ceilal?i de altfel. Apoi ??i lu? chipul obi?nuit, la fel ca ?i ceilal?i lupi din grup.

  Samaya ?ns? mai r?mase o vreme ?n pielea lupoaicei. Apoi, privi cu aten?ie la Yamu ?i-l v?zu mult ?mb?tranit. Chiar ?i a?a ?i erau cunoscu?i ai lui ochi negri, pielea m?slinie, p?rul carlion?at ce odat? fusese complet negru, dar care ?n acel moment era pudrat cu fulgi de z?pad?. La fel ?i era cunoscut? ?i acea must?cioar? ce abia se mijea, dar care nicicand nu cre?tea mai mult de atata. De asta ?i surase ?i se transform? ?i ea.

  La vederea ei ?ns?, Yamu surase: ??i totu?i, prin?es?, pentru tine timpul pare s? fi stat ?n loc, c?ci… e?ti la fel de frumoas? ca ?i atunci cand ne-am avantat cu to?ii prin p?dure s? te c?ut?m cand te-ai pierdut. Sau poate ?i mai frumoas??!”

  ?Tu ?ns? se pare c-ai ?mb?tranit de tot,” ?l tachin? Samaya. ?Chiar ?i dac? l-ai v?zut atunci pe Ratatosk ?i-ar fi trebuit s? r?mai tan?r. Eu abia anul ?sta am avut onoarea s?-i mangai bl?ni?a.”

  Remarca ei ?ns?-l f?cu pe Yamu s? se ?ncrunte, c?ci nu-?i aducea aminte de niciun Ratatosk. Abia ?ntr-un final ??i aminti de iepurele cela alb din bra?ele lui Fenrir. De asta ?i strig? vesel: ?ah, da! Uitasem de el. ?i de faptul c-avea blan? alb? la fel ca tine.” Dup? care, zambind, ?ngenunche ?n fa?a Samayei, la fel ca ?i ceilal?i din tribul lui. Numai c? atunci cand vru s?-i s?rute mana, se rostogoli ca?iva metri de lang? ea, prins ?n bra?e de Fenrir, care-i s?rise ?n carc?.

  Dar, dup? ce se rostogolir? ei ca?iva metri, se oprir? ?n patru labe unul ?n fa?a celuilalt, ?nc? ?n forma lor uman?. ?i, privindu-se de parc? cel?lalt ar fi fost prada, Fenrir ?i spuse: ??i totu?i, Yamu, nu-mi place mie cand al?ii ?mi ating sora f?r? s? fi permis eu asta.”

  ?Gelos cumva?” ?l tachin? b?rbatul.

  ?Absolut. De aceea… am de gand s? te ?nv?? azi minte. ?i desigur: s? v?d de mai e?ti bun la trant? ca ?n tinere?e, c?ci… cam mi te-ai ramolit mo?nege.”

  ?Crezi tu, tinere? Eu zic c-o s?-?i plangi dup? asta de mil?!” Spuse Yamu ?n glum?, dezmor?indu-?i gatul, bra?ele ?i spatele, c?ci ?n?elese c? f?r? trant? nu scap?.

  ?Desigur. ?i nu doar cred: sunt sigur!” ?i spuse Fenrir, ranjind. Dup? care, s?ltand brusc ?n picioare, s?ri asupra lui Yamu.

  Kku?ai, care vru s?-?i avertizeze tat?l, doar bomb?ni ceva pe ?nfundate, cand fratele lui, Ilēcā?a sau Cel Sprinten cum mai era cunoscut ?n trib, ?i astup? gura cu palma. Dar, cand fratele lui mai mic ?l privi furios, tan?rul de 17 ani ?i spuse surazand: ??i totu?i, fr??ic?, ?ine-?i gura ?i nu-l f? pe tata de ras.”

  ??i retrase Ilēcā?a palma ?ns? cand Kku?ai i-o mu?c?. Apoi b?iatul de 15 ?i spuse fratelui: ?nu f?ceam decat s?-l ajut. Doar tu crezi… aaaa,” strig? el apucat fiind de ureche de sora lui Akita, care avea aceea?i varst? ca ?i Samaya. ?i, v?zand ranjetul de pe fa?a Akitei, semn c? dac? nu tace o p??e?te, Kku?ai se l?s? p?guba?. ?i, bosumflandu-se, ??i ?ncruci?? bra?ele pe piept ?i privi la cei doi ?b?t?u?i” care erau deja ?n picioare, fa?? ?n fa??, ?i pandind oportunitatea ca s?-l prind? desprevenit pe cel?lalt ?i s?-l tranteasc? la p?mant.

  Jocul lor ?ns? dur? scurt? vreme, c?ci dup? ce se ?n?f?car? ei unul ?ntr-altul ?i se harjonir? o vreme la p?mant, ?ncercand s?-l imobilizeze pe cel?lalt, se oprir? auzind glasul vesel al lui Dike: ??i totu?i nu vi-i urat f?r? noi!” Astfel, cand privir? spre Titan, ?l v?zur? apropiindu-se de grup ?mpreun? cu Lodur ?i Gaea, c?ci cei trei merser? s? vad? de-i sigur drumul, iar pe restul ?i trimiseser? pe un drum ferit spre a lor tab?r?. Dike ?ns?, v?zand privirea uimit? a tuturor asupra sa, continu? cu gluma: ??i totu?i e interesant s? dispari din cand ?n cand. A?a m?car ??i dai seama cine ?i cat a ?mb?tranit. Nu crezi ?i tu la fel, frate?”

  ?Absolut,” spuse Lodur zambind. ?Mai ales avem astfel ?ansa s? vedem cum Fenrir se face de ru?ine ?i ?n fa?a altora, nu doar a noastr?.”

  ?S? ?tii c? te-aud dac? ceva!” Marai Fenrir ?n timp ce el ?i Yamu se l?sar? ?n pace ?i se ridicar? ?n picioare.

  ?Nici nu ?ncercam s? fie secret dac? sincer,” ?l tachin? Lodur. ?Dar dac? insi?ti: po?i continua s? te faci ?i ?n continuare de ras.”

  ?Ba-i el vrednic la ale lui,” ?i lu? ap?rarea Yamu, fapt ce-l f?cu pe Fenrir s? ranjeasc? fericit.

  ?Spui asta pentru c? te-a ajutat s? te ridici de jos?” Glumi Dike.

  Yamu ?ns? doar ridic? comic din umeri, murmurand: ?de ce ?i nu?! ?ntorc ?i eu o favoare astfel.” Dup? care, ?nchinandu-se pan la p?mant, spuse: ?m? bucur s? te v?d, Maestre! ?i… bine-a?i venit acas?!”

  ??i mie ?mi pare bine s? v? rev?d, Yamu!” Spuse Dike blajin, apropiindu-se de el ?i odihnindu-?i palma pe um?rul lui stang. Apoi, privind la ceilal?i, surase: ?la fel s? v?d fe?e noi. Tineri bravi, care erau doar pui cand am plecat. Acum ?ns? ap?r? neamul ?i tab?ra din cate v?d.” ?i-i f?cu cu ochiul lui Kku?ai, care surase, v?zandu-se observat de al lor rege.

  Yamu ?ns? surase privindu-l pe Dike: ??i totu?i, maestre Dike, era?i doar trei cand a?i plecat. Acum v-a?i ?ntors destui. Mult mai mul?i decat m-a? fi a?teptat s? v?d pe ale noastre meleaguri.”

  ?Necesitatea, Yamu, necesitatea ?i acest r?zboi care se apropie. Dar… mai bine s? nu vorbim de lucruri triste azi. Vreau doar s? m? bucur de cas?. Fie ?i m?car doar azi!”

  Apoi, punandu-?i bra?ul pe um?rul bunului s?u prieten, Dike porni spre Est, acolo unde se afla a lor tab?r?. ?i, ?n timp ce ?naintau ?i vedea p?durea ?nchinandu-se ?n felul ei ?n fa?a lor, Dike surase, c?ci era totu?i frumoas? a lor cas? ?i nu parjolit? de focul r?ului a?a cum o v?zuse el odat?. De aceea ?i se ?ntoarse el acas? atat de devreme, c?ci voia s?-i simt? din plin parfumul P?durii Rophion, m?car cat mai era vreme.

  ***

  ??i locul ?sta?” ?ntreb? Fenrir oarecum ?ncurcat. ?Nu-mi amintesc de el.”

  ?Desigur c? nu, prin? Fenrir,” ?i r?spunse Kku?ai mandru, privind la acel pod de lemn peste care treceau. ?Acest loc a fost construit abia acum 10 ani. Voi a?i plecat de peste 13. De asta ?i nu-l cuno?ti. Eu ?ns? ?l ?tiu ca ?n palm?, c?ci anume aici am copil?rit dac? sincer.”

  ?De parc? ai fi tare mare acum,” ?l tachin? Ilēcā?a pe b?iat. De aceea ?i-l privi Kku?ai maraind u?or. Numai c? b?iatul privi brusc ?n fa?? cand z?ri privirea dojenitoare a Akitei care p??ea lang? al ei frate mijlociu.

  Fenrir ?ns?, surprinzand privirea tinerei, ?i puse o man? pe um?rul lui Kku?ai ?i-i ?opti la ureche: ?e greu s? fii veselul grupului, nu-i a?a?”

  ?Nici nu ?tii cat de greu e,” ?i r?spunse Kku?ai tot ?n ?oapt?.

  ?Ba ?tiu eu ?i destul de bine.”

  ?Serios? Tu tot ai fost certat pentru boac?ne?”

  ??i ?nc? cum?! Nici nu ?tii ca?i bobarnaci am primit de la tata. Mai ales de la Samaya, c?ci sor?-mea e bun? la astfel de lucruri cand ??i propune.”

  ?Dar,” murmur? Kku?ai ?ncurcat, ?tu ?i prin?esa Samaya sunte?i gemeni, nu? De ce atunci te certa ea? Credeam c? doar fra?ii mai mari ceart? ?i trag de urechi.”

  ?Aici te ?n?eli, Kku?ai, c?ci nu conteaz? de-i mai mare sau mai mic. Fra?ii mereu se ceart? ?ntre ei.”

  ?De ce a?a?”

  ?Pentru c? a?a li-i firea. Se cred de?tep?ii lumii. ?i, cand unul pare neserios, ?ncearc? s?-l ?ntoarc? mereu pe calea cea dreapt?. Dar… shhh… s? nu le d?m ?ansa s? afle despre asta. ?i… promit c? atunci cand ajungem ?n tab?r? te ?nv?? eu ni?te trucuri cum s? scapi basma curat? cand al?ii vor s? te trag? de urechi. Trucuri ?nv??ate de altfel din proprie experien??.” Apoi, f?candu-i b?iatului cu ochiul, cu bra?ul odihnindu-i-se pe umeri de parc? ar fi fost prieteni de-o via??, continuar? s? mearg? ?n fa?a tuturor.

  De aceea ?i zambi Ilēcā?a privind ?n urma celor doi: ?acum se pare c-o s? avem de furc? nu doar cu Kku?ai.”

  ?De ce crezi asta?” ?l ?ntreb? Akita curioas?.

  ?Din cauza prin?ului Fenrir. El era tot bun? poam? ?i f?cea destule boac?ne cand era mic. De fapt tu ar trebui s?-?i aminte?ti mai bine de toate cate le-a f?cut pentru c? sunte?i de-o varst?.”

  ?Nu, poate ?i ai dreptate. Oricum: pe vremea ceea eram mai mult cu restul fetelor din grup. Dar e posibil s? ai dreptate.”

  ?Nu doar c? am. Sunt sigur, c?ci chiar dac? eram mic atunci ?nc? ?in minte cum maestrul Dike-l tr?gea de urechi cand ?l prindea f?cand ceva straniu. ?in minte chiar c? folosind praf magic pe care l-a furat de la B?trani era pe cale s? dea foc taberei. Pentru asta a stat ascuns ?ntr-o scorbur? trei zile. L-au c?utat ai no?tri cu lumanarea atunci.”

  ?Ah, da, uitasem de asta. Dup? aceea prin?esa Samaya a disp?rut. ?i… mai apoi au plecat ?n genere din tab?r?. Probabil de asta nu-mi aminteam de ?ntamplarea ceea, c?ci plecarea lor ne-a marcat totu?i.”

  ??i ai dreptate. Dar… locul ?sta chiar e frumos. De mult n-am mai trecut pe aici,” spuse tan?rul privind ?ncantat la acel loc.

  ?i avea de ce s? se minuneze, c?ci acel loc era neobi?nuit. Mai ales podul care era construit de-a lungul ?i nu de-a latul unui paraia? ce-?i ?erpuia trupul chiar sub acel pod. Apoi era ciudat ?i faptul c? atat paraia?ul, cat ?i podul p?reau s? despart? p?durea ?n dou? p?r?i egale, fiind ceva magic, c?ci ?n stanga continua s? se z?reasc? acea lumin? verde cu sclipiri asemeni licuricilor ?n timp ce ?n partea dreapt? se vedea o lumin? albastr? aproape transparent? ?i asta din cauza apei paraia?ului care era cristalin? ca lacrima de puteai vedea pe?ti?ori multicolori ?notand prin ea.

  De-o parte ?i de alta a podului se vedeau de asemenea copaci seculari ce fuseser? folosi?i drept barne pentru acel pod, c?ci aveau funii groase, frumos ?mpletite, prinse de-ale lor trunchiuri. ?i, din cauza c? copacii ceia nu cre?teau pe o linie dreapt?, ci cumva curbat? sau ?n zig-zag, f?cea ?i forma acelui pod s? fie neobi?nuit?, c?ci copacii ceia urmau atat de perfect cursul acelui paraia?. Chiar ?i a?a, chiar ?i din cauza acelui loc ciudat ?i a formei podului, Rophionii obi?nuiau s? se plimbe adesea pe acel pod tocmai din cauza magiei sim?ite acolo ?i a frumuse?ii deosebite a locurilor, ceva ?ntalnit doar ?n partea aceea a p?durii.

  ?i anume acea feerie reu?i s-o fac? pe Sephir s? simt? atata melancolie ?n suflet. Mai ales v?zand cu cat entuziasm vorbea Fenrir cu Kku?ai de parc? ar fi fost prieteni. De aceea ?i tres?ri cand sim?i prezen?a Bestlei ?n dreapta ei ?i mai ales cand ea-i spuse: ?de ranje?ti atat de frumos, pui ceva la cale. Ceva ciudat mi se pare mie.”

  ?Crezi tu?” O ?ntreb? Sephir razand.

  ?Absolut. A?a c?, ia zi-mi: ce totu?i ai ?n minte?”

  ?Da nu pun eu nimic la cale. Nu-?i face scenarii nemaiv?zute despre mine. Doar… ganduri. Iaca ?i zambeam.”

  Bestla ?ns? nu se calm? auzind acel r?spuns. Doar stramb? comic din nas. Apoi, ?ncruntandu-se copil?re?te, murmur?: ?totu?i, de tu te gande?ti la ceva, e pentru c? la sigur ceva n-o s? se sfar?easc? prea bine. ?i, dup? cum v?d c?-?i ?ii privirea a?intit? asupra so?ului, la sigur p?time?te el. Ia zi-mi: am eu dreptate?”

  ??n leg?tur? cu ce?”

  ?Sau poate n-o s? p?timeasc? totu?i…,” murmur? Bestla surazand, ?c?ci… am eu impresia c? ale tale ganduri au cumva leg?tur? cu o copie fidel? a unui lup negru ?i b?g?cios, ce mereu ??i bag? nasul ?n treburile mele. ?i… am dreptate, nu-i a?a?”

  Sephir ?ns? rase: ??tiu ?i eu?! Poate da sau poate nu?!”

  ?Ba am eu dreptate. Altfel nu mi-ai r?spunde c-o alt? ?ntrebare. Dar… fie pe-a ta: de vrei s? ?ii secret atunci n-ai decat.” Dup? care, ?mbufnat?, ?i ?ntoarse spatele Sephirei ?i porni spre Arion care era la ca?iva metri ?n fa?a lor.

  Reac?ia copil?reasc? a surorii ei mai mici o f?cu pe Sephir s? zambeasc? fericit?. Apoi, privind pentru o clip? ?n spate s? vad? unde totu?i se pierduse Boor, d?du cu ochii de Samaya ?i Nathaniel care p??eau al?turi, oarecum stanjeni?i, c?ci se sim?eau straniu s? fie ?n acel loc magic, unul lang? altul, dar nu singuri. De aceea ?i privi apoi Sephir iar ?n fa??, murmurand: ??i totu?i sunt sigur? c? nu doar Fenrir o s? aib? o copie fidel? ?n curand. Probabil.”

  Veselia ei ?ns? nu-i molipsi pe cei doi ?ndr?gosti?i, care priveau cu nostalgie acele locuri, p?strand t?cerea. Abia ?ntr-un tarziu murmur? Nathaniel: ?e totu?i destul de frumos acest loc. ?i atat de pl?cut s?-l nume?ti acas?.”

  ?Dar nu-i singurul loc frumos din lume. S? nu uit?m Cascada Licuricilor. Acolo e a voastr? cas? ?i e tot frumoas?.” Se mir? ?ns? s?-l vad? pe Nathaniel dand din cap c? nu. ?Atunci?”

  ?Nimic straniu. Doar c?… acel loc nu-i a noastr? cas?, Samaya. Casa noastr? se afl? pe P?manturile Siarilor, ?n vechiul nostru regat. Numai c? acolo e imposibil s? ajungem din nou se pare. Ce ?ine de Cascada Licuricilor… da, am numit-o noi o vreme ?acas?,” dar a fost a noastr? cas? doar o vreme. Acum ?ns?… parte din noi sunt aici, parte ?n Regatul Ghe?ii. De aceea ?i m? bucur c?-s aici, c?ci poate aici voi g?si o nou? cas?.” Apoi, auzindu-l pe Izkina bodog?nind ceva furios, privi ?n urm? ?i-l v?zu apropiindu-se de ei, ?n timp ce-l c?ra pe Calmac pe um?r, c?ci, dup? laba lui Yamu, Calmac a?a ?i nu-?i veni ?n fire. De aceea ?i se v?zu Izkina nevoit s?-l care ?n spate. ?i, dup? ce trecu el pe lang? cei doi ?ndr?gosti?i, tot bomb?nind lucruri stranii despre ce i se va ?ntampla lui Calmac cand se treze?te, Nathaniel zambi ?i spuse: ??i totu?i e vesel de privit la unii. ?i-i invidiez, c?ci… inocen?a lor ?i face s? se ?ntrebe de-i bun Edenul de mancare.”

  Samaya ?ns? rase, ceva ce-l mir? pe tan?r. Apoi ?i explic? motivul pentru care izbucnise ?n ras: ?m? gandeam la Calmac ?i la Eden. Probabil c? acum viseaz? Edenul, c?ci bomb?nelile lui Izkina la urechea lui la sigur sunt cuvinte de leag?n, ca s? doarm? mai bine.”

  ?Ori poate spune o vraj? ca acela s? nu se trezeasc? nicicand?!” ?i, chicotind, ambii privir? ?n urm? s? vad? de nu-i auzise cineva.

  Anume veselia lor ?i-l f?cu pe Boor s? murmure melancolic: ??i totu?i e frumoas? tinere?ea.” Island ?ns?, care p??ea al?turi de fecior, t?cu, c?ci prea-l fermecau acele locuri ?i asta din cauza c? le vedea pentru prima dat?, c?ci chiar de el ?i Dike se cuno?teau demult el nicicand nu venise ?n acea p?dure. ?i… nici m?car nu-?i amintea de ce tot refuzase el s? vin? acolo. Tres?ri ?ns? auzindu-se strigat de Boor: ?tat?? Se ?ntampl? ceva?”

  ?Ba nu. Doar… ?i totu?i, ce-ai ?ntrebat?” ?l ?ntreb? Island confuz.

  Boor ?ns?-l privi pe sub sprancene. ?Ce-i cu tine azi? Nu-mi zi c? iar sim?i vin? pentru mine.”

  ?Pentru tine? De ce?” ?i Island ?l privi ?ncurcat. ?Aaa, te referi la cele aflate de la ū?al… despre Poiana Ahilarului.”

  ?Anume. Dar, chiar dac? n-a fost prea vesel s? aflu povestea na?terei mele ?i cum a murit de fapt mama, zic totu?i s? trecem peste.”

  ?De ce?” ?i Island era cu adev?rat curios s? afle r?spunsul.

  ?Pentru c?… doar ganduri pe care le-am avut de cand am aflat. Astfel mi-am dat seama c? pan? la urm? trecutul nu-i atat de important. Important e prezentul ?i oamenii care ne sunt al?turi. Plus la asta: fiecare din noi are dreptul la gre?eli. Le-am f?cut ?i eu ?i nu doar odat?. Pentru asta ?ns? nimeni nu trebuie ucis, c?ci din gre?eli ?nv???m pan? la urm?. De asemenea… nici trecutul, nici prezentul ?i nici oamenii din jur nu-s ceva ce putem noi controla pan? la urm?.”

  ?Te referi acum la moartea mamei tale?”

  ?Da, c?ci… cred c? ?i ea ar fi gandit la fel de era azi ?n via??. ?i, chiar de mi-ar fi pl?cut s-o v?d, ?mi dau seama c? totu?i a?a i-a fost soarta. Nu neg ?ns? c? mi-ar fi pl?cut s? ?tiu cum ar?ta, cum mirosea al ei p?r sau cum se sim?ea al ei s?rut pe fruntea-mi de copil.”

  ?i Boor deveni melancolic la fel cum era ?i Island, care mergea al?turi de fecior, cu capul plecat ?i sim?ind totu?i vin?. Apoi, se decise s?-i spun? feciorului cum ar?ta a lui mam? cand ochii i se umezir?: ?Boor, de vrei s? ?tii cum ar?ta Curse, prive?te-?i fiica cea mare, c?ci Sephir e copia leit? a mamei tale - acela?i p?r, aceea?i ochi profunzi, acela?i zambet frumos ?i desigur… miroase la fel ca ea.”

  Boor ?ns? ?l privi ?ncurcat: ?mama ar?ta ca ?i Sephir?”

  Island ?ns? surase: ?ei bine cred c? Sephir arat? ca Curse, c?-i mai tan?r?, dar…,” Island ?ns?-?i privi mirat fiul, v?zandu-l pe acesta zambind: ?ce de data asta?”

  ?Nu degeaba-i e?ti bunic Bestlei. Numai ea avea obiceiul s? spun? astfel de cuvinte cand era mic? ?i i se spunea c? cineva seam?n? cu ea. ?n special de cel cu care era comparat? era mai ?n varst? decat ea. De fapt ?mi amintesc c? acela?i lucru i l-a spus ?i Samayei cand cele dou? au vizitat-o pe Edda ?n lumea Bestlei.”

  ?Oh, da, ?mi amintesc ?i eu de asta. ?i… s? fiu sincer, fiule: mi-i atat de dor de acele vremuri!”

  ?De ce? Credeam c? ?i-i dor mai mult de tinere?e!”

  ??i de tinere?e desigur. Numai c? mi-i dor mai mult de vremea cand ale mele nepoate erau mici, cand se a?ezau pe genunchii mei ?i, ?ncol?cindu-?i bra?ele ?n jurul gatului meu, ?mi cereau s? le spun pove?ti. Iar ca s? m? conving? mereu m? s?rutau pe obraz. Acum pot doar visa la acel s?rut. De aceea, fiule, bucur?-te cat ?nc? po?i de ele, c?ci odat? ce-o s? ai nepo?i o s?-?i dai seama c? dragostea pentru ei e total diferit? de cea pentru proprii copii.”

  Asta-l f?cu pe Boor s? rad?, de Island ?l privi mirat. ?i, surprinzand privirea ?ncurcat? a tat?lui, Boor spuse: ?m? gandeam acum la cate am p?timit din cauza ta cand eram copil ?i eram prins f?cand boac?ne. ?in minte c? nu odat? am sim?it palma ta peste ceaf?. Ce ?ine ?ns? de fetele mele… nu ?in eu minte s? le fi certat pentru ce f?ceau. Doar le luai ap?rarea cand m? vedeai furios.”

  ?Asta pentru c? un bunic mereu ??i ap?r? nepo?ii de c?pc?unii de feciori. ?i… ai fi ?n?eles tu cum se simte de-ai fi avut parte de-un bunic iubitor. Dar, cum n-ai avut parte de unul, trebuie s? te mul?ume?ti doar cu mine.” Dup? care, surazand, f?cu s?-i apar? o pereche de ochelari pe nas, din cei ciuda?i, care-i ap?reau de fiecare dat? cand spunea pove?ti copiilor.

  ?Acum s? ?n?eleg c?-mi e?ti bunic?” Glumi Boor.

  Island ?ns? doar ridic? comic din umeri: ?po?i s? m? consideri ?i astfel de vrei. Pan? la urm?-s b?tran de cand lumea, ai uitat?! A?a c?… s? mergem, nepoate Boor. Cine ?tie: poate g?sim fericirea la cel?lalt cap?t de pod!” ?i, ambii ?inandu-?i bra?ele pe umeri, merser? ferici?i al?turi, c?ci ?n ciuda vremurilor grele ?i-a caracterului exploziv al lui Boor, tat?l ?i fiul mereu se avur? de bine ?i se iubir? unul pe altul. Pan? la urm?… erau doar ei ?i lumea. Atata tot.