Zimbind cu am?r?ciune, Coallar decise c?-i ?n sfar?it timpul s? se ridice de pe tron. Odat? ?n picioare ?ns?, r?mase lang? tron ?i privi prin ?nc?perea s?lii tronului s?u. ?i iar zambi trist, c?ci acolo nu era nimeni, iar singur?tatea ?i dezolarea v?zute acolo fur? sim?ite de rege asemeni cu?itelor ?nfipte ?n inim?. Probabil de asta ?i murmur? el ?n cele din urm?:

  ?Un rege singur e-un rege mort pan? la urm?. De asta, m?i Coallar, se pare c? ?i-ai irosit via?a degeaba, c?ci, m?car cand fantoma Anayei era aici nu te sim?eai atat de singur. Acum ?ns? sim?i din plin r?ceala ?i singur?tatea acestei grote, ca o mare ap?sare pe suflet.”

  ?E din cauza blestemului ce-l por?i pe umeri, rege Coallar,” ?i spuse vocea grotei. ?Iar acel blestem a fost spus de un tat? ?ndurerat ce ?i-a pierdut fiica cea drag? din cauza l?comiei tale. De aceea ?i se simte atat de amar pe suflet, la fel cum se simte dezam?girea ca un vierme nelini?tit ?n stomac. ?i, dac? sincer, eu cred c? a fi dezam?git e mai bine decat a fi ucis de toate acele suflete pe care tu le-ai c?lcat candva ?n picioare.”

  ?Iar dezam?girea ceea… cu ce-i mai bun? ea decat moartea?”

  ?Poate pentru tine n-o fi ea bun? ?i n-o fi servind la nimic. Pentru al?ii ?ns? poate fi ca o gur? de aer, c?ci, dup? ce ea trece ?i vine iar speran?a, se pot ridica de jos ?i merge mai departe: f?r? regrete ?i f?r? a privi ?n urm? ca s? fac? r?u celor care le-au f?cut ?i lor r?u.”

  ?Iar cu… a face r?u celor care le-au f?cut r?u lor… te referi la fiul meu, la Ahi?”

  ?Nu doar el a suferit din cauza nebuniei tale, Coallar. S? nu uit?m totu?i c? mul?i din cei care-au p?r?sit p?mantul ?i-au intrat ?n Purgatoriu au f?cut asta din cauza ta. Dar mai sunt ?i din cei ce-s ?nc? pe p?mant, rege, cei pe care tu i-ai dezam?git. Numai c? ei merg mai departe azi ?i te las? ?n urm?, iar tu singur e?ti cel care va muri ?n ruine f?r? s? ai pe nimeni care s?-?i ?nchid? ochii la plecare. Asta consider eu a fi cea mai mare pedeaps? pentru tine.”

  Coallar ?ns? zambi: ?pedeaps?? Cred c? aici te ?n?eli, b?tran? vr?jitoare a grotei, c?ci fiecare din noi, tr?ind pe acest p?mant via?a pe care o tr?im, pl?te?te ?ntr-un fel pentru p?cate s?var?ite ?n alt? via??. Dar totu?i, spune-mi: cine-s ceilal?i care m? las? azi ?n urm? pe lang? al meu fiu Ahi? Te referi la acea vulpe ro?ie?”

  ?Ba nu, Coallar, aici te ?n?eli tu, c?ci nu-i po?i l?sa ?n urm? pe cei pe care nu-i iube?ti, iar acea copil? nu ?tie cine e?ti tu ?n realitate. Poate c? a?a e totu?i mai bine, c?ci destul a suferit la via?a ei, mai ales ne?tiind cine-i sunt p?rin?ii sau care-i este rolul ?n lume. Dar ce ?ine de cealalt? vulpe, de cea b?tran?, ea e cea care tot te las? azi ?n urm?, chiar ?i dac? nu-?i aminte?te defel c? a?i fost candva lega?i de soart?.”

  ?B?trana vulpe?” ?ntreb? Coallar oarecum ?ncurcat. ?Dar… ce leg?tur? am avut eu cu ea?”

  Grota rase: ?e?ti sigur c? n-o cuno?ti, rege? Din cate ?tiu ai iubit-o candva nespus, chiar dac? ?n felul t?u ?i-avand ?n piept doar o inim? rece, de c?rbune.”

  Asta-l f?cu pe Coallar s? tresar?. ?Anaya?” ?i el ??i ?ntoarse capul spre stanga, acolo de unde se auzea vocea ceea stranie, a unei femei, vorbindu-i.

  ??i ai dreptate. Doar c? acea b?tran? e sufletul ?n?elept al celei c?reia i-ai distrus tu via?a. Dar chiar ?i a?a a ei soart? nu era doar s?-?i d?ruie ?ie o fiic?, ci ?i s? aduc? un mare beneficiu acestui p?mant. De aceea ?i-i ?nc? ?n via??: pentru c? lumea are nevoie de ?n?elepciunea ei, chiar dac? ea nu-?i aduce aminte ce a luat de fapt lumea de la ea.”

  Auzind aceste cuvinte, Coallar c?zu pe ganduri. Apoi, ducandu-?i mainile la spate, ?ncepu a merge ?ncolo ?i-ncoace prin fa?a tronului s?u, dup? cum ?i era felul. ?i, abia ?ntr-un tarziu, ?ntreb?: ??i totu?i cine i-a dat b?tranei o nou? ?ans?? Al meu fiu Ahi sau a fost ?ns??i p?rintele Haos?!"

  ?Aici gre?e?ti mult, b?trane rege, c?ci chiar dac? Haos are puterea s-o fac?, el de fapt nu ?tie despre existen?a acelei b?trane, c?ci… ea pentru el nu-i decat un suflet din mul?ime. Ce ?ine de Ahi, ei bine a fost ?ntr-un fel implicat. Dar el n-are puterea s? re?nvie sufletele moarte. Cea care i-a dat totu?i ?ansa Anayei la via?? a fost Gaea, la ?ndemnul Titanidei ?n?elepciunii, Sophia, c?ci anume ea a citit ?n palma acelei tinere, candva, demult se pare, adev?rata ei menire. Numai c?, f?cand asta, Gaea avea nevoie s?-i dea un rost b?tranei. Pentru asta l-a c?utat pe Ahi, c?ci ?tia c? anume el a luat copila Anayei cu gand s-o creasc?. Astfel i-au dat ?mpreun? un nou rost ?n via??.”

  Coallar se opri dintr-o dat?. ?Ceea ce nu ?n?eleg eu e de ce totu?i Ahi nu mi-a vorbit nicicand despre asta.”

  ?Pentru c? era ceva ce tu nu trebuia s? ?tii. Plus la asta, dac-ai fi ?tiut, ai fi ?ncercat ?n fel ?i chip s? distrugi iar acel echilibru din sufletul b?tranei. De aceea ?i-ai fost ?inut departe de acel copil ?n acela?i timp.”

  ??i… a servit la ceva aceast? minciun??”

  ?Minciun?? De ce minciun?, rege?”

  ?Pentru c?… chiar dac? am tins eu mereu spre ruin?, eu totu?i mi-am iubit copiii. Chiar dac? ?n felul meu. ?i la fel cum mi-am iubit fiii a? fi iubit ?i-acea copil?.”

  ?S? nu ne min?im cu cuvinte dulci, rege Coallar,” ?i spuse dintr-o dat? grota cu voce aspr?. ?Tu nicicand n-ai iubit pe nimeni. De asta ?i e?ti singur acum, c?ci… s? fim sinceri totu?i: nici m?car nu te-ai iubit pe tine ?nsu?i, c?ci de te-ai fi iubit pe tine, ai fi f?cut tot posibilul s?-?i p?strezi familia unit?. ?i, dac? tot vorbim despre asta, rege Coal, spune-mi: la ce totu?i ?i-a servit ?nc?p??anarea ?i s? tinzi mereu spre tronul lumii?”

  ?La nimic,” r?spunse Coallar cu am?r?ciune. ??i ai dreptate: am ales mereu distrugerea ?n locul crea?iei, la fel cum am ales tr?darea ?n locul ?n?elepciunii. Chiar ?i a?a ?nc? sunt de p?rerea c? ?n?elepciunea e tot o form? de-a distruge. Doar c?, rezultatul ei e dezam?girea ?i nu ruina fizic?.”

  ?Aici te gre?e?ti, rege Coallar, c?ci dezam?girea nu-i pedeaps?, ci o nou? ?ans? ?i-o nou? for??. Tu ?ns? e?ti prea ?nc?p??anat s?-i ?n?elegi adev?ratul sens. Dar o s?-l ?n?elegi totu?i: ?n ultimele clipe ?nainte de moarte.”

  ?i, auzind aceste cuvinte, Coallar oft? prelung, sim?ind o mare durere ?n piept. De aceea-?i plec? capul ?i, cu pa?i har?ai?i, se ?ndrept? spre partea dreapt? a grotei, acolo unde se afla ?i ie?irea spre lumea exterioar?.

  ?n fa?a acelei u?i ?ns?, ce avea o bolt? impresionant?, din piatr?, Coallar se opri ?i privi trist spre ea. ?i, ?n acele clipe de mare triste?e pentru el, o v?zu pe tan?ra Anaya fugind din acea grot? ?n urm? cu mul?i ani. Dar… faptul c? ea nu privi nici m?car pentru o clip? ?n urm?, fu ceva care-l r?ni pe rege pan? ?n str?funduri, c?ci el mereu crezuse c? ei ?i p?ruse r?u c?-l l?sase singur. ?n acele clipe ?ns?, cand ?ntr-adev?r putu vedea adev?rul, ?n?elese totu?i c? se min?ise mereu pe sine.

  De aceea ?i se ?ntoarse apoi spre stanga. ?i, cu ultimele puteri r?mase, ?topi” o u?? ?n peretele grotei. Apoi ?naint? pe acel coridor aflat ?n spatele acelei u?i secrete: cu pa?i har?ai?i ?i cu capul plecat. Dar, ?naintand prin acel tunel, Coallar se mir?, c?ci, dintr-o dat?, ?ncepu s?-?i vad? amintirile reflectate pe pere?i: v?zu ziua cand se ?ntalnise prima dat? cu gemenele Upprisinn ?i Kaerlleikans, v?zu momentele de mare iubire petrecute al?turi de Tenebre ?n apele negre ?i reci ale Raului Maranam, v?zu na?terea lui Island, momentul cand ?ncercase s?-l ucid? ?i iar v?zu momentul fugii Anayei din grota sa.

  De aceea se ?ntreb? regele confuz: ?ce se ?ntampl?? De ce v?d aceste amintiri aici? ?i de ce acum?” Nu primi ?ns? r?spuns de la grot?. Doar o durere ascu?it? ?i str?punse stomacul. Iar el, ?ndurerat, atinse acel loc cu palma ?ncercand s-alunge totu?i durerea. Nu-i reu?i ?ns? ?i sim?i acea durere crescand pan? nu scuip? sange. Abia atunci ??i aduse aminte Coallar de rana de pumnal pe care b?tranul Aman, tat?l Anayei, i-o f?cuse cu ani ?n urm? cand ?l ?njunghiase. El ?ns? crezuse c? acea ran? se vindecase, chiar dac? ?nc? sim?ea otrava ceea curgandu-i prin vene. Se ?n?elase ?ns? ?i de ceea ce se temuse cel mai mult avea parte ?n cele din urm?: era ucis de oameni.

  ?Nu poate fi,” murmur? regele ?ngrozit. ?Pe oameni i-am ?ngenuncheat ?i oamenii m? ?ngenuncheaz? ?i pe mine acum. ?i totul pentru c-am visat la dragostea unei tinere fecioare. Ce minciun?, Coallar. Ce minciun?, c?ci ai ales moartea atunci ?i blestemul avand-o pe ea ?ntre bra?ele tale, f?r? voie.” Apoi, surazand iar cu am?r?ciune, ??i plec? capul ?i continu? s? ?nainteze la pas lent, ?nc? sim?ind durere ?n stomac.

  Dar… sim?i ?i ceva ciudat ?n piept dup? asta: sim?i c? regreta ale sale fapte trecute. Era ?ns? prea tarziu pentru regrete, precum era prea tarziu s? scape de acel blestem se pare. De aceea ?i-?i spuse ?ntr-un tarziu: ?ajunge s?-?i plangi de mil?, Coallar. Mai bine resemneaz?-te ?i alege m?car o moarte glorioas? dac? tot ai tr?it o via?? de caine.”

  Ultima parte ?ns? Coallar o rosti cu ur? printre din?i, c?ci ??i aminti c? multe dintre cele ce f?cuse la via?a lui fuseser? totu?i ?i pentru al?ii. Cel pu?in se min?ea astfel ca s? se simt? mai bine. La fel nu ?n?elegea ?i cum putuse Tenebre s?-l p?r?seasc? ?n cele din urm? ?i s? aleag? a ei nebunie: cea de-a o elibera pe Eris din a ei captivitate, crezand c? astfel ?l va elibera ?i pe Mannar.

  Dar, chiar dac? Coallar ?tia asta, c? nebunia lui Tenebre n-avea margini ?i c? slujind-o pe Eris n-o s?-l elibereze nicicand pe Mannar, decise s? nu ?ntreprind? nimic. Nu ?ncerc? nici m?car s-o avertizeze despre al ei e?ec, chiar dac? i-ar fi ajuns puteri pentru asta. Prefer? s-o pedepseasc? astfel ?i pe ea, ca m?car astfel s? se r?zbune pe a sa so?ie pentru al ei abandon. ?i, ?tergandu-?i sangele de pe buze, atunci cand sim?i c? durerea de stomac ?l las?, Coallar gr?bi pa?ii spre adancurile acelei grote.

  ***

  Grota regelui Coallar era una cu adev?rat impresionant? ?i ascuns? totu?i de ochii lumii, c?ci nimeni nicicand nu ?tiuse c? nu doar tunelul ce ducea spre sala tronului ?i ?ns??i sala tronului alc?tuiau a regelui regat. El ?ns?-i ?tia toate col?i?oarele precum ?tia ?i num?rul exact de nivele care duceau mult spre adancurile p?mantului: 66 la num?r.

  Acele nivele ?ns? erau totu?i stranii, c?ci nu aveau camere sau erau o singur? mare camer? a?a cum era ?i sala tronului lui Coallar. Acele nivele aveau un fel de gropi s?pate ?n pere?i, destul de ?nc?p?toare de altfel ?i, ?n fiecare dintre acele gropi, se vedeau mistre?i dormind, ?ncol?ci?i ?ntr-o pozi?ie ciudat? de parc? ar fi fost ?erpi.

  Dar, chiar dac? nu li se vedeau ochii, era clar c? anume un astfel de mistre? le atacase pe Bestla ?i Samaya cand veniser? la grota lui, iar mai apoi pe Ahi ?i pe ?nso?itoarele lui, c?ci ei erau acolo anume s?-i serveasc? lui Coallar de h?ita?i ai musafirilor nepofti?i. ?i nu erau pu?ini acei mistre?i, ci probabil mii, crea?i dintr-unul singur de puterea ?ntunecat? a lui Coallar. De aceea ?i puteau fi u?or controla?i de el ?i face orice acel rege nebun le cerea s? fac?. Dar, cand puterea lui Coallar ?nceta s?-i controleze, mistre?ii p?reau cat se poate de normali, exact a?a cum ?l v?zuse Anaya pe cel ce-l ucise apoi ?n fa?a grotei.

  ?Iaca ?i copiii mei!” Murmur? Coallar cu mandrie ?n timp ce se plimba prin fa?a acelor culcu?uri ?n care dormeau mistre?ii. ??i ei cu adev?rat nicicand n-o s? m? tr?deze. A?a cum m-au tr?dat ?i ceilal?i. ?i… sunte?i cu adev?rat mandria mea, dragii mei.” ?i tot alint? regele, parc? cuprins de-un delir al nebuniei.

  Dintr-o dat? ?ns? se opri ?n fa?a unei gropi ce p?rea s? fie mai mare ca celelalte. ?i, de parc? ceva i-ar fi atras aten?ia, Coallar se ?ntoarse cu fa?a spre animalul adormit ?i-l privi o vreme. Apoi, sim?ind c? inima-i b?tea vertiginos ?n piept, ?nchise ochii ?i ridic? mainile la 90 de grade de corp, cu palmele spre cer. Astfel, concentrandu-se, Coallar reu?i s? formeze curen?i de aer negru deasupra palmelor, curen?i care formar? mai apoi un fel de portal ?ntre el ?i acel mistre? adormit. Dup? care deschise ochii, cand sim?i c? Portalul e gata format, ?i, inspirand adanc, trecu prin el.

  Nimeri astfel ?ntr-o lume crepuscular?, una ?n care era ?ntuneric peste tot. Dar puterea lui Coallar reu?i ?n cele din urm? s-o lumineze cu c?rbuni ?ncin?i ce pluteau ?n jurul lui. Astfel, cand fu destul? lumin? acolo, Coallar privi ?n fa?? ?i v?zu acela?i mistre? dormind la picioarele lui. ?i ranji v?zand animalul atat de cuminte ?i supus.

  ?A?a cum ar fi trebuit toate s? fie!” Marai Coallar printre din?i, abia auzit. Dup? aceea se puse ?n pirostrii ?n fa?a animalului ?i-i atinse cre?tetul capului. Astfel reu?i s?-i transmit? un fel de impuls energetic animalului la creier, iar cand acel impuls atinse zona frontal? form? diver?i curen?i lumino?i, ca luminile de fulger, care p?trunser? prin fiecare p?rticic? a corpului animalului. De aceea ?i ?ncepu apoi a-i circula sangele cu repeziciune prin vene, iar cand curen?ii ceia, ?mpreun? cu sangele, se ?ntoarser? la creier, animalul deschise brusc ochii.

  Iar ochii ceia erau ro?ii ca focul ?n acele clipe, p?rand a fi aceia?i c?rbuni ?ncin?i ce luminau aerul. El ?ns? nu se mi?c? decat atunci cand Coallar ?i ordon? s? fac? asta. ?i, la ?ndemnul regelui, ?ncepu a scoate foc pe n?ri ?i-a lovi cu copita dreapt?, cea din spate, ?n p?mant, aruncand scantei ?n jur.

  Dar, ?n clipa ?n care Coallar vru s?-i dea ordin animalului s? distrug? ceva, acea lume crepuscular? disp?ru brusc, iar regele se trezi aruncat fiind de-un perete. Astfel, dup? ce lovi mai ?ntai peretele ?i apoi podeaua, sim?i iar o mare durere ?n trup ?i scuip? iar sange. De aceea ?i murmur? c?tr?nit ?n timp ce-?i ?tergea buzele ?i se chinuia s? se ridice ?n picioare: ??i totu?i nu-i cinstit.”

  ?Pentru cine?” ?l ?ntreb? vocea grotei. Dar, de?i vru ea s? par? calm?, se sim?i furia pus? ?n acea ?ntrebare.

  ?Pentru mine, desigur,” r?spunse Coallar, ?nc? luptandu-se cu durerea ca s? se poat? ridica ?n picioare. Cand ?i reu?i totu?i, privi la odraslele lui care erau ?nc? adormite, la fel ca ?i acel mistre? pe care-l v?zuse ?n acea lume crepuscular?, ?i spuse: ??i pentru ei, c?ci… am depus mult efort ca s?-i creez, am depus mult efort ca s?-i ap?r de rele, am depus mult efort ca s?-i fac s? m? iubeasc?, iar acum trebuie cumva s? m? despart de ei.”

  Grota rase: ?vorbe?ti de parc? ar fi feciorii t?i.”

  ?Ei sunt feciorii mei,” r?spunse Coallar sigur pe sine. ?De asta ?i-mi pare r?u c? trebuie s? sufere odat? ce nu voi mai fi eu s?-i ap?r. De aceea… ?nc? consider necesar s?-i distrug cu mana mea. ?n caz contrar, odat? ce puterea mea va disp?rea, ei vor fi elibera?i din nou ?n natur?, vor fi vana?i ?i extermina?i de oameni. De aceea nu pot permite eu asta.”

  ??i? Ce-o s? ca?tigi ucigandu-i?” ?ntreb? grota. ?i, cand ea puse acea ?ntrebare, se auzi ?i-un scra?nit din din?i.

  Dar, chiar dac? vruse ea ca a ei frustrare s? nu fie auzit? de Coallar, regele auzi totu?i. De aceea ?i privi el spre dreapta, de unde auzise vocea. Apoi, ?nc? nev?zand pe nimeni, Coallar spuse: ?poate c? ?i n-o s? ca?tig nimic ucigandu-i. Dar m?car ?tiu c? n-o s? sufere cand eu n-oi mai fi.”

  Apoi, ?ntinzand mainile ?n l?turi, Coallar ?nchise ochii ?i bolborosi ceva ne?n?eles. Se pare totu?i c? rostise o vraj?, c?ci multiple s?bii ap?rur? peste tot ?n acea camer? ?i de fapt la toate nivelele grotei. Acele s?bii ?ns? nu pluteau haotic, ci st?teau cu varful ?ndreptat spre acei mistre?i adormi?i, cate o sabie pentru fiecare animal. Dar nu asta fu cu adev?rat impresionant, ci faptul c? ?ncepur? ele a arde dintr-o dat?: atat lamele, cat ?i manerele s?biilor, ?n timp ce mii ?i mii de c?rbuni ?ncin?i ?ncepur? a pluti peste tot ?n acea grot?, de parc? ar fi fost Cosmosul cu stele lui.

  Deschizand ochii ?i v?zand capodopera mainilor sale, Coallar fu pur ?i simplu ?n delir. De aceea ?nchise ochii iar, ??i plec? capul pe spate, ??i ?ntinse mainile ?n l?turi, ?i, dup? ce l?s? s?-i scape din gatlej un ?ah, o adev?rat? pl?cere,” ?i deschise iar ?i v?zu, sus pe tavanul grotei, arzand valv?taie, ceva ce p?rea s? fie un rug inversat. ?Iar tu e?ti tot acolo, adev?rata mea surs? de putere,” murmur? regele nebun. Dup? care se ?ndrept? de spate ?i zambi viclean.

  Deveni ?ns? atent cand auzi iar vocea grotei spunandu-i: ??i-a spus cineva vreodat? cat e?ti de crunt, rege Coallar?”

  ?Da,” r?spunse el sec. ??i nu doar odat?. Iar tu ai grij? s?-mi aminte?ti de asta de fiecare dat?.”

  ?De parc? n-ai ?ti ?i singur,” ?i r?spunse vocea cu repro?. ?Dar totu?i, nu pot ?n?elege cum po?i s?-?i ucizi odraslele cum le nume?ti tu ?n loc s? le la?i s?-?i ?ndeplineasc? rolul pe p?mant.”

  ?Rolul?” Strig? Coallar ?nnebunit. ?Ei vor suferi mai mult dac?-i las f?r? mine.”

  ?Sau poate vor avea un viitor m?re?. Tu n-ai de unde ?ti asta, Coallar, c?ci tu doar ai v?zut un fragment din acel viitor. Nimic mai mult.”

  ?Un fragment care m-a convins totu?i c? lumea va arde ?n fl?c?ri, Nikkari. Acelea?i fl?c?ri care m? ard pe mine pe din?untru, c?ci acela?i venin care m? ucide pe mine acum, lent, dar sigur, va ucide ?i p?mantul ?n cele din urm?, c?ci acel venin se afl? ?n inimile oamenilor. ?i tot ei vor fi cei care vor distruge lumea pan? la urm?.”

  ??i tu nu faci tot asta?” ?i spuse Nikkari ?n batjocur?. ?A-?i distruge capodopera cu propriile maini ?n loc s-o la?i ?n urma ta, ca m?rturie a trecerii tale prin lume, e tot cruzime ?i venin, Coallar.”

  ?Cel pu?in e un venin n?scut din dragostea mea pentru ei.”

  ?Crezi tu?”

  ?Desigur, c?ci… Gaea are dreptate spunand c? dragostea p?rin?ilor poate fi de mai multe feluri ?i c? pan? ?i moartea e tot un fel de dragoste.”

  ?Ce dac? te ?n?eli?”

  ?E imposibil!”

  ?Eu cred c? da. De aceea ?i te ?nc?p??anezi s?-?i sus?ii ?dreptatea,” doar ca s? nu-?i accep?i ?nfrangerea.”

  ?Ba cea care se ?n?eal? e?ti tu, Nikkari!”

  ?De ce e?ti atat de sigur?”

  ?Doar… ceva ce simt.”

  Nikkari rase. ?Ce dac? ceea ce sim?i nu-i decat un produs al nebuniei tale, delirul de dinaintea mor?ii?”

  ?Nu. Nu e,” spuse Coallar cu ?nc?p??anare. ?Nu poate fi astfel precum spui, c?ci… nu-i posibil s? m? fi ?n?elat ?n tot acest timp, c?ci…”

  ?nnebunit, privi dintr-o dat? ?n stanga ?i-o v?zu pe adev?rata Nikkari, fecioara acelei grote ?i cea care de altfel ?i vorbise ?n tot acel timp. ?i, la vederea ei, Coallar deveni confuz, c?ci ea ar?ta exact ca Anaya, cea tan?r?, c?ci Nikkari, la fel ca ?i Parca, avea puterea de-a se ar?ta lumii a?a cum voiau ei s-o vad?.

  ?Tu… tu e?ti totu?i aici!” Murmur? Coallar ?nnebunit. ?De ce? Credeam c? e?ti doar o iluzie. O fantom? din cele albe, nebune, care mereu danseaz? prin fa?a ochilor mei.”

  Nikkari ?ns? surase cu am?r?ciune, auzindu-l vorbindu-i astfel: ?de asta-?i spun c-ai fost mereu gre?it, b?trane, c?ci n-ai fost decat un prost ce ?i-a imaginat nemurirea adunand-o din buc??i de viitor v?zut ?n fl?c?ri. ?i, cum nu-mi dai de ales, se pare c? ?i eu voi fi pan? la urm? nevoit? s?-mi distrug capodopera cu propriile maini.”

  ?S?-?i distrugi capodopera?” Baigui Coallar. ?Care capodoper??”

  ?Pe tine, c?ci… mi-ai fost fiu, Coallar. Ai fost a mea mandrie. Dar nebunia din tine m-a f?cut s?-mi par? r?u c-am dat na?tere unui monstru care-?i distruge copiii cu propriile maini. De aceea, ca tu s? ?ncetezi a-i distruge pe al?ii ?i pentru a permite acestei lumi s? d?inuie ?i dup? tine, azi se va termina a ta domnie, Coallar.”

  ?Dar… stai! Cum e posibil ca tu s?-mi fii mam?? Eu… eu n-am avut nicicand o mam?. Eu doar…,” bolborosea Coallar cu adev?rat ?nnebunit ?n timp ce privea ?n stanga ?i-ndreapta de parc? c?uta sus?inere de la cineva.

  If you encounter this story on Amazon, note that it's taken without permission from the author. Report it.

  Nikkari ?ns?-l privea ?int?, c?ci ea nu min?ea. ?ntr-adev?r ea fusese cea care-i d?duse na?tere lui Coallar, avandu-l cu Titanul Tetapas. Dar, pentru c? acea uniune fusese ceva ce ea nu-?i dorise, preferase s? nu-i spun? lui Coallar cine era a lui mam?. Doar avu grij? de el pan? cand el putu avu grij? singur de el, dar f?cu ea asta mereu din umbr?, c?ci el nicicand nu fusese con?tient c? ea era ?ntr-adev?r real?.

  ??i… chiar de nu crezi ale mele cuvinte, Coallar, eu totu?i ?i-s mam?. Una care te-a vegheat mereu din umbr? ?i care-a crezut c? exist? lumin? ?n a ta inim?. Se pare totu?i c? m-am ?n?elat, c?ci nu poate exista lumin? ?n inima fiului unui ?arpe… acolo poate exista doar venin.”

  Apoi, dintr-o dat? ea disp?ru. De asta ?i strig? Coallar ?nnebunit: ?dar… nu, stai! Unde pleci? R?spunde-mi la ?ntrebare! Ce ?arpe? Ce…” ?nm?rmuri ?ns?, ?n clipa cand o v?zu pe Nikkari stand sub acel rug inversat. ?Nu, nu, stai, nu face asta!” Strig? el iar. Dar nu putu da niciun pas din locul ?n care se afla el.

  Putu doar s?-?i ?ntoarc? capul. Astfel v?zu c? ale sale odrasle, mistre?ii, erau ?nconjura?i de un fel de cortin? de aer ce se ?nt?rea, de parc? ar fi fost proteja?i de cu?ti transparente, dar sigure. De aceea ?i privi apoi iar spre Nikkari ?i-o v?zu str?lucind puternic, ?n timp ce din palmele ei, pozi?ionate fa?? ?n fa?? ?n dreptul pieptului ei, la o distan?? de doar ca?iva centimetri una de alta, ie?eau curen?i de foc, asemeni fulgerelor, ce formau apoi un fel de bil?, ca un ghem, prin care treceau multiple fire arzand.

  De asta ?i zambi Coallar ?n?elegand ce face ea pan? la urm?. ?i, cu ochii pe acel ghem, el spuse: ??i totu?i, Nikkari, moartea asta nu-i chiar atat de stra?nic? precum cred unii. E chiar pl?cut de privit uneori ?tiind c? cat de curand vei fi istorie. Chiar ?i a?a m? bucur c? anume tu-mi vei aduce sfar?itul, cea care mereu a fost martora suferin?ei mele. De aceea: pot s?-?i cer o ultim? favoare? La desp?r?ire?”

  ?Care anume?” Spuse ea totu?i cu durere. ?i-l privi ?i cu ging??ie, chiar dac? ?tia c? el nu meritase a ei iubire.

  ?Nimic pentru mine, nu te teme. Doar… ai grij? de-ai mei copii, c?ci ei pentru mine au fost totu?i totul. De aceea ?i te rog pe tine, cea care mereu a v?zut nebunia mea, s? le veghezi pa?ii ?n lumea asta. ?i, de-o exista un viitor mai apoi, ai grij? s? fie ei bine. ?n rest… nu mai vreau nimic.” Dup? care Coallar ?nchise ochii ?i, cu palmele ?n sus, f?cu acele s?bii s?-?i ?ntoarc? varful spre el. Chiar ?i cele de la celelalte nivele se stranser? ?n jurul lui Coallar, semn c? el totu?i renun?ase la a sa nebunie de a-?i ucide copii. Ori poate… n-avea de ales?!

  Dar, de?i-?i punea ?i ea aceea?i ?ntrebare: ?ce-i totu?i ?n sufletul fiului meu?” Nikkari decise totu?i s? fie implacabil?. ?i, ?n clipa ?n care ghemul cela de foc fu de m?rimea unei mingi de volei, aceasta cr?p?, formand un fel de pelicul? de foc de jur ?mprejurul ei. Apoi, fl?c?rile din rugul de deasupra ei crescur? ?n volum ?i-i d?dur? foc la propriu. Ea ?ns? nu striga ?i nici nu se v?ita, la fel cum corpul ei p?ru s? n-aib? de suferit de pe urma acelor fl?c?ri. Ea doar privea spre fiul ei ?nconjurat de s?bii. ?i-i spuse: ?adio, Coallar! Sper c? ?n alt? lume vei avea mai mult noroc!”

  Pocnind din degete, Nikkari trimise acele s?bii spre trupul regelui Coallar. Dar, ?n clipa ?n care varful s?biilor atinser? al lui trup, c?rbunii ?ncin?i din jurul lui luar? foc ?i clinchet de s?bii t?indu-i ?n jum?tate se auzi de jur ?mprejur. Dar asta nu fu salvarea regelui C?rbune, ci a lui moarte, c?ci, cat de curand dup? aceea, grota pur ?i simplu explod?.

  Apoi… se l?s? o lini?te mortal? ?n jur. ?i, de?i se mai z?reau pe ici pe colo scantei sc?p?rand ?n aer, locul cela p?rea p?r?sit. Doar un geam?t, auzit din dep?rtare, sparse lini?tea ceea ?ntr-un final, ?n clipa ?n care doi ochi de mistre?… ochii mistre?ului Coallar… sc?p?rar?, iar el ap?ru ?n toat? splendoarea chiar ?n locul ?n care st?tuse Nikkari pan? atunci.

  ***

  Explozia grotei Nikkari fu cu adev?rat impresionant?, c?ci se v?zu din dep?rtare asemeni lavei unui vulcan ce abia erupse. Dar nu doar cei din apropierea grotei v?zur? asta, ci ?i din mult prea ?ndep?rtatele ?inuturi, de parc? Soarta ar fi vrut s? arate astfel tuturor c? oricine se pune cu ea moare de mana ei.

  ?Dar… nu ?n?eleg de ce,” murmur? Mayar confuz?. ?Pentru ce totu?i a fost sortit Coallar mor?ii?”

  ?Doar… i-a venit ceasul mor?ii. Atata tot.” Auzi ea vocea Vie?ii ?n stanga ei.

  Privind ?ntr-acolo ?ns?, Mayar n-o v?zu. Insist? totu?i s? afle un r?spuns: ??i totu?i de ce?”

  ?Ca s? dea lumii o nou? ?ans?, Mayar, c?ci… era timpul ca Coallar s?-?i ?ncheie ciclul vie?ii pe p?mant. M? refer la al s?u trup, c?ci puterea lui e ?nc? pe p?mant.”

  ?Chiar ?i a?a, din cate ?tiu, energia ?i puterea unui Mag de tipul lui Coallar nu poate exista f?r? trup. Prin urmare un urma? al lui ar trebui s? le aib?, nu?”

  ?Ba te ?n?eli de data asta, Mayar, c?ci acea energie ?i puterea lui vor fi folosite s? dea na?tere unui nou destin.” Mayar ?ns? se ?ncrunt?, c?ci nu ?n?elese ea prea mare lucru auzind astfel de cuvinte. T?cu ?ns? o vreme, privind ?n urma lui Vā?kkai, al c?rei trup transparent ?l v?zu ?n sfar?it trecand pe lang? ea ?i ?naintand spre desi?urile p?durii.” ?i, la pas lent, ?i c-o mul?ime de ?ntreb?ri ?n cap, Mayar o urm?, c?ci… oricum: altceva ce face pe moment n-avea.

  ***

  ?ase luni dup? explozia grotei Nikkari, Dike ?i ?nso?itorii lui ajunser? ?n sfar?it la marginea p?durii Rophion. Astfel, ajun?i chiar lang? ea, ei inspirar? adanc aerul proasp?t al acelor locuri numite ?acas?” ?i zambir?, c?ci prea mult timp st?tuser? departe de acele locuri ?i prea mult suferir? f?r? a-i auzi a ei dulce cantare.

  ?Dar chiar ?i a?a, chiar de drumul ?sta mi s-a p?rut o eternitate, suntem totu?i aici. Acas?!” Spuse Fenrir fericit.

  ?Desigur c? da, fiule, c?ci nic?ieri nu-i mai pl?cut ca acas?!” Spuse Dike mandru ?i-?i odihni bra?ele pe umerii copiilor s?i, care-i zambeau ferici?i.

  Doar Calmac marai nemul?umit: ?iar mie asta mi se pare exagerare, c?ci… cum dracu s? te bucuri c-ai ajuns ?ntr-o alt? p?dure? Nu-i decat una ca toate altele. ?i… mi se pare ?i neru?inare s? spui cu toat? gura ?am ajuns acas?” cand i-ai luat pe al?ii de pe la casele lor ?i i-ai dus pe drumul pierzaniei. Nu crezi la fel?” ?l ?ntreb? el pe ghoulul din stanga lui.

  Acela ?ns? doar ?i ar?t? col?ii, semn c? prea ?ntrecuse el m?sura. Dup? care se ?ndep?rt? de Calmac, care bomb?nea ceva nepl?cut la adresa lui. T?cu ?ns? Calmac cand surprinse privirea plin? de repro? a Kalimērei, care se afla nu departe de el. Dar mai mult decat de frica ei Calmac t?cu cand z?ri chipul pruncului de cateva luni ce era ?n spatele Kalimērei, c?ci ea-l purta prins de ea c-o fa??, la fel cum obi?nuiesc femeile africane s?-?i poarte pruncii. Dar, chiar dac?-?i ?ntoarse el privirea de la ea ?i de la prunc, Calmac nu se lini?ti, ci marai printre din?i un abia auzit: ??i iar eu sunt de vin?,” dup? care se trase ?ntr-o parte.

  ?i comportamentul lui Calmac nu era de fapt ceva nou, ci ceva cu care to?i se obi?nuiser? deja, c?ci ?ncepuse el s? se comporte astfel dup? ce-l ?ntalnise pe spanul La??a ?n acea p?dure stranie. Numai c? Calmac p?rea s? nu fie con?tient de-a sa stranietate ?i mai ales c? ?ndeplinea ?ntr-un fel rolul M?rului Discordiei ?n grupul lor, c?ci mai mereu punea ceva la cale ca s?-i r?neasc? pe al?ii, la fel cum f?cea ce f?cea ?i b?ga zazanie printre ceilal?i. De aceea ?i se starneau adesea certuri ?i b?t?i ?n grupul cela ?i nu doar printre ghouli. Dar, chiar dac? Titanii erau con?tien?i de cine-i de vin?, preferar? totu?i s? ?treac? neobservat?” a lor preocupare ?i asta doar ca s? n-abat? un r?u mai mare decat acela asupra lor.

  Chiar ?i a?a ?ineau mereu un ochi pe Calmac, c?ci de la el la sigur nu ?tiai la ce s? te a?tep?i pan? la urm?. ?i, ?n timp ce-l tot analizau cu aten?ie, aflar? c? nu doar comportamentul lui era straniu, ci ?i al unora dintre solda?i. Dar… nu puteau ?n?elege din ce cauz? s? se fi ?ntamplat asta totu?i.

  Tres?rir? ?ns? ei cu to?ii ?i-?i luar? ochii de la Calmac, ?n clipa ?n care Fenrir ?i spuse vesel Sephirei: ?s? mergem! Azi trebuie neap?rat s?-?i ar?t a mea cas?.” Dup? care o prinse de man? ?i-o trase dup? el ?n adancul p?durii, nep?sandu-i defel de chicotelile ?i coatele ce-?i d?duser? ceilal?i la vederea ??ndr?znelii” lui.

  Doar ū?al murmur? melancolic?, v?zand dragostea tan?rului lup: ?Oh, ce ?i-i ?i cu tinere?ea asta! Nu crezi, Titane?” ?i privi la Island care-o privea pe sub sprancene, stand ?n dreapta ei. Ea ?ns?-?i ?ndulci ?i mai mult vocea, cochetand cu el: ?m? refer la faptul c? dac-am fi avut ?i noi mai mult timp pentru distrac?ie atunci, poate c? ?i n-ai mai fi avut mutra asta acr? acum.”

  Island ?ns? nici nu se sinchisi s?-i r?spund?. Doar scutur? din cap cu repro? ?i se ?ndrept? spre Dike care privea ca fermecat p?durea. ū?al ?ns? se stramb? ?n urma lui, chipurile ?n-ai decat s? m? ignori. ?tiu eu totu?i ce spun.” Strig? ?ns? ca din gur? de ?arpe cand Boor o ?n?f?c? de bra? s-o trag? dup? el spre p?dure: ?mai atent, frate! Doar nu tragi dup? tine o vit? acum! Sunt o fiin?? din carne ?i oase,” murmur? ea ?ntr-un final cu voce dulce. ?Una… slab? de fire de altfel!”

  ?Iar eu… un dragon de foc!” I-o tranti Boor. Dar ?n loc s?-i sl?beasc? funia de la ?ncheieturile mainilor, o apuc? ?i mai strans de bra? ?i-o trase dup? el, f?r? a atrage prea mare aten?ie plansetelor ei cum ?c-o doare.” ?i Boor nu se l?s? ?nduio?at de a ei ?durere,” tocmai pentru faptul c?-i aflase ?iretlicul, c?ci reu?ise ea odat? s?-l ?n?ele. Astfel, rugandu-l cu glas dulce s?-i dea voie m?car ?n noaptea ceea s? doarm? bine, Boor o dezlegase. ū?al ?ns? disp?ru ?n noaptea ceea, cand credea c? to?i dorm. Dar reu?i el totu?i s? pun? laba pe ea cu ajutorul lui Fenrir, care f?cea ce f?cea ?i-o ?mirosea” pe Titanida Minciunii de departe.

  ?i, cum fusese atunci pe cale s-o piard?, c?ci de-ar fi intrat ?n vreun parau sau lac ?n veci n-ar fi prins-o, Boor se jur? s? nu se mai lase ?n?elat de ea ?n veci. ?i avea de ce se teme, c?ci de ū?al reu?ea s? intre ?n ap? lua numaidecat o alt? form? ?i pe urm? caut?-i urma.

  Dar neiorl?iala lui ū?al p?ru impresionant? pentru ceilal?i, care-o priveau pe sub sprancene, c?ci nu ?n?elegeau ei ce tot se plange atata cand Boor nu fusese chiar atat de dur cu ea. ?i aceea?i ?ntrebare ?i-o punea ?i Nathaniel ?n acele clipe, stand cu ochii pe Titanida care se plangea de data asta Titanului Dike, cerand m?car de la el ?ndurare.

  Dintr-o dat? ?ns? tres?ri, cand Samaya-l prinse de bra? ?i-i spuse: ?s? mergem ?i noi! Locul ?sta cu adev?rat e impresionat. Astfel… am ?ansa s?-?i ar?t ?i eu a mea cas?, a c?rei frumuse?e nu poate fi comparat? cu nicio alt? frumuse?e din lume.” Dup? care fugi singur? spre p?dure, convins? fiind c? tan?rul o va urma cat de curand.

  De aceea ?i zambi Nathaniel, privind ?n urma ei. Dar, cand sim?i c?-l arde ceva pe ceaf?, privi ?n dreapta ?i-o v?zu pe Yellen privindu-l pe sub sprancene. De asta ?i-o ?ntreb? mirat: ?ce-ai cu mine?”

  ?Ce n-am cu tine mai bine zis,” ?i ?uier? fata printre din?i, ?c?ci… ori mergi de ceri mana fetei ori ui?i de iubirea ta ?n veci. ?i… nu te mai ?nvarti atata ?n jurul cozii, zambind atat de frumos lumii, c?ci nu faci decat s? dai ap? la moar? barfitorilor. Iar eu n-am s? permit barfe despre o fat? din cauza ta.”

  ?Barfe? Ce fel de barfe?” Se balbai Nathaniel.

  Yellen ?ns? cl?tin? din cap cu repro?. Apoi, ?ndep?rtandu-se, bomb?ni furioas?: ??sta chiar nu vede mai departe de lungul nasului.”

  ??i acum… cu ce-am gre?it?” Strig? el ?n urma surorii. Dar tres?ri iar cand Arion ?i puse o man? pe um?r. ??i tu tot s? m? cer?i ai venit?”

  ?Ba nu,” r?spunse Arion cu voce nevinovat?. ?Are cine s? te certe. Eu doar vreau s?-?i dau un sfat.”

  ?Sfat? Ce sfat?”

  ?S? nu pierzi timpul, frate, ori r?mai f?r? fat?! Iar ce ?ine de barfele alea: nu-s decat realitatea, c?ci de crezi tu c? s?ru?i fata pe ascuns ?i c-o ?ii de man? tot departe de al?ii atunci e?ti cu adev?rat prost, c?ci… ?tim cu to?ii despre asta. Doar tu ?i Samaya sunte?i atat de inocen?i crezand c? nu v? vede nimeni.” Dup? care Arion ??i v?zu de drum.

  ?n urma lui Nathaniel stramb? din nas, c?ci nu-i pl?cu lui s? afle c? ?tiau to?i despre secretul lui ?i-al Samayei. Dar decise s? se gandeasc? la asta mai tarziu, cand o v?zu pe Samaya la marginea p?durii, a?teptandu-l. De aceea ?i gr?bi pasul spre ea, doar maraind u?or la cei care-?i d?deau coate v?zandu-l ?ndreptandu-se ?ntr-acolo.

  ***

  Privind ca fermecat? ?n jur, la acea lumin? verde ce-i ?nconjura ?i ce p?rea s? izvorasc? de sus, Sephir murmur? ?n cele din urm?: ??i-i cu adev?rat superb. ?n special aceste lumini?e, de parc? ar fi licurici.” Tres?ri ?ns? auzind o superb? melodie ?n jur. De aceea ?i-?i privi ea cat de curand so?ul ?i-l ?ntreb?: ?iar asta? Ce-i asta?”

  ?Muzica de acas?,” spuse Fenrir, ?n timp ce privea ?i el ?ncantat la tot ce-i ?nconjura.

  ?Muzica de acas??” ?ntreb? Sephir ?ncurcat?.

  ?Da, a?a e. Iar aceast? muzic? e n?scut? din energia acestei P?duri, Sephir. ?i… aceast? muzic? se aude doar cand al ei adev?rat st?pan se ?ntoarce acas?.”

  ?Vorbe?ti despre maestrul Dike?”

  ?Despre cine altcineva, c?ci doar atunci cand tata se ?ntoarce pe aceste meleaguri cant? copacii.”

  ?Iar tu se pare c? ai mai auzit aceast? muzic? mai ?nainte.”

  ??i ai dreptate. Prima dat? am auzit-o cand tata a fost plecat ?n ?inuturile Nordice ca s? se ?ntalneasc? cu bunicul t?u Island. Pe atunci ?nc? tr?ia mama,” ?i Fenrir deveni dintr-o dat? trist.

  Sephir ?ns?, sim?ind melancolia punand st?panire pe el, ?i atinse fa?a, for?andu-l s-o priveasc? ?n ochi. ??i mai apoi? De cate ori ai mai auzit-o?”

  ?Doar o singur? dat? dup? aceea: cand m-am ?ntalnit prima dat? cu Baradar.”

  ?Dar… ai spus c? muzica se aude doar cand maestrul Dike se ?ntoarce acas?.” Spuse Sephir ?ncurcat?.

  ??i ai dreptate, c?ci atunci cand m-am ?ntalnit eu cu Baradar a fost cand Samaya a luptat cu acea Mayar ?i-a fost adormit? pentru mult? vreme. Anume atunci tata, dup? sfatul avut cu b?tranii neamului nostru, a aburcat-o pe Samaya ?n spate ?i-a mers iar ?n ?inuturile Nordice. De data aceea s-a ?ntalnit cu regina Inlan Diar. ?i, ?mpreun?, au adus-o pe Samaya ?n sim?iri cu ajutorul Izvorului Puterii.”

  ?Hm, asta e deja ceva ce n-am ?tiut.”

  ?Nici eu dac? sincer,” spuse Fenrir zambind, iar asta o f?cu pe Sephir s? fie ?i mai ?ncurcat?. ?Doar… am aflat de la Arion asta. Mult mai tarziu dup? acea ?ntamplare, c?ci probabil c-a sim?it c? vom fi nevoi?i s? ne ?ntoarcem aici.”

  ?Chiar ?i a?a, Fenrir, eu ?in minte c? voi a?i venit la Palat la cateva luni dup? ?ntamplarea din Poiana Umbrelor. De ce totu?i spui c? maestrul Dike ?i Samaya au fost ?i mai ?nainte la Palat?”

  ?Dar eu n-am spus asta, Sephir. Am spus doar c-au fost pe Muntele Fricii, nu c? au fost la Palat, c?ci acel izvor, cel al Puterii, nu se afl? ?n Palatul de Ghea??!”

  ?Iar tu de unde ?tii unde se afl? Izvorul Puterii? L-ai v?zut ?i tu cumva?”

  ?Ba nu. Doar am auzit despre asta. ?i, din cate mi-a spus Arion, doar doi ?tiu unde se afl? acel Izvor: Titanul Island ?i bunica ta, Inlan Diar!”

  ??i ai dreptate, c?ci din cate mi-au spus, e mai bine ca lumea s? nu ?tie unde se afl? acel Izvor, c?ci cel care-l g?se?te nu viseaz? apoi decat la putere.”

  ?Ceva care de altfel nu m? mir? deloc,” r?spunse b?rbatul, dup? ce se a?ez? pe r?d?cina aerian? a unui copac secular. Apoi se lipi cu spatele de-al copacului trunchi ?i ?nchise ochii.

  Acea inocen?? v?zut? la el, cel care deveni dintr-o dat? copil ?n pielea adultului, o f?cu pe Sephir s? zambeasc?. Dup? care ea se apropie de el ?i, a?ezandu-i-se ?n poal?, ?l s?rut? dulce pe buze. ??tii,” ?i spuse ea so?ului, ?e atat de pl?cut s? simt cum curge energia vie?ii prin ale tale vene. De parc? ar fi Puterea luat? din acel Izvor.”

  Asta-l f?cu pe Fenrir s? rad?. Apoi, prinzand-o ?n bra?e, ??i lipi fruntea de a ei ?i st?tur? astfel timp de cateva clipe. Abia ?ntr-un tarziu ?i spuse: ?de fapt e din cauza c? mi-a fost atat de dor de acest loc, c?ci doar aici m? ?ncarc pe deplin cu energie.”

  Sephir surase auzindu-l vorbind astfel. ?i, privindu-l, ?l g?si ?ntr-adev?r extrem de calm ?i atat de frumos, sc?ldat de acea lumin? sfant?, verde. ?E din cauza c? aici e?ti din nou copil, Fenrir. E din cauza c? e?ti acas?.”

  ?A?a ?i e,” spuse el f?r? s? deschid? ochii. ?Iar cu tine al?turi cu adev?rat m? simt aici acas?,” dup? care-?i lipi fruntea de pieptul ei ?i inspir? adanc al ei parfum, c?ci avea dreptate cand spunea c?-i acas?… doar c? se referise el la bra?ele ei.

  ***

  Mergand agale pe-o aleie larg?, cu copaci seculari de-o parte ?i de alta, Nathaniel privi ca fermecat ?n jur. ?i, v?zand ?i el acea lumin? verde ?i licuricii, mai ales auzind acea pl?cut? muzic? ?n jur, b?rbatul ?ntreb?: ??i totu?i, Samaya, ce loc e asta?”

  Tan?ra ?ns? nu-i r?spunse dintr-o dat?. Ea doar se opri locului, ?nchise ochii ?i inspir? adanc al locurilor parfum. Apoi, ?l privi iar pe b?rbat ?i-i spuse vesel?: ??sta e cunoscut ca fiind drumul spre Raul P?catelor, un loc pe care de altfel l-am colindat adesea fiind copil. Iar ce ?ine de aceast? lumin? verde - nu-i decat energia pur? n?scut? din inima P?durii Rophion. Ca ?i muzica pe care-o auzi acum: e muzica de ?bun venit acas?.”

  De asta ?i surase b?rbatul: ?iar eu am crezut c?-i din cauza ta,” glumi el. ?Dar se pare c? nu-i decat magia locurilor.”

  ?Chiar dac? ai spus-o ?n glum?, tot exist? o s?man?? de adev?r ?n ale tale cuvinte,” ceea ce-l f?cu pe Nathaniel s-o priveasc? pe sub sprancene, crezand c?-?i b?tea joc de el. Fata ?ns?, deloc deranjat? de acea privire spuse: ?e energia de care-mi fusese dor, Nathaniel, c?ci doar aici sunt locurile pe care le cred cele mai frumoase - acas?.”

  ??i nu-i ?ntampl?tor al t?u dor,” r?spunse b?rbatul melancolic. ?Pan? la urm? a?i fost pleca?i pentru mult? vreme de aici.”

  ?Sunt mai mult de 13 ani deja. Chiar ?i a?a, faptul c? uitasem cum arat? aceste locuri mi se pare ru?inos.” Apoi privi melancolic? ?n jur.

  Tres?ri ?ns? cand b?rbatul se apropie de ea ?i-i atinse b?rbia, for?and-o s?-l priveasc? ?n ochi. Dar mai mult o uimir? ale lui cuvinte: ?ba nu-i ru?inos, Samaya, s? ui?i lucruri m? refer. E ru?inos doar atunci cand ignori acele lucruri.”

  ?Cand le ignor? La ce te referi anume?”

  ?Nu m? referisem c? tu le ignori, ci lumea ?n general, c?ci atunci cand noi ne prefacem c-am uitat binele f?cut nou?, c?ut?m de fapt s? distrugem lumea ca s? ne fie tot nou? bine. ?n special m? doare s? v?d c? distrugem natura ?i-a ei putere ?i asta doar pentru a demonstra altora c? suntem mai puternici decat ea.” Dup? care-i prinse mana ?ntr-a lui ?i, la pas m?runt, ??i continuar? drumul unul lang? altul. ?Chiar ?i a?a, sunt sigur c? natura se va r?scula ?n cele din urm?. Iaca atunci… mul?i din cei ?puternici” o s? cad?, iar ea, natura, va redeveni din nou st?pan? pe lume.”

  ?Sunt de aceea?i p?rere. Dar totu?i e straniu.”

  ?Ce anume?”

  ?M? refer la lipsa magiei, a speciilor sau chiar a oamenilor. De exemplu mie mi-ar fi greu ?tiind c? nu mai exist? Titanii sau c? Via?a ?i P?rintele Haos au fost da?i uit?rii. Precum n-a? putea tr?i, cred, f?r? s? ?tiu c? Yggdrasil exist?.”

  ?Poate c? ai dreptate crezand asta. Eu ?ns? cred c? dac? ei vor disp?rea ceva ?n locul lor la sigur o s? apar?. Vorbim pan? la urm? de echilibru. La fel cred c? n-o s? dispar? chiar totul. Doar… o s? aib? un alt rol ?i-un alt nume.”

  ?Precum?”

  ?Precum…,” spuse Nathaniel ganditor. ?S? lu?m de exemplu Titanii: dac? ei dispar oamenii o s? inventeze al?ii ?n loc, c?ci oamenii au nevoie de credin?? ?i s? ?tie c? cineva-i protejeaz? de sus. De aceea vor ap?rea al?i Titani ?n locul lor. Sau poate Zei, la fel cum e Zeu Boor. Numai c? ace?ti Zei, cred eu, o s? aib? o mai strans? leg?tur? cu natura.”

  ?Nu ?tiu, Nathaniel, poate ai dreptate. Dar totu?i: pentru mine ar fi ciudat. ?i, dac? sincer, nu vreau s? m? gandesc prea mult la asta.”

  ?De ce?” ?ntreb? b?rbatul mirat, oprindu-se ?n loc ?i privind-o.

  ?Pentru c? sunt atatea lucruri la care s? m? gandesc, ?n loc s? irosesc timpul cu ?ntreb?ri despre ce va fi. ?i…”

  Deodat? ?ns? t?cu, sim?ind buzele b?rbatului lipindu-se de ale ei, de parc? ar fi pecetluit acele cuvinte ?n interiorul ei. ?i Nathaniel f?cu asta, o s?rut?, doar ca s? nu-i dea voie s? se afunde iar ?n ganduri, a?a cum sim?i el c? era ea pe cale s? fac?. Iar acel s?rut sfant ?nsemn? pentru el a sa confesiune de dragoste, c?ci o prefer? ?n locul gandurilor ?i triste?ii fetei.

  Dar, spre marea lui uimire, Samaya nu fugi de data asta, sim?ind al lui s?rut. Din contr?: ea se lipi de pieptul lui, ??i ?ncol?ci bra?ele ?n jurul taliei lui ?i se dedic? complet acelui s?rut. Apoi, dup? o scurt? o vreme, ea deschise ochii ?i privi la fa?a b?rbatului pe care o g?si atat de frumoas? ?n acele clipe. Dup? care zambi ?i spuse: ?iar dup? un s?rut e timpul ?i pentru un pic de magie.”

  B?rbatul ?ns? o privi un pic ?ncurcat. ?Magie? Precum?”

  ?Doar… s? spunem c? mi-am adus aminte de primul nostru s?rut.”

  Nathaniel surase. De aceea ?i-l privi ea pe sub sprancene. Iar el, v?zand c? era pe cale s? se supere pe el, se gr?bi s? se justifice: ?doar… ?nc? nu-mi vine s? cred c? ai confundat atunci grija mea cu ?ncercarea de-a te s?ruta.”

  ?Eu doar…,” spuse Samaya ?ncurcat?, ?confundasem al t?u s?rut cu al unui… cerb.”

  Fu randul lui Nathaniel s-o priveasc? ?ncurcat. V?zand-o ?ns? c? vrea s? plece de lang? el, o prinse de man? ?i-o trase spre el. Dup? aceea-?i ?ncol?ci bra?ele ?n jurul ei ?i-o privi cu dragoste, spunandu-i: ?iar eu m? bucur c? am fost eu atunci ?i nu un cerb. ?i… cred c-am min?it atunci spunandu-mi c? nu mi-a pl?cut, c?ci…,” chicoti ?ns? dintr-o dat? cand sim?i degetele Samayei provocandu-i fiori pe piele ?n timp ce-l gadila. De aceea ?i-i spuse ?n timp ce se foia pe loc: ??nceteaz?!”

  ?De ce? A?a e mai vesel!” Dup? care ea se trase un pic ?n spate ?i-l privi cu ?iretenie.

  Asta-l f?cu pe b?rbat atent. ?Ce pui la cale?” O ?ntreb? el, f?cand ca?iva pa?i spre ea.

  ?Eu ce pun la cale?” ?ntreb? fata cu glas juc?u?. ?Doar… prinde-m? dac? po?i!” ?i-o zbughi spre rau cat de repede putu.

  Voio?ia ei ?l f?cu pe b?rbat s? se simt? atat de bine. Apoi, v?zand c? ea era departe deja, fugi dup? ea, c?ci vorba ceea: mai bine s? tr?ie?ti din plin dragostea la tinere?e, care nu-i decat un cal n?r?va?, decat s-o regre?i la b?trane?e, c?ci… libertatea ?i pl?cerea ce-o sim?i ?n piept, atunci cand ?l ?ii pe cel pe care-l iube?ti ?n bra?e, nu se compar? cu nimic: nici chiar cu puterea avut? ?n timp ce stai pe tronul lumii.

  ***

  Furi?andu-se pe lang? copaci, Parca se apropie tot mai mult ?i mai mult de ie?irea din p?dure. ?i nu se opri decat atunci cand putea vedea atat de clar locul ?n care Nathaniel ?i Samaya se harjoneau ?n apa raului. Dar, de?i-i vedea clar, razand ?i bucurandu-se de via??, Titanida ranji, c?ci pl?cerea lor era ceva ce nu-i era pe plac ei.

  De aceea ?i murmur? ea ?ntr-un final: ?n-ave?i decat s? v? bucura?i de via??, dragii mei. ?n Raul P?catelor. Dar… va veni ziua cand ve?i ?mbr??i?a dezam?girea. ?i atunci… da… eu voi avea la sigur puterea ?n mainile mele.” ?i ?ncepu a rade ?n barb?, fericit? s? vad? c?-i reu?ise al ei plan: cel de-ai readuce pe Rophioni acas?, ?n locul ?n care trebuia s? aib? loc Profe?ia, a?a cum credea Parca.

  Apoi, cand crezu ea de cuviin??, ?ntoarse spatele acelui loc ?i se afund? ?n p?dure. Dar, ?n timp ce pleca de acolo, decise s? fie invizibil?. De aceea ?i-?i puse gluga pe cap. Dar ?n loc s? dispar? cu totul, deveni transparent?, a?a cum se ?ntampla doar ?n acea p?dure, chiar dac? nu era Parca con?tient? de ce se ?ntampla asta sau de ce anume acolo.

  La fel nu fu con?tient? de faptul c? nu fusese singur? acolo, spionandu-i pe cei doi ?ndr?gosti?i. Ea doar plec?, f?r? a se uita ?n urm?, c?ci de-ar fi privit ?n urm?, m?car pentru o clip?, ar fi v?zut-o pe Yellen urcat? ?ntr-un copac ?i spionand-o anume pe ea.

  ?i, ?n clipa ?n care Parca disp?ru la orizont, Yellen ?i permise lui Accu s? se desf??oare de pe a ei man?, ca mai apoi s? se prind? bine de o creang? groas?. ?i, cand fu sigur? c? n-o s? se r?neasc?, se arunc? ?n jos de pe acea creang?. De c?zut c?zu ?ns? lin, sus?inut? bine de Accu. Apoi, cand t?lpile ei atinser? p?mantul, fata se uit? spre rau. ?i, v?zand veselia celor doi tineri ce continuau s? se joace cu apa, spuse:

  ??i totu?i, Parca, te ?n?eli amarnic de crezi c? planul ?i-a reu?it. De ce? Pentru c? Via?a are alte planuri ?i nu coincid deloc cu ale tare. Dar… s? te l?s?m s? visezi o vreme. A?a dezam?girea va fi mai puternic? decat oricand.” Dup? aceea, punandu-?i gluga mantiei pe cap, Yellen se pierdu printre copaci, ?ndreptandu-se spre Est, acolo unde se afla de fapt ?i tab?ra Rophionilor.