Plimbandu-se agale pe acea potec? nu prea larg? dintre ai s?i lupi ?i Yātrīkare, Colte se tot uita ?n stanga ?i-n dreapta, ar?tandu-?i col?ii ?i maraind, ?Ur?sc eu locurile astea! Prea pu?in aer de respirat!” Dup? care, ?nchizand pentru cateva clipe ochii, adulmec? aerul.

  Ka?ka?, care era la doar doi pa?i ?n spatele lui, ?l privi crucit?. Chiar ?i a?a, decise s? ?ntrebe, ?La ce anume te referi?” V?zand ?ns? c? el t?cea, privi ?i ea ?n aceea?i direc?ie ca ?i el. Doar c? ea nu vedea nimic din ceea ce p?rea s? vad? Colte.

  Apoi, cand lupul marai, ?La tot ?i la nimic ?n concret,” Ka?ka? ?l privi iar??i. Dar, ?n loc s?-?i continue gandul, Colte porni s? se plimbe pe acea potec?, la pas lent. Ka?ka? ?ns?, ?n?elegand c? nu degeaba ac?iona Vanamarul astfel, decise s?-l urmeze, c?ci era convins? c-o s? spun? el ceva mai mult decat deja spusese. ?i avu dreptate, c?ci, la nici dou? minute dup? aceea, Colte murmur?, ??n special ur?sc faptul c? trebuie s? a?tept?m iar ordine.”

  ?Asta era,” gandi Ka?ka?, ranjind. Dar, ?n glas, spuse, ??i totu?i ?tii c?-i absolut necesar s? a?tept?m de data asta, Mūlai. F?r? ajutorul promis nu putem noi ?nvinge du?manul.”

  Mūlai ?ns?, dup? ce se opri locului, ?ntoarse capul spre ea. ?i, ar?tandu-i col?ii, semn c? nu era deloc fericit cu acea explica?ie, spuse, ??i… crezi c? ajutorul acelui lenos de Titan al groazei o s? ne ajute la ceva?”

  ?Desigur,” spuse Ka?ka? sigur? pe sine. ?De altfel, Tikil e singurul ?n stare s-o ?ngenuncheze pe Inlan Diar. ?i, de el face asta, atunci nu doar c? vom avea control deplin asupra Pā?i Makkal-ului, dar ?i ?ntreaga putere ascuns? ?n Regatul Ghe?ii. Ceva indispensabil pentru noi de altfel. Mai ales acum c? pantera Accam Ku??u nu mai e pe acest p?mant.”

  Colte ?ns? ranji. Apoi, continuandu-?i drumul, spuse, ?Nu ?tiu cat de disp?rut? e p?c?toasa ceea de panter?, dar simt totu?i c? cineva ne sufl? ?n ceaf? de la o vreme ?ncoace. De altfel e ?nc? aici. Urm?rindu-ne cu foarte mare aten?ie.” ?i, ?ntorcand ni?el capul, f?r? s? se opreasc?, Colte z?ri acea umbr? fumurie, dar totu?i neclar?, ?n spatele lor.

  Extrem de mirat? s? aud? astfel de cuvinte din gura Vanamarului, Ka?ka? se ?ntoarse ?i privi ?n aceea?i direc?ie. De v?zut nu v?zu ?ns? pe nimeni, de?i analiz? cu mare aten?ie ?ntinsurile Campiei Viteazului. De asta ?i stramb? din nas la un moment dat ?i privi chiora? la Colte, crezand c? acela ??i b?tea joc de ea. Dar, ceva adanc ?n interiorul ei, ?i spunea totu?i c? Vanamarul nu min?ea ?i la fel nu-i era lui defel a joac?.

  Chiar ?i a?a, decise totu?i s? nu-i dea de ?n?eles lupului c? nu ?n?elege despre ce vorbe?te. De aceea ?i-l ?ntreb? oarecum ?n joac? pe Colte, ??i… de mult ne urm?re?te ?la?”

  Colte, de?i ?n?elese prea bine joaca lui Ka?ka?, decise totu?i c? nu era momentul s? se ia la har?? cu ea. ?i r?spunse totu?i pe un ton ar??gos, ?Da. De la grota ceea ?mpu?it? a lui Ahi ?i a vulpilor ro?ii. ?i, dac? sincer, st? ?n acela?i loc de cand ne-am instalat noi tab?ra pe aceast? campie. De altfel… nu-i singur.”

  Asta chiar c? fu straniu pentru Ka?ka?. ?i, tres?rind, ?l privi ?int?, ?Cum nu-i singur?” ?ntreb? ea pe un glas r?stit. ?Vrei s? spui c? a mai adus pe cineva cu el?” Dar, v?zand c? lupul doar o privea chiora?, semn ?Tu chiar e?ti proast? sau te prefaci?!” Ka?ka? privi ?n alt? parte ?i ?ncepu iar a analiza acea campie ?n lung ?i ?n lat. ?i chiar c? avea de ce s? cerceteze totul cu mare aten?ie, c?ci… una era o fantom? ciudat? dup? ei ?i cu totul alta ca dou? ar?t?ri s? le sufle ?n ceaf?. Dar, nev?zand totu?i pe nimeni, se ?ncrunt? ?i privi iar la lup. ?Asta da-i ciudat. Nu v?d pe nimeni. ?i nu pot ?n?elege defel ce mama naibii se ?ntampl? ?i de ce nu le v?d ?i eu.”

  Colte ?i spuse cu ironie, ?O fi pentru c? ?mb?trane?ti ?i-?i pierzi vederea?” V?zand ?ns? c? Ka?ka? era pe cale s?-i sar? ?n carc? ?i s? se r?fuiasc? cu el pentru acea batjocur?, se urni din loc s? nu-i dea prea mult timp de gandit, c?ci ?tia prea bine c? cu cat gandea Ka?ka? mai mult cu atat ajungea s? fac? cate o prostie. Dar, mai mult decat prostia conduc?toarei Yātrīkarelor, ?l sup?ra a?teptarea. ?i era cu adev?rat c?tr?nit, sim?ind c? stand pe loc ?l ucidea lent, dar sigur pe din?untru. La fel ?l deranja faptul c? de?i putea vedea acei doi intru?i nu putea face nimic ?mpotriva lor sau s? le alunge de acolo, iar asta ?nsemna c? al lor plan putea fi descoperit ?n cele din urm?.

  La final ?ns?, s?tul s? tot umble aiurea ?i f?r? rost, Vanamarul se a?ez? chiar ?n mijlocul acelei poteci. ?i, maraind u?or, ??i a?inti privirea ?n fa??. Astfel v?zu clar conturul unei siluete transparente, dar care era cumva format? din aer alb ?i nu negru ca cel din spate. De aceea ?i murmur? el ?ncurcat ?ntr-un tarziu, ?Una alb?, alta neagr?.”

  ?Magia Alb? ?i Neagr??” Se gr?bi Ka?ka? s? ?ntrebe, dup? ce se opri ?n dreapta lui.

  Vanamarul scutur? ?ns? din cap c? nu. ?Ambele se ocup? cu magia neagr?. Doar c?-s din tabere diferite. Cel pu?in ?n acest r?zboi ce se apropie o s? fie.”

  Ka?ka? ranji ironic. ??i asta cum o mai ?tii? Le-ai ?ntrebat?”

  ?Da. Ba chiar ?i la o mas? cu ele am stat: mancand ciolane fripte ?i ciocnind cate o cup? de vin ca Titanii,” ?uier? Colte printre din?i, privind-o chiora?. Apoi, cu adev?rat sup?rat, ?i spuse, ?Nu fi proast?, Ka?ka?. Sau ce, de la atata a?teptat, ?i s-au dat peste cap sim?urile ?i nu-?i func?ioneaz? cum trebuie? Ale mele ?ns? func?ioneaz? perfect. De asta ?i spun ce spun. De altfel… a naibii senza?ie nepl?cut? ce o am ?n stomac. De parc? mi l-ar strange ?ntr-o menghine. Asta deja nu-mi place, c?ci mereu cand simt asta ceva r?u ni se ?ntampl? nou?.”

  Ka?ka? t?cu o vreme. Apoi, punandu-se ?n pirostrii, privi ?i ea ?n aceea?i direc?ie ca ?i Colte. Dar, spre deosebire de lup, ea continua s? n-o vad? pe acea fantom? alb? din fa?a lor. Chiar ?i a?a ?ntreb? ?ntr-un final, ?n ?oapt?, ??i… ce-ar trebui s? facem? Nu cred c? ne serve?te la ceva stand pur ?i simplu pe loc ?i dandu-le ?stora ?ansa s? ne atace.”

  Mūlai ?ns? scutur? din cap cu repro?, ?Tu chiar c? e?ti proast?.” Apoi, maraind ?i el la fel ca ?i Ka?ka?, c?reia nu-i pl?cuse defel tonul lui, lupul ?i spuse, ?Tu chiar crezi c? ??tia doi sunt aici ca s? ne atace? Ba bine c? nu. Sunt iscoade. De asta-s aici: s? vad? ce facem noi. Dar… probabil c? vom ?i lupta pan? la urm? cu ei.”

  ??i mai ziceai de mine c?-s proast? ?i vorbesc ?n dodii,” bomb?ni Ka?ka? furioas?. Dup? care se a?ez? al?turi de lup.

  Colte ?ns? o privi pe sub sprancene, ?Pan? la urm? n-am zis eu ceva diferit de mai ?nainte. De ce? Pentru c? m? refer c-o s? lupt?m cu ei mai tarziu ?i nu acum cum sus?ineai tu. ?i, ca s?-?i explic ce se ?ntampl? c? v?d c? habar n-ai, ??i spun doar atat: sunt doi diavoli ambii. Atat cel negru din spate, cat ?i asta din fa??. Dar, spre deosebire de cel negru, care chiar c?-i r?u dus cu capul, asta din fa?? pare mai chibzuit?. ?i… nu-? de ce am impresia c?-i mai mult cu ochii pe cel negru, decat pe noi.”

  ?De ce crezi asta?” ?ntreb? Ka?ka?, privind ?ntai ?n fa?? ?i apoi ?n spate. Dar, nici de data aceea, nu v?zu nimic.

  Mūlai avea dreptate ?ns?: fantoma cea alb? chiar era cu ochii pe cea neagr?. Dar, ceea ce nu ?tia Vanamarul, era c? cea alb? nu era decat Anaya. La fel, spre deosebire de fantoma lui Ian Gyar, silueta Anayei era mai bine conturat?. Dar nu asta era importat, ci ?ngrijorarea v?zut? ?n ochii ei, c?ci, de?i vedea neclar acea siluet? fumurie, ce p?rea mai mult o mazg?leal? cu cerneal? mult amestecat? cu ap?, sim?ea ceva straniu ?n piept. De altfel sim?ea furnic?turi pe tot corpul, ?n timp ce privea la el. Dar, ?n?elegand ?ntr-un final c? fiind acolo n-o s-o ajute la nimic, mai ales c? Vanamarii ?i Yātrīkarele st?teau ?nc? pe loc ?i nu era clar ce a?teapt?, decise s? plece.

  ?nainte s? plece ?ns?, Anaya mai arunc? o privire spre silueta fumurie a lui Ian Gyar. Astfel ?i v?zu ochii sc?p?rand, semn c? prezen?a ei acolo reu?ise cumva s?-l ?nfurie. Chiar ?i a?a, ?i ?ntoarse ?ntr-un final spatele ?i se gr?bi spre p?dure.

  O v?zuse plecand ?ns? nu doar Colte. La fel ?i Ian Gyar. Acela ?ns? spuse, ?Va veni ?i randul t?u, fantom? cu inim? uman?,” doar cand Anaya era deja ?n p?dure ?i nu-l putea auzi. Apoi, maraind fiecare cuvant cu ur?, ad?ug?, ??i cand o s? vin? randul t?u, b?tran? vulpe, o s?-mi dai ?ansa s? sug fiecare pic?tur? de energie a vie?ii r?mas? ?n tine. Astfel o s? am ?ansa s? revin la via??. ?i iaca atunci o s? am eu destul timp s? m? r?zbun pe to?i cei care m-au folosit ?i m-au crezut un prost, luand tot ce-am dat, dar dandu-mi nimic la schimb. ?i atunci… atunci, da: toat? lumea va ?ti cine a fost Regele-?arpe cu adev?rat.”

  T?cu ?ntr-un final cand Colte ?ntoarse capul spre el ?i-l privi timp ?ndelungat. Era ?ns? sigur c? Vanamarul n-auzise ce spusese el. Dar, de?i avea dreptate ?i Colte nu auzise ce el spusese, gre?ea totu?i Ian Gyar gandind c? lupul nu-l vedea, c?ci ?l v?zu clar Vanamarul pe Ian Gyar stand cu ochii pe p?dure ?i pentru mult? vreme.

  Dintr-o dat? ?ns?, cand se sim?i un aer al naibii de rece ?n jur, curent de aer ?nso?it de-un vant puternic, lupii se zgribulir?. ?i, ar?tandu-?i col?ii, ?nchiser? ochii s? nu le nimereasc? ?n ochi acel praf ridicat ?n aer. Dar nu doar praful se zbenguia ?n cercuri manat din urm? de vant, ci ?i silueta de fum al lui Ian Gyar fu dispersat?, fiind astfel ?alungat” de acolo.

  Colte ?ns?, de?i v?zu c? ambele siluete nu-i mai urm?reau, ?tia clar un lucru: c? cel cu vantul nu era de partea lor ?i nu din cauza asta-l alungase pe cel cu silueta neagr? de acolo. Apoi, ridicandu-se ?n picioare ?i ?ntors cu fa?a spre locul unde st?tuse Ian Gyar mai ?nainte, Vanamarul adulmec? aerul cu ochii ?nchi?i. Astfel ?i fu dat s? aud? ?i atat de clar ?uieratul acelui vant, semn c? era ?nfuriat. Dar, de?i sim?ea asta Colte ?i c? poate ar fi trebuit s? tac?, el totu?i spuse, ?E?ti tu, Kirivas (criv??)? Te-ai trezit? Se pare c? da. ?i la fel se pare c? ne va fi vesel cu tine al?turi de noi.”

  Numai c?, de?i Colte p?rea senin, ?tia el sigur c? Kirivas nu era de partea lui. Cel pu?in gandea astfel. De aceea ?i-?i ar?t? col?ii ?ntr-un final: nu era ?ns? clar cui ?i ar?tase Colte col?ii - vantului sau ranjise de pl?cere la un gand ce-l avuse. Avea ?ns? acea campie s? afle cat de curand, c?ci, ?n timp ce vantul ?i colinda ?ntinsurile, Campia Viteazului se zgribuli ?i ea, sim?ind acea r?ceal? t?ind pan? la oase.

  ***

  Sunetul unui corn, ce r?suna insistent, str?b?tu ?n goan? mare v?ile ?i campiile Muntelui Fricii. Astfel, ?n goana lui nebun? peste ?ntinsuri, acel sunet de corn ajunse ?i ?n fa?a grotei lui Coallar. Acolo, fa?? ?n fa?? cu grota, st?teau ?i a?teptau ?n t?cere Ahi, Alena ?i Inmar.

  Ce a?teptau ?ns?, nu era clar. Doar st?teau to?i trei cu ochii pe grot?. ?i, ?n timp ce a?teptau t?cu?i, fiecare din ei se ?ntreba ?n mintea lui ce era de f?cut. De aceea ?i-?i ?nchise Ahi ?ntr-un final ochii. ?i, cu capul u?or plecat, form? o bil? neagr? deasupra palmei drepte.

  Alena ?i Inmar, v?zand ce f?cea Ahi, se privir? timp de cateva secunde. Apoi, cand ?n?eleser? c? din priviri n-o s?-?i spun? prea multe una alteia, privir? iar ?ntunecimea grotei. Acolo ?ns? era atat de lini?te c? li se p?rea chiar straniu, c?ci, din cate aflaser? de la Mayar, Coallar obi?nuia s?-?i p?zeasc? bine grota ?i c? anume el le atacase nu demult pe Bestla ?i Samaya cand veniser? s?-l viziteze.

  Nu gre?eau de altfel gandind c? acel loc era ciudat. De aceea probabil ?i nici nu tres?rir?, ci doar privir? ?n spate, cand auzir? un fo?net dintr-acolo. Dar, chiar dac? nu erau siguri de ce se putea apropia de ei, Ahi le spuse celor dou?, ?uierand cuvintele printre din?i, ?Nu mi?ca?i! Indiferent de ce se apropie!”

  Vulpile, avand ?ncredere ?n instinctul Magului, d?dur? doar din cap c? ?n?eleser?. Apoi, ?n timp ce ele continuau s? priveasc? ?int? spre locul de unde auziser? zgomotul, Ahi ?ntoarse spatele acelui loc ?i privi iar grota. Pentru scurt? vreme doar. Pe urm? privi la sfera pe care o crease. ?i, datorit? puterii ochilor lui, ?n interiorul acelei sfere, se v?zur? cat de curand curen?i de aer, desenand cercuri perfecte, ca mai apoi s? ?nceap? a se mi?ca ?n spiral?. Ritmul de mi?care al acelor curen?i era totu?i impresionant, mai ales c? nu d?dea gre? formand acea spiral? din interiorul sferei.

  Asta ?ns? ?i d?du ?ncredere lui Ahi, c?ci el era sigur c? ceva ciudat se apropie. De ce? Pentru c? de fiecare dat? cand sfera sa avea acea form? de spiral? a curen?ilor, el era atacat. ?i nu d?du gre? nici de data aceea gandind astfel, c?ci, secunde doar dup? aceea, se auzi zgomot de copite lovind pietrele ?ntalnite ?n calea lor.

  Era un mistre? s?lbatic cel care se apropia. ?i, ?n timp ce gonea nebun ?n susul acelei pante nu prea abrupte ce ducea spre intrarea ?n grota lui Coallar, mistre?ul puf?ia asurzitor, fapt pentru care Alena ?i Inmar se ?ncruntar?. Dar, de?i ele crezuser? c-o s? le atace anume pe ele, considerandu-le mai slabe, mistre?ul se ?ndrept? ?nspre Ahi.

  De lovit nu reu?i ?ns? s?-l loveasc?, c?ci Ahi, sim?indu-l venind din spate, chiar dac? nu se uita la el, s?lt? ?n ultimul moment ?n sus, iar mistre?ul intr? ?n grot? ?n acea goan? nebun?. Astfel, plutind la cam 1.5 metri deasupra p?mantului, Ahi privi sfera din mana lui. ?i, cand z?ri ?n sfar?it chipul acelui mistre? reflectat pe suprafa?a sferei, ranji, ?Exact ca cel care le-a atacat pe cele dou? prin?ese de ghea??. Interesant.” Dup? care, strangand sfera ?n man?, Ahi cobor? cu picioarele pe p?mant.

  Privi ?ns? cat de curand c?tre Alena cand ea le spuse, ?E posedat.” Apoi ea le ar?t? cu capul s? priveasc? ?ntunecimea grotei, acolo unde se vedeau doi ochi ro?ii, sc?p?rand, asemeni c?rbunelui ?ncins.

  ?De altfel nici nu m? mir?,” murmur? Ahi, ranjind. ?La a?a ceva m?ritul Coallar e expert. La trucuri ieftine m? refer, c?ci altele nu ?tie s? se apere. Cum nu de altfel, cand cainele Mannar nu mai e prin preajm? s?-l apere?!” Dar, de?i spusese ce spusese cu batjocur? ?n glas ca s?-l provoace pe al s?u tat? ?i s?-l scoat? din barlog, era extrem de lini?te ?n jur.

  Asta-l f?cu s? se ?ncrunte, c?ci… era totu?i ceva nea?teptat. Mai ales ?tiind c? Coallar nu pierdea nicio ocazie s?-l pedepseasc? pentru ceva. ?n acele clipe ?ns? t?cea ?i st?tea ascuns. Dar, ?n clipa ?n care v?zu c? mistre?ul se ?ndrepta iar spre el, la pas lent, surase, ??i totu?i nu m-am ?n?elat.”

  ?Cu ce?” ?l ?ntreb? Inmar, f?cand doi pa?i spre el. Se opri ?ns? cand Ahi-i f?cu semn s? stea locului.

  Apoi, ranjind, Ahi spuse, ?C? al meu t?tic n-o s? stea cuminte ?i c-o s? m? pedepseasc? pentru cuvintele ?ndr?zne?e de mai ?nainte. De asta ?i ?i-am spus s? stai locului, c?ci ?sta nu-i dup? voi.”

  ?Chiar ?i a?a, frate, cum po?i sta atat de calm, ?tiind c? te poate ataca sau s? ne atace pe noi ?n orice moment?” ?ntreb? Inmar speriat?.

  Ahi ?ns? rase, ?Pentru c? ochii acestei fiare vorbesc. ?i atat de clar de altfel. Nu-i a?a, Coallar?”

  Regele Coal nu r?spunse nici de data aceea. Doar mistre?ul ??i mi?c? lent capul dintr-o parte ?ntr-alta, de parc? i-ar fi amor?it gatul. Apoi, lovind de cateva ori cu copita ?n p?mant, animalul puf?i fioros pe n?ri. ?i, la cateva secunde dup?, se auzi glasul lui Coallar, ??i nici nu ?tii cat? dreptate ai, fiule! La fel cum e o mare surpriz? s? te v?d aici. Dup? atatea milenii.”

  ?Nici chiar atat de multe,” spuse Ahi cu v?dit? batjocur? ?n glas. ??i… chiar dac? am impresia c? e?ti tu ?fericit” s? m? vezi aici, ??i spun doar atat: nu la fel simt ?i eu.”

  ??i totu?i e?ti aici. De ce?” ?i mistre?ul ??i a?inti ai s?i ochi ro?ii ca focul ?nspre Ahi.

  Acela ?ns?, jonglang cu a sa sfer? neagr?, spuse cu glas juc?u?, ?Din cauza unui pact pe care am s?-l propun. ?i, cum ?tiu c? tu pur ?i simplu adori astfel de propuneri, mi-am zis: Ah, Ahi, planul ?sta-i genial! De ce atunci s? nu-?i vizitezi b?tranul tat? ?i s?-i spui despre el? Cine ?tie: poate ?i-?i d? un sfat ?n?elept. Doar c?… m-am ?n?elat, c?ci n?ravul nu ?i l-ai uitat chiar dac? e?ti b?tran de cand lumea. ?i, la fel ca ?n tinere?e, ??i trimi?ii cainii dup? mine s? m? atace.”

  ?Frate, nu-l provoca!” Strig? cu jum?tate de voce Inmar, vrand s?-l fac? pe Ahi s? fie mai prudent. Numai c? asta a fost gre?eala ei, c?ci ?l f?cu pe mistre? s?-?i ?ntoarc? ochii spre ea ?i s-o priveasc? insistent.

  ?i, ?n timp ce-?i mi?ca capul dintr-o parte ?ntr-alta, privind-o pe Inmar cu mare aten?ie, Coallar murmur?, ?Frate? Vrei s? spui c?… Ahi, asta e…?” Dar, mistre?ul puf?i iar ?nfuriat pe nas cand Anaya ap?ru brusc ?n fa?a lui Inmar, ascunzand-o de ochii lui. Din aceast? cauz? ?i r?cni apoi, ?Ur?sc b?g?cio?ii!”

  Anaya, f?r? s? se piard? cu firea, ?i spuse, ?Iar eu ur?sc pro?tii f?r? demnitate. ?i pe cei care vor s? ?tie totul f?r? s? dea ceva la schimb. De aceea ?i am zis s? intervin pu?in ?n jocul ?sta, c?ci, dandu-mi seama c? nu e?ti decat un la? care n-o s?-?i arate mutra acr? ?n afara acestei grote, nu ne r?mane decat s? intr?m. Ori totu?i ie?i tu ?i ne ?ntampini cu paine ?i sare?”

  Ironia din vocea b?tranei nu-i fu pe plac lui Coallar. De aceea ?i mistre?ul puf?i iar din n?ri. Dar nu doar pe Coallar reu?i Anaya s?-l ?nfurie, ci ?i s? le uimeasc? pe Inmar ?i Alena, care o privir? ?int?, ne?n?elegand cum putea ea s?-i vorbeasc? atat de deschis ?i chiar cu ironie acelui b?tran rege.

  Singurul care p?rea s? pre?uiasc? cuvintele b?tranei Anaya era Ahi. Acela, stand locului ?i privind sfera pe care se vedea reflectat chipul lui Coallar, zambi. Dar, ?n?elegand pan? la urm? c? habar n-avea unde st?tea totu?i Coallar ascuns, stramb? din nas. Se a?teptase ?ns? la asta, c?ci ?l ?tia bine pe Coallar ?i ale sale trucuri. La fel nu-l mira atitudinea Anayei, c?ci, fiind la curent cu povestea dintre ea ?i Coallar, ?tia la fel ?i despre ura ei, chiar dac? ea nu era con?tient? de asta.

  Ce ?ns? nu ?tia Ahi era faptul c? Anaya ?i vorbea astfel lui Coallar tocmai pentru c? v?zuse momentul ?n care b?tranul Aman ?l ?njunghiase pe rege, cu ani ?n urm?, chiar ?n fa?a acelei grote. Ea ?ns? nu ?tia nici cine era acel b?tran ?i nici motivul. Sim?ise ?ns? ura ?n vocea b?tranului Aman, ur? care-i fu transmis? ?i ei, ?i din aceast? cauz? ?ncerca cumva s?-l r?zbune pe acela vorbindu-i astfel lui Coallar.

  Dar, de?i nu era sigur? de ce, Anaya ?tia c? ale ei cuvinte ?l r?neau pe Coallar. Mai ales c?-i r?neau orgoliul. Ceva care le d?dea lor ?ansa s? triumfe. Se mir? ?ns? auzindu-l pe Coallar spunandu-i, ?Habar n-am despre ce vorbe?ti!” Apoi, la comanda lui, mistre?ul ?nfuriat se ?ndrept? ?n mare vitez? ?nspre Anaya ?i Inmar.

  La jum?tatea drumului ?ns?, mistre?ul c?zu ?n genunchi. ?i, din cauza vitezei pe care-o avea, alunec? mult ?n fa??, trecand la cam doi metri prin fa?a celor dou? vulpi. Asta fu ceva cu adev?rat surprinz?tor pentru Alena ?i Inmar, care i-ar se privir? cu ochii cat cepele.

  Anaya ?ns?, deloc mirat?, privi spre mistre?. ?n special privea atent la mi?carea ritmic? a pantecului lui, semn c? ?nc? tr?ia. Pe urm?, z?rind sange prelingandu-se pe p?mantul din fa?a mistre?ului, care era u?or ?ntors spre ea, Anaya se uit? ?nspre Ahi ?i v?zu c? acela transformase acea sfer? neagr? ?n sabie. ?i anume cu acea sabie r?nise gatul mistre?ului, c?ci de pe lama ei ?nc? picura sange negru.

  Unauthorized content usage: if you discover this narrative on Amazon, report the violation.

  Apoi, zambind, Ahi arunc? sabia ?n sus. ?i, prinzand-o de maner cand ea c?zu spre el, o transform? din nou ?n sfer?. Dup? care, s?rutand suprafa?a sticloas? a sferei, spuse vesel, ?Punct ochit-punct lovit.” ?i, ?n timp ce se uita iar la ?ntunecimea grotei, l?s? sfera s?-i alunece ?n maneca robei ?i i se adres? de data asta lui Coallar, ?Nu, cred c? acum avem ?i dreptul s? intr?m. Nu-i a?a, Coallar? De fapt e evident, odat? ce cainele t?u n-o s? se mai scoale de acolo. Cel pu?in nu curand.” ?i, ranjind ironic, intr? ?n grot?, f?r? s? a?tepte r?spunsul lui Coallar.

  Asta iar fu ceva straniu pentru Alena ?i Inmar, care schimbar? priviri. Dup? care se uitar? la Anaya, de parc? a?teptau s? vad? ce-o s? fac? b?trana sau s? cear? a ei permisiune. ?i, doar cand Anaya le spuse f?r? s? le priveasc?, ?Merge?i dup? Ahi! M? descurc eu aici!” Cele dou? se ?ndreptar? spre grot?.

  Se oprir? ?ns? dup? ca?iva pa?i cand Anaya le ceru s? a?tepte pu?in. Dup? care, apropiindu-se de Inmar, b?trana lu? pumnalul pe care aceasta-l purta la cing?toare. ?i, zambindu-i, ?i spuse cu voce duioas?, ?Acum merge?i! V? ajung cat de curand din urm?!” Dup? care le ?ntoarse spatele ?i se ?ndrept? cu pa?i len?i spre mistre?.

  Ridicand din umeri, c?ci n-aveau totu?i idee ce vrea s? fac? Anaya cu pumnalul, cele dou? vulpi ??i continuar? drumul. Astfel nu v?zur? cum Anaya se puse ?n pirostrii odat? ajuns? lang? mistre?. Apoi, ?n timp ce-i mangaia animalului pantecele, ?l privi ?n ochi ?i-i spuse cu voce trist?, ?E greu, a?a e? Nu, da, e greu. Dar n-avem ce face, cand noi suntem slugile, iar al?ii st?panii.” Dup? care, luandu-?i ochii de la chipul mistre?ului, privi cu aten?ie rana l?sat? de lama s?biei lui Ahi. Dar, pe lang? sange, vedea ?i-un lichid negru scurgandu-se din ran?. De aceea ?i murmur? b?trana extrem de trist?, ?Vraja lui Coallar! De asta ?i ac?ionai, s?rmanule, astfel.” ?i, imobilizand cu genunchiul drept picioarele din fa?? ale mistre?ului, Anaya-i acoperi ochii cu palma stang?. Dup? care, mangaind cu mare grij? capul mistre?ului care se zb?tea, b?trana ?i spuse, ?Cuminte, b?iatul meu, cuminte! Nu fac decat s?-?i dau ?ansa s? zburzi liber prin p?durile Edenului. F?r? putrezeala magiei negre curgandu-?i prin vene.” ?i, c-o mi?care precis?, b?trana implant? adanc lama pumnalului ?n inima fiarei. Iar buzele ei murmurar? abia auzit, ?Vā?ka va?amu?a?! (Binecuvantat? fie via?a!) Apoi, sco?and lama din pieptul mistre?ului, ?i spuse, luand ?i palma de pe ochii lui, ?Acum e?ti liber, Maka? (fiule)! Zburd? liber pe campiile Edenului. ?i fii sigur c? acolo nimeni n-o s?-?i ia libertarea.”

  Dup? care, ridicandu-se ?n picioare, Anaya se ?ndrept? spre un copac, din care smulse trei frunze. ?i, cu mi?c?ri lente, ?terse cu mare aten?ie lama pumnalului. Astfel, cand ??i putu reflecta chipul ?n lama pumnalului, spuse trist?, ??i totu?i via?a asta este ca fumul: o singur? suflare de vant o poate dispersa ?n aer.” ?i avea atata dreptate, c?ci, privind la mistre?, ?l v?zu arzand. Se ?ntampla asta ?ns? datorit? puterii ei, dandu-i astfel ?ansa acelui suflet chinuit s? fie ?n sfar?it liber.

  Apoi, cand din mistre? mai r?maser? doar cateva scantei plutind ?n aer, ?i ?ntoarse spatele ?i se ?ndrept? spre grot?. ?n fa?a intr?rii ?ns? se opri, sim?ind ceva straniu. Dar, cand o z?ri pe tan?ra Anaya ie?ind ?n fug? din grot?, a?a cum se ?ntamplase cu mul?i ani ?n urm?, crezand c? sc?pase din captivitatea lui Coallar, b?trana se d?du ?n l?turi. O mir? ?ns? s? vad? c? acea tan?r? n-o privi cand trecu pe lang? ea. De aceea ?i-?i d?du seama c? era doar o iluzie sau amintirea cuiva. ?i, privind ?n urma tinerei, care fugea prin p?dure ?n a ei rochie alb? ?i lung?, b?trana Anaya murmur?, ?Inta krō??ō pēcuki?atu!” (aceast? grot? vorbe?te!)

  Dintr-o dat? ?ns?, sim?ind o durere ?n piept, Anaya ?i-l atinse cu palma dreapt?. Continua s? priveasc? ?nc? ?n urma acelei tinere. De v?zut ?ns? n-o mai vedea: doar o pat? alb? fugind prin p?dure. De aceea ?i murmur? ?ncruntandu-se, ?Un suflet oropsit sc?pat de aici ?i ?ndreptandu-se spre moarte. Cine s? fie totu?i?”

  R?spunsul ?ns? nu-l ?tia. Nu i-l spuse nici grota ?i nici acele locuri. La fel nu-?i amintea s? fi auzit vreo istorie despre o tan?r? ?inut? captiv? de Coallar ?i care sc?pase candva din captivitate. De aceea probabil ?i ?nghi?i ?n sec ?n cele din urm?, sim?ind un gust amar pe limb?: pentru c? nu-i pl?cea s? nu ?tie r?spunsul la ?ntreb?rile ei. Neavand ?ns? altceva ce face, ascunse pumnalul sub hain? ?i intr? ?n grot?.

  ?n?untru ?ns? era mai straniu decat afar?. Asta se datora acelor tor?e ce se aprindeau de la sine pe pere?i ?n timp ce ?nainta, tor?e c-o cobr? de piatr? pe ele. ?i, stramband din nas, amintindu-?i cine era so?ia regelui C?rbune, Anaya murmur?, ??i totu?i nu astfel a? fi vrut eu s?-mi petrec ziua de azi. Dar, cum st?panul ordon? ?i sluga face, nu pot s? fac decat ?i eu asta.”

  Tres?ri ?ns? z?rind fantome ?n alb plutind pe lang? ea. De aceea ?i se opri ?i privi cu aten?ie ?n jur. Astfel v?zu ?i ea acele sarcofage ascunse ?n pere?ii grotei, dar pe care le vedea atat de clar de parc? ar fi fost transparen?i acei pere?i. ?i, ?ncruntandu-se iar, murmur?, ?Acelea?i fantome ?i acelea?i sarcoface v?zute de Mayar. Atunci cand a fost aici. Le ?in minte, c?ci am v?zut aceste locuri atat de clar reflectate ?n ochii ei. Dar… e straniu. De ce aceste fantome sunt aici ?i nu la Poarta Purgatoriului?”

  Privind ?ns? atent ?n jur v?zu c? ?i acele fantome o priveau cu mare aten?ie. B?trana ?ns? nu z?ri ura sau furia ?n ochii lor. Nici dorin?a de r?zbunare sau s-o atace n-o sim?i la ele. Asta i se p?rea ciudat. La fel de ciudat ca motivul pentru care erau ele acolo. De aceea ?i le ?ntreb? pe acele fantome care erau mai aproape de ea, ?Ce anume va promis Tenebre de a?i ajuns aici ?i nu ?n Purgatoriu s? v? sp?la?i p?catele? Nemurirea?” ?i b?trana ranji, v?zand c? acele fantome se privir? una pe alta. ??i am avut se pare dreptate. La fel cum voi se pare c? n-ave?i creier. Altfel nu-mi pot explica motivul pentru care a?i crezut promisiunile acelei descreierate. De aceea, v? ordon s? v? ?ntoarce-?i acolo unde vii locul, netrebnicelor. Aici nu-i loc pentru voi.” ?i, furioas?, b?trana ??i arunc? bra?ul ?nspre ele, ?mpr??tiind praf negru de jur ?mprejur.

  Din aceast? cauz? se agitar? fantomele. ?i, cat de curand, disp?rur? una cate una dup? ce fugir? pentru cateva clipe prin jurul b?tranei. Dar, cand privi Anaya ?n stanga, se mir? s? vad? c? nu toate fantomele disp?ruser?.

  Era vorba de fantoma unui b?rbat care continua pe peretele din stanga. El n-o privea ?i nici nu p?rea s-o aud?. La fel p?rea c? el nu era con?tient de ce f?ceau celelalte fantome ?i nici c? acelea disp?ruser? ?ntr-un final. ?i anume asta ?i ?i atrase aten?ia b?tranei Anaya care f?cu un pas spre perete.

  Ce-o f?cuse ?ns? s?-l priveasc? cu aten?ie nu era faptul c? el r?mase locului, ci din cauza c?-i p?ruse cunoscut. Cine s? fi fost el ?n via?? ?i cum ?i cand se cunoscuser?, Anaya nu-?i amintea. Chiar ?i a?a privi atent ?n ochii lui cand el o privi. Dar, gandind totu?i c? poate i se n?zare, Anaya f?cu ca?iva pa?i spre adancurile grotei. Nu i se n?z?rea ?ns?, c?ci acel b?rbat-fantom? o urm?rea cu privirea. ?Asta-i straniu,” murmur? ?n cele din urm? b?trana. ?De ce m? prive?te? ?i… ce are totu?i ?n palm??” ?i avea de ce s?-?i pun? b?trana astfel de ?ntreb?ri, c?ci acel b?rbat ?ntr-adev?r ?ntinse palma stang? spre ea ?i avea ceva pe palm?.

  Tres?ri ?n cele din urm? b?trana cand v?zu acea floare ofilit? atat de clar ?n palma acelui b?rbat. Ba chiar ?i murmur? ea, ?Floarea de violet? ?nseamn? modestie ?i inocen??. La fel, ?n trecut, era cunoscut? ?i ca fiind floarea iubirilor de mod? veche. Dar… stai, de unde ?tiu eu toate acestea? ?i de ce simt c? m? apas? pe suflet cand te privesc? Cine e?ti tu?”

  B?rbatul nu-i r?spunse ?ns?. Ba chiar ?i disp?ru. Dar, la scurt? vreme, Anaya-l v?zu stand ?n acela?i loc ?n care-l v?zuse mai ?nainte ?i la fel v?zu ?i fantomele ap?rand iar ?n jurul ei. Ea ?ns? nu le atrase lor aten?ia, ci lui, c?ci ?l v?zu stand ?n pirostrii ?n fa?a unui rau. ?i la fel v?zu clar cum a?ezase pe p?mant, ?n stanga lui, un mic buchet de violete, ?n timp ce cu mana dreapt? atingea apa acelui rau de parc? s-ar fi jucat.

  Din aceast? cauz? ?i f?cu Anaya un pas spre el: o atr?gea. Acel loc, acele flori de violet? ?i acel b?rbat. ?n special o atr?gea raul. ?i era straniu, c?ci b?tranei mereu ?i fusese team? de apele adanci. Ba chiar ocolise raurile ?i lacurile pe cat fusese posibil. ?n acele clipe ?ns? era interesat? de acel b?rbat ?i ?n special de rau. ?De parc? i-a? cunoa?te.”

  Finalul ?ns? nu-l v?zu. ?i, dac? n-ar fi fost atras? de-o stranie putere ?n interiorul grotei, poate c? ?i-ar fi amintit ceva, c?ci, imediat ce ea disp?ru, pe acel perete se reflect? momentul cand ea fusese scoas? din apa raului, cu mul?i ani ?n urm?. Apoi, luat? ?n bra?e de acel b?rbat, se ?ndep?rtar? la pas lent, ?ndreptandu-se spre sat.

  ***

  Cel care-o ?mpiedicase pe Anaya s? vad? finalul amintirilor acelui b?rbat-fantom? fusese Ahi. ?i f?cuse el asta de team? c? ea ??i va aminti ?n cele din urm? a ei via?? anterioar? ?i astfel va disp?rea din lume. El asta ?ns? nu-?i permitea. Cel pu?in nu ?n acele clipe, c?ci b?trana nu doar c? avea o imens? putere ce i-ar fi putut ajuta ?n acel r?zboi, dar a ei ?n?elepciune ?i sc?pase adesea din necazuri ?i i-ar fi putut salva ?i de acum ?ncolo.

  Astfel, controlat? de puterea lui Ahi, Anaya ajunse ?n cele din urm? ?n sala tronului. Dar, imediat ce trecu pragul acelei s?li, ??i a?inti ochii asupra tronului pe care ?edea Coallar. ?i… ?l g?si atat de ?mb?tranit, cu riduri vizibile pe fa??, cu ochii obosi?i de vreme ?i c-o pieli?? alb? acoperindu-i aproape ?n ?ntregime retina neagr?.

  ?E doar o iluzie,” ?i ?opti Alena la ureche, iar b?trana tres?ri. ?Nu te l?sa vr?jit? de aparen?e. E hatru. Acest b?tran. ?i, prin astfel de imagini, ?ncearc? s? te fac? s?-?i fie mil? de el. Dar te asigur c? n-arat? a?a cum ?l vezi tu.”

  Anaya se ?ncrunt?, ?De unde ?tii ce v?d?”

  ?Doar simt!” ?opti Alena. Apoi se ?ntoarse lang? Inmar.

  B?trana ?ns? r?mase locului. Privea totu?i spre Coallar ?i nu spre cele dou? vulpi mai tinere. Ba chiar ?ncepu s-analizeze cu mare aten?ie fiecare tr?s?tur? a chipului acelui ?b?tran” Coallar. ?i, ?n cele din urm?, dup? ce-?i mi?c? palma prin fa?a ochilor ?i alung? imaginea mincinoas? ce i se ar?ta, Anaya ranji, ?La fel de ?iret ca ?ntotdeauna. Doar c? nu ?i-ai g?sit prostul, Coallar.”

  Auzind-o murmurand astfel de cuvinte, Coallar ranji. Apoi, privind-o cu mare aten?ie, spuse, ??i totu?i, fiule, ?i-ai ?nv??at cainii s? disting? adev?rul.” Se ?ncrunt? ?ns? cand ??i d?du seama c-o cuno?tea se pare de undeva.

  Anaya ?ns? rase, fapt ce-i mir? pe to?i. Dar, de?i era privit? de cei patru, b?trana privi ?int? la Coallar. ?i, sigur? pe sine, ?i ?uier? ?ntr-un final printre din?i, ?Ar trebui s? nu insul?i inteligen?a cainilor, Coallar. Nu fac decat s?-?i apere st?panul. Acel st?pan care li-i de fapt ?i prieten, de n-a ridicat nicicand mana asupra lor.”

  Coallar ranji, ??i totu?i nu la fel ai reac?ionat cand Ahi mi-a numit mistre?ul caine.”

  ?N-a spus nimic obijduitor. La fel nimic neadev?rat. Acel mistre? ??i era ?ntr-adev?r caine. Unul controlat de a ta magie neagr? ?i asta doar ca s?-?i apere barlogul. Pe care tu nu mai e?ti ?n stare s?-l aperi singur de mult? vreme de altfel.”

  ?Poate ?i ai dreptate. Eu m?car m? ap?r singur, cum pot. ?n timp ce pe tine Ahi te-a dresat bine. S?-l aperi ?i s? ai ?i limba ascu?it? cand arunci cuvinte cu venin ?n jur.” Apoi, dintr-o dat?, o avalan?? de c?rbuni ?ncin?i fu aruncat? spre b?tran?. Nu reu?i ?ns? s-o loveasc? pe Anaya. De aceea, cand c?rbunii ?ncepur? a pluti ?n jur, controla?i nu de puterea lui ?i apoi se apriser? de la sine, Coallar privi furios la Inmar ?i-i ?uier? printre din?i, ?Nici nu ?tii ce gre?eal? ai f?cut cand te-ai pus ?mpotriva mea.”

  Inmar ?ns?, deloc speriat?, ?i spuse cu ?ncredere, ?La fel zic ?i eu. Atunci cand ai atacat-o pe cea care mi-a fost mam? ?n tot acest timp mi-ai devenit du?man.” ?i, c-o mi?care u?oar? a mainilor, Inmar trimise acei c?rbuni ?ncin?i spre tronul lui Coallar.

  Suferi ?ns? ?i ea e?ec. De asta ?i stramb? din nas cand v?zu c?rbunii plutind ?n fa?a lui Coallar. Apoi, ?ncepur? s?-i ?mping? unul spre cel?lalt, s? vad? totu?i cine o s? ca?tige pan? la urm?.

  Acei c?rbuni ?ns? c?zur? cu zgomot pe podea ?n clipa ?n care Ahi strig?, ?De ajuns!” Dup? care, furios, privi la Coallar, ??nceteaz? cu joaca, p?rinte! Nu pentru asta suntem aici.”

  Coallar ?ns?, nep?s?tor, ??i sprijini capul cu palma stang?. ?i, privind atent la Inmar, spuse, ?O putere similar? celei pe care o de?in. Interesant, cine e?ti tu?”

  ?Nimeni important pentru tine!” ?i strig? Ahi, aduncandu-l pe al s?u tat? la realitate. Astfel, cand ??i privi fiul, Coallar o l?s? pe Inmar ?n pace. Exact la timp, a?a cum ??i dorea ?i Ahi, c?ci, de-ar fi mai stat mult cu ochii pe ea, ?i-ar fi putut da seama c?-i este fiic?. ?Iar acum c? am aten?ia ta, Coallar, zic s? discut?m despre ce e important. ?i pentru ce am venit de fapt aici.”

  ??tiu,” r?spunse Coallar sec. ?Motivul pentru care sunte?i aici. M? vre?i luptand al?turi de voi ?mpotriva lui Maranam.” Dup? care Coallar c?sc? plictisit.

  ?Perspicace ca ?ntotdeauna,” marai Ahi, nemul?umit c? taic?-su ?i luase vorba din gur?. Apoi, dup? ce-l privi cateva clipe ?int?, ?ncercand s? ?n?eleag? ce totu?i punea acela la cale, spuse, ??n special, de ce avem nevoie, e a ta putere de-a crea solda?i de lupt?. Similari celui care ne-a atacat. Solda?i care-s perfec?i s? lupte ?mpotriva armatei lui Maranam. Cea care de altfel se afl? ?n aceste clipe la hotarul Pā?i Makkal-ului, a?teptand s-o atace pe Inlan Diar.”

  ??tiu!” Murmur? Coallar nep?s?tor.

  ?Plictiseala” lui ?ns? reu?i s-o scoat? pe Anaya din s?rite, care-i ?uier? printre din?i, ?Chiar ?i a?a n-o s? faci nimic s? ?mpiedici c?derea lor?”

  ?De ce a? face-o? Nu m? ajut? la nimic. ?i, de Inlan Diar cade, o s? fiu r?zbunat. F?r? s? depun efort de altfel.”

  ?Dar n-o s? sim?i nicio satisfac?ie cand asta o s? se ?ntample,” spuse Anaya sigur? pe sine. Apoi, privindu-l cu mandrie, ?i spuse, ??i ?tii de ce, Coallar?”

  ?Coallar? L-a numit Coallar ?i nu…?” Murmurar? Inmar ?i Alena ?n acela?i timp.

  ?Lini?te!” Strig? Ahi ?i cele dou? t?cur?.

  Coallar ?ns?, deloc deranjat de murmurul celor dou? vulpi, continu? s-o priveasc? ?int? pe Anaya. Apoi, extrem de interesat de ea, ?ntreb?, ?Cine e?ti totu?i tu? Am impresia c? te cunosc de undeva.”

  ?O fi din vise?!” Spuse Ahi ?n batjocor?. T?cu ?ns?, nevrand s? se dea de gol.

  Al s?u tat? ?ns? nici nu-l privi. Acela continua s-o priveasc? ?int? pe Anaya, vrand s? ?n?eleag? adev?rul. Ochii ei ?ns? nu-i spuneau nimic. Ba chiar p?reau tulburi, fapt pentru care Coallar nu-i putea vedea nici trecutul ?i nici viitorul. Chiar ?i a?a reu?i ?ntr-un final s? se cutremure ?i s? murmure, ?Un singur destin desp?r?it ?n dou?. Dou? suflete ?i dou? chipuri - tinere?e ?i b?trane?e. Asta pot vedea ?n a ta privire. Dar… de ce?”

  ?Pentru c? de la atata stat ?n aceast? cu?c? ?ncepi s? ai vedenii,” ?i ?uier? Anaya printre din?i. ?De altfel… nici nu m? mir?. Mereu ai fost un la? cu visuri m?re?e. De aceea ?i ai r?mas acum singur, ?nchis ?ntr-o cu?c? de vise ?i cu fantome dansand ?n jurul t?u. La fel cum o s? mori probabil ?i cat de curand de altfel.” Apoi, ?ntorcand spatele tronului lui Coallar ?i apucandu-le pe Inmar ?i Alena de maini, b?trana spuse, ?S? mergem, Ahi! Diavolul ?sta b?tran n-o s? ne ajute. Din contr?: de mai st?m mult aici o s? pierdem timpul, c?ci am impresia c? ne consider? clovni. Asemeni acelor fantome albe cu care se joac? cand se plictise?te. De altfel, nici n-are altceva ce face, odat? ce-a fost abandonat ?i de Tenebre, c?ci ?i aceea nu mai e dup? iubire, ci dup? visuri m?re?e.”

  Coallar ?ns?, la fel ca ?i Ahi, nu spuse nimic. Ei doar privir? cu aten?ie ?n urma celor trei vulpi care disp?rur? cat de curand din raza ochilor lor. Abia atunci Coallar ??i privi fiul ?i ?ntreb?, ?E sora ta, nu-i a?a? Cea care-am avut-o cu muritoarea Anaya.”

  ?Nu-i treaba ta!” ?i r?spunse Ahi sec. Totu?i el nu-?i continu? drumul a?a cum ?i era inten?ia ?i asta din cauza c? sim?i palma lui Coallar atingandu-i um?rul stang. Cand privi ?n urm? ?l v?zu pe acesta stand chiar lang? el. Numai c? Coallar privea undeva ?n p?mant. Dup? care spuse, ?Dac? e drept ce gandesc, atunci trebuie s? ai mare grij? de ea, fiule, c?ci ?i sfar?itul ei e aproape.”

  Ahi ?ns?, ?nfuriat, ?i strig?, ?Nu vorbi ?n dodii, tat?. Inmar n-are de ce s? moar?. Nu atat de curand.”

  Coallar, zambind trist ?i la fel de trist privindu-?i fiul, murmur? ?n cele din urm?, ??ii minte ce mi-ai spus candva? C? lumea asta e ciudat? ?i c? unul moare odat? ce ?i-a atins scopul pentru care a fost adus pe p?mant? La fel se va ?ntampla cu fiecare dintre noi. La fel ?i cu acea b?tran?, care simt c? are cumva leg?tur? cu mine ?i cu a mea fiic?, doar c? nu ?n?eleg ce anume.”

  Asta-l f?cu pe Ahi s? ?nghit? ?n sec. Apoi, privind ?n ochii de smoal? ai lui Coallar, murmur? ?ncurcat, ??i-i team?! De ce?”

  ?Pentru c? lumea asta-i pe cale s? cad?. ?i… la fel mi-am v?zut ?i eu viitorul, Ahi! ?i al meu sfar?it tot e aproape.”

  ??i… chiar de ?tii asta, n-o s? faci nimic s? ?mpiedici viitorul cela s? se ?ntample?” Spuse Ahi cu r?utate.

  ?De parc? a putut ?mpiedica cineva Soarta s? aib? loc. La fel o s? se ?ntample ?i cu voi, fiule! ?i voi tot o s? suferi?i ?nfrangere. ?i voi tot o s? bajbai?i prin ?ntunericul Lumii de Dincolo. Doar c?… poate pentru voi mai e vreo ?ans? pe p?mant s? vede?i soarele str?lucind puternic pe cer ?n timp ce arunc? suli?i de foc din ?nalturi. Pentru mine ?ns? nu mai e destul timp.”

  ?Dar… de unde ?tii toate astea, tat?? Nu-mi spune c? ?i le-au povestit acele fantome care-?i stau de straj? la intrarea ?n grot?.” ?i spuse Ahi ?n bajocur?.

  Reu?i ?ns? s?-l fac? pe Coallar s? zambeasc?. ?i, pentru prima dat? ?n via?a lui, Coallar ?i vorbi cu bun?tate fiului, ?Nu fantomele mi-au spus toate astea, fiule, ci ?ns??i grota. Cea a c?rei voce n-ai fost nicicand ?n stare s-o auzi. Ea ?ns? vorbe?te. ?i anume ea mi-a spus c? aceast? lume va arde curand ?n fl?c?ri, va fi ulterior acoperit? de cenu?? ?i va rena?te din lumin?.”

  ?Chiar ?i a?a… fiind sigur c? to?i o s? piar?, chiar ?i ai t?i copii, n-o s? ne aju?i, nu-i a?a?”

  ?A?a e. N-am s-o fac, Ahi, c?ci… dac? mor eu atunci s? moar? to?i odat? cu mine, c?ci nu vreau s? plec singur din aceast? lume.” Dup? care Coallar ?i ?ntoarse spatele. ?i, cu pa?i har?ai?i, se ?ndrept? spre al s?u tron. Avea ?ns? capul plecat ?i umerii garbovi?i, c?ci ceea ce v?zuse Anaya cand intrase ?n acea grot? era de fapt starea sufleteasc? a b?tranului rege Coallar, cel care visase la victorie, la un viitor m?re?, dar c?ruia i se vestise ?n cele din urm? moartea ?nchis fiind ?n adancurile p?mantului.

  ?i, v?zand ?n cele din urm? acela?i lucru ca Anaya, Ahi oft?. Era totu?i dezam?git ?i scarbit ?n acela?i timp, c?ci sperase ca m?car sfar?itul care le b?tea tuturor la u?? s?-l fac? pe al s?u tat? s?-i stea al?turi. Se ?n?elase ?ns?. ?i, ?n?elegand acest lucru, plec? din acea grot? f?r? s?-i spun? m?car adio lui Coallar.

  Coallar ?ns?, oftand, ?n timp ce privea la dezolarea acelor locuri, murmur? ?ntr-un final, ??i totu?i, Ahi, s? ?tii c? te-am iubit. Chiar dac? n-am ar?tat-o. De altfel… poate ai ?i tu dreptate sus?inand c? nu te-am iubit, c?ci n-am ?tiut s-o ar?t. La fel cum n-am ?tiut s?-mi aleg priorit??ile ?n via??. De aceea Mannar e pierdut, tu ?n drum spre pierzanie, iar a mea fiic? pe cale s? ?mbr??i?eze moartea, la fel ca ?i mine, cel care nu poate face nimic s? ?mpiedice toate astea s? se ?ntample.”

  ?n cele din urm?, cand auzi acel clinchet ciudat al grotei, ce se auzea ca o melodie, Coallar ?nchise ochii. ?i iar oft?, c?ci, ?n ciuda triste?ii lui, era dans ?i veselie ?n acea grot?: veselia fantomelor, cele care dansau ?n acele clipe ?n jur, vestindu-i lui Coallar sfar?itul, cel prevestit de ?ns??i b?tranul Aman, dar ?n care Coallar nu crezuse nicicand.

  ?n acele clipe ?ns?, l?sat singur ?i abandonat de to?i, Coallar ?n?elese adev?rul. De aceea ?i murmur? iar, ??i totu?i grota asta-?i vorbe?te, Coallar! De atata amar de vreme. Tu ?ns? n-ai fost nicicand ?n stare s? ?n?elegi adev?ratul mesaj al acelor cuvinte. De aceea ai r?mas singur ?i trist ?n aceste clipe. ?nconjurat de fantome albe ?i de blestemul unui tat?, cel c?ruia i-ai frant inima cand i-ai r?pit pas?rea inocen?ei din bra?e.”

  Apoi, sprijinindu-?i capul de speteaza tronului, Coallar ?nchise ochii. Se l?s? astfel prad? nebuniei grotei ?i a lumii ?ntregi. Pan? la urm?: era tot ce putea face, c?ci singur se blestemase pe sine alegand un drum gre?it ?n via??.

  ***

  Ie?ind din grot?, Anaya mai privi pentru cateva clipe ?n urm?. Dar nu-l v?zu nici pe Ahi ie?ind ?i nici imaginea acelei tinere fugind din grot?. Totu?i inima-i spunea c? era ceva ce a ei inim?, ce b?tea ?nc? ?n al ei piept de fantom?, tr?ise odat? ?i probabil tanjise s? mai simt? odat?. Dar… ea nu ?tia nici cum s? vad? ce fusese ?n acel trecut ?i nici cum s? simt? iar ceea ce al ei suflet sim?ise odat?.

  Tres?ri ?ns? cand Inmar o atinse pe um?r. ?i, cand ??i privi fiica, o v?zu f?candu-i cu capul s? priveasc? ?n fa??. Astfel ?l v?zu pe Ahi mult ?n fa?a lor. Asta ?i d?du de ?tire b?tranei c? era timpul s? se gr?beasc? ?i s? plece din acel loc. De altfel n-avea nici cea mai mic? dorin?? s? r?man? acolo. Nu singure. Nu f?r? Ahi. De aceea, strangand cu putere mana celor dou? tinere vulpi, gr?bi pasul, s?-l ajung? din urm? pe Mag.

  Ahi ?ns? era atat de departe. De altfel, din graba lui se putea ?n?elege c? ?i el ?ncerca s? fug? din acele locuri. ?i da, fugea, l?sa ?n urm? locurile pe care le iubise candva. Locuri pe care le numise acas?, dar pe care ?ncepuse s? le urasc? odat? ce ?n?elese c? nu fusese nicicand iubit de ai s?i p?rin?i.

  Mai avea un motiv Ahi pentru care s? urasc? acele locuri: pentru c? acolo aflase ce-i durerea. Da, aflase asta ?n urma luptelor cumplite cu Mannar. Atunci aflase ?i ce-i ?njosirea, ce ?nsemna s? nu fie apreciat, ce ?nsemna ca al s?u tat?, cel pe care totu?i ?l iubea, s? nu-i vad? eforturile ?i nici s? nu-i recunoasc? succesele, la fel cu nicicand n-auzise o vorb? bun? din gura lui.

  ?n acele clipe ?ns?, ?ndep?rtandu-se de acele locuri, Ahi se cutremur?. ?i avea de ce, c?ci v?zu, ca o viziune, acea grot? ?n fl?c?ri. Dar, ?n loc de durere, sim?i cat de curand alinare. ?i… era atat de straniu acel sentiment, ceva ce el nicicand nu mai sim?ise pan? atunci. Dar… n-avea timp s? se ?ntrebe nici de ce sim?ea acel sentiment ?i nici de ce tot vedea grota aceea ?n fl?c?ri.

  El doar continua s? se ?ntrebe, ?S? fie totu?i adev?rat ce zice tata ?i acea grot? vorbe?te? Oare s? fi fost eu mereu surd ?i de asta nicicand nu i-am auzit vocea? Dac? da, atunci de ce? Care s? fie motivul pentru care acea grot? nu mi-a vorbit nicicand?”

  R?spuns ?ns? nu primi de la nimeni. De aceea ??i puse iar gluga pe cap ?i gr?bi ?i mai mult pasul. Avea de ce s? se gr?beasc?, c?ci sim?ea c? soarele e gata s? scapere la apus, momentul perfect ca s? ?nceap? o nou? c?l?torie: cea spre P?durea Rophion.