Strig?tul lui Argol se auzi dintr-o dat? asurzitor deasupra P?durii Tenebre. ?i, ?n timp ce plutea ?ncet pe aripile vantului, dedesubtul acelui cer negru ca c?trana, controlat de puterea lui Maranam, albul penelor lui str?lucea atat de frumos ?n zare. Apoi, ?n lumina slab? a acelei zile, faptul c? Argol plutea deasupra p?durii, ?nsemna doar un lucru: ?ncerca f?r? doar ?i poate s?-?i umple a sa inim? bun? cu magie, ca s? nu cad? mai apoi prad? lumii sau nebuniei ei. ?i, totodat?, acea magie l-ar fi ajutat s? nu se ?nchine nicicand magiei negre, c?ci doar pe Muntele Fricii acel vultur era ?mp?ratul.

  Astfel, auzind al vulturului strig?t, Ahi privi ?n sus. Dar ?i trebui ceva vreme s?-l vad?, c?ci p?durea era destul de deas? prin locul prin care treceau. De aceea era greu de v?zut cerul ?i ?n special apusul, ?ncotro se ?ndrepta vulturul se pare. Chiar ?i a?a, ?n clipa ?n care ?l v?zu, Ahi ?i spuse lui Inmar, care se afla ?n dreapta lui, ?E Argol!”

  Privind ?i ea ?n aceea?i direc?ie ca ?i al ei frate, Inmar ?l v?zu pe Argol plutind spre soare-apune. Dar, ceva ?n mi?carea cand lin?, cand rapid? a vulturului, o f?cu pe Inmar s? murmure, ?Caut? se pare ceva. Ce anume ?ns? nu-mi pot da seama.” Apoi, luandu-?i gluga pelerinei de pe cap, privi mai cu aten?ie cerul, v?zand nebunia norilor ce goneau pe bolta ?ntunecat? a lumii. ?i, ?n contrast cu acel cer la care privea, ro?ul robei ?i f?cu ochii s?-i str?luceasc? ciudat, ?n special datorit? acelei panglici albastru-?nchis de la cing?toare.

  ?Probabil verific? locurile de-s sigure,” auzir? ei glasul Anayei, care ap?ru brusc ?n stanga lui Ahi. ??i nu-i de mirare, c?ci am v?zut-o pe Ka?ka?, conduc?toarea Yātrīkar-elor, ?i pe cel numit Colte, din tribul Vanamarilor, ?n vechea noastr? grot?. C?utau ceva, da ?nc? n-am ?n?eles ce.”

  ?La sigur erau dup? noi,” marai Inmar. Apoi, ranjind de parc? ar fi fost o vulpe v?zand prada, ?uier? printre din?i, ?A? fi vrut s? fi fost acolo. La sigur le-a? fi sucit gatul celor doi. M?car s?-mi scot parleala pentru c? au ?ndr?znit s? intre pe al nostru teritoriu. Am crezut c? am fost destul de clar? ultima dat? cand le-am zis Vanamarilor s? stea departe de teritoriul nostru. ??tia ?ns? se pare c? n-ascult? cand unul le vorbe?te cu bini?orul. Atunci o s? fie cu r?u?orul.”

  ?Ba nu, Inmar,” spuse Ahi oarecum ganditor. ?Oricum n-ar fi ajutat la nimic, c?ci, Vanamarii ?i Yātrīkarele, cand sunt ?mpreun?, sunt totu?i mai puternici decat noi to?i laolalt?. Plus la asta: nu cred c? voiau s? ne fac? nou? r?u. Mai degrab? sunt tentat s? cred c? o c?utat pe Mayar.”

  ?Pe Mayar?” ?ntreb? Inmar, confuz?. ?Dar, e imposibil, frate, c?ci toat? lumea ?tie c? Mayar e acum cu Parca. La fel toat? lumea ?tie c? Titanida Sor?ii ?i Yātrīkarele sunt man? ?n man?. Nu?”

  ?Dac? sincer, ?n ultima vreme, nu mai sunt sigur de nimic,” bomb?ni Ahi oarecum r?ut?cios. ?Oricum, altceva m? nelini?te?te pe mine acum.”

  ?Ce anume?” ?ntreb? Anaya.

  ?C? au decis s? ne atace. ?i asta chiar c?-i straniu, pentru c? nu cred c? a mea adorabil? m?mic? ar fi permis asta. Nu atata timp cat Yātrīkarele ar putea s?-i strice planurile cu privire la eliberarea lui Mannar. Chiar ?i a?a atat Yātrīkarele, cat ?i Vanamarii, sunt ?n aceast? p?dure. De asta m? tot ?ntreb ce caut?.”

  ?Ceva de mare importan?? pentru ei,” murmur? Anaya ganditoare. ?De altfel, poate fi ceva crucial pentru triumful lor ?n b?t?liile urm?toare, c?ci, mai ?nainte s? ne verifice vechea ascunz?toare, au trecut pe la Grota Ka?ka? Pēy-ului.” ?i, spunand aceste cuvinte, ??i ?ntoarse fa?a spre Soare Apune, unde se afla grota, privind de altfel destul de mult ?ntr-acolo.

  V?zand-o atat de concentrat? asupra acelui loc, Ahi privi ?i el ?ntr-acolo. Dar el nu v?zu nimic. De aceea se uit? ?n cele din urm? la Anaya, care nu-l privi, ?i spuse ganditor, ?Atunci i-au f?cut o vizit? lui Tetapas, f?r? doar ?i poate.”

  ?Sunt mai tentat? s? cred c? l-au c?utat pe p?c?tosul cela de Titan al groazei,” murmur? Anaya furioas?.

  ?Pe Tikil? Cu ce ocazie?” ?ntreb? Ahi, confuz. Numai c?, realizand ?n sfar?it ce s-ar putea ?ntampla de fapt, privi spre Nord, unde se afla de altfel Palatul de Ghea?? al lui Inlan Diar ?i spuse abia auzit, ?Sunt dup? Poporul Ghe?ii, odat? ce regina e singur?.”

  ?A?a se pare,” murmur? Anaya. ?Dar e straniu totu?i, c?ci, de?i Inlan Diar e singur? ea tot are putere destul? s? le fac? fa??.”

  ?Poate ?i ai dreptate, Anaya, doar c? alt? explica?ie n-am pentru ce se ?ntampl?. De altfel ar fi singurul motiv pentru care Tikil s-ar al?tura Yātrīkarelor ?i Vanamarilor: c?derea celei pe care o ur??te cel mai mult. ?i, dac? Inlan Diar cade, atunci ei au drum liber spre P?durea Rophion.”

  ??i nici nu ?tii cat? dreptate ai, Mago Ahi,” spuse Alena, apropiindu-se de ei dinspre Nord, unde Ahi o trimise ?mpreun? cu alte dou? vulpi s? cerceteze zona. ?De altfel, Yātrīkarele ?i Vanamarii se afl? nu departe de hotar. ?i… sunt cu tot alaiul.”

  ?Cu tot alaiul?” Aproape c? strig? Inmar. Apoi, a?intindu-?i ochii spre a ei surat?, se ?ntoarse cu tot corpul spre ea, ?Vrei s? spui c?…?”

  ?Da, anume asta ?i vreau s? spun: ?i-au adus ?ntreaga armat? acolo pentru c? vor s? atace Regatul Ghe?ii. De altfel, privi?i!” ?i, formand a ei bil? ro?u cu negru deasupra palmei stangi, Alena le ar?t? tuturor cat de multe Yātrīkare ?i Vanamari se aflau pe acea campie.

  ?Sunt probabil cu zecile de mii!” Murmur? Ke??al ?nfrigurat?. ??i… dac? ne g?seau ?n sat, la sigur ne exterminau pe toate.”

  ?A?a se pare!” ?uier? Ahi printre din?i. ?Numai c?, pan? s? ne extermine, vor trebui mai ?ntai s? ne g?seasc?. S? mergem!”

  ?Unde?” ?ntreb? mirat? Inmar, v?zand c? el nu continu? coborarea de pe munte a?a cum pl?nuiser?, dar se ?ndrepta spre vest, acolo unde-?i avea ?i Coallar barlogul, c?ci locurile celea erau cat se poate de propice ?i adorate de r?u.

  ?S?-i facem o vizit? unui bun prieten al nostru! Cine ?tie: poate avem ?anse ?i lupt? de partea noastr?. Chiar dac? tare m? ?ndoiesc c-o s? fac? asta!” Spuse Ahi, maraind cuvintele. Apoi, tr?gandu-?i mai bine gluga pe cap ?i luand totu?i o pozi?ie mai furi?at?, se afund? tot mai mult ?i mai mult ?n p?dure.

  ***

  De?i ini?ial pl?nuiser? s? se ?ndrepte direct spre vest ?i s?-i fac? o vizit? lui Coallar, pe drum ?ns? Ahi ??i schimb? planurile ?i decise s? vad? ce puneau totu?i la cale Yātrīkarele. ?l ?nso?ir? ?ns? doar Alena ?i Inmar. Restul vulpilor, conduse de Ke??al, fur? trimise spre vest, acolo unde ?i trebuiau de fapt s? se ?ntalneasc? ?ntr-un final, pan? la l?sarea nop?ii.

  Anaya ?ns?, de?i ini?ial pornise cu Ahi ?i vulpile spre grota lui Coallar, decise ?ntr-un final s? mearg? spre Nord. De ce? Voia s? se asigure cu ochii ei c? Inlan Diar n-o s? cedeze atat de u?or. Avea ?i de ce s? se team?, c?ci dac? Regatul Ghe?ii ceda, atunci ?i restul vie?uitoarelor de pe munte erau ?n pericol, precum ?i restul popoarelor. De asemenea, luand decizia s? se ?ntrepte ?ntr-acolo, era cat se poate de sigur? pe sine, c?ci, fiind doar o fantom?, nu putea fi v?zut? de fiin?ele vii pan? la urm?. Astfel, dac? ?i vedea du?mani ?n jur, putea s-o anun?e pe regina ghe?ii sau pe Ahi ?i ?mpreun? s? pun? ceva la cale ca s? protejeze acel munte.

  Numai c?, de?i era sigur? c-o s? g?seasc? destui du?mani sau iscoade pe drumul c?tre regatul Pa?i Makka?-ului, Anaya se cruci s? vad? c? peste tot era lini?te. Ba mai mult, ?n timp ce ?nainta la pas lent prin p?dure, g?si totul cat se poate de obi?nuit. De aceea stramb? la un moment dat din nas. Dar, cat de curand, deveni atent?, cand auzi cum frunzele copacilor ?ncepur? s? susure ?ntre ele cand ea trecea pe dedesubtul acelor copaci.

  ?De parc? ar trimite cuiva un mesaj,” gandi Anaya. ?Dar cui?” De aceea privi cu ?i mai mare aten?ie ?n jur ?ncercand s? ?n?eleag? cui totu?i ?ncercau copacii s? transmit? un mesaj. Astfel ?i fu dat s? vad? cum, pe trunchiuri, ap?reau ?i disp?reau ochi. Dar, de?i erau asem?n?tori ochilor fantomelor pe care le v?zuse Mayar cand vizitase grota lui Coallar, Anayei acei ochi ?i p?rur? inocen?i. De aceea ?i murmur? la un moment dat, ??i totu?i natura e ?n alert?. De asta ?i prive?te cu mare aten?ie ?n jur, considerandu-i pe to?i un poten?ial du?man. Doar c?… de ce am totu?i impresia c?-s a?inti?i asupra mea? N-ar fi trebuit s? m? vad?.”

  De asta ?i se opri la un moment dat ?i privi ?n jur. Mai ales deveni atent? cand auzi un u?or ?uierat de parc? ceva s-ar fi tarat. ?i, privind ?n jur, ?i fu dat s? vad? liane tarandu-se peste tot: peste mu?chiul verde, deasupra sau dedesubtul r?d?cinilor copacilor, ?n special a celor aeriene, iar altele coborau de printre crengi, alunecau pe trunchiuri, ca mai apoi s? se ascund? ?n tufi?uri. De aceea ?i ?n?elese Anaya, c?, dintr-un motiv anume, ea nu mai era ascuns? de ochii lumii. ?n special era v?zut? de ochii naturii. Asta chiar c? era ciudat.

  ?i, fiind ?nc? cu ochii pe liane, Alena se ?ntreb? ?n ?oapt?, ?Ce totu?i se ?ntampl?? Cum poate natura s? m? vad??” R?spuns ?ns? nu primi de la nimeni. De aceea ?i decise ?ntr-un final s?-?i continue drumul.

  La un moment dat ?ns?, auzind un falfait de aripi, privi ?n sus. Printre crengi ?ns? nu v?zu nimic. La fel nu se vedea nicio pas?re deasupra copacilor. ?Asta chiar c?-i ciudat. De parc? ceva ar zbur?t?ci p?s?rile crangului. Dar, oricat nu privesc cu aten?ie ?n jur, nu v?d nimic ?i pe nimeni. De ce?”

  De aceea, fiind extrem de confuz?, c?ci chiar nu putea ?n?elege capriciul naturii ?n acele clipe, Anaya continu? s? avanseze. Ochii ?ns? ?i-i ?inea a?inti?i asupra coroanelor, fiind totu?i sigur? c?-i spionat? de sus. ?i nu gre?ea, c?ci, la un moment dat, observ? cum crengile se d?deau singure din fa?a cuiva. ?Un ?arpe,” gandi b?trana vulpe, cand auzi iar acel har?ait. ?Dar… cine anume? S? fie Tenebre?” Alung? ?ns? rapid acel gand, aducandu-?i aminte c? Tenebre putea doar controla cobrele, dar nicicand nu se transformase ?ntr-una. Plus la asta, v?zuse adesea iscoadele lui Tenebre. Doar c? acele taratoare urmau mereu prada la vedere ?i nu ascunse printre crengi. Acest ?arpe ?ns? st?tea ascuns. ?Sau poate…,” murmur? Anaya, concentrandu-?i privirea asupra crengilor care se mi?cau. ?i fu dat astfel s? vad? cum, printre crengi, se mi?ca o foarte mare cobr? maro, care trecea ?nev?zut?” datorit? faptului c? avea aceea?i culoare ca ?i crengile.

  ?Acum ?n?eleg,” murmur? Anaya, zambind ?iret. ?Istea?? tactic?. ?i… la sigur nu se datoreaz? lui Tenebre. Doar c?… nu cred s? fie acea copil?, c?ci n-o ?tiam atat de puternic?. Dar… s? l?s?m astfel de ganduri pentru mai tarziu. Acum… doar o las s? m? urmeze. Oricum: n-am nimic de ascuns. ?i, de-i ?ntr-adev?r acea copil?, atunci e mai bine c? m-a v?zut.”

  Cu astfel de ganduri ?n minte, ?i urm?rit? de pretutindeni de iscoade: de acea cobr? de printre crengi, precum ?i de alte animale precum bursuci, iepuri ?i alte viet??i, Anaya ajunse la marginea p?durii. Numai c?, de?i crezuse ea c? acele iscoade o s-o urmeze, ele r?maser? la marginea p?durii. Nici chiar cand ea era deja la cam 200 de metri de p?dure, traversand campia ?i privi ?n urm?, Anaya nu v?zu pe nimeni s-o urmeze.

  ?Ciudat,” murmur? ea. ?Eram totu?i sigur? c? m? v?d. Dar… de ce atunci nu m? urmeaz? nici una? Sau… da, e posibil: au trimis deja mesajul c? vin. Prin urmare ?i-o s? fiu ?ntampinat? cu tot alaiul. Nu… m?car o s? fie vesel.” ?i, surazand, Anaya ??i continu? drumul, c?ci mai avea ?nc? destul de mers pan? la grani?ele Pā?i Makkal-ului.

  ***

  ????,” le f?cu Ahi semn celor dou? ?nso?itoare ale sale s? p?streze t?cerea. Apoi, punandu-se ?n pirostrii, privi printre trunchiuri ?i tufi?uri spre Campia Viteazului sau Illāmal-ul. Numai c?, sim?ind cele dou? vulpi apropiindu-se de el, mergand normal, se ?ntoarse cu capul spre ele ?i le spuse oarecum sup?rat, ?Nu atat de deschis. Doar nu vre?i s? da?i tuturor de ?tire c? suntem aici, nu?!” Dup? care, furi?andu-se, se ?ndrept? spre primul rand de copaci.

  Auzindu-l vorbindu-le cu atata asprime ?i mai ales ne?n?elegand de ce era totu?i furios, Inmar ?i Alena schimbar? priviri. Dar, ?n?elegand c? nu ?tiu nici una r?spunsul la ?ntrebarea, ?De ce e totu?i Ahi furios?” ridicar? din umeri ?i, pe furi?, se apropiar? ?i ele de el.

  Privind ?n aceea?i direc?ie ca ?i Ahi ?i v?zand ?ntreg Illāmal-ul acoperit de o?teni ai du?manului, Alena aproape strig?, ?S? fiu al…” ??i acoperi ?ns? brusc gura cu palma cand Ahi o privi chiora?. Alena ?ns? t?cuse nu de teama lui, dar din cauza c? ?n?elese c? se puneau ?n pericol de vreunul din du?mani, care erau cat? frunz? ?i iarb? pe acea campie, ar fi auzit-o.

  Chiar ?i a?a, atat ea, cat ?i ceilal?i doi ?nso?itori, analizar? cu mare aten?ie Campia Illāmal-ului. Astfel v?zur? c? Vanamarii st?teau culca?i pe burt?, a?eza?i ?n randuri totu?i ca to?i o?tenii, ?n partea stang?, ?nspre p?dure. Boturile ?ns? le ?ineau ?ndreptate spre Nord, de unde se sim?ea un nepl?cut aer rece. Yātrīkarele ?ns? se aflau ?n partea dreapt? a lor, formand acelea?i randuri ca ?i lupii. Doar c? ele st?teau ?n picioare ?i nu culcate ca Vanamarii. ?i mai era o diferen?? la cele dou? armate desp?r?ite de un coridor ?ngust: faptul c? Yātrīkarele p?reau statui de piatr?. De altfel, dac? nu priveai cu aten?ie la ele ?i nu observai c? li se mi?ca pieptul ?n timp ce respirau ?i pleoapele cand clipeau, ai fi zis c? cineva f?cuse o glum? proast? ?i acoperise Campia Viteazului cu statui.

  Dar… era totu?i o iluzie. La fel v?zur? ?i cei trei, c?ci de?i Yātrīkarele ?ncercau s? respire cat mai ?ncet ca s? nu se dea de gol, cei cu puteri magice puteau de asemenea s? vad? energia curgand prin ale lor vene. De aceea ?i ?opti Ahi ?ntr-un final, cu vocea min?ii. ?Māyai!” (iluzie) Dar… fu totu?i auzit de Inmar. ?i, ?n?elegand c? Inmar era con?tient? de ce spusese el, o privi ?i-i spuse tot telepatic, ?Yātrīkarele ?ncearc? s? se camufleze. Dar… de cine?”

  Inmar ?ns?, ne?tiind r?spunsul la ?ntrebarea lui, scutur? u?or din cap. Numai c?, atunci cand Alena ?l b?tu pe Ahi pe um?rul stang ?i-i f?cu semn s? priveasc? ?n stanga, privi ?i Inmar ?ntr-acolo. Astfel ?i v?zu ?i ea pe Colte ?i Ka?ka? ?ndreptandu-se, la pas lent, spre ale lor o?tiri.

  Dar, cum ?tia c? cei doi nu se suportau, Inmar se ?ncrunt?. Mai ales cand ?i v?zu c? erau mult prea calmi pentru gustul ei. De aceea ?i le spuse telepatic ?nso?itorilor ei, ???tia doi se pare c? s-au aliat. Eram totu?i sigur? c? a?a ceva e imposibil. Mai ales dup? ce ultima dat? mai nu ?i-au scos ochii unul altuia cand Tenebre i-a trimis s? atace Pā?i Makkal-ul. Acum ?ns?…”

  ?E din cauza c? i-au ?ntors ambii spatele mamei,” ?i explic? Ahi telepatic. ?De aceea ?i-s aici ei. Se pare c? ?i-au g?sit un nou st?pan.”

  ?Parca?” ?ntreb? Alena.

  Ahi ?ns? scutur? din cap c? nu. ?Cineva mult mai pervers decat ea. ?i cu puteri mai mari decat Titanida. De altfel se afl? ?i acum aici. Chiar ?n spatele celor doi.”

  Inmar ?l privi ?ns? ?ncruntandu-se, ?Dar… nu-i nimeni acolo!”

  Ahi ?ns? surase, ?Tu nu-l vezi. ?nc?. Dar el e acolo.” Inmar ?ns? se mir? ?i mai mult, c?ci sim?i bun?tate ?n vocea fratelui. Ceva ce mai ?nainte sim?ise doar de cateva ori. Chiar ?i a?a ?i era oarecum team? s?-l ?ntrebe de ce-i vorbise astfel. Doar continu? s?-l priveasc? insistent ?ncercand s? ?n?eleag? ce-i cu el.

  Fratele ei ?ns? continua s? priveasc? ?n spatele lui Colte ?i a Fecioarei Demonice, v?zand atat de clar conturandu-se silueta neagr? a cuiva. Dar, ca s? fie sigur c? n-are vedenii, avea nevoie s?-l mai vad? ?i altcineva. Singura care putea face asta f?r? probleme era Mayar. Numai c?, cum nu putea conta pe a sa fiic? ?n acele clipe, privi la Inmar ?i-i transmise telepatic, ?Folose?te-te de puterea ochiului min?ii, sor?! Chiar dac? nu-i sim?i puterea la fel ca ?i Mayar. Sunt ?ns? sigur c-ai ?nv??at cum se face ?n timp ce m? urm?reai pe mine ?nv??and-o pe Mayar. De aceea, cu pu?in noroc, po?i s? vezi ?i tu acela?i lucru ca ?i mine.”

  Nu de tot convins? c? putea face ceea ce-i spusese Ahi, Inmar decise totu?i s? ?ncerce. Pentru asta ?nchise ochii ?i a?tept?. Dar, de?i se concentra extrem de mult s? intre ?n lumea crepuscular? a ochiului min?ii ei, nu-i reu?i nici dup? a treia ?ncercare. De aceea ?i oft?. Doar c?, cand era cat pe ce s? renun?e, auzi vocea lui Ahi, ?n cap, cand acela ?i spuse cu repro?, ?E?ti la fel de ?nc?p??anat? ca Mayar. ?i la fel ca ?i ea faci doar ce te duce capul, Inmar, c?ci… de cand po?i folosi puterea cuiva cerand asta cu bini?orul? Mai ales s? intri ?n lumea unei puteri atat de mari ca ochiul t?u interior.”

  ?Dar… eu…” Se balbai Inmar ?n minte.

  ????, lini?te!” ?i strig? fratele, telepatic. ??i trimite-?i energia spre acel ochi adormit, nu pe prostii. La fel… nu cer?i de la el ?ndurare ?i s? te lase s? intri. Doar astfel o s?-?i reu?easc?!”

  Abia atunci Inmar se concentr?, parte de team?, c?ci ?l ?tia pe Ahi bine ?i ce-i poate pielea cand nu era ascultat, ?i parte totu?i din ?nc?p??anare, c?ci era din acele firi care ducea lucrul pan? la cap?t. Astfel, strangand cu putere pumnii, ?n acea imagine din capul ei, Inmar reu?i s? trimit?, de jur-?mprejurul ei, o lumin? ro?ie, asem?n?toare focului. Acea lumin? ?ns? nu ap?ruse de nic?ieri acolo. Ie?ea prin to?i porii corpului ei, spintecand parc? ?ntunericul. Chiar ?i a?a, Inmar avu nevoie de ceva timp s? poat? vedea ceva ?n acel ?ntuneric. Dar, cand ?n sfar?it ?i reu?i, privi ?n jur ?i v?zu acel loc atat de clar: de parc? ar fi fost ?n interiorul unui cub negru. Numai c?, dup? ce analiz? totul cu mare aten?ie, mai ales cand trimise toat? energia ceea ro?ie creat? de ea spre peretele din fa?a ei, putu z?ri, de sus pan? jos, pe acel perete, o cr?p?tur? sub?ire, ?n zigzag. ?i, chiar dac? era sub?ire cat o a??, Inmar o v?zu atat de clar.

  De aceea ?i zambi Inmar, fericit? c?-i reu?ise. ?i, la pas lent, se ?ndrept? spre acel perete. Apoi, cand mai r?maser? vreo doi pa?i ?ntre ea ?i acel perete, Inmar ?ntinse mana dreapt? ?n fa?? ?i atinse acea linie neagr?. Dar, de?i ?mpinse cu toat? for?a, acel perete nu se mi?c? din loc. Din aceast? cauz? ?i Inmar se ?ncrunt?, c?ci i se p?ruse c-o s? fie u?or. Chiar ?i a?a nu se l?s? p?guba?? ?i ?mpinse peretele ?i cu cea de-a doua man?. Doar astfel ?i reu?i s? p?trund? ?n ?nc?perea ochiului ei interior, care avea forma unei sfere rotunde. ?i, de jur ?mprejurul ei, se vedea o lumin? ro?ie. Doar c? acea lumin? nu era produs? de Inmar de data asta.

  Numai c?, de?i acea lumin? ro?ie avea aceea?i nuan?? ca cea creat? de ea anterior, Inmar sim?i c-o dor ochii. Din aceast? cauz? ?i-i ?nchise pentru scurt? vreme. Apoi, cand sim?i c? va putea privi f?r? probleme ?n jur, ?i redeschise ?i privi ?int? ?n fa??. Astfel ?i fu dat ?n sfar?it s? vad? un ochi de forma globului ocular uman ?i mare cam de vreun metru ?n diametru. Diferit ?ns? era la el culoarea, fa?? de cel al lui Mayar: acesta era albastru, cu linii ro?ii ?i negre pe el, de parc? ar fi fost br?zdat de vini?oare. ?i… lui Inmar i se p?ru c?-i orb.

  If you spot this tale on Amazon, know that it has been stolen. Report the violation.

  Dar, cu cat se apropia mai mult de el, Inmar v?zu c? suprafa?a ochiului devenea din ce ?n ce mai neclar?. De parc? culoarea din interiorul lui s-ar fi tulburat. De aceea ?i ranji Inmar, ?n?elegand c? ?i acel ochi era ?nc?p??anat ca ?i ea ?i din aceast? cauz? nu voia s-o lase s? vad? ceea ce-?i dorea ea.

  Inmar ?ns?, oprindu-se la vreo cinci pa?i de el, ?l privi ?int? ?i surase. Dup? care, ?uierand cumva cuvintele printre din?i, ?i spuse, ??i totu?i a ta st?pan? e ?i mai ?nc?p??anat?. De aceea n-ai decat s? ?ncerci toate trucurile pe care le ?tii. Doar c? eu tot o s? aflu ce vreau.” Apoi, mai f?cand ca?iva pa?i spre el, ?l atinse cu ambele palme, iar con?inutul din interiorul acelui ochi ?ncepu s? fiarb? la propriu. Din aceast? cauz? ?i deveni el complet negru ?n loc de albastru cum era mai ?nainte. Dar, de?i Inmar ??i trimitea toat? puterea necesar? spre el, nu putu vedea nimic pe a lui suprafa?? ?i se ?ncrunt?.

  ?Nu, fie pe a ta,” murmur? Inmar dintr-o dat?, schimband culoarea puterii transmise asupra ochiului din ro?ie ?n neagr?. Astfel ?i fu dat ?n sfar?it s? ??mblanzeasc?” ochiul, iar el ?i ar?t? ce se afla de fapt ?n spatele lui Colte ?i a lui Ka?ka? - proiec?ia unui imens ?arpe format din fum negru spre transparent. ?i, imediat ce v?zu asta, Inmar murmur? extrem de uimit?, ?Tetapas!” Numai c?, deschizand ochii ?n timp ce controla acel ochi, fu trimis? ?napoi ?n lumea real?. Dar, cand privi la Ahi, ranjind fericit?, ?l v?zu pe acela dand din cap c? nu. De aceea ?i ?nchise Inmar iar ochii ?i se ?ntoarse ?n acea lume crepuscular? unde, dup? alte lungi minute de analizat acea imagine fumurie, v?zu ?n sfar?it a cui era, ?Regele-?arpe!” Murmur? ?n cele din urm? vulpea, ?ntorcandu-se definitiv ?n lumea real?.

  ?A?a e!” ?i spuse Ahi telepatic. ?Acest diavol e ?nc? pe p?mant. De?i, dup? spusele Anayei, el s-ar fi unit cu Maranam ?i astfel l-a eliberat pe acela din a lui imens? temni??.”

  ?Atunci? Cum e posibil s? fie ?nc? pe p?mant?”

  ?Probabil e din cauza dorin?ei lui de via??!” Interveni ?i vulpea Alena, care de?i era destul de tan?r?, era bine cunoscut? pentru puterea ei extraordinar? de a citi dorin?a energiilor ?i misiunea lor pe p?mant.

  ?Corect!” R?spunse Ahi, privind-o pe Alena. ?C?ci, de?i i-a dat chipul s?u lui Maranam, Ian Gyar nu ?i-a ascultat inima ?i nici fluxul de energie din interior. Astfel, ignorand dorin?a vie?ii din el, n-a f?cut decat s? se condamne pe sine la suferin??, c?ci… neavand un chip, poate doar colinda lumea ca o fantom?.”

  ?Cele de care s-a temut mereu!”

  ?Ba nu, Inmar!” Spuse Alena. ?Ian Gyar nu s-a temut nicicand de fantome. El s-a temut s? nu fie uitat. ?i tocmai de asta ?i ?nc? se aga?? de via??.”

  ?Asta deja nu-i bine,” spuse Inmar ganditoare. ?Dac? acel ?arpe se aga?? de via?? ?nseamn? c?-i gata s?-i ajute pe ??tia s? triumfe. De aceea cred c? ar trebui s? intervenim ?i s?-i ?mpiedic?m s?-?i uneasc? puterile.”

  ??i totu?i, sor?, nu-i nimic ce putem face. De aceea zic c?-i mai bine s? facem ceea ce-am pl?nuit ini?ial. ?i, abia dup? ce-om vedea ce anume are ?i al meu tat? ?n cap, s? decidem cum s? facem s? sc?p?m cu via?? din toat? aceast? nebuneal?.” Dup? care, ?ntorcand spatele acelui loc ?i punandu-?i gluga pe cap, Ahi se ?ndep?rt? pe furi?, dar totu?i oarecum ?n grab?, cat mai departe de acele locuri.

  Inmar ?i Alena ?l urmar? numaidecat. ?i, ca s? nu fie nici ele v?zute, ??i puser? glugile pelerinelor pe cap. Doar c?, folosindu-?i puterea, le transformar? ?n unele de un verde-?nchis, a?a cum f?cuse ?i Ahi, pentru camuflaj, c?ci el era sigur c? pericolul putea fi peste tot, la fel ca ?i du?manii. De aceea s? fie precau?i nu strica defel.

  ***

  Ajungand la hotarele Pa?i Makka?-ului, Anaya se opri. Apoi privi cu aten?ie ?n fa??. De v?zut nu v?zu ?ns? pe nimeni la ?nceput. Era ?ns? sigur? c? acel loc nu era abandonat. A?a c?, folosindu-?i puterea, alung? ?mirajul” acelui loc ?i v?zu, reflectate pe a ei sfer? neagr?, chipurile mai multor solda?i ce st?teau ascun?i ?n spatele posturilor lor de observa?ie, la loc sigur.

  De aceea ?i zambi Anaya ?i murmur? abia auzit, ??i totu?i n-am ?mb?tranit eu chiar atat de mult.” Dup? care, l?sand sfera ceea s?-i alunece ?n manec?, privi ?n jur, avand nu-? de ce senza?ia c?-i spionat?. Acea senza?ie ?ns? era amplificat? de imaginea acelor chipuri v?zute mai devreme pe sfer?. Mai ales imaginea ochilor acelor solda?i ce p?reau s? priveasc? ?n gol, deloc con?tien?i se pare c? un intrus era acolo.

  ??i totu?i eram sigur? c? au primit mesajul vizitei mele. Chiar ?i a?a e lini?te aici. Sau… o fi o oglind? poate? O oglind? creat? cu scopul s? m? ?n?ele.” ??i alung? ?ns? rapid acel gand din minte, aducandu-?i aminte c? Bestla era departe de acele locuri. Un altul ca s? creeze o astfel de oglind? perfect? ?ncat s? ?n?ele du?manii prin miraj nu era. Nici m?car Inlan Diar nu era capabil? s? creeze a?a ceva ?i Anaya era cat se poate de sigur? de asta.

  De aceea ?i nu se mi?c? din loc ?n cele din urm?, ci continu? s? a?tepte. ?i f?cu bine, c?ci, cat de curand, ceea ce ei i se p?ru o oglind?, cr?p? brusc. Dup? care cioburi v?zute doar de ea c?zur? peste tot ?n jurul ei. Dar… niciunul n-o r?ni. Asta i se p?ru ciudat. Chiar ?i a?a ??i zise totu?i s? vad? ce dr?covenie de magie mai era ?i aceea ?i continu? s? avanseze.

  Cioburile acelei oglinzi ?ns? o urmar?. Ba chiar se ridicar? de la p?mant ?i pluteau cam la ?n?l?imea pieptului Anayei, ?nconjurand-o ?i formand un cerc perfect. De aceea ?i privea Anaya cu mare aten?ie ?n jur, ?ntrebandu-se cine totu?i s? fi controlat acele cioburi, c?ci… auzise ?i chiar v?zuse magi capabili s? creeze cioburi care s?-i r?neasc? pe du?mani, dar nicicand nu ?ntalnise pe cineva cu o astfel de putere - s? ?nconjoare du?manul cu cioburi triunghiulare, dreptunghiulare ?i de alte forme ?i m?rimi ?i asta doar ca s?-l ?int? controlat.

  Mai mult decat atat ?ns?, Anaya fu mirat? s?-?i vad? chipul reflectat pe acele cioburi ce pluteau cu fa?a ?n sus. De aceea ?i se ?ncrunt? ?n?elegand asta ?i-?i spuse ?n minte, ?Sunt spionat?. Atat de vizibil de altfel. Dar… de cine?”

  ?n?elese totu?i cui i se datora acea magie ?n clipa ?n care cioburile se transformar? ?n vestitele ?epu?e de ghea?? ī??ika?. De aceea ?i ranji. Apoi, auzind vocea lui Inlan Diar din stanga ei, care-i spuse, ?Se pare totu?i c-ai crezut c? o s? treci neobservat? pe aici, m?rit? vulpe Anaya,” privi ?ntr-acolo. Astfel o v?zu pe regin?, la ca?iva pa?i de ea, trecand printr-un fel de oglind? oval?, de aceea?i culoare ca ?i cioburile de mai ?nainte, dar nu mai mare de vreo 2 metri ?n?l?ime ?i 1 metru l??ime. ?i, ?n timp ce p??ea spre Anaya, Inlan Diar ?i spuse cu glas sever, ?Dac? totu?i ai crezut c?-i u?or, atunci d?-mi voie s? te dezam?gesc, c?ci pe aici nu se trece, Anaya. Nu f?r? permisiunea mea, c?ci aceste locuri mi se supun doar mie. ?i… familiei mele, desigur.”

  ?Totu?i sunt sigur? c? nu-i chiar a?a cum spui,” ?i zise vulpea cu oarecare viclenie ?n glas, motiv pentru care Inlan Diar o privi cu mare aten?ie. ?M? refer la cobra care-a fost cu ochii pe mine cat am trecut prin p?dure. De fapt la cobrele care m-au urmat. ?i, din cate ?tiu, tu nu ai control asupra lor. Doar dac?… ai ajuns la o ?n?elegere cu Tenebre ?i a?i ajuns s? ?mp?r?i?i aceea?i putere,” ad?ug? Anaya cu oarecare batjocur? ?n glas.

  Tres?ri ?ns? ?i privi ?n spate auzind glasul lui Zeal, ?De ce s? cer?e?ti ceva cand ?l ai ?n dar? M? refer la controlul cobrelor.” Astfel, privind ?n urm?, Anaya v?zu acea mare cobr? maro pe care o v?zuse ?i ?n p?dure, furi?andu-se dup? ea prin copaci. De data aceea ?ns? cobra Zeal st?tea ?ntins? pe p?mant, cat era ea de lung?. Dar, de parc? s-ar fi plictisit de acea pozi?ie, se ?nf??ur? pe cateva nivele. ?i, cand hot?r? ea c? era destul de sus, ?ncepu a-?i leg?na capul ?n stanga ?i-n dreapta de parc? ar fi ?ncercat s-o vr?jeasc? pe Anaya pe care o privea ?int? ?n ochi. ?ns?, dup? cateva clipe de privit ?n ochii b?tranei vulpi, cobra ?nchise ochii. ?i, scuturand din cap, murmur?, ?O fantom?!”

  ?A?a e, Zeal,” spuse Inlan Diar. ?Aceast? b?tran? vulpe e doar o umbr? pe acest p?mant. Un suflet chinuit ce pl?te?te aici p?cate mai vechi.” Dup? care Inlan Diar privi la Anaya, care ??i a?inti privirea asupra ei, c?ci la auzul cuvantului ?p?cate,” se cutremur? din toate m?dulare.

  ?P?cate?” ?ntreb? Anaya ?ntr-un final, extrem de confuz?. ?La ce p?cate te referi, regin? a ghe?ii? Sau… ?mi ?tii cumva povestea?”

  ?A?a e,” r?spunse Inlan Diar sigur? pe sine. ??tiu despre al t?u trecut. La fel ??i ?tiu ?i p?catele. Doar c? n-am eu dreptul s?-?i spun despre ele.”

  Anaya ?ns?, sim?ind o stranie pulsa?ie ?n piept, ?i-l atinse cu palma. Dup? care, ?nchizand ochii ?i inspirand adanc, ?ntreb?, ??i totu?i… cine are dreptul s?-mi spun? despre ale mele vechi p?cate, regin?? Cine-mi poate spune cine-am fost ?i care e al meu trecut?”

  ?Soarta, b?tran? Anaya. Soarta,” r?spunse Inlan Diar abia auzit. Dup? care, privind ?n direc?ia din care veniser? Anaya ?i Zeal, regina murmur?, ??i o s?-?i dest?inuie Soarta acel trecut, b?tran? Anaya. La fel o s?-?i spun? ?i despre p?cate. Doar c? n-o s? fie curand. De ce? Simplu: pentru c? nici Soarta ?i nici Timpul nu se gr?besc nic?ieri. Noi ?ns? ne gr?bim mai mereu. ?i… anume din aceast? cauz?… ?i gre?im mereu.” Dup? care, mi?candu-?i u?or mana dreapt? ?nspre Anaya, f?cu ?epu?ele s? dispar? ?i apoi ?i ?ntoarse spatele b?tranei, ?ndreptandu-se spre al ei comandant, care se apropiase deja de ele, ?mpreun? cu vreo dou?zeci de solda?i. Dar, la ?ndemnul reginei, se opriser? la cam zece metri de ele. ?i, f?r? s-o priveasc? pe Anaya, regina spuse ?ntr-un final, ?Tu ?ns? te-ai gr?bit venind ?ncoace, b?tran? Anaya. De aceea ai l?sat garda jos ?i al?ii te-au putut vedea, de?i asta e ceva imposibil pentru fiin?ele vii… s? vad? o fantom? puternic? a?a cum e?ti tu. De aceea ?i m? ?ntreb… ce totu?i te aduce ?n varf de munte, b?tran? vulpe Anaya?”

  ?Nevoia!” R?spunse Anaya cu voce grav?, privind ?int? ?n ochii reginei. ?La fel Vanamarii ?i Fecioarele Demonice Yātrīkar, care-s acum jos pe munte. Cu zecile de mii de altfel. De ce? Dintr-un simplu motiv: ?i-au schimbat ?inta de atac. Adic? ?inta acum sunte?i voi cand ini?ial era satul vulpilor.”

  Auzind aceste cuvinte, Inlan Diar nu spuse nimic. Doar se ?ncrunt? ni?el. Zeal ?ns? ?uier? printre din?i, ?Ba pe naiba o s? atace! Le ar?t eu ce ?nseamn? s? te pui cu cobrele!” ?i ?ntr-adev?r se transform? ?ntr-o cobr? periculoas?. Numai c?, cand s? se porneasc? din locul ?n care era, se v?zu ?nconjurat? de oglinzi. ?i, ?n timp ce-?i privea ?n oglinda din fa?a ei furia ce i se z?rea asemeni scanteilor ?n ochi, auzi glasul str?bunicii ei care-i spuse:

  ?Nu acum, Zeal! Va veni ?ns? timpul! ?i atunci ??i promit c? eu ?nsumi te ajut s? jupoi Vanamarii de piele pentru tot ce au f?cut.”

  Dar nu aceste cuvinte o calmar? pe tan?r?, ci bun?tatea sim?it? ?n glasul str?bunicii. De aceea ?i-?i calm? furia din priviri. Apoi, cand furtuna din sufletul marii cobre maro trecu, oglinzile ce o ?nconjuraser? pan? atunci disp?ruser? ?i ele. ?i, ranjind, Zeal spuse, ?Atunci, r?mane pentru mai tarziu.” Dup? care, descol?cindu-se, se ?ndrept? spre hotar, c?ci, ?n ultima vreme, Zeal p?rea obsedat? s? priveasc? atent hotarul.

  Singur? ?ns? nu plec?, ci urmat? de E?ōl la ordinul reginei. Apoi, r?mase singure, Inlan Diar privi din nou la Anaya, care a?teptase ?n t?cere cat regina ?i a ei str?nepoat? vorbiser?. Dar niciuna nu spuse totu?i nimic. Doar Inlan Diar f?cu ca?iva pa?i spre b?tran?, privind atent la ea.

  Astfel, cand mai r?maser? doar vreo doi pa?i ?ntre ele, Anaya ?ntinse palma stang? ?n fa??, iar sfera format? ?nainte s? treac? hotarul, ?i alunec? ?n sens invers din manec? ?i se opri pe palm?. De aceea ?i-?i scoaser? solda?ii s?biile din teac?: pentru c? crezuser? c? b?trana o s-o atace pe a lor regin?.

  Inlan Diar ?ns?, ?tiind prea bine ce fel de sfer? era aceea ?i c? nu era periculoas? pentru ea, le spuse solda?ilor, V? pute?i retrage! M? descurc ?i singur?.”

  ?Dar… regin?…,” ?ncerc? unul dintre solda?i s? se opun?.

  ?Face?i cum v-am spus!” ?i ordon? Inlan Diar cu voce sever?. ?Oricum armele voastre n-o pot r?ni.” ?i, cand Inlan Diar ?i privi ?int?, oarecum cu sup?rare c? n-o ascultau, solda?ii se v?zur? nevoi?i s? se supun? ?i se retraser?. Abia atunci Inlan Diar privi iar la Anaya ?i-i spuse, ??i totu?i, ce ai ?n minte? Nu cred c? mi-ai ar?tat sfera profe?iilor f?r? vreun scop anume.”

  Anaya surase, ??i ai dreptate. De altfel, chiar dac? o s? ?i se par? ciudat? a mea propunere, te rog s? ascul?i pan? la cap?t. ?i, ca s?-?i r?spund la ?ntrebare, o s? spun doar atat: s? ne unim for?ele.”

  ?Cine? Regatul Pā?i Makkal-ului ?i… vulpile ro?ii?” ?ntreb? Inlan Diar cu oarecare ironie ?n glas.

  ?Nu doar. Aveam ?n minte s? form?m o alian?? de durat? cu oricine va fi de acord s? lupte ?mpotriva lui Maranam.”

  Inlan Diar ?ns? rase. Fu ?ns? ceva spontan, c?ci i se p?rea straniu s-aud? o astfel de propunere. Ceva la care ea nicicand nu se a?teptase. V?zand ?ns? c? b?trana o privea cat se poate de senin?, spuse, ??i totu?i nu ?n?eleg motivul. Din cate ?tiu voi sunte?i de partea lui Maranam. Prin urmare nu v?d de ce un aliat al r?ului s? se al?ture acum armatei Binelui.”

  ?Simplu,” r?spunse Anaya calm?, ?ca s? supravie?uim. ?i ?tii de ce sunt sigur? de asta? Pentru c? ?mi dau prea bine seama c? dac? Maranam urc? pe tronul lumii, nu va mai fi defel via?? pe acest p?mant. Prin urmare nu vom mai fi nici noi.”

  ?Aici d?-mi voie s? fiu de alt? p?rere. De ce? Pentru c?, fiind de partea r?ului, voi pute?i avea o ?ans? s? supravie?ui?i. Noi ?ns?, ceilal?i ?p?c?to?i,” vom fi la sigur f?cu?i una cu p?mantul de Maranam, c?ci… n-o s? ne lase el ?n via??. Se va sim?i incomod ?tiindu-ne ?nc? pe p?mant: ca un os de pe?te ce i-a intrat ?n gat.”

  ??i tu crezi c? nu va crede la fel ?i despre al?ii, regin?? Ba eu sunt sigur? c? da. De ce? Pentru c? ?n acest r?zboi fiecare trage la turta lui. ?i, chiar dac? noi ne ocup?m cu magia neagr?, asta nu ?nseamn? c? Maranam o s? ne ?in? ?n via?? ca mai apoi s?-i putem sufla ?n ceaf?, ravnind la tronul lumii. Dup? p?rerea lui. Dar… nu doar asta pare s? fie singurul lucru de care s? se team? de-a ales s? ne atace anume pe noi.”

  Inlan Diar surase viclean de data asta, ??i… de cine crezi tu c? se teme? De Mayar sau de vulpile ro?ii?”

  ?Chiar ?i dac? simt ironia ?n vocea ta, regin? Inlan Diar, s? ?tii c? ai dreptate.” Cuvinte care de altfel o uimir? enorm pe regin?, care-o privi atent pe b?tran?. ??i ?tii de ce-s atat de sigur?? Pentru c? eu am v?zut acea lume. Lumea lui Maranam. De aceea ?i ?tiu cum arat? ale lui frici la fa??.”

  ?Stai c? nu ?n?eleg: la ce anume te referi cu ?am v?zut Lumea lui Maranam? Din cate ?tiu n-a trecut nimeni de acele masive por?i negre.”

  ??i ai dreptate. N-am trecut de acele por?i. Mi-a fost ?ns? dat s? v?d Ma??alam-ul, locul de dinaintea acelor por?i. Mi-a fost ?ns? de ajuns ca s?-mi dau seama cum arat? friciile acelui monstru. De fapt… fricile lui au un singur chip cu dou? sufletele ?i dou? destine diferite.”

  ?Gemenele-form?!” Murmur? Inlan Diar ?ncurcat?.

  ?A?a e, regin?. Anume de acele dou? copile ?i se teme Maranam. ?i, de Mayar ?i fiica Rophionilor, cea numit? Samaya, ajung s? lupte ?mpreun?, atunci Maranam e posibil s? n-aib? ?anse de ca?tig.”

  ?Poate ?i ai dreptate, b?tran? vulpe. Numai c? nu uita un lucru: gemenele-form? au fost aduse pe p?mant dup? principiul monedei cu dou? fe?e. ?i, dup? cum fe?ele aceleia?i monede nu pot s? stea al?turi, la fel ?i acele dou? copile n-o s? lupte nicicand ?n aceea?i tab?r?.”

  ?Moneda ?ns?, chiar dac? are dou? fe?e, poate cump?ra un singur obiect. Adic?: poate trece doar din mana unui st?pan ?ntr-alta. ?i, chiar dac? o s? aib? mai mul?i st?pani de-a lungul existen?ei, st?pani care o s? iubeasc? o fa?? ?i-o s? urasc? o alta, moneda ceea nu-i poate sluji pe doi st?pani odat?.”

  ?De aceea ?i spun c? e imposibil ca cele dou? s? lupte ?mpreun?, c?ci nu doar c? au soart? ?i puteri diferite, dar ?i se ur?sc. Numai de asta ?i-o s? fie mereu ?mpotriva celeilalte.”

  ??n?eleg teama ta. Dar… ui?i un lucru: Soarta nu-i ceva palpabil. Soarta e ceva ce doar ne putem imagina. Din aceast? cauz? ?i cred eu c? poate fi schimbat?. ?i, chiar dac? Soarta ceea ar fi fost un obiect tare, ea tot ar fi putut fi schimbat?. Pan? la urm? ?i piatra e dur?, dar poate fi schimbat? a ei form? de ap? de-o toce?te prea mult. La fel o s? se ?ntample ?i cu gemenele-form? pan? la urm?. Cred eu. De ce? Pentru c? nimeni nu ?tie ce-i ?n sufletul lor.”

  ?Corect,” spuse brusc Inlan Diar, reu?ind cumva s-o fac? pe Anaya s-o priveasc? insistent. ?M? refer la faptul c? sufletul unuia e imprevizibil. De aceea ?i va fi greu s? se schimbe.”

  ??i totu?i depinde de noi schimbarea ceea, Inlan Diar. ?n caz contrar… vom pieri cu to?ii: flori, cer, ape, p?mant. Chiar ?i norii o s? dispar?. Chiar ?i p?s?rile cerului. ?i toate vor fi transformate ?n cenu?? de lava urii lui Maranam. Atunci ?ns?, cand surul cenu?ii va lua locul verdelui, cand trupurile vor fi doar umbre, cand via?a va exista doar ?n amintiri, vom ?n?elege de fapt ?i ce-am pierdut. Va fi ?ns? atunci prea tarziu s? mai schimb?m ceva. Acum ?ns? se pot schimba lucruri. De aceea ?i ?ntreb acum: e?ti tu dispus? s? vezi tot ce iube?ti murind doar pentru c? nu ai ?nv??at s?-?i ?ii inima ?n frau? O s? ai tu puterea s?-?i vezi slujitorii murind doar pentru c? n-ai putut accepta un r?u de partea ta ca s? ?nvingi un altul? Vei putea tu exista ?i de acum ?ncolo ?tiind c? ?i-a pierit familia doar pentru c? nu te-ai ?ndurat s?-?i ?ii capul plecat pentru scurt? vreme? Eu nu. Tu ?ns?… po?i s? accep?i toate astea?”

  Spunand aceste cuvinte, Anaya f?cu ca?iva pa?i spre Inlan Diar. Regina ?ns? p?rea oarecum ?mpietrit? ?n timp ce privea ?int? acea sfer? neagr? pe care b?trana vulpe o strangea ?n mana stang? ?i pe care regina o numise ?sfera profe?iilor.” Doar c? nu acea sfer? era de vin? pentru anxietatea n?scut? ?n sufletul reginei, ci imaginile pe care le vedea perindandu-se cu repeziciune prin fa?a ochilor. ?i, din cauza acelora?i imagini, Inlan Diar sim?i o durere insuportabil? ?n piept. De aceea ??i atinse pieptul cu palma larg deschis?. Dar, ?n clipa ?n care sim?i c? nu-i mai ajung puteri ?i ?ngenunche, atingand cu palma stang? p?mantul ?n timp ce cu dreapta ??i atingea pieptul, ochii reginei c?p?tar? culoarea ghe?ii. ?i ochii ei v?rsau lacrimi amare ?n acela?i timp.

  Ba chiar nu reac?ion? nici cand Anaya se puse ?n pirostrii odat? fiind lang? ea. Nici chiar atunci cand b?trana ??i odihni palma dreapt? pe um?rul ei stang. ?i, privind ?n aceea?i direc?ie ca ?i Inlan Diar, b?trana vulpe ?i spuse cu glas stins, ?Plangi acum, copila mea! Plangi cat ??i cere inima. R?core?te-?i sufletul acum c? mai ai timp. Dup? asta… ei bine, dup? asta, cine ?tie dac? o s? avem timp de lacrimi ?i suspine. La fel cum nimeni nu ?tie dac? o s? se ?ndure al?ii de noi sau o s? verse lacrimi cand noi n-om mai fi.”

  ?Dar totu?i, Anaya, e prea crud ce v?d,” murmur? Inlan diar printre lacrimi.

  ??i… cine suntem noi s? ?mpiedic?m Soarta s? aib? loc? Nimeni. De-o vrea ea s? fie crud? cu noi o s? fie, iar noi n-o s? putem face nimic ?mpotriva ei.”

  ?i avea atata dreptate cand spunea b?trana aceste cuvinte. De ce? Pentru c? cu Soarta nu te pui. La fel avea dreptate ?i Inlan Diar cand sus?inea c? Soarta e crud?, c?ci ceea ce vedea ea ?n fa?a ochilor ?ntr-adev?r ?i sfa?ia inima - zeci de trupuri f?r? via?? pe tot ?ntinsul Campiei ātmā. Dar, mai crancen decat atata, era plansul reginei ce-?i ?inea str?nepoata ?n bra?e - pe Zeal, cea pe jum?tate cobr? ?i jum?tate om, str?puns? fiind de-o suli?? aruncat? de undeva, o suli?? a mor?ii ce nu-i d?du ?ansa nici s? plece pe propriile picioare din acea lume, ci s? se tarasc? asemeni ?arpelui, pe vecie. La fel, de jur ?mprejurul reginei se vedeau ruguri arzand, semn c? Hestia ?i lupt?toarele ei ?ncercaser? s?-i ajute, dar f?r? succes.

  Numai c?, pe acea campie, nu doar regina Inlan Diar ??i plangea durerea. La fel se ?ntampla cu Anaya, care st?tea ?ngenuncheat? lang? trupul f?r? via?? a lui Inmar. ?n lupta aceea ?ns? nu doar fiica b?tranei vulpi avusese de p?timit, ci ?ntregul sat al vulpilor ro?ii, c?ci, l?sate neprotejate de puterea lui Mayar, fuseser? nimicite toate pan? la una.

  Un oftat ?ns?, ie?it parc? din str?fundul p?mantului ?i nu din pieptul reginei, atunci cand se v?zu pe ea, cea din imagine, avand mainile colorate ?n ro?u de sangele str?nepoatei, o readuse ?i pe Anaya la realitate. ?i, privind spre Inlan Diar, care scra?nea din din?i cu ochii ?nchi?i ?n acele clipe, b?trana vulpe ?i spuse, ?Acum ?n?elegi de ce-?i spun c? trebuie s? ne unim for?ele, regin??”

  ?Da,” murmur? Inlan Diar cu glas stins. ?Totu?i, Anaya… e atat de greu s? cred din nou c? poate exista speran?? pentru noi. Atat de greu.”

  ??tiu. La fel cum mi-i greu ?i mie s? m? ?ncred iar ?n oameni ?i magie. Dar totu?i: voi fi nevoit? s? fac ?n cele din urm? ceea ce-am urat cel mai mult.”

  De aceea ?i privi Inlan Diar ?ncurcat? la Anaya cand o auzi rostind astfel de cuvinte. Apoi, cu glas tremurat, ?ntreb?, ?Ceea ce ur??ti cel mai mult? La ce te referi, b?tran? vulpe?”

  ?La Magia Neagr?, Inlan Diar. ?i se pare c? vei fi ?i tu nevoit? s-o folose?ti candva. ?i-o s-o facem, f?r? s? ezit?m de altfel. De ce? Doar ca ceea ce-am v?zut numai ce s? nu devin? realitate. ?i, salvand poate lumea, ne-om blestema pe noi s? umbl?m pe veci pe acele c?r?ri manjite cu smoal? ale lumii de dincolo. Eu ?ns? n-o s? regret asta nicio clip?, de asta ?nseamn? s?-i scap pe cei ce-i iubesc de nebunia lui Maranam. ?i la fel sper s? faci ?i tu asta, regin?. ?n caz contrar o s?-?i blestemi zilele ?i-o s? ver?i lacrimi amare cate zile o s? mai ai de tr?it pe acest p?mant de umbre…”

  ***

  …cu imaginea cerului ?nsangerat r?mase Inlan Diar s? priveasc? dep?rtarea. Nu era ?ns? singur? pe Campia Viteazului, cea de lang? al ei hotar. Al?turi de ea, de-o parte ?i de alta a ei, st?teau E?ōl ?i Zeal, ca doi piloni de n?dejde pe care conta ?n acel r?zboi ce le b?tea la u??.

  Dar, chiar dac? cei trei st?teau de straj? la hotarul ??rii, bine propti?i pe ale lor picioare, se ?nfiorau din cand ?n cand ?i asta din cauza acelui vant n?prasnic ?i oarecum rebel ce ?ncepu s? bat? dintr-o dat?. Chiar ?i a?a, Inlan Diar nu se mi?c? din loc. ?i, ?n urechi, continuau s? se aud? atat de clar cuvintele b?tranei Anaya, care-i spuse ?nainte s? plece:

  ??ine minte ale mele cuvinte, regin? Inlan Diar: va veni ziua cand c?r?rile Armatei R?ului ?i cele ale Armatei Binelui vor deveni una. ?i, de asta se va ?ntampla, de un suflet r?u va bate la u?a ta cerand ajutor ?i ?ndurare, tu las?-l s? intre. La fel obloje?te-i r?nile de va trebui, c?ci aceea va fi salvarea cu masc? de lup pe fa??, cea care poate s? ne aduc? Lumina ?n vreme de restri?te, fiec?ruia din noi de altfel…”