?Ce p?dure e asta, Parca?” ?ntreb? Mayar, privind cu mare aten?ie ?n jur la acea poian? ciudat?, ?nconjurat? de scorburi, ce se deschideau larg ?n fa?a ei. ?i nu doar acele scorburi erau ciudate, dar tot ce se vedea ?n jur de fapt. La fel ?i trunchiurile copacilor care erau complet uscate. Dar, mai mult decat atat, i se p?rur? tinerei ciuda?i acei coconi v?zu?i ?n interiorul scorburilor, coconi care apoi d?deau na?tere cainilor de smoal?.

  ?i, f?r? s-o priveasc?, Parca spuse sec, ?I se spune Tō?at sau Poiana Coconilor.” Dup? care, f?r? s? priveasc? m?car o clip? ?n jur, Parca se apropie de acel mare cocon, ce se ?nvartea deasupra unui ceaun de parc? ar fi fost un vi?el de cateva luni la pro?ap.

  Asta deja fu ceva care-o f?cu pe Mayar s? priveasc? ca tr?snit? la Parca. Dar, cat de curand, privi iar la acele scorburi. ?i, ?ngustandu-?i pu?in ochii, putu vedea clar cum ar?tau acei coconi din scorburi, care erau de fapt identici celui deasupra ceaunului. Mai impresionat decat atat ?ns? fu pentru tan?r? s? priveasc? ?n sus. Astfel ?i fu dat s? vad? o impresionant? bolt? din crengi uscate, ?mpletite ?ntre ele, care acopereau de fapt ?ntreaga poian?, f?cand-o s? par? o mare camer?. Dar ?i mai ciudat decat atat fu pentru Mayar s? vad? c? acele crengi uscate aveau ochi.

  Da, erau ochi micu?i pe acele crengi uscate: erau ro?ii, rotunzi. ?i, ?ntre doi ochi, se vedea un cioc mic, de liliac, care se c?sca ?i se ?nchidea ritmic de parc? ar fi fost pliscul unui pui fl?mand ce cer?ea de mancare de la mama lui. Apoi, cand ?n sfar?it ??i putu lua ochii de la acei ciuda?i ochi, ?nc? privind ?n jur, Mayar ?ntreb?, ?I se spune? De c?tre cine?”

  ?De c?tre mine,” r?spunse Parca sec. Apoi, brusc, ?ncepu a chicoti, de parc? f?cuse cine ?tie ce glum? bun? unui prieten. De aceea ?i-o privi Mayar pe sub sprancene, c?ci i se p?rea stranie reac?ia Titanidei, mai ales cand aceea ?ncepu s?-?i frece palmele, stand chiar ?n fa?a ceaunului.

  ?Ce-i cu ea?” Se ?ntreb? tan?ra, analizand cu aten?ie mi?c?rile Titanidei. ??i-a ie?it complet din min?i sau ce? Ei bine, nu c? ar fi ceva nou, dar totu?i…”

  Tres?ri ?ns? Mayar, cand Parca se ?ntoarse brusc spre ea. Apoi, privind-o ?int? ?n ochi, ceva ce-o puse pe tan?r? ?n gard?, Parca ?uier? printre din?i, ?Ba nu-s eu nebun? deloc!”

  Dup? care, pentru cateva secunde, se l?s? lini?tea, timp ?n care cele dou? se analizar? una pe alta cu mare aten?ie. Apoi, cand ??i putu veni ?n fire din acea uimire, Mayar ?ntreb? oarecum balbaindu-se, ?Tu… po?i citi ganduri aici?”

  ?Desigur,” r?spunse Parca, ranjind ?iret. ?Sau ce? Ai cumva ceva de ascuns?” ?i, brusc, Titanida ap?ru ?n spatele lui Mayar, ?uierandu-i la ureche, ??n Poiana Coconilor nu exist? loc pentru secrete. Aici pan? ?i aerul vorbe?te. Chiar ?i acei coconi ?tiu ce gande?ti, Mayar. A?a c?… nici s? nu-?i treac? prin cap s? te gande?ti s? m? tr?dezi, c? jur c? aici ??i g?se?ti sfar?itul.”

  Mayar ?ns?, deloc deranjat? de amenin??rile Parc?i, o privi pe sub sprancene. Apoi, pe un ton sec, spuse, ?Dac? zici! Dar… totu?i, care-i treaba cu frig?ruia de colo?”

  Remarca tinerei o f?cu pe Parca s? strambe din nas. ?i avea de ce s? fie Titanida nemul?umit?, c?ci nu-i pl?cuse deloc s? aud? cum al?ii ?i numeau capodopera frig?ruie. De aceea ?i marai ciudat. ?i, secunde doar dup? aceea, Mayar auzi cum mai mul?i caini marair? de jur ?mprejurul acelei Poiene. Din aceast? cauz? ?i privi Mayar cu mare aten?ie prin acea poian? ?i-i v?zu pe Nāy Pi?c ar?tandu-i col?ii. Chiar ?i a?a nu se apropiar? de ea, ci r?maser? cumva dup? primul rand de copaci, de parc? acolo ar fi existat o Barier? care-i ?mpiedica s? intre ?n poian?.

  V?zandu-i cat de hido?i erau ?i mai ales ?n?elegand c? maraiser? la comanda Parc?i, Mayar ridic? comic din umeri. Apoi, ranjind, murmur?, ?S? ?n?eleg totu?i c? nim?nui nu i-a pl?cut gluma mea. Ei bine: treaba voastr?. Doar am zis ce gandesc.” Dup? care, v?zand c? acei caini n-o s? se apropie de ea ?n cele din urm?, Mayar se ?ndrept? spre acel ceaun. ?i, la doar ca?iva pa?i de el, se opri ?i privi cu mare aten?ie la fl?c?rile de sub ceaun care dansau ciudat. Ce-i atrase aten?ia la ele ?ns? fu s? vad? chipuri schimonosite reflectate pe fl?c?ri, de parc? st?panii acelor chipuri ar fi fost ?nchi?i cu for?a ?ntr-un vas de sticl?. Apoi, la vederea ei, ?ncepur? s? bat? cu disperare ?n pere?ii transparen?i, cerand ajutor.

  Dar, mai mult decat fl?c?rile celea, pe Mayar o interesa s? afle ce-i cu Parca, c?ci chiar ac?iona ciudat. ?Ca o adev?rat? nebun?,” murmur? ea. ?i, de?i Parca n-auzise ce spusese Mayar ultima dat?, Titanida p?ru cu adev?rat furioas?, ceva ce Mayar nu putea ?n?elege, c?ci i se p?ruse calm? secunde doar ?n urm?.

  Afl? ?ns? cat de curand r?spunsul la acea ?ntrebare cand Parca se mi?c? ca vantul din locul ?n care st?tuse Mayar mai ?nainte ?i se apropie ?i ea de foc. Apoi, apropiindu-se iar de tan?r?, ?i ?uier? drept ?n fa??, ?S? ?tii c? nim?nui nu-i plac glumele. Nu aici ?i nu auzite din gura ta. A?a c? ai face bine s? le ?ii pentru tine, Mayar. ?n caz contrar le pot cere cainilor mei s? glumeasc? ?i ei cu tine. ?i… sunt sigur? c? dup? gluma lor n-o s?-?i mai ard? de alte glume.”

  Mayar ?ns? ranji auzind-o pe Parca vorbindu-i astfel. Dar, v?zand ochii Parc?i sc?p?rand, de parc? ar fi fost doi c?rbuni ?ncin?i, se ?ncrunt?, c?ci acei ochi ro?ii o priveau ciudat, de parc? nu era aceea Titanida pe care ea o cunoscuse. Apoi, de parc? ar fi avut un presentiment, Mayar privi ?n sus ?i v?zu c? acei mici ochi erau ?i ei complet ro?ii exact ca ochii Titanidei Sor?ii. De aceea ?i-i spuse Parc?i ?ntr-un final, ?Tu-i controlezi! Ochii! De aceea ?i ura sim?it? ?n jur.” Numai c?, spre marea ei mirare, Parca nu spuse nimic de parc? n-ar fi auzit-o. Ba chiar ?i ?ntoarse ?i spatele. ?i, punandu-se ?n pirostrii ?n fa?a focului, privi ?int? la fl?c?ri.

  Tan?ra ?ns? nu se l?s? ?n?elat? de ?nep?sarea” Parc?i. De aceea se puse ?i ea ?n pirostrii, ?n stanga Titanidei, ?i-o ?ntreb?, ?De ce totu?i aceast? p?dure, Parca?”

  ?ntrebarea ?ns? o puse cumva pe Titanid? ?n gard?. De aceea ?i se trase ea un pic mai departe de Mayar. ?i, mai ciudat decat atat, fata v?zu cum Parc? ??i strangea degetele mainii stangi cu mana dreapt? atat de tare c? aceea scra?nea din din?i din cand ?n cand. Dar, cat f?cu Parca asta, de?i Mayar privea ?int? la ea, n-o privi pe tan?r? nici m?car pentru o clip? ?n ochi. Doar mult mai tarziu ?ncepu a bolborosi cuvinte stranii ce sunau cam a?a, ?Pentru c?-i a mea. Doar a mea. E a mea p?durea. ?i-i a mea ?i poiana, ?i cainii ?i… Parca… Parca e st?pan?. E cea mai puternic?. E atat de puternic? c? to?i se tem de ea. De aceea nu vine nimeni aici. De aceea acest loc ne apar?ine. Nou?. Ne apar?ine. Da, ne apar?ine.”

  Apoi, atat de brusc c? Mayar s?lt? ?n picioare ?i se trase ?n spate, ba chiar ?nconjur? acel ceaun s? fie sigur? c? e protejat?, Parca se transform? ?ntr-o creatur? a naibii de ciudat?. Era de statur? mic?; cu bra?e lungi, dezgolite ?i sl?b?noage ?i la fel ?i erau ?i picioarele, doar c? acele picioare nu erau drepte, ca la orice om normal, ci aveau form? de picioare de broasc?. Chiar ?i a?a t?lpile ?i erau ca la orice om. Dar, straniu era c? acea form? a picioarelor nu-i permitea acelei stranii creaturi s? se ridice ?n picioare. De aceea putea doar s?ri ca broasca sau s? mearg? stand ?n pirostrii. Apoi erau palmele: p?reau normale, doar c? aveau, la fel ca ?i la picioare, unghii livide, ?n timp ce degetele mari erau complet negre de parc? le-ar fi lovit continuu c-o piatr?. Corpul ar?t?rii ?ns? era ?i mai ciudat: era asemeni unui schelet acoperit de piele. ?i, de parc? ar fi fost o hain?, corpul era acoperit de m?tase verzuie, ca un fel de panz? de p?ianjen ce se termina la baza gatului extrem de lung. Dup? care, deasupra acelui gat, se vedea un cap uman obi?nuit. Doar c? ?n loc de p?r avea… rame.

  Dar nu asta o sperie pe Mayar, ci ochii acelei creaturi, care p?reau ochi de fiar?. ?i, ce era straniu la ei, era c? l?crimau. De acea ?i-o ?ntreb? Mayar, confuz?, ?Plangi cumva?”

  ?Fiin?a” ?ns? n-o privi. Ea doar se trase mai lang? foc ?i-?i var? mana direct ?n fl?c?ri. Apoi, ?n timp ce-?i plimba mana prin fl?c?ri, ?ncolo ?i ?ncoace de parc? ar fi atins apa unui izvor ca s?-?i r?coreasc? sufletul, ciud??enia ?ncepu s? ?ngane o stranie melodie, f?r? cuvinte. Asta o f?cu pe Mayar s? se ?ncrunte. Dup? care, f?cand ca?iva pa?i spre acea nou? Parca, pe care o considera cu adev?rat stranie, Mayar spuse, ?Parca? E?ti ?nc? aici?”

  Se opri ?ns? locului ?i apoi se trase ?i un pic ?n spate cand ciud??enia o privi. ?i, de parc? ar fi fost sup?rat?, acea nou? Parca marai, ?Nu-s eu Parca. ?sta nu-mi e numele.” Dup? care, s?ltand asemeni broa?telor, ?nconjur? acel foc. Doar c?, la jum?tatea drumului, ?ncepu s? mearg? ca orice patruped.

  ?Asta ce dr?covenie mai e?” Se ?ntreb? Mayar. Dar, aducandu-?i aminte c? gandurile ?i erau auzite ?n acel loc, ?ntreb? ?n glas cat de curand, ?Atunci, dac? tu nu e?ti Parca, cine e?ti tu?” ?i, la pas lent, Mayar urm? acea creatur? ?n jurul focului.

  Creatura ?ns?, f?r? s? se abat? din drum, spuse, ?Numele meu e Payam, ceea ce ar ?nsemna, ?n limba antic? a acestui popor oropsit, al Poporului I?anta Varka?i?, Fric?.” Apoi, ciud??enia se opri brusc. ?i, ?ntorcandu-?i doar capul spre Mayar, o privi extrem de trist?.

  Imensa triste?e v?zut? ?n ochii celei ce-?i spuse ?Payam” o f?cu pe Mayar s? cad? pe ganduri. Ba chiar murmur? la un moment dat, ?I?anta Varka?i?! Dar… asta e…?” ?i-?i a?inti ochii asupra acelei ciud??enii.

  Payam ?ns?, ?i mai trist? decat ?nainte, oft?. Dup? care ?i ?ntoarse tinerei spatele ?i ?ncepu iar s? mearg? ?n jurul focului, continuandu-?i gandul, ??i ai dreptate. Aceasta e P?durea Mor?ilor. Cea ?n care doar pu?ine suflete vii pot s? ajung?. Iar ca s? fiu mai exact? decat atat ??i spun c? doar patru fiin?e vii au putut ajunge aici vreodat?.”

  ?Patru? Cine anume?”

  ?Eu… tu… lupul Fenrir ?i… Baradar.”

  ?Spiritul P?durilor?!”

  ?A?a e!”

  ?Dar… stai pu?in s? ?n?eleg, de ce Fenrir ?i acel Baradar au fost aici. Credeam c? doar mor?ii ?i cei care au putere asupra mor?ii pot ajunge ?n P?durea I?anta Varka?i?.”

  Payam ?ns? ranji. Apoi, oprindu-se locului ?i f?cand-o ?i pe Mayar s? se opreasc? locului, ?i spuse cu hatrenie, ?Tu e?ti ?nc? vie, dar tot ai v?zut-o.” Asta o f?cu pe Mayar cumva s? se cutremure. Dup? care, ?nghi?ind ?n sec, Mayar privi ?n jur unde v?zu c? acei caini de smoal? ar?tau exact ca Parca ?n acele clipe. Doar c? diferit? le era culoarea ochilor. De fapt nu to?i acei caini de smoal? aveau aceea?i culoare a ochilor: unii ?i aveau asemeni c?rbunelui umed, al?ii verzi, iar cei mai mul?i ro?ii a?a cum ?i avea ?i ciud??enia.

  De aceea ?i se ?ncrunt? iar Mayar. Mai ales cand ?i v?zu c? se urcau ?n copaci atat de repede ?i cu atata u?urin?? de parc? ar fi fost maimu?e. Plus la asta, unii dintre ei ajunser? chiar s? atarne cu capul ?n jos ca liliecii, c? Mayar l?s? s?-i scape printre din?i, ?S? fiu a naibii de ?n?eleg eu ceva din toat? daravela asta.” Dar, z?rind ochi sc?p?rand ?n interiorul scorburilor, ?n?elese c? de fapt acolo se aflau mult mai multe fiare decat cele v?zute mai ?nainte. De aceea ?i-?i spuse, ?Probabil tr?iesc ?n scorburi la ordinul lui Parca, ca s? p?zeasc? coconii. Dar… de ce totu?i aceast? lume arat? atat de straniu? ?i… ce fel de lume e totu?i asta ?n care m-a adus pe mine Parca?”

  ??i ciuli ?ns? Mayar urechile cand ciud??enia spuse, ?Aceasta e lumea celor care n-au v?zut nicicand soarele.” Dar se mir? mult s? vad? c? ciud??enia nici nu-?i deschisese gura cat spusese acele cuvinte. Mayar era ?ns? sigur? c? anume ea vorbise ?i c? nu auzise acea voce ?n capul ei, ci chiar ?n spate. De aceea ?i privi cat de curand ?n urm? unde-i fu dat s-o vad? pe Patavi, cea de demult, pe care o v?zuse atunci cand Parca avuse vedenii ?n P?durea Spanului. De aceea ?i se cruci tan?ra, c?ci nu putea ?n?elege cum acea Patavi putea fi cu adev?rat acolo. Se ?ncrunt? ?ns? cand Patavi surase ?i apoi ?i spuse, ??i totu?i ar??i comic cand nu ?n?elegi lucruri. Mai ales cand te mir? s? vezi pe cineva undeva. Exact a?a ar??i acum: mirat? s? m? vezi pe mine aici.”

  Mayar ?ns? nu spuse nimic. Doar privi cat de curand la ciud??enie pe care o v?zu ?mpietrit?. Apoi privi iar la Patavi ?i o v?zu ?nc? ?n acela?i loc. De aceea ?i murmur? ea ?ncurcat?, ?Dar… credeam c? e?ti doar o amintire.”

  ??i nu te ?n?eli deloc crezand asta,” ?i r?spunse Patavi cu glas blajin. ?Chiar sunt o amintire. A ei.”

  ?Chiar ?i a?a: e imposibil s? fii aici. Mai ales cand ea arat? a?a. ?i, dac? e s? fiu mai exact?, de ce arat? Parca astfel? Am v?zut-o nebun?, dar nicicand ar?tand astfel.”

  ?E din cauza blestemului. De fapt fiecare din noi poart? un anumit blestem pe suflet. Se numesc temeri. Eu de exemplu m? tem c-o s?-mi pierd definitiv sora ?ntr-o zi. Tu - c? n-o s? fii iubit?. Parca ?ns?… se teme s? fie urat?.”

  ?Numai c? de asta ?i are parte pan? la urm?,” murmur? Mayar confuz?. T?cu ?ns? cand Patavi trecu pe lang? ea. ?i, dup? ce se apropie de ciud??enie, Patavi o mangaie ?ndelung pe cap.

  ?De fapt, ai dreptate, Mayar,” spuse Patavi ?ntr-un final. ?S? fie urat? ?i s? arate a?a cum nicicand n-a vrut e pedeapsa Irk?i. ?i, a noastr? Irkā, era atat de frumoas?.”

  ?De fapt ar?ta?i ambele la fel. Ei bine… la chip m? refer,” spuse Mayar. Dar, cand Patavi o privi ?ncurcat?, tan?ra ridic? din umeri ?i spuse oarecum plictisit?, ?Doar… am v?zut anumite amintiri. Ale ei. Acolo te-am v?zut ?i pe tine. ?i, ?n acea amintire, o certai pentru ceva. Pentru ce ?ns?… n-am ?n?eles.”

  Numai c?, spre surprinderea lui Mayar, Patavi zambi. ?i, privind-o pe tan?r?, Patavi ?i spuse cu glas blajin ?n timp ce se apropia de ea, ?De fapt tu ?i Samaya n-ave?i o soart? diferit? de a noastr?. Chiar dac? ar?ta?i la fel.” Apoi, ajungand ?n fa?a tinerei, o ?ntreb?, ?Iar acum spune-mi: te-ai ?ntrebat vreodat? de ce tu ?i tan?ra lupoaic? sunte?i atat de asem?n?toare fizic, dar atat de diferite la caracter?”

  ?Da,” r?spunse Mayar sigur? pe sine. ?De altfel am ?i aflat r?spunsul la aceast? ?ntrebare: e din cauza acelui Mannar. El m-a transformat ?n copia lupoaicei.”

  ?E?ti sigur??” O ?ntreb? Patavi zambind. ??n lumea asta nimic nu-i cum pare.”

  ?La ce te referi?” ?i Mayar privi brusc la fl?c?ri de parc? ceva anume ?n privirea lui Patavi o deranja.

  ?La opusuri,” spuse Patavi privind ?i ea la fl?c?ri. ?Precum: ?ntunericul ?i Lumina, Noaptea ?i Ziua, Cerul ?i P?mantul, precum ?i…”

  ?Binele ?i R?ul!” Murmur? Mayar ?n cele din urm?.

  ?A?a e. De altfel, dac? ai fost atent? cat am rostit aceste cuvinte ?i mereu cand treci pe undeva, totul ?n lumea asta ??i are jum?tatea. Doar c?, dup? cum nu exist? jum?t??i perfecte, la fel se ?ntampl? cu opusurile - chiar dac? arat? la fel sunt de fapt diferite.”

  ?Eu ?i Samaya. La fel cum e?ti tu ?i Parca.”

  ?Aici te ?n?eli, c?ci Parca nu-i un singur suflet, ci dou? ?nchise ?ntr-un singur trup: eu ?i Irkā.” Din aceast? cauz? ?i-o privi Mayar confuz?. ?i, cand observ? acea privire, Patavi spuse, ?M? refer acum la istoria lumii. Mai bine zis la clipa ?n care eu ?i Irkā am disp?rut din acea lume, pentru ca Parca s? apar? ?n aceast? lume.” Apoi, a?ezandu-se ?n pirostrii ?n fa?a ceaunului deasupra c?ruia se rotea coconul, Patavi ?l privi oarecum trist?. ?De altfel, Mayar, lumea aceea, ca ?i cea de aici, era o continu? crea?ie. ?i, dac? e s? prive?ti atent la acest cocon, o s? vezi cum se formeaz? lent, dar sigur. A?a cum se formeaz? ?ntreg Universul.” ?i Patavi avea atata dreptate spunand astfel de cuvinte, c?ci, rotindu-se, pe acel cocon, ap?reau fire sub?iri, abia vizibile, dar care formau cumva via?a ?n?untrul coconului.

  Pe Mayar ?ns? nu asta o interesa, ci ?La ce anume te referi cu acea Lume? La cea care n-a v?zut soarele? Cea despre care vorbeai cand ai ap?rut aici?”

  ?Ba nu. M? refer la a noastr? iubit? planet?: ī?a? Ellaiya??a. ?n limba voastr?, uman?, ar ?nsemna Edenul.”

  ?Aeon-ul voiai s? spui.”

  ?Ba nu, Mayar. Aeonul a ap?rut cand a disp?rut Edenul nostru, distrus pe din?untru de r?utatea lui Maranam.”

  ?Maranam?” Iar asta chiar c? fu un ?oc pentru Mayar. ?i, ?ntorcandu-i spatele lui Patavi, privi la ciud??enie iar. Doar c? se mir? enorm s? vad? c? acea creatur? se mi?ca iar ?i c?, apropiindu-se de Patavi, ??i freca u?or cre?tetul capului de al ei bra?, c?utand alinare. Dar, dup? ce-i trecu uimirea, Mayar privi iar la Patavi, care mangaia iar capul ciud??eniei ?i-o ?ntreb? oarecum ?nfuriat?, ??i ?la? Ce-a pierdut Maranam ?la ?i prin lumea voastr??”

  La o astfel de ?ntrebare inocent?, Patavi rase. Apoi, privind la Mayar, spuse, ?Maranam de fapt a luat form? din Eden. La fel ca ?i Vā?kkai. Dar… e poveste mult prea lung? s-o spun acum. O s-o afli ?ns?, ?i cat de curand. ?n clipa ?n care totul o s? fie pe cale s? dispar?.”

  ?S? dispar?? Cum adic? s? dispar??” ?ntreb? Mayar dup? cateva secunde de stat cu ochii ?nchi?i, ?ncercand s? asimileze ?n?elesul acelor cuvinte. Numai c?, cand redeschise ochii, v?zu c? Patavi nu mai era acolo. Ba mai mult: Parca ar?ta deja normal, la fel ca ?i acei caini de smoal? care se mai auzeau ?nc? maraind ?n jur. Unii din ei chiar schel?l?iau u?or, ?n timp ce Titanida atinse coconul de deasupra focului, ?n locul unde se presupunea c?-i capul cainelui ?n formare.

  Dar, de?i era extrem de mirat?, Mayar decise s?-?i pun? frau limbii. Ba chiar ??i opri ?i gandurile, c?ci, chiar dac? nu se temea de Parca, decise totu?i s? fie prudent?. Pan? la urm? era ?ntr-o lume care nu v?zuse nicicand lumina Soarelui. De aceea ?i trebuia s? fie prudent?, c?ci nu ?tii nicicand ce-l duce mintea pe unul cand ?n jur e mereu ?ntuneric.

  ***

  ?Ooo, c?rni?? proasp?t?!” Ranji Calmac fericit, frecandu-?i palmele, cand Dike ?i ceilal?i patru prieteni ai s?i revenir? pe malul de lang? mocirla spanului, acolo unde-i a?teptau ceilal?i, cumin?i, iar Boor o ?mpinse pe ū?al ?n fa??.

  ū?al ?ns?, de?i auzise prea bine ce bomb?nise Calmac, cuvinte care nu-i fur? totu?i deloc pe plac, privi furioas? la Boor ?i-i ?uier? printre din?i, ?Ai fi putut fi mai blajin cu mine. Eram cat pe ce s?-mi rup gatul.”

  Boor ?ns?, surazand ironic, r?spunse, ??i-ai fi f?cut un bine lumii. Plus la asta: nu-s eu deloc dr?gu? din fire. A?a c? po?i s? cer?e?ti ?ndurare de la altul.” Dup? care-i ar?t? din?ii, semn c? dac? mai spune ceva mu?c?.

  Pe ū?al ?ns? p?rea s-o m?nance spatele. ?i, f?cand un pas ?nspre Boor, care-o privi mirat, ?l ?ntreb? ?n batjocur?, ?De la lup ?i se trage?”

  ?Ce anume?”

  ?S?-?i ar??i col?ii. De altfel nici nu m-ar mira, c?ci mereu a fost col?os de felul lui,” bomb?ni ū?al, privind ?nspre lupul Dike.

  Titanului ?ns? pu?in ?i p?sa de bomb?neala lui ū?al. De aceea ?i-?i v?zu lini?tit de drum, apropiindu-se de forma sa uman?. Apoi, atingandu-?i propria palm? cu capul, lupul disp?ru, iar Dike se ?ntinse u?or s?-?i dezmor?easc? oasele. Ba chiar spuse fericit, ?Asta da c?l?torie lung?. ?i a naibii stramtoare ?n pielea animalului celuia, c?ci de?i ?tiu eu c?-i puternic, totu?i n-ai loc s? te mi?ti acolo.” Numai c?, sim?ind o stranie senza?ie ?n jur, privi la ceilal?i ?i v?zu c? p?reau sup?ra?i. ?Ce acuma?” ?ntreb? Dike. Dar… nu-i r?spunse nimeni.

  Din contr?, ceilal?i, stramband din nas, se uitar? ?nspre Bestla, Samaya ?i Sephir care-o priveau pe ū?al cu du?m?nie. Din ce cauz?? Simplu: m?rita ū?al, dand cu ochii de Arion, deveni dintr-o dat? extrem de senzual? ?i… interesat?. De aceea ?i-?i plesni Dike ?ntr-un final fruntea cu palma, bomb?nind, ?Chiar c? uitasem pentru ce-i faimoas? Titanida Minciunii - van?toarea de b?rba?i. Acum, Dike, o s?-?i fie a naibii de vesel cu ea.” Dup? care, ?ncruntandu-se ni?el ?i ?ncruci?andu-?i bra?ele pe piept, Dike ??i a?inti privirea asupra Titanidei, a?teptand cuminte s? vad? ce-o s?-i treac? aceleia prin minte.

  ū?al ?ns?, deloc deranjat? de atata aten?ie, se apropie de Arion. ?i, dandu-i tarcoale, ?n timp ce-l atingea delicat cu degetele, ?i susur? la ureche, ?Dr?gu?.” Ba chiar ?ncerc? s?-i ating? fa?a cu palma. Numai c?, la nici ca?iva centimetri de fa?a lui Arion, care de altfel o privea chiora?, ū?al scra?ni din din?i, sim?ind cum cineva o ?n?f?c? de bra? ?i-o trase brusc ?ntr-o parte. De aceea ?i privi ea furioas? la Bestla, care fusese cea care o tr?sese de lang? Arion ?i care-o privea cu du?m?nie. ?i ū?al de asemenea ?i ?uier? ?n cele din urm? cu du?m?nie printre din?i, ?Surcica nu sare departe de trunchi se pare.”

  ??i nici nu ?tii cat? dreptate ai,” ?i spuse Bestla ar??goas?. ?De ce? Pentru c? genele ??i formeaz? caracterul. A?a c?, dac? nu vrei s? vezi de ce-i ?n stare fiica cea mic? a lui Boor, ??i sugerez s? stai departe de ce-i al meu pan? nu ?i-am sucit gatul.” ?i chiar ar?ta stra?nic Bestla ?n acele clipe: p?rul i se ridicase ni?el pe ceaf?, ochii ?i ardeau valv?taie ?i mai nu sc?pa fl?c?ri pe n?ri.

  Ensure your favorite authors get the support they deserve. Read this novel on the original website.

  ū?al ?ns?, v?zand-o ?n ce hal se enervase, ?i rase Bestlei ?n fa??. ?i puse ?i ceva batjocur? ?n rasul cela. Era ?ns? doar de fa?ad?, c?ci ??i d?dea prea bine seama c? nu putea ea ca?tiga ?n fa?a Bestlei. Nu cu ata?ia oameni ?mpotriva ei. Numai c?, surprinzand privirea lui Arion a?intit? asupra Bestlei ?i v?zand c? acela era cu adev?rat uimit s? aud? astfel de cuvinte din gura ei, ū?al surase, c?ci g?sise metoda perfect? s? se r?zbune pe Bestla pentru c? fusese bruscat?. De aceea, privind-o ?int?, ?i susur? drept ?n fa??, ?Vrei s? spui c? p?pu?elul ?sta frumos e… al t?u?”

  ?Nu-i treaba ta!” Se gr?bi Bestla s? r?spund?, dup? ce observ? ?i ea privirea lui Arion. Apoi le ?ntoarse spatele ?i se ?ndep?rt? de ei, c?ci tare nu voia ea s?-i dea explica?ii lui Arion despre cele spuse ?i ale ei sentimente. Nu c? acela nu era la curent deja. Doar c?… singura care nu aflase ?nc? despre asta, de?i ?tiau to?i, era Bestla.

  ū?al ?ns?, fericit? c? se r?zbunase ni?el pe Bestla, r?spunse oarecum plictisit?, ?Nu, dac? tu zici.” Dup? care, ?ntorcandu-i ?i ea spatele lui Arion, se ?ndep?rt? ca?iva pa?i bomb?nind, ?Oricum, nu era el pe gustul meu! La fel ca nimeni de pe aici.” Doar c?, ?n timp ce c?sca dulce, analiza fiecare fe?i?oar? de b?rbat v?zut pe acolo. ?i, brusc, ??i opri privirea asupra lui Nathaniel. De aceea ?i zambi fericit?, ?ntorcandu-se cu tot corpul spre el. Apoi, schi?and rapid planul ?n minte cum s? pun? labele pe el, d?du s? se porneasc? spre Nathaniel.

  Numai c?, atat de brusc c? se ?ncrunt?, v?zu doi ochi sc?p?rand chiar ?n fa?a ei. Era Samaya, care, dup? ce ?ascunse” imaginea lui Nathaniel de ochii Titanidei, ?i ?uier? printre din?i, ?Stai departe de el!”

  Titanida ?ns?, marai u?or, ??i ?sta-i luat! S? v? ia naiba de gr?bite ce sunte?i!”

  Dar ū?al se ?nfurie de-a binelea, dup? ce tres?rise mai ?ntai, cand auzi vocea sasait? a Sephirei ?n urechea stang?, ??i cel de colo tot!” Apoi, apucand-o pe Titanid? de cap cu ambele maini, o for?? s?-l priveasc? pe Fenrir, care ?edea pe-un pietroi ?i c?sca dulce, habar n-avand de toat? ciond?neala dintre fete. Nu la fel se pare c? gandea ?i Sephir, c?ci aceea ?i d?du lui ū?al ?n grij?, ?S? stai la km distan?? de el de-i posibil. ?n caz contrar, pan? ajunge Bestla s?-?i fac? festa, ??i scot eu ochii. Ne-am ?n?eles?”

  ?De parc? era posibil s? nu ?n?eleag? unul cand e rugat a?a dr?gu??!” Bomb?ni ū?al pe un ton acru. ?i, cand sim?i cu adev?rat c? fetele o c?lcaser? pe coad? cu amenin??rile lor, ?i spuse Sephirei, ?Da voi v?d c? alt? ?ans? s? v? ap?ra?i b?rba?ii n-ave?i decat amenin??rile, nu-i a?a? ?i chiar c?-i p?cat, c?ci… am fi putut ??mp?r?i” anumite lucruri ?ntre noi. Odat? ce am fost cat pe ce s? ne ?nrudim ?i a? fi putut s?-?i fiu acum bunic?. De altfel, poate c? nu e?ti la curent, dar…”

  Un bulg?re de ghea?? ?ns?, aruncat de nic?ieri, ?i ?nchise gura lui ū?al. ?i bulg?rele cela ap?ru exact la timp, c?ci ū?al era pe cale s?-i spun? Sephirei detalii despre povestea ei de ?dragoste” cu Island. De aceea ?i se ?nfurie ea, c?ci bulg?rele cela, pe lang? ai ?nchide gura, fu cat pe ce s?-i pun? cap?t zilelor cand ?l sim?i alunecandu-i pe gat. Reu?i ?ns? s?-l scuipe ?n cele din urm?. Dup? care, furioas?, privi la Island cu gand s? se ia la har?? cu el, convins? fiind c? anume el aruncase bulg?rele. Numai c?, surpriz?: v?zu cu stupoare c? nu Island aruncase bulg?rele, ci Arion, care de altfel f?cu semnul capului t?iat ?nspre ea ?n caz c? continu? s? ?ndruge prostii.

  Asta ?ns? o f?cu pe Titanid? s? strambe din nas. Ba chiar url? ?n capul ei, ?Nu pot s? cred c? toat? lumea ?tie deja. ?i eu care credeam c? Island a ?inut totul secret, c?ci…” Tres?ri ?ns? brusc sim?ind ceva mi?candu-i-se pe spate. Apoi, f?r? s? se ?ntoarc?, ū?al a?tept? cuminte s? vad? ce-o s? se ?ntample. Furnic?turile ?ns? pe piele se ?nte?ir?. Ba chiar sim?i ?i-un val de aer rece dandu-i tarcoale. Dar, de?i era ceva ?natural” ce sim?ea ea, ū?al era sigur? c?-i din vina cuiva. De aceea ?i privi atent? ?n jur, convins? s? g?seasc? ?vinovatul” pentru ceea ce sim?ea, ceva nepl?cut de altfel, ?i apoi s?-i scoat? ochii.

  Numai c?, dintr-o dat?, privirea ?i fu atras? de Fenrir, care se ridicase de pe pietroiul lui ?i se ?ndrepta spre Dike. La jum?tatea drumului ?ns?, Fenrir se opri locului ?i la fel privi spre Titanid?. Dar, ?n clipa ?n care privirile lor se ?ntalnir?, avand loc un ciudat schimb de puteri ?ntre ei, reu?ir? s?-i ??nghe?e” cumva pe ceilal?i. Numai c? nu se termin? totul acolo, c?ci, ca prin minune, privirea lui ū?al, a?intit? asupra lui, ?l for?? pe Fenrir s? se transforme ?n acel lup mare ?i negru, ca, secunde doar dup? aceea, s? fie ??nghi?it” de ochii ei ?i atras ?ntr-o lume ciudat?.

  ***

  ?Nu poate fi!” Bomb?ni ū?al extrem de mirat?. ?Asta e ireal!” Continu? ea s? murmure, privind ?int? ?n fa?? ?i cumva tremurand ca varga. Nu era ?ns? din cauza frigului, c?ci locul ?n care ea ?i Fenrir ajunser?, dup? ce reu?ise s?-l atrag? ?n lumea ei, era o stranie poian?, cu liane atarnand de jur ?mprejurul acelui loc, izvoare false ?i superbe flori de diverse m?rimi, unele destul de mari chiar de ar fi putut ?nghi?i un om de 1.8 f?r? probleme. Numai c?, pe lang? acea falsitate din jur, straniu mai era ?i faptul c? acele flori ??i ?nchideau petalele cand lupul trecea pe lang? ele, ?ndreptandu-se spre ū?al care st?tea chiar lang? un izvor cu ap? str?vezie.

  ?De ce?!” Spuse Fenrir surazand. ?Doar tu e?ti de vin? pentru c? suntem aici. Deci: e cat se poate de real.”

  ?Ba nu,” bolmoji ū?al, scuturand din cap. ?Nu la asta m? refeream, ci la faptul c? citesc moartea ?n ochii t?i.”

  ?Aaa, asta,” spuse Fenrir oarecum ?n batjocur?. ?Da eu credeam c?-i de vin? ne?ncrederea ?n propriile puteri magice. Oricum: cred c?-i ?i asta, c?ci e posibil s? vezi ?n ochii mei ceea ce vrei s? vezi.”

  ū?al ?ns? continu? s? scuture din cap ?n semn c? nu, fapt ce-l f?cu pe Fenrir atent. Mai mult cand ea spuse, ?Ba-i cat se poate de real.”

  De aceea ?i se opri Fenrir locului. ?i, privind-o ?int?, ?ntreb?, ?Ce te face s? crezi asta?”

  ?Imaginile. Sunt sumbre. E totul cufundat ?n ?ntuneric acolo. Dar, din dep?rtare, v?d foc. Un mare foc apropiindu-se, ?n timp ce parjole?te totul ?n jur. ?i…”

  T?cu ū?al brusc ?n clipa ?n care auzi strig?tul unei ciori din ?nalturi, ce r?sun? ?n jur ca un stra?nic ecou. ?i nu doar ea ?l auzi, ci ?i lupul. De aceea privir? ambii ?n sus. Doar c?, cat de curand, ū?al fu nevoit? s?-?i acopere chipul cu bra?ele, iar Fenrir cu labele, cand zeci de ciori se aruncar? asupra lor. Numai c?, ca prin minune, de?i strig?tul asurzitor al acelor ciori se auzi atat de clar ?n urechile lor, nu sim?ir? ghearele sau ciocurile lor pe piele. De aceea ?i st?tur? cumin?i ?i ascultar? aten?i pan? se l?s? din nou lini?tea ?n jur.

  Abia atunci ?ndr?znir? ei s? deschid? iar ochii. Doar c? nu v?zur? decat ?ntunericul ce-i ?nconjura. ?i, de?i nu vedeau nimic, se auzea destul de clar ?n jur cum lemnul mocnea ?n fl?c?ri, chiar dac? nu se vedeau fl?c?ri nic?ieri. De aceea ?i ?ntreb? lupul confuz, ?Ce mai e ?i asta? ?i… de ce totu?i ?mi miroase cunoscut locul ?sta? Doar c?… nu-mi aduc aminte de unde.”

  ?Poate l-ai mai v?zut vreodat??!” Murmur? ū?al.

  De aceea ?i privi Fenrir ?n stanga. Dar n-o v?zu pe Titanid?. Chiar ?i a?a ?i auzi pa?ii ?i-?i d?du seama c? venea spre el. ?i era totu?i straniu, c?ci nu putea ?n?elege de ce decisese ea s? se apropie de el cand mai ?nainte p?rea s?-l evite din cauza c? v?zuse moartea ?n ochii lui. Dar, s-o ?ntrebe despre asta ?n acele clipe ?n care n-aveau habar unde se aflau, i se p?ru prea mult. De aceea ?i se mul?umi s? spun? doar, ?Poate ?i ai dreptate. Doar c?… nu-mi aduc aminte de unde pot ?ti acest loc.”

  ?Chiar ?i a?a, Fenrir, de-am ajuns noi aici, e din cauza c? tu ?tii prea bine acest loc. ?i… sunt sigur? c? din cauza ta suntem noi aici.”

  ?Suntem aici? Din cauza mea? Ia stai pu?in, ce tot ?ndrugi tu acolo? Cum e posibil s? fie toate astea reale cand suntem ?n mintea ta? E numai minciun? ?n capul t?u. Prin urmare n-am cum s? fiu eu de vin? pentru c? suntem aici.”

  ?Ba eu cred c? da,” insist? ū?al. ??i ?tii de ce? Pentru c? acum nu mai suntem ?n locul unde mintea mea te-a atras la ?nceput. Prin urmare… e posibil s? fie loc real.”

  ?Hm, mi se pare mie prea din cale afar? s? fie a?a cum zici tu,” marai nemul?umit lupul. Dup? care-i ?ntoarse Titanidei spatele cu gand s? plece. Numai c? se opri locului cand auzi clar sunet de tobe de jur ?mprejur. De v?zut ?ns? nu v?zu nici de data asta ceva, de?i era ?nc? ?n pielea lupului ?i-ar fi trebuit s? vad? ?n ?ntuneric ca ziua. Dar, de?i-l cam strangea ?n spate auzind sunetul acelor tobe, Fenrir strig? brusc, ?I stai c? mi-am amintit de unde ?tiu locul ?sta. De aia ?i te ?ntreb: de unde-l ?tii tu pe Ian Gyar?”

  ?Eu? Pe regele cu ochi de ap??” ?ntreb? ū?al, privindu-l cu ochii cat cepele, c?ci habar n-avea ce era cu ?ntrebarea ceea.

  Se trase ea totu?i ?n spate cand sim?i c? lupul f?cu un pas spre ea. Ba mai mult sim?i furia ?n glasul lui cand spuse printre din?i, ?El ?nsu?i. Un drac care de altfel m-a c?lcat pe coad?. Prin urmare, to?i care-l cunosc, devin automat ?i-ai mei du?mani, c?ci…”

  ?Dar eu nu-l cunosc,” murmur? ū?al. ?Doar am auzit de el. De v?zut ?ns? nu l-am v?zut niciodat?. ?i… de ce totu?i m? ?ntrebi de-l cunosc?”

  ?Pentru c? altfel nu-mi explic de ce-am ajuns noi doi aici. Anume ?n p?durea asta, c?ci anume aici a atacat-o el pe Sephir.”

  ?Ba nu! Nu-i acela?i loc!” Spuse ū?al sigur? pe sine.

  ?E?ti sigur??” ?ntreb? lupul cu glas sever.

  ?Absolut. De altfel momentul despre care-?i vorbeam mai ?nainte, cel cu un loc ?n fl?c?ri pe care l-am v?zut ?n ochii t?i: e anume acest loc mi se pare. ?i… e un moment anterior celui ?n care tu ?i Ian Gyar a?i luptat pentru Sephir. Atunci, cand am v?zut focul, erai doar un copil.”

  Auzind cuvintele Titanidei, Fenrir se opri locului. ?i, amintindu-?i acel eveniment, murmur?, ?Dar nu eram eu, ci Baradar.”

  ?Baradar? ?n P?durea Mor?ilor?” Aproape c? strig? ū?al. Se v?zu ?ns? nevoit? s?-?i acopere gura cu ambele palme ?i s? priveasc? speriat? ?n jur, de team? s? nu fi fost auzit?. ?Dar… cum e posibil ca Spiritul P?durilor Vii s? vad? o lume a mor?ilor?”

  ?Asta deja va trebui s?-l ?ntrebi pe el cand o s?-l vezi. De-l vezi desigur. ?i acum s? mergem!”

  ?S? mergem? ?ncotro?”

  ?S? vedem ce-i cu ciud??enia asta de p?dure. De tot am ajuns noi aici, trebuie s? fie pentru ceva anume. Altfel… doar te-a? fi mustrat ?n a ta poian? de minuni mincinoase.”

  ū?al stramb? din nas, urmandu-l, ?E totu?i o capodoper? poiana ceea! Nu po?i s? negi asta.”

  ?La fel cum nu po?i nici tu nega c?-i fals?. ?i, pentru informa?ia ta general?, ur?sc falsurile.”

  ?Dac? zici!” Bomb?ni ū?al nep?s?toare. Reac?ion? astfel ?ns? ca s?-?i ascund? nemul?umirea, c?ci pan? la urm? n-avea nici cea mai mic? inten?ie s? se certe cu lupul. Cel pu?in nu ?n locul cela straniu. Apoi, cand sim?i c? lupul se ?ndep?rta de ea, gr?bi pasul s?-l ajung? din urm? pentru c? tare se mai temea s? r?man? singur? ?n acel loc.

  ***

  ?Ochii ??tia… uh, parc? ard pielea nu alta cand te privesc,” murmur? ū?al ?n timp ce privea cu mare aten?ie la acei ochi ce sclipeau ?n ?ntuneric. Ai lor st?pani nu se vedeau ?ns?, fiind se pare ascun?i ?n spatele copacilor. ?Par tot lupi, nu?”

  ?Doar par,” bomb?ni lupul nemul?umit. ?Sunt ei totu?i din alt? ras?.”

  ?Din alt? ras?? La ce… aaa, cainii! Uitasem c? ei tot au fost lupi odat?.”

  ?Ba pe naiba,” marai Fenrir. ?N-au fost nici cainii lupi ?i nici lupii caini. Fiecare cu blana lui. Iar ce ?ine de ??tia din spatele trunchiurilor: ei bine ??tia-s speciali. ?i am impresia c?-i mana Parc?i la mijloc.”

  ?Titanida Sor?ii? ?n aceast? p?dure moart?? Nu exagera!”

  ?Crezi? C? exagerez?”

  ?Absolut. ?i, de nu m? crezi, doar prive?te atent ?n jur. Desigur, de vezi ceva, c? eu mare lucru nu v?d. Chiar ?i a?a sunt sigur? c? ace?ti copaci sunt usca?i, la fel ca ?i arbu?tii ?i tot restul. Acum, concluzia: cum poate Titanida Sor?ii, cea care domne?te peste cei vii, s? fie ?ntr-o p?dure moart??”

  Fenrir ?ns? stramb? din nas. Apoi, tot pe maraite, o ?ntreb?, ?Tu m?car te auzi ce spui? Care via?? ?ntr-o p?dure moart??”

  ?Era doar un fel de-a spune!” ?i ?uier? ū?al printre din?i. ?Plus la asta: oricat nu te-ar ur? Parca pe tine, ?i pe mine deopotriv?, nu cred c? are ea o astfel de putere ?ncat s? creeze o fals? p?dure moart? doar ca s? ne aduc? pe noi aici.”

  ?Te-a creat pe tine ?i mi te-a adus pe cap. Dup? mine e cat se poate de real,” spuse Fenrir cu v?dit? batjocur? ?n glas. Apoi, sim?ind cumva privirea c?tr?nit? a Titanidei Minciunii a?intit? asupra lui, Fenrir spuse, ??i s? mergem acum, pan? n-am devenit gustarea ?stora. Nu de alta, dar, spre deosebire de tine, eu ?nc? ?in la blana mea.”

  ??i ?ie ?i se pare c? mie nu-mi pas? de pielea mea sau ce?” ?i ?uier? ū?al drept ?n ureche de-l f?cu s? tresar?, c?ci nu se a?teptase s? fie atat de aproape. Numai c?, atat el, cat ?i Titanida, devenir? dintr-o dat? a naibii de cumin?i ?i asta din cauza c? sim?ir? ceva straniu ?n jur. De asta ?i ?nchise Fenrir ochii cu gand s? ?n?eleag? ce totu?i se sim?ea. Dar, ?n clipa ?n care sim?i c? cineva o calc? pe picior, ū?al ?i bomb?ni iar la ureche, ??nceteaz?!”

  ?Ce anume?” ?ntreb? Fenrir iritat. Dar, cand deschiser? ambii ochii, iar ū?al era pe cale s? se ia la har?? cu el pentru c-o c?lcase pe picior, ?nghi?ir? ambii ?n sec, v?zand c? erau de fapt ?nconjura?i de acei caini de smoal? ai Parc?i ?i c? anume unul din ei o ?i c?lcase pe Titanid? pe picior. Dar… s?-l certe pe ?la, parc? nu se ?ncumet?. Chiar ?i a?a ??i zise s?-l z?d?re ni?el pe Fenrir ?i murmur? abia auzit, ?Prieteni de-ai t?i?”

  ?Sigur nu-s de-ai t?i?” ?i spuse Fenrir ?afnos. ?De altfel eram sigur c? din cauza ta ne-au g?sit aici.”

  ?Ba-s sigur? eu c?-i din cauza ta. S-au luat dup? mirosul de lup. De aia zic c? n-ar strica s?-?i speli blana, m?car din cand ?n cand.”

  ?Iar tu s?-nchizi gura!” ?i ?uier? lupul furios. ??i ?inu el mai ?ntai limba dup? din?i, v?zand acei caini strangand cercurile. ?i, de?i ar fi putut folosi focul, se gandi totu?i c? ar fi o idee proast?, mai ales habar n-avand unde naiba erau. ?S? fiu al naibii,” bomb?ni lupul dintr-o dat?, v?zand col?ii unuia dintre caini cl?n?anindu-i chiar ?n fa??. ???tia la sigur nu glumesc. La fel ca ?i mine,” ?i-i tr?sni aceluia o lab? peste bot de-l arunc? ?ntr-un copac. Numai c?, cand era sigur c? acu? ?l scarm?n? ceilal?i bine pentru ?ndr?zneal?, f?cu ochi mari auzindu-i pe caini schel?l?ind, dup? care aceia fugir? de se ascunser? care ?i pe unde. De asta ?i privi Fenrir ?n stanga ?i-o ?ntreb? pe ū?al, ?Trebu?oara ta?”

  ?Ba nu. Credeam c? tu ?i-ai folosit puterea ?i…” Numai c? ?nghi?i ?i ea ?n sec cand se lumin? brusc de jur ?mprejur ?i v?zur? ambii c? acei caini aveau acea stranie form? pe care o luase ?i Parca ?n Poiana Tō?at. Din aceast? cauz? ?i se privir? ū?al ?i Fenrir cruci?i.

  Mirarea le fu ?ns? ?i mai mare cand auzir? vocea pi?ig?iat? a cuiva, undeva din dep?rtare, ?Aceasta e lumea ce n-a v?zut nicicand Soarele. O lume care de altfel n-are de gand s?-i permit? unui Zeu al luminii s? umble pe aici nestingherit. De aceea, eu ?nsumi o s?-i ar?t care-i este locul ?n aceast? lume.” De aceea ?i privir? cei doi ?n spate ?i-l v?zur? pe acel negru Shiver Sun venind spre ei.

  Numai c?, la vederea acelui straniu bu?tean, Fenrir se ?ncrunt? ?i gandi, ?Ce tot ?ndrug? ?i descreieratul ?sta? Care Zeu al luminii?”

  Numai c? f?cu ochii ?i mai mari, cand ?l auzi pe bu?tean r?cnind la el, ?Vorbesc despre faptul c? nu e?ti binevenit aici, ōnāy, ?n P?durea Mor?ilor ?n care domnesc doar eu.”

  ??i? Am pretins eu cumva la tronul t?u?” Bomb?ni Fenrir sub nas. ?Plus la asta, exact ce ne trebuia: o buturug? vorbitoare ?i f?r? minte,” termin? el fraza ?n gand.

  Asta ?ns? p?ru s?-l fi enervat la culme pe Shiver Sun cel negru, care ?ncepu a urla la el din to?i bojocii, ?Eu? Buturug?? Cum ai ?ndr?znit s? m? nume?ti anume pe mine f?r? minte?” ?i, din cauza c? urla atat de tare, ochii bu?teanului c?p?tar? dimensiuni impresionante. Ba chiar sc?p?rau la propriu, aruncand scantei ?n jur, motiv pentru care cainii de smoal? schel?l?iau ca nebunii ne?tiind pe unde s? se mai ascund?.

  Fenrir ?ns?, deloc deranjat de ?ipetele bu?teanului, c?sc?. Apoi, de parc? ?i era a joac?, ??i lovi de vreo dou? ori urechea dreapt? cu laba de parc?-l sup?ra vreun ?iuit ?i-i ?opti apoi Titanidei, ??sta se pare c? ?tie a citi ganduri. Dar… e totu?i ciudat.”

  ?Ce anume?”

  ?Cum ?i reu?e?te s?-mi aud? gandurile, dar nu zice nimic acum c? vorbim?! Asta mi se pare straniu.”

  Abia atunci privi ū?al atent la Shiver Sun, care se oprise nu departe de ei ?i nu-i sc?pa din priviri. Ceea ce-i atrase aten?ia Titanidei fu s? vad? c? bu?teanul p?rea s? se for?eze s? citeasc? pe buze ce-?i spuneau ei. De aceea ?i se ?ntoarse ea pe jum?tate c?tre Fenrir ?i-i spuse, ??sta n-aude se pare.”

  Fenrir ?ns? o privi tr?snit. Dar, cat de curand, ?n?elese totu?i c? cele spuse de ū?al nu erau chiar abera?ii. ?i, ca s? fie totu?i sigur c? era adev?rat ce gandeau ei, ??i a?inti ?i el privirea asupra bu?teanului ?i v?zu ?i el acel gest abia vizibil de a le citi pe buze.

  ?Acum ?n?eleg,” marai lupul satisf?cut. ?Putem ?i s? url?m din to?i bojocii aici, insultandu-l, c? tot n-o s? ?n?eleag? nimic. De aceea, de ?i zici ceva, nu-l privi ?n ochi.”

  ?Chiar ?i a?a, zic s? facem ceva, c?ci nu-mi miroase a bine s? st?m ?ntr-un loc doar ?i s? a?tept?m s? vedem ce-i poate ?stuia mintea.”

  ?La fel gandeam ?i eu. A?a c?… fugi!” Strig? lupul ?n cele din urm? ?i fu primul care o lu? la s?n?toasa.

  ū?al, v?zand c? tocmai s?reau scantei ?n urma lupului, nu st?tu mult pe ganduri. ?i, mai aruncand totu?i o ochead? spre Shiver Sun s? vad? ce face acela, se urni ?i ea din loc cand ?l auzi pe acela r?gand ?i apoi, complet ?nnebunit, ?ncepu a fugi dup? ei prin p?dure.

  Numai c?, ceea ce nici ū?al ?i probabil nici Fenrir nu luaser? ?n considerare, fu faptul c? Shiver Sun era chiar rapid. Ei ?ns?, v?zandu-l c?-i bu?tean, se gandiser? c?-i ?i greoi de felul lui. Dar, cand auzir? al lui strig?t din ce ?n ce mai aproape, ?ndemnandu-?i h?ita?ii s?-i fug?reasc? pe cei doi, ū?al ?i Fenrir ?nghi?ir? ?n sec ?i m?rir? pe cat posibil pasul.

  Doar c? era cumva o curs? contracronometru ?i f?r? posibilitate de ca?tig, c?ci ?n timp ce cei doi ??i foloseau doar picioarele s? fug?, cainii de smoal?, transforma?i iar ?n ciud??enii, ajunser? s? sar? de pe un copac pe altul sau s? se arunce de pe o creang? pe alta ca maimu?ele. ?i, din aceast? cauz?, cand celor doi fugari le p?rea c? gata-gata scap? de ei, ap?reau de printre crengi sau tufi?uri chiar ?n fa?a lor, for?andu-i s?-?i schimbe direc?ia de fug?. Ba mai mult: erau ?i ei cu adev?rat c?tr?ni?i de parc? furia lui Shiver Sun le-ar fi fost ?i lor transmis?.

  Astfel, cand fu cat pe ce s?-i cad? ?n labe uneia dintre acele ciud??enii, care de altfel p?reau c? se ?nmul?esc ca ciupercile dup? ploaie, ū?al ?i strig? lui Fenrir, ?Cine naiba-s totu?i ??tia ?i ce vor de la noi?”

  Fenrir, de?i era concentrat pe fug?, ?i r?spunse totu?i la ?ntrebare, ?N-ai decat s? te opre?ti ?i s?-i ?ntrebi. Eu ?ntre timp sp?l putina, c?ci nu-s deloc curios s? aflu cine-s.”

  ?Ar trebui totu?i, c?ci… pare s? ne depind? soarta de col?ii lor. ?i…” Dintr-o dat? ū?al disp?ru. Asta se ?ntampl? nu din cauza c? vreun caine ar fi s?rit asupra ei sau ar fi tras-o ?n vreun tufi?. La fel nu se datora vreunei gropi ?n care c?zuse Titanida. Ea pur ?i simplu se evapor? ?n aer, ceva ce-l uimi enorm pe lup. S? se opreasc? ?ns? locului ?i s? vad? care-i treaba cu dispari?ia Titanidei, Fenrir n-avea timp.

  Fu ?ns? for?at s? se opreasc? ?n clipa ?n care sim?i degetele tari, de lemn, ale lui Shiver Sun ?n?f?candu-l de blan?. ?i, faptul c? acela strangea cat de tare putea, ?n special dup? ce-l apuc? de dup? ceaf?, ?i provoc? lui Fenrir o durere enorm?. Chiar ?i a?a, Fenrir se zb?tea s? scape, c?ci n-avea de gand s? cedeze la via?? f?r? lupt?. Numai c? sim?i dintr-o dat? c?-l las? puterile, ca mai apoi s? aud? cuvintele bu?teanului atat de ?ndep?rtate ?n timp ce-i spunea, ?Nimeni din cei vii n-au sc?pat vreodat? de aici de-au ajuns ?n P?durea Mor?ilor. De aceea n-o s? scapi ?i tu, c?ci…”

  Restul ?ns?… fu doar cea?? ?i vorbe goale. La fel mintea lui Fenrir p?ru complet goal?, de parc? nu mai era capabil? s? formeze ganduri. Apoi, dup? ce v?zu negru ?n fa?a ochilor pentru cateva secunde, cand iar putu vedea clar ?n fa?a lui, se v?zu mergand pe un fel de mla?tin? a c?rei suprafa?? era ?nghe?at?. ?i ?n?elese asta din cauza c?-?i vedea chipul atat de clar reflectat pe ea. Dar, chiar ?i a?a, privind apoi ?n jur, v?zu pe alocuri ?omoioage de ceva sco?and fum. Ce producea acel fum ?ns? lupul nu ?n?elese.

  De aceea ?i baigui el la un moment dat, ??i totu?i unde-s? Am impresia c? acest loc ?mi e cunoscut, dar nu ?tiu de unde.”

  Tres?ri ?ns? auzind glasul unei tinere ?n dreapta sa, ?Ar trebui totu?i, c? de asta depinde soarta ta.” ?i, privind ?ntr-acolo, v?zu o superb? tan?r? blond? cu ochi alba?tri mergand al?turi. Acea tan?r? ?ns? p?rea misterioas? ?i asta datorit? pelerinei galben-aurii ce-o purta pe umeri ?i avand ?i gluga pe cap.

  ?Dar… tu cine e?ti?” O ?ntreb? Fenrir extrem de mirat. Apoi, oprindu-se locului ?i privind ?int? ?n ochii ei, ??i r?spunse singur, ?Nu poate fi. Tu e?ti Mātam.”

  Numai c?, de parc? ar fi spus o parol?, atat tan?ra, cat ?i Fenrir disp?rur? de pe suprafa?a acelei mla?tini. Dup? care, cand realiz? c? se afla iar pe p?mant tare, Fenrir, ?n forma sa de pui de lup de cateva luni, se v?zu stand ?n fa?a unei imense sfere negre, ce cre?tea ?i cre?tea ?n fa?a ochilor lui. El ?ns? nu era speriat. Chiar ?i a?a nu-?i putea lua ochii de la acea sfer?, pe suprafa?a c?reia vedea clar chipul acelei tinere pe care o numise Mātam. Ea ?ns? nu mai era calm? ?i misterioas?, ci extrem de speriat?, de parc? ar fi fost ?nchis? ?n acea sfer?. ?i, ca s? scape, Mātam lovea continuu cu pumnii ?n pere?ii sferei ?ncercand s? scape.

  Probabil de asta f?cu lupu?orul ca?iva pa?i spre sfer?, tot privind-o ?int?. Apoi, cand ajunse chiar lang? ea, o atinse cu laba stang?. Doar c? sfera nu se sparse asemeni unui balon de s?pun, eliberand prin?esa din captivitate, ?i nici nu-l ?nghi?i pe lupu?or ?n ea. Fenrir doar sim?i cu acea ghea?? de sub labele lui se sparse, iar el c?zu ?n acea ap? neagr? ca smoala, scufundandu-se tot mai mult ?i mai mult.

  Sub ap? ?ns? lupu?orului ?i fu dat s?-l vad? pe acel imens lup negru pe care-l v?zuse ?i Obregon adesea ?n vis. Acel lup ?ns? nu era ca ?i el ?n ap?, ci pe un balcon de marmur? alb?. ?i, cand ?l privi, acel lup ?i spuse, ?Eu sunt tu, cel de demult, Fenrir. Sunt ōnāy, fostul st?pan al Edenului ?i cel care-a pierit de mana propriului popor ?i frate, c?ci lumea asta nu-i cea frumoas? ?i de vis la care to?i viseaz?. Edenul a disp?rut demult, iar pentru a-l reface trebuie s? restabili?i Balan?a Themis. Doar astfel putem s? ne ?ntoarcem cu fa?a spre Via??.”

  Astfel, extrem de mirat, micul lup Fenrir vru s? spun? ceva. Numai c? acel balcon de marmur? ?i acel ōnāy disp?rur?, iar ?n locul lor reap?ru sfera. ?i se rotea cu atata repeziciune ?n fa?a lupu?orului care nu mai era nici el ?n ap?, ci undeva ?n Cosmos, chiar ?n fa?a Aeonului. Chiar ?i a?a, lupu?orul vedea clar acea sfer? neagr? ?i chipul acelei tinere, Mātam. De aceea ?i ?ncepu s? alerge spre ea, vrand s-o elibereze, c?ci sim?ea c?-i st? ?n puteri. Doar c?, pan? s? ajung? lupu?orul la sfer?, aceasta clipi de 7 ori, dup? care disp?ru, iar ?n locul ei ap?ru planeta P?mant spre care micul Fenrir, ?n forma lui s?lbatic? ?i inocent? ?n acela?i timp, continua s? fug?.

  ***

  ?Fenrir! Fenrir! Tu ne auzi?” Se auzir? strig?te ?n jurul lui. El ?ns? continua s? vad? doar ?ntunericul din jur. Apoi, cand sim?i c? capul i se limpezise cat de cat, tan?rul deschise ochii ?i privi ?n fa??. Astfel ?i fu dat s? vad? cum ceilal?i ?l priveau speria?i. El ?ns? era uimit s?-i vad? atat de agita?i, c?ci nu ?n?elegea defel ce se ?ntamplase cu el.

  Numai c?, dup? ce se ridic? pe ?ezute, ajutat de ceilal?i, ?i privi ?n jur, Fenrir d?du cu ochii de ū?al ?i-?i amintit tot ce se ?ntamplase ?n acea p?dure stranie, ?n care doar forma lor interioar? ajunse, ?n timp ce fizicul lor st?tuse incon?tient ?n bra?ele celorlal?i. Dar, de?i ?n?elese ?n sfar?it adev?rul, Fenrir nu-l spuse ?i celorlal?i. El doar privi ?n ochii Titanidei. ?i, ?n acela?i timp, ??i transmiser? acela?i gand, ?Nu spune nicicand nim?nui ce-ai v?zut acolo, de nu vrei ca lumea asta s? ard? ?ntr-adev?r ?n fl?c?ri…”