CU MII DE ANI ?N URM?

  Ie?ind din Palatul s?u de ghea??, care str?lucea atat de splendid ?n lumea acelui soare ?orb” ce lumina pe cerul lumii, Island privi ?n sus, la acea mare albastr? ?i senin? bolt? celestial? ?i zambi: ?ah, e atat de frumos cand lumea zambe?te,” murmur? el, bucurandu-se c? ?nc? odat? ochii s?i puteau admira frumuse?ile naturii ?i ?n special calmitatea locurilor ?n care tr?iau.

  Totu?i ceva-l nelini?tea de cateva zile, iar asta-i provoca uneori dureri ?n piept, de parc? un vierme uria? ar fi s?pat tunele ?n al s?u piept, iar acea ram?tur? l-ar fi scurmat ?i pe el pe din?untru. De aceea, atunci cand sim?i din nou presiunea ?n piept, ?i-l atinse cu palma ?i stramb? din buze: ?da iaca asta deja nu-i ceva ce s?-mi plac?,” bomb?ni tan?rul Island ?i se ?ntoarse din drum cu gand s? intre din nou ?n palat ?i s? se odihneasc? pu?in pe al s?u tron a?a cum f?cea de fiecare dat? cand ?ncerca s?-?i recapete puterile.

  Numai c? un strig?t de vultur din ?nalturi ?l f?cu s?-?i ?ntoarc? capul ?i s? priveasc? din nou spre cer. Astfel ?i fu dat s? vad? un ?ntreg stol de p?s?ri de prad? urm?rind f?r? mil? o mic? pas?re alb?.

  ?Ce s? fie asta?” se ?ntreb? Island, ?ngustandu-?i ochii ?i ?ncercand s? vad? pan? la acea ?n?l?ime, c?ci de acolo de unde era el putea vedea pas?rea ceea alb? doar ca un punct ?i nimic mai mult. Dar cand a sa privire ager? putu ?n sfar?it s? ajung? ?n ?nalturi v?zu c? de fapt cea atacat? era o pas?re m?iastr?, a c?rei frumuse?e era cu adev?rat sclipitoare. Numai c? pe dalbul penelor ei se vedeau m?rgele ro?ii, semn c? ciocurile dure ?i coroiate ale vulturilor gustaser? deja din a ei carne.

  Acea vedere fu cea care-l f?cu pe Island s? scra?neasc? din din?i: ?Cronus! Mereu dup? prad?!” ?i, dup? ce fugi ca?iva zeci de metri de lang? intrarea ?n palat, Island zvacni ?n sus ?i se repezi ?n ?nalturi sub forma sa de dragon de ghea??.

  Fiind la ?n?l?ime, dragonul se interpuse ?n calea vulturilor, care, orbi?i de lumina soarelui ce se reflecta pe solzii de ghea?? ai dragonului, ?ncepur? a striga ca apuca?ii ?i a falfai n?prasnic din aripi pentru a se men?ine pe linia de plutire, c?ci ai lor ochi, orbi?i de lumina solar?, nu le d?deau posibilitatea s?-?i men?in? dreapt? linia zborului.

  ?Ce? S? vede?i ceva mai impozant nu-i pe placul vostru, nu-i a?a?” ?i provoc? dragonul pe vulturi cu a lui ?ntrebare, iar drept r?spuns primit fu un zdrav?n tunet din ?nalturi, semn c? ?ndr?zneala tan?rului prin? de ghea?? era ceva nu pe placul lui Cronus. ?Da, da, ?tiu: nu-i ceva pe gustul t?u. Numai c?… ups, ur?sc cand cineva este atacat pe teritoriul meu.”

  ?Iar ceea ce eu ur?sc sunt b?g?cio?ii care-?i var? nasul ?n treburile altora,” auzi el glasul lui Cronus, iar cand privi ?n stanga, Island ?l putu vedea pe Cronus apropiindu-se de ei pe spatele lui Argol.

  ??i tu, ca de obicei, te ascunzi ?n spatele p?s?rilor ?i nu dai ochii cu du?manii a?a cum trebuie: cu demnitate,” ?l tachin? dragonul pe Cronus, ?ntorcandu-se din zbor cu fa?a spre el. Avand acea pozi?ie, putu vedea ?n sfar?it cum acea pas?re m?iastr? era ?i ea oprit? nu departe de el ?i a?teptand ceva. Ce anume a?tepta ea sau cine s? fi fost ?n realitate Island nu realiz? la ?nceput. Abia cand v?zu ochii lui Cronus scanteind de furie ?i maraind un ?s? te ia naiba de soart?,” ?n?elese dragonul c? aceea era de fapt forma Parc?i de care auzise, da pe care n-o v?zuse nicicand.

  ?La o parte!” ?i strig? Cronus ?n cele din urm? dragonului, cand ?l v?zu pe acesta c? se l?sase pe aripa stang? ?i planase ca?iva zeci de metri pentru a se interpune ?n calea lui Argol, care p?rea c? se ?ndreapt? direct spre Parca. ?La o parte am spus! N-auzi?” Marai iar Cronus ?i, dintr-o smucitur? a mainii, f?cu s?-i apar? ?n man? a sa celebr? sabie Turuppu, cea care f?cea tunetele ?i fulgerele s? apar? pe cer.

  Numai c? Island nu era prost: ?tia el prea bine c? dac? s? lupte cu Turuppu ?n forma lui de dragon ar fi fost ?nvins. De aceea ??i lu? brusc forma de Titan, r?manand totu?i s? pluteasc? ?n aer, la aceea?i ?n?l?ime la care plutise ?i dragonul mai ?nainte. Apoi, c?scand dulce, ?n timp ce-?i rotea ?ncheieturile mainilor ?n mici cercuri, f?cu s?-i apar? ?n maini dou? ?epu?e lungi ?i ascu?ite, f?cute dintr-un material asem?n?tor ghe?ii, numit de Poporul Makka? drept ūturva (de nep?truns). ?Acum po?i ?ncerca din nou!” ?i spuse el lui Cronus, iar ?n al s?u glas se putu citi atat de clar batjocora.

  ?Ce anume?” ?uier? Cronus printre din?i dup? ce lovi u?urel spatele lui Argol ?i dandu-i astfel de ?n?eles s? pluteasc? ?n loc.

  ?S? m? dau ?ntr-o parte!” ?i r?spunse Island calm.

  ?Atunci ?tii prea bine ce ?i se poate ?ntampla,” marai Cronus furios, iar cand stranse manerul sabiei, f?cu cerul s? crape de fulgere de trei ori. ?Dac? continui s? te proste?ti pot face ?n a?a fel ca nici a ta m?icu?? Inlan Diar s? nu te recunoasc? mai apoi.”

  ?Dac? insi?ti!” ?l tachin? Island. Apoi Titanul privi spre pas?rea m?iastr? care continua ?n acela?i loc, c?reia-i spuse pe-un ton poruncitor: ?Iar tu, nu sta-n loc ?i-ajut?-m?! Nes?buitului ?stuia trebuie s?-i dea cineva o lec?ie s? ?tie cum s? atace pe al?ii!” Dup? care-i arunc? una dintre ?epu?e, for?and-o astfel pe Parca s?-?i ia trupul uman pentru a o prinde din zbor.

  ?Dup? cum vii placul!” strig? Cronus ?nfuriat, c?ci s? fie numit ?nes?buit” fusese ceea ce umpluse paharul. De aceea ?i-i d?du pinteni lui Argol de parc? ar fi fost un arm?sar ?i, cu sabia bine strans? de maner ?i ridicat? ?n aer, ?ncepu atacul.

  Numai c?, cand m-ai erau cam zece metri ?ntre el ?i Island, un tunet de sus, care se rostogoli peste el de parc? ar fi fost un bolovan de energie, ?l d?rm? pe Cronus la propriu de pe spatele lui Argol ?i el ?ncepu apoi a c?dea vertiginos ?n jos, c?ci Cronus era singurul Titan la acea vreme care nu putea singur s? zboare, c?ci atunci cand fusese n?scut, Uranus se temuse c? va putea fi ulterior detronat ?i de aceea ?luase” parte din puterea fiului.

  V?zandu-?i st?panul c?zand ?i apropiindu-se amenin??tor de p?mant, de care s-ar fi putut strivi ?n cele din urm?, Argol scoase un strig?t asurzitor, dup? care se repezi ?n jos, cu aripile stranse pe lang? corp, ca s?-l ajung? pe bolovanul Cronus din urm?.

  Island ?ns?, surprins totu?i c? fuseser? ajuta?i din ?nalturi, privi mai ?ntai ?n sus. Dar cand v?zu c? cerul n-o s?-i dea totu?i r?spuns cu privire la cine-l b?tuse pe Cronus cu propriile arme, ridic? doar comic din umeri ?i, zambind, privi spre Parca, care continua s? priveasc? ?int? spre al ei vr?jma?.

  Privind ?i el ?ntr-acolo, Island v?zu cum Argol reu?i ?n cele din urm? s? se pozi?ioneze sub Cronus, iar acesta c?zu pe spatele vulturului care era cu aripile larg ?ntinse ?n l?turi. Apoi, dup? ce se a?ez? bine pe spatele lui Argol, Cronus privi spre Parca ?i-i marai printre din?i: ?ne m-ai vedem noi ?i alt? dat?!” Dup? care-i ordon? vulturului s? fac? cale-ntoars? ?i se ?ndreptar? ?ntr-acolo de unde venir?: spre vest.

  ?Ce-are ?sta cu tine de te tot vaneaz??” o ?ntreb? Island pe Parca ?n cele din urm?.

  ?M-ai bine zis ce n-are cu mine,” r?spunse Parca, scra?nind din din?i. Dup? care arunc? ?epu?a din nou spre Island ?i se arunc? spre p?mant.

  Island iar??i ridic? din umeri ?i f?cu ?epu?ele s? dispar? a?a cum ap?ruser?. Apoi, sim?id iar durerea ceea ?n piept, stramb? din nas ?i cobor? ?i el ?n cele din urm? pe p?mant, acolo unde-l a?tepta Parca cuminte.

  Odat? ajuns lang? ea, Parca-i ?ntoarse spatele ?i se porni spre P?durea Kiago.

  Island privi cateva clipe ?n urma ei. Dup? care decise s-o urmeze, c?ci era sigur c? va m-ai urma ceva dup? aceea, ceva care s?-i alunge plictiseala. Numai c?, de-ar fi ?tiut el ce urma, la sigur nu s-ar fi luat atunci dup? mintea Parc?i.

  Sim?indu-l urmand-o, Parca spuse: ??i totu?i, nu-s singura mereu atacat?!”

  ?Ce vrei s? spui cu asta?” se interes? Island, confuz totu?i, c?ci nu ?tia la ce ea se referise ?n concret.

  ?La ai t?i fr??iori: Ahi ?i Mannar. Mi s-a transmis deja c? le e?ti mereu carne de van?toare ori de cate ori sunt ?nt?rata?i de cainele cela, Regele Coal parc? i-i numele. Ups, f?r? sup?rare: uitasem c? ?i-i tat?!” ?i, zambind, Parca se opri pentru cateva clipe locului, a?teptandu-l pe Island s-o ajung? din urm?.

  Island ?ns? stramb? din nas auzind-o men?ionandu-i pe cei pe care-i ura. ?S? zicem c? ?i eu uit mai mereu c? suntem familie,” spuse el ?n cele din urm?.

  ?De ce?” se interes? Parca ?i iar ?ncepu a merge, de data asta ?n acela?i ritm cu Island.

  ?Pentru c?… s? zicem doar c?-i o lung? istorie, pe care de altfel nu am chef s-o spun altora. Oricum, mai bine mi-ai povesti ce tot ave?i tu ?i Cronus de ?mp?r?it.”

  ?Puterea Muntelui Kyllini!”

  Island o privi ?ncurcat: ??i de la a?a ceva lumea se ceart??”

  A lui remarc? ?ns? o f?cu pe Parca s? schi?eze un zambet: ar trebui s?-i spui asta lui Cronus. Numai lui i se pare c? puterea acelui munte nu-i de ajuns pentru to?i. Oricum: s? ne ?ntoarcem la ale noastre. Ce zici dac? te-a? putea ajuta?”

  ?S? m? aju?i? Cu ce?” ?ntreb? Island ?i mai confuz.

  ?S?-?i ?ngenunchezi fr??iorii ?i astfel s?-i ar??i iubitului t?u t?tic de e?ti ?n stare.”

  ?Aaa, asta era! Oricum: nu cred c? e ceva ce s-ar putea face ?n acest sens.”

  ?Ce dac? ar fi ceva de f?cut?” spuse Parca cu ?iretenie, oprindu-se iar??i ?n loc ?i privind cu aten?ie ?n ochii lui Island, care se oprise ?i el ?i-o privea ?ncurcat. ?Mi s-a spus c? Ahi e dup? cineva acum,” continu? Titanida, ?n?elegand c? doar astfel ?l poate convinge - nedandu-i ?ansa s? se r?zgandeasc? s-o asculte. ?Numele ei e Curse!”

  ?O Titanid??”

  ?Ba o muritoare! Numai c? se pare c? nu-i chiar o muritoare de rand.”

  ?Are puteri magice deci!”

  ?Ba nu! Oricum nu acel tip de putere magic? cu care suntem noi obi?nui?i. Ci… din cate am putut afla puterea ce curge prin venele acelei Curse are cumva de-a face cu Themis!”

  Island tres?ri: ?cu Suprema Balan???”

  ?A?a e!”

  ?Dar… cum e posibil? Am crezut c? dup? ce s-a separat ?n mai multe, Themis s-a ascuns undeva ?n Cosmos ?i nu pe P?mant.”

  ?Ei bine… ?sta cu ascunsul lui Themis e o total? enigm?, c?ci pan? ?i Yggdrasil ?i Haos nu ?tiu unde de fapt e Themis sau cum ar putea-o restaura. Totu?i, conform credin?elor antice ale oamenilor, Puterea Suprem? a lui Themis a f?cut-o s?-i aleag? anume pe Muritori pentru a fi cei care s?-i poarte for?a ?i s-o ajute s? Renasc? ?n cele din urm?.”

  ?A?a o fi. Totu?i… nu ?n?eleg unde ba?i!”

  ?Ahi caut? s?-?i uneasc? sufletul cu Curse, iar de asta se ?ntampl? ?i a lor uniune trupeasc? o s? aib? loc, atunci va avea ?ansa deplin? de-a fi cel care s? uneasc? Balan?a Themis, iar de asta se ?ntampl?…”

  ?…atunci Puterea Suprem? se va ?nchina R?ului,” murmur? Island ?ncurcat.

  ?A?a e. De aceea trebuie s? fii cel care s? fac? primul acest pas.”

  ??tii prea bine c? asta e ?mpotriva regulilor naturii, Parca. Dac? fac asta atunci va trebui s? renun? la ceva pre?ios ?n cele din urm?.”

  ?Orice victorie important? cere un sacrificiu, Titane Island. La fel va trebui s? faci ?i tu de vrei ca Binele s? triumfe asupra R?ului ?n cele din urm?,” spuse Parca sigur? pe sine, dup? care privi ?int? ?n ochii Titanului ?i-i spuse: ?de te hot?r??ti s? faci pasul ?sta, caut?-m? ?n ?apte zile sus pe Muntele Fricii, pe cea mai ?nalt? dintre crestele sale, ?i atunci ??i voi da secretul ?ngenuncherii R?ului ?i Suprema?ia Binelui pe acest p?mant.” Dup? aceea, Parca disp?ru brusc de parc? nicicand n-ar fi stat ?n fa?a lui Island.

  El ?ns? r?mase locului pentru mult? vreme, privind crucit ?n fa??, ?n timp ce ?n minte ?i roiau ganduri-ganduri. ?i era deja spre amurg, cand soarele se ?nvelise deja cu un palc de nori ro?ietici pentru a merge la culcare, cand Island se ?ncumet? ?n cele din urm? ?i se ?ndrept? ?i el spre al lui Palat, c?ci propunerea Parc?i era totu?i tentant?, iar el trebuia numaidecat s? se gandeasc? ?ndelung la asta.

  ***

  Era a ?aptea zi dup? ?ntalnirea cu Parca cand Island ??i puse a lui pelerin? Veppam pe umeri ?i, dis-de-diminea??, cand ?nc? nici soarele nu se urcase pe cer, porni ?n susul muntelui, pentru a ajunge pe ale lui ver?ine.

  Dar… de?i crezuse c? to?i ai casei dormeau ?i c? nimeni nu-l v?zuse plecand, Island se ?n?ela, c?ci sus, de pe zidul de ap?rare al Palatului lor, ?l privea Inlan Diar, care purta atunci o rochie lung? ?i alb? ?i doar un ?al negru avea pus pe umeri.

  Astfel, privind ?ngrijorat? ?n urma fiului ei, Inlan Diar form? aceste cuvinte ?n minte: ?sper s? nu ac?ionezi nechibzuit, fiule ?i s? decizi doar ceea ce va fi corect - atat pentru al nostru popor, cat ?i pentru acel s?rman suflet. Oricum: indiferent de a ta decizie te voi sus?ine, c?ci ?n fa?a ta st? o alegere asem?n?toare unei monede cu dou? fe?e, iar fiecare dintre cele dou? fe?e ne va aduce ?i bucurii ?i triste?i ?n cele din urm?. Important e s? alegi totu?i r?ul cel mai mic, Island. Important e s? nu ne alegi pieirea!”

  Apoi, Inlan Diar st?tu mult? vreme pe acel zid, cu vantul cela rece ce-i frem?ta ve?mantul ?i-i leg?na p?rul lung ?i despletit pe lang? trup, ?n timp ce ochii ei petreceau pa?ii fiului sus pe munte, pe care-l urc? greoi, din cauza c? plouase abundent peste noapte, de parc? ?ns??i natura se ?mpotrivea deciziei lui, dar numai Island nu vedea asta, de parc? o pieli?? groas? i s-ar fi pus pe ochi, iar ?n urechi ?i r?suna o singur? voce de femeie: ?trebuie s-o faci, Island! Doar astfel vei ?mpiedica nenorocirea s?-?i fac? cuib la tine acas?!”

  Love this story? Find the genuine version on the author's preferred platform and support their work!

  ***

  ?Pentru a ne ?ncununa cu succes al nostru plan e absolut necesar s-o avem pe ū?al de partea noastr?,” ?i spuse Parca lui Island ?n ziua aceea pe munte, cand martor le fusese doar vantul ??galnic ?i muntele t?cut, care nu spunea nicicand nim?nui secretele altora.

  ?Dar de ce anume ū?al?” o ?ntreb? atunci Island. ?Ce are ea atat de special?”

  ?Soarta! Ascuns? ?ntr-o minciun?!”

  ??i… cu asta vrei s? spui?”

  ?O s? vezi de ?ndat? ce-o s? ducem planul la bun sfar?it, Island. Nu gr?bi lucrurile sau se poate ?ntampla invers de cum vrem noi.”

  Cu astfel de cuvinte ?n minte, Island p?trunse ?n acea zi ?n P?durea Umbrelor Ni?al, acolo unde s?l??luia Titanida Minciunii. ?i, pentru a reu?i ?n al lor plan, Island folosi un vicle?ug ?nv??at de la Parca - ??i schimb? ?nf??i?area, devenind un tan?r extrem de chipe?, de piele m?slinie ?i ochi verzi, cu plete negre ca abanosul ce-i ajungeau pan? la umeri. Dar ceea ce-l f?cea cu adev?rat atr?g?tor era al s?u corp bine lucrat, cu mu?chi ce ie?eau destul de mult ?n eviden?? ?i care se cereau numaidecat ?atin?i” de mainile unei domni?e dornice de iubire a?a cum era ū?al, c?ci Titanida era vestit? pentru ?a ei inim? mare ?n care ?nc?pea dragostea oricui capabil s? o ?mpart? cu ea.”

  Dar, a?a cum ?i spuse ?i Parca, Island n-o c?ut? pe ū?al, dar se l?s? ?g?sit” de ea, c?ci imediat ce intr? ?n acea p?dure ??i scoase muzicu?a de la brau ?i ?ncepu a canta o frumoas? melodie de dragoste.

  Astfel a lui muzic? cantat? totu?i din inim?, c?ci era ?i el dornic de iubire, colind? acea p?dure-n lung ?i-n lat ?i ajunse ?n sfar?it la micul paraia? lang? care st?tea ū?al ?ngenuncheat?, sp?landu-?i trupul. ?i, de cum auzi ea primele note muzicale ajungandu-i la urechi, ??i ?ntoarse capul ?i privi cu aten?ie ?n jur, iar a ei ureche se f?cu palnie ?i c?ut? s? prind? toate semnalele trimise ei.

  Apoi, cand ?n sfar?it ea ?n?elese de unde vine acel sunet divin, se ridic? ?n picioare, ??i mu?c? u?or buza de jos, ranjind de pl?cere, c?ci ?n minte-i veni un… gand, destul de juc?u? ?i picant de altfel. De aceea-?i gr?bi ea pasul spre mijlocul p?durii, acolo unde ajunse de fapt Island cu ?naintatul ?i unde se oprise ?n cele din urm? a?ezat pe un mare bu?tean, uitat acolo de vreme, dup? ce trunchiul gros al copacului c?zuse, iar cariile l?saser? din el doar scoar?a ce se vedea undeva al?turi.

  ?i… ū?al ??i f?cu prezen?a nu ca tot omul, ap?rand de undeva din dep?rtare, ci direct ?n spatele lui Island, atingandu-i gentil pieptul dezgolit, ?n timp ce al ei trup i se lipise deja de spate.

  Island zambi, cand sim?i al ei piept ?mbobocit atingandu-i mu?chii spatelui. Numai c? a lui inim? nu sim?ea la fel ca ea ?i nu acelea?i ganduri le avea ?i el precum le avea ū?al. Totu?i el decise s? joace acela?i joc ca ?i ea. De aceea ??i ?ntrerupse mai ?ntai cantatul ?i, ?ntorcand ?ncet capul spre ea, ?ntreb?: ?cine e?ti tu?”

  ?Eu?” r?spunse ū?al c-o ?ntrebare, punand ?n voce toat? dulcea?a de care era capabil al ei suflet. ?S? zicem doar c?-s cineva dornic s? ?mpart lucruri frumoase cu tine. Dar tu…?”

  ?Numele meu e Soal. Sunt spiritul apelor subterane ale puterii,” r?spunse el cu vicle?ug.

  Al lui r?spuns ?i atrase astfel aten?ia lui ū?al, a?a cum se ?ntampla de fiecare dat?, c?ci ceea ce visa Titanida era s? vad?, fie ?i m?car o singur? dat?, izvorul cela subteran al puterii. Dar… ceva-i spunea totu?i s? fie atent?. Numai c?, a?a cum ?i era firea, ?n?el?toare ca ?i a ei menire pe p?mant, ū?al alese s? ignore al ei instinct ?i se a?ez? ?n cele din urm? ?n poala lui Island, ?ncol?cindu-?i bra?ele ?n jurul gatului lui ?i susurandu-i ?n urechi: ?a? da o eternitate s? v?d ?i eu acea splendoare,” dup? care ea-l s?rut? fierbinte pe buze.

  Asta ?i era ceea ce a?tepta Island. ?i… dup? ce-i r?spunse la s?rut, Island o stranse ?n bra?e ?i disp?rur? amandoi din acea p?dure.

  Numai c?, spre deosebire de a?tept?rile lui ū?al, care crezuse c? mai ?nainte de-ai ar?ta acel izvor magic, vor avea parte de… momente frumoase ?n doi, Island o duse direct pe malul izvorului ?i-o l?s? acolo.

  Cand ū?al ??i veni ?n fire ?n?elese c? privea direct ?n acele ape negre ca smoala, de?i ar fi trebuit s? fie str?vezii ele, a?a cum auzise ea c?-s apele Caktiyi? ātāram-ului.

  ?De ce… de ce-s ele…?” bolmoji Titanida ?n cele din urm?. R?spuns ?ns? n-auzi de la Island ?i asta o mir? nespus. Dar cand vru s?-?i ?ntoarc? capul ?i s? vad? unde era el, ?n?elese cu stupoare c? n-avea acea putere, c? era for?at? de o putere imens?, invizibil? s? priveasc? la acele ape, de parc? acea suprafa?? de ape negre trebuia s?-i arate ceva numaidecat.

  Totu?i, dup? cateva clipe de privit ?int? la acele ape f?r? s? vad? nimic, ū?al auzi ?n sfar?it glasul Parc?i, undeva ?n urechea ei dreapt? la ?nceput, ca mai apoi vocea s? se mute la a ei ureche stang?: ?nimic nu e ?n ast? lume a?a cum ne a?tept?m s? fie sau cum ne dorim noi. Via?a asta e imprevizibil? ?i precum minciuna spus? deseori de tine are picioare scurte la fel se ?ntampl? ?i cu destinul… nu poate sta ascuns ?i se arat? lumii ?n toat? splendoarea… mai devreme sau mai tarziu.”

  ?Dar… de ce-mi spui mie toate astea?” ?ntreb? ū?al cu voce gatuit?.

  ?Pentru c? e absolut necesar s? ?tii ce te a?teapt?, surioar? ū?al, c?ci adev?ratul t?u destin nu-i s?-i min?i pe muritori ?i nici s?-i ?nve?i s? mint?. Al t?u destin e altul.”

  ?Altul? Care anume?”

  ?Prive?te… ?n acele ape… ?i vei afla r?spunsul… de vrei s?-l ?tii desigur…,” auzi ea vocea Parc?i tot mai ?ndep?rtat? ?i mai ?ndep?rtat?. Iar cand sunetul acelei voci se stinse ?ntr-un final, apele-i vorbir? lui ū?al… cu imagini sumbre, al unui p?mant m?cel?rit de foc ?i acoperit de cenu??, cu str?jeri negri, fantomatici a?a cum r?maser? s? zac? copacii, cu scheletele ?mpietrite ale animalelor p?mantului, cele care fuseser? ajunse din urm? de fl?c?ri, care-i mistuir? mai apoi, c?ci nimeni nicicand nu-i poate face fa?? monstrului aceluia cu limbi multiple ?i culoare ro?ietic? dansandu-i ?n ale lui lungi plete.

  Totu?i, ceea ce-i atrase aten?ia lui ū?al fu s? vad? pe cineva ?naintand spre acea imagine v?zut? ?n ape. La ?nceput ?ns? ea nu ?n?elese cine s? fi fost acel str?in sau acea str?in?, c?ci avea chipul complet acoperit. Numai c?, cu cat mai mult se apropia acea fiin?? ?nc? vie, ū?al deslu?i ale ei mi?c?ri ?i murmur? apoi: ?acea fiin?? vie-s eu! Dar… de ce m? apropii eu de acest loc ?i nu fug de el?”

  ?Pentru c? nu m-ai exist? loc pe p?mant ?n care s? te ascunzi,” ?i vorbi Izvorul. ?Imaginile pe care le vezi, ū?al sunt totu?i reale ?i nu un produs al min?ii tale mincinoase. Da, e real, c?ci p?mantul e sortit s? piar? din cauza focului, iar ?ie s? ai apoi acest chip,” ?i tan?ra din imaginea din ape-?i dezgoli apoi chipul, iar ū?al se v?zu pe sine. Numai c? a ei fa?? era acoperit? de cicatrici de arsur?, semn c? fusese ?i ea victim? a acelui du?man numit foc ?i fl?c?ri. ??i… de vrei ca lumea s? arate altfel, va trebui s? te al?turi Vie?ii ?n cele din urm? ?i s? lup?i pentru dreptate. De nu… a ta menire pe acest p?mant va fi inutil?, iar cum lucrurile inutile nu-s acceptate ?n aceast? lume va trebui s? pieri ?n cele din urm?. A?a c? ?ine minte, ū?al: pentru a d?inui pe veci trebuie s? jertfe?ti!”

  Dup? asta Izvorul t?cu, iar imaginile pe ape se perindar? cu repeziciune: ū?al schimbandu-?i chipul ?n diverse multe altele, o mare b?t?lie dintre oameni ?i fiare ?n P?durea Rophion ?i capul unei Samaya c?zand de pe umeri.

  Anume aceast? imagine o f?cu pe ū?al s?-?i ating? ?ndurerat? pieptul ?i s? icneasc?. Pe urm? se tarai de lang? ape cu gand s? plece de acolo ?i cat mai repede. Numai c? ceva-i atrase aten?ia: tan?rul Island z?cea incon?tient lang? acel izvor, ?n timp ce din a lui tampl? stang? se prelingea o ?uvi?? de sange, semn c? cineva-l lovise cu putere ?n cap.

  ?Soarta e mai mincinoas? decat toate minciunile lumii,” murmur? ū?al cu voce gatuit? ?i privi din nou la ape, cele care reflectau ?n acele clipe o alt? lupt?: dintre spani ?i mon?trii condu?i de un tan?r ce avea chipul lui Island, ?n timp ce fa?a celui ce z?cea lang? Izvor ?ncepu ?ncet-?ncet s?… dispar?, l?sand ?n urm? doar o imagine ne?n?eleas? ?i ciudat?.

  ***

  Stand ?n mijlocul mon?trilor cu chip de caine ?i aripi de zmeu, Parca privea cu ur? spre intrarea ?n Grota Celvam, din?untrul c?reia se auzea sunet de tobe ?i cantec, semn c? Spanii aveau un mare banchet ?n acele clipe.

  ??n loc s? cinsteasc? Soarta, a c?rei zi de cinstire e azi, ace?ti p?c?to?i au decis s? serbeze a lor izband?,” marai Parca cuvintele, a c?rei chip ?ncepu ?ncet-?ncet s? se transforme ?n cel al lui Island.

  Dar ea intr? ?n acea grot? abia dup? ce era complet transformat? ?n tan?rul prin? al ghe?ii, c?ruia de altfel nu-i luase doar chipul, ci ?i puterea, c?ci atunci cand ?l lovise cu putere ?n cap ?i-l l?sase incon?tient lang? Izvorul Puterii, Parca-i ?subse” ?ntreaga energie, c?ci doar acolo Titanida putea lua for?a cuiva ?i o folosi pentru a-?i atinge propriile scopuri meschine.

  Numai c? acel schimb de puteri era limitat ?i ea putea beneficia de acea energie a oamenilor ghe?ii doar pentru ?ase ore. De aceea decise s? se gr?beasc? ?i, cand sim?i c? se poate ?n sfar?it controla, le strig? mon?trilor ei Nāy Pi?c sau Cainii de Smoal?: ?intr?m!” Iar ei, ca to?i cainii ascult?tori, se ?ndreptar? spre intrarea ?n grot?, ?n timp ce din ale lor guri larg deschise, cu col?i ?nfrico??tori ie?indu-le ?n afar?, saliva picura ?ncet, iar locul pe p?mant atins de acele pic?turi de saliv? era ars complet, l?sand astfel o pat? neagr? pe el.

  ?i nu erau pu?ini acei mon?tri: erau sute sau poate mii, c?ci Parca-i crease ?n 666 de ani, folosind, f?r? ?tirea lui Tetapas, acele suflete pe care el le ?nchidea ?n Ko?i, c?ci de fiecare dat? cand Titanul b?ga un suflet ?n acel cazan ?i-l ardea la propriu ?l trimitea ?n V?g?una Parc?i, acolo unde ea crea ai ei mon?tri Nāy Pi?c.

  De altfel ace?ti mon?tri nu fuseser? crea?i ca prin magie, aruncand un fum negru ?n fa?? sau turnand ap? ?ntr-un ceaun mare din care ei ie?eau. Nu… ei bine, era ceva legat ?i de asta. Numai c? era un proces mult mai complet.

  La ?nceput, pentru a fi sigur? de al ei succes, Parca c?ut? un loc ascuns, ?n vechea P?dure I?anta Varka?i? (P?durea Mor?ilor), iar cand g?si acea poian? ciudat?, aflat? chiar ?n mijlocul p?durii, ceva ?ncercuit de copaci gro?i, usca?i, cu scorburi multiple pe ale lor trunchiuri enorme ?i cu ale lor crengi lipsite de frunze ?nl?n?uite ?i ?ncurcate deasupra, croind astfel un fel de bolt? prin care nici razele soarelui nu treceau, de?i ?n acea lume ?n genere nu era soare, Titanida ?ncepu a s?pa o groap? imens? chiar ?n mijlocul acelei poiene. Pentru a termina de s?pat avu nevoie de multe sute de zile, c?ci f?cea tot cu mainile goale, ramand cu ale ei gheare lungi ?i negre, a?a cum v?zuse ea ?n visul cel avuse Parca cea rea. Apoi, acea perioad? lung? de timp pentru s?pat se dator? ?i faptului c? Parca putea intra acolo doar fiind cu trupul ei de Parca rea.

  Dar… termin? ea ?n cele din urm? de s?pat acea groap?. Dup? care form? un ceaun mare cat toate zilele ?i negru ca c?trana exact deasupra acelei gropi. ?ns?… sub acel ceaun se vedeau multe mici tunele prin care se putea de varat lemn ca s? se ?ntre?in? focul. Apoi, cand ceaunul cela fu format ?i focul ?ncins sub el, ea dans? ?n jurul lui, iar al ei ritm fu dat de o muzic? stranie, de parc? era o melodie f?r? cuvinte, ca un fel de r?get gros, ie?it din gatlejul unui b?rbat. ?i anume al ei straniu ritual f?cu acea bolt? de crengi s? ?plang?” cu pic?turi ro?ii, parc? de sange. Numai c? pic?turile celea nu c?deau pe p?mant, ci, cand erau la doar ca?iva centimetri de sol, s?ltau ?n sus de parc? erau boabe de fasole pe o imens? panz? a tobei b?tut? cu be?e lungi ?i groase. Dup? care pic?turile celea intrau direct ?n ceaun pan?-l umplur? cam 3 sferturi. ?i… abia atunci lacrimile ?ncetar? a curge de sus, iar apa ro?ietic? din ceaun ?ncepu a fierbe, stropind cu bulbuci fierbin?i de jur-?mprejur.

  ?Acum e bine!” murmur? Parca cea rea, oprindu-se din al ei dans de nebun?. ?i… dup? ce scoase de la brau o mic? tr?istu??, arunc? cu praf magic peste acel ceaun ?i putu vedea astfel ?n el tot ce f?cea Tetapas.

  ?n acel moment Titanul tocmai momise a 66 sa victim?, un b?rbat, c?ruia-i franse ?n cele din urm? gatul ?i-i aruncase apoi sufletul ?n ceaunul cela al lui numit Ko?i, iar asta o f?cu pe Parca s? zambeasc? ?i s?-?i frece fericit? palmele, iar a ei mi?care ?ncepu s? formeze deasupra ceaunului ei un fel de cocon, ca cei ?n care se ?nf??oar? viermii de m?tase, ca ulterior s? renasc? ca fluturi.

  Numai c? coconii Parc?i nu d?deau ulterior na?tere la fluturii albi ai inocen?ei, ci mon?trilor Nāy Pi?c, care c?utau sange ?i victime de la prima suflare. Dar… pan? s? ajung? ei s? fac? victime, erau ?inu?i ?n?untrul acelor scorburi ce se vedeau ?n trunchiuri, atarnand cu capul ?n jos ca liliecii, iar Parca se plimba adesea ?n jurul acelei poiene, analizand cu aten?ie cum se formau ai ei mon?tri, iar cei care nu se formau perfec?i ?i sortea direct pieirii, sco?andu-le mai ?ntai ochii, dup? care le frangea ?i gaturile… doar ni?el, c?ci erau ei ?nc? fragezi cat erau ?n cocon.

  ?i… cu astfel de imagini ?n minte intr? Parca ?n acea zi ?n Grota Cervam, avand chipul lui Island. ?n?untru ?ns? nu d?du nim?nui bine?e ?i nici nu ?ntreb? ea pe nimeni de s?n?tate, ci… cand ajunse ?n sfar?it ?n locul unde spanii ??i aveau al lor s?la?, ordon? mon?trilor s?-i atace ?i s?-i starpeasc? pe to?i pan? la urm?.

  Ea ?ns? st?tu departe de acea b?t?lie, doar delectandu-se cu privitul, ?n timp ce spanii se ap?rau cu s?bii, topoare ?i orice altceva le putu servi drept arm?. Numai c? n-avur? ei sor?i de izband? ?i pierir? ei to?i pan? la urm?, ?n pozi?iile ?n care ale lor schelete fuseser? v?zute ulterior de Dike ?i de ceilal?i Titani, de?i to?i crezuser? c? se uciser? ?ntre ei.

  Parca ?ns? nu se mul?umi doar cu acel m?cel, c?ci ea era mereu nemul?umit? de rezultate ?i ravnea la mai mult. De aceea, dup? ce v?zu c? niciun span nu m-ai mi?c? ??i trimise odraslele de acolo, f?candu-i s? se ?ntoarc? din nou ?n P?durea Mor?ilor, iar ea folosi puterea lui Island ?i d?rm? stanci, blocand astfel intrarea altora ?n acea grot?, ca mai tarziu La??a s? se loveasc? ?i el de pietre, dup? ce Parca se folosise iar de ?iretlic ?i-l f?cu s? cread? c?-i viu, cand era deja mort, c?ci el ?ntr-adev?r fusese ?njunghiat de ai s?i confra?i.

  Numai c? ceea ce-?i amintea La??a mai apoi, cum c? r?maser? ei doar patru ?i c? ceilal?i 3 prieteni ai s?i hot?raser? s? se descotoroseasc? de el pentru ai lua partea de avere, era doar productul muncii lui ū?al, care, odat? ie?it? la suprafa?a p?mantului, decise s? se r?zbune pe Titanida Sor?ii ?i, cum v?zuse ea ?n ape moartea Spanilor ?i mai ales ?tiind unde s?-i g?seasc?, merse direct la grota Cervam cu gand s?-i anun?e despre pericolul iminent ?i astfel s?-i dejoace Parc?i planuri. Dar… se pare c? Soarta cu siguran?? nu era de partea lui ū?al ?n acea zi, c?ci ea ajunse ?n fa?a grotei exact ?n momentul ?n care Parca ?i ai ei mon?tri intrau. De aceea decise s? a?tepte ?i s? vad? ce-o s? fie.

  ?i atrase aten?ia ?ns? un geam?t. De aceea se apropie de marginea pr?pastiei ?i privi spre fundul ei. Acolo fu unde-l v?zu pe La??a z?cand ?ntr-o balt? de sange. ?i, de parc? o chemare ciudat? i-ar fi r?sunat ?n urechi, se apropie de el, coborand ?ns? cu grij? acea pant? abrupt?.

  Ajunse lang? el exact ?n clipa cand al s?u suflet ?i p?r?sea trupul. ?i… v?zand acel suflet atat de speriat, privind ?n jur ?i ne?n?elegand nimic din ce i se ?ntamplase, lui ū?al i se f?cu brusc mil? de el ?i atinse acea sfer? multicolor? ce-l ?nconjura. Numai c?, a?a cum ?i era firea Titanidei, ?i trimise aceluia amintiri false. Astfel fu cum el se trezi mai apoi atarnand de acea margine f?rmicioas? ?i acceptand ?i pactul Parc?i ca s? se salveze. Dar… ū?al ?n?elese c? al ei plan de a se r?zbuna pe Parca e?uase ?i de aceea o urm? pretutindeni.

  Astfel afl? despre planul Parc?i ?i al lui Island, iar ū?al ??i var? coada ?i acolo ?i fu astfel cum Arvam auzi acele ?oapte ?i-l v?zu pe Island. Totu?i mare lucru nu ?n?elese el din cauza c? puterea Parc?i era mai mare ca a lui ū?al. De aceea Titanida Minciunii merse de-i spuse apoi lui Ahi despre tr?darea fratelui ?i-l ajut? ulterior s?-l creieze pe Ahilar, iar toate astea doar pentru a se r?zbuna, cu toate c? ?tia ea c? a ei r?zbunare nu-i aduse totu?i niciun folos…

  ***

  PREZENT.

  ?Acum ?i-ai amintit vechile p?cate, Titane Island s-au trebuie s? ?i le spun eu?” spuse ū?al cu un ranjet larg, de pl?cere pe buze.

  Dar… ?n timp ce ea a?tepta un r?spuns de la Titan, care nu f?cea decat s? priveasc? tamp ?n fa??, sim?ind vin? fa?? de feciorul s?u care se pare c? v?zuse adev?rul ?n ochii lui ū?al, Boor ac?ion? ?i, dup? ce-o prinse pe ū?al strans de bra?, Zeul o for?? s? se mi?te spre ie?ire, ?n timp ce-i ?uier? printre din?i: ?ajunge s? tot umbli cu fofarlica, vulpe ?ireat? ce e?ti! ?i… ca s? fim siguri c? n-o s? ne joci ?i alte feste, o s? ne urmezi… peste tot ?i nu scapi de noi decat atunci cand o s?-?i ?ndepline?ti rolul pe acest p?mant.”

  ?ns?, de?i Boor era sigur c? ū?al va sfar?i avand chipul Samayei, Titanida m-ai ?tia un adev?r ascuns, pe care decise totu?i s?-l treac? sub t?cere, c?ci… vorba ceea: unul nu-i prost s?-?i dezv?luie to?i a?ii du?manului ?i mai ales ?n plin r?zboi. De aceea-l ascult? ?n t?cere ?i merse unde-o ?mpingea el, convins? s?-l ?nve?e minte ulterior pentru a lui neobr?zare.

  Prima care-i urm? pe Boor ?i ū?al fu Gaea, care ?n?elese c? ceea ce to?i v?zuser? ?n ochii lui Island era adev?rul, de?i ?tiau prea bine c? putea fi ?i un ?iretlic al lui ū?al. Decise totu?i s? nu m-ai pun? sare pe ran?, ?n?elegand cat de greu era pentru Island. De aceea doar zambi cand trecu prin fa?a lui ?i p?r?si acea ?nc?pere.

  Dike ?i Island ?ns? r?maser? o bun? bucat? de vreme ?n acela?i loc, privind fiecare la ?inta lui: Dike la fa?a posomorat? a prietenului, ?n timp ce Island privea la acel munte de aur ?i argint ce sclipea ademenitor ?n jur.

  Apoi, dup? lungi clipe de t?cere, Island ?ntreb? f?r? s?-l priveasc? pe Dike: ?ai ?i tu de gand s? m? cer?i pentru ale mele fapte?”

  ?Am zis eu ceva?” ?ntreb? lupul cu glas neutru ?i f?cu apoi ca?iva pa?i spre Island.

  ?Nu-i nevoie de cuvinte. O v?d ?n a ta privire.”

  ?Atunci se pare c? radarul ?n?elegerii tale are nevoie de ni?te repara?ii,” glumi lupul, ?c?ci cu siguran?? nu-i asta ce spun ochii mei.”

  ??i… ce spun ochii t?i atunci?” ?ntreb? Island, privindu-l ?n sfar?it pe lupul care se a?ez? la picioarele lui ?i c?sca dulce.

  ?Simte ?i singur de ai ?ndr?zneala,” auzi el ?n cele din urm? glasul telepatic al lupului, care-?i culc? capul pe labe ?i ?nchise strans ochii.

  Island t?cu ?ns?. Apoi, dup? cateva clipe de privit la lupul ce p?rea atat de obosit, se puse ?i el ?n pirostrii ?i atinse capul lui. Astfel ?i fu dat s? simt? ceea ce sim?ea ?i Dike: preocupare… pentru ai s?i copii ?i pentru lumea ?nconjur?toare, team? c? nu vor reu?i ?n acel r?zboi, dar ?i dorin?? de-a ?nvinge ?i iubire pentru to?i cei pe care-i ?tia. ?n special sim?i Island c? Dike-l aprecia nespus, chiar dac? nu era tot timpul de acord cu ale lui decizii, pe care totu?i le respecta.

  ?n cele din urm?, lipindu-?i fruntea de cea a lupului, de-l f?cu pe Dike s? deschid? ochii ?i s?-l priveasc? mirat, Island ?nchise ?i el ochii ?i murmur?: ?s? st?m a?a m?car cateva clipe, prietene! ?n t?cere ?i l?sandu-ne doar sufletele s? vorbeasc?.”

  Dup? care Dike ?nchise ?i el ochii ?i se l?s? prad? magiei prieteniei dintre el ?i Island, care-i umplea pe ambii pe din?untru, c?ci ceea ce nici lumea ?i probabil nici soarta nu ?tia era c? prietenia adev?rat? face minuni, la fel ca dragostea pur?, c?ci ea e singura care nu te tr?deaz? niciodat?…