?E cineva acolo! Privindu-ne!” murmur? Samaya la urechea lui Dike ?i-i f?cu semn s? priveasc? spre p?dure, c?ci de mult? vreme observase ea o mi?care ciudat? a crengilor arbu?tilor, dar oricat nu s-ar fi for?at s?-?i foloseasc? a ei privire ager? sau a ei minte ca s? se teleporteze acolo, nu putu ?i pace.
??tiu,” r?spunse Dike sec, continuand s? priveasc? ?n fa??, c?ci chiar dac? el nu v?zuse acea mi?care a ml?di?elor arbustului, totu?i sim?ise acea prezen?? stranie, care de altfel ?ncepea s?-l irite ?i nu ?tia de ce.
?Spanul?” ?ntreb? iar??i Samaya ?n ?oapt?.
?Cine altul?! ?i… nici nu m? mir? s?-l ?tiu aici, c?ci e un pitic al naibii de curios ?i ador? pur ?i simplu s?-?i bage nasul unde nu-i fierbe oala. Numai c?… nu ?tiu de ce am impresia c? de data asta e ceva mai mult la mijloc ?i nu doar a lui curiozitate.”
?Te referi la faptul c? ne spioneaz??”
?A?a e, dar pentru ce anume v-om afla ?n curand,” spuse Dike ?i se ?ntinse apoi pe iarb?, cu mainile sub cap ?i privind cerul. Totu?i, chiar dac? nu se vedeau stele pe acel cer, din cauza norilor negri ai lui Maranam, Dike putu cumva s? dea la o parte acea perdea de ur? ?i s? vad? dincolo de aparen?e: lumea Cosmosului, cea ?ndr?git? de el ?i ?n care se afla marea lui iubire - Samandra.
V?zandu-?i tat?l atat de lini?tit, Samaya se lini?ti ?i ea, c?ci asta ?nsemna c?-s oarecum ?n siguran??. Plus la asta, atunci cand al ei tat? era al?turi de ei, tan?ra lupoaic? ?tia c? nimic r?u n-o pa?te ?i c? ?n caz de ceva Dike-i va fi al?turi ?i-o va ajuta s? scape de rele.
Apoi, dup? cateva minute de stat ?n t?cere al?turi de Dike care nu m-ai spuse nimic, ci se mul?umise doar cu a privi norii burduho?i care se gr?beau undeva pe vasta bolt? a cerului, Samaya se ridic? de jos ?i f?cu ca?iva pa?i de lang? tab?r?, ?nspre campie.
??ncotro?” auzi ea vocea lui Fenrir ?n capul ei ?i, privind ?n dreapta ei, piezi?, ?l v?zu stand turce?te pe p?mant, ?n timp ce Sephir dormea cu capul pe al lui um?r.
?Sunt cumva urm?rit??” ?i r?spunse Samaya ?afnoas?, tot telepatic, c?ci ura ?n ultima vreme impruden?a fratelui ei geam?n, care mai tot timpul era cu ochii pe ea ?i nu ?n?elegea de ce.
?Absolut!” ?i spuse Fenrir ranjind, dup? care-i f?cu semn cu capul s? se a?eze la locul ei.
Samaya ?ns? nu-l ascult? ?i, dup? ce ridic? din umeri, ??i v?zu de drum.
Acest lucru ?i displ?cu lui Fenrir ?i vru s? se ridice. Dar st?tu locului auzind ?oapta Sephirei: ?d?-i pace Samayei. Ce-ai cu ea? Te-ai legat de capul ei mai ceva ca o bab? n?dufoas?.”
Fenrir iar stramb? din nas ?i-?i privi so?ia: crezuse c? doarme ?i cand se uit? la ea era tot cu ochii ?nchi?i. Numai c? se pare c? nu doar el era cu ochii pe Samaya, ci ?i Sephir cu ochii pe el, iar asta ?nsemna c? solidaritatea feminin? se trezise la via?? ?n ea, ?i, prin urmare, Fenrir n-avea nicio ?ans? de izband? contra celor dou?.
Totu?i deveni alert v?zandu-l pe Nathaniel ridicandu-se de la locul lui ?i urmand-o pe Samaya, iar asta iar ?i displ?cu lui Fenrir care marai abia auzit, c?ci avea multe ganduri ?n cap pe care-ar fi vrut s? le spun? ?n glas, numai c?… era Sephir lang? el, iar asta ?nsemna c?-i captiv pe veci.
Sim?indu-l arzand pe din?untru din cauza geloziei de frate, Sephir schi?? un zambet, care de altfel nu trecu neobservat de Fenrir.
?Era pentru mine?” ?ntreb? Fenrir stramband din nas.
?Ce anume?” spuse Sephir, continuand cu ochii ?nchi?i.
?Tachinarea! Mai nou nu-i ?n cuvinte, dar cu zambete, care de altfel mi se par a naibii de complice, ?n special ce ?ine de tot ceea ce are leg?tur? cu Samaya.”
?A?a o fi, de zici! Numai c? cred c? sunt alte lucruri mai importante de care ar trebui s?-?i ba?i capul ?n locul a ceea ce face, zice, sau gande?te Samaya.”
?Altceva? Cum ar fi?”
?O iscoad?! La marginea p?durii!” Spunand asta, Sephir ?n sfar?it deschise ochii ?i ridic? capul de pe um?rul so?ului, aruncandu-?i privirea c?tre marginea p?durii unde z?rise ea mai ?nainte ceva mi?candu-se, a?a cum v?zuse ?i Samaya. Numai c? de data asta p?rea prea lini?tit totul: chiar ?i frunzele copacilor p?reau c? ?nm?rmurir? ?i, de fiecare dat? cand se ?ntampla asta, inima Sephirei se oprea pentru cateva clipe ?i nu ?ntampl?tor, c?ci se ?ntampla asta din cauza presim?irilor care de fiecare dat? se adevereau: prevesteau nenorocirea.
***
?A naibii diavoli! Mereu m? calc? pe b?t?tur?! Ce-au cu mine?! De ce tot timpul sunt cu ochii pe mine ?i nu-mi dau ?ansa nici m?car s? respir?” tot bomb?nea Calmac, ?n timp ce intr? ?n p?dure ?i, f?r? s?-?i dea m?car seama, se avanta tot mai mult ?i mai mult ?n sanul ei.
Ba chiar, ?n timp ce morm?ia lucruri nepl?cute sub nas, ghoul-ul scutura ?ncet din cap de parc? ar fi avut friguri sau ar fi suferit de vreo boal? motorie care nu-i permitea s?-?i controleze mi?c?rile. Era ?ns? doar o aparen?? ?i f?cea Calmac asta ori de cate ori reu?ea cineva s?-l scoat? cu totul din s?rite.
De data aceea cine reu?ise s?-l scoat? din s?rite fusese Mago care refuzase s?-i dea ghoul-ului al s?u pumnal, chiar ?i dup? mai multe insisten?e. Ba mai mult, cand Mago se sim?i sufocat deja de-a ghoul-ului ?nc?p??anare, ridic? pu?in glasul ?i-i spuse r?stit: ?pentru ce-?i trebuie ?ie pumnale? Ai din?ii ?i ghearele mai ascu?ite decat o lam?. Folose?te-le pe ele sau mintea! Nu fi prost!” Apoi Mago se ridic? de jos ?i se apropie de Malon ?i de al?i ca?iva b?rba?i, c?ci cu ei se sim?ea mai ?n siguran?? decat s? stea al?turi de un ghoul.
Asta pur ?i simplu-l ?nnebuni pe Calmac care v?zu ?n atitudinea b?rbatului o sfidare. Dar de?i tare-l mai mancau din?ii s? guste din acea c?rni?? de om, fu nevoit s? se ab?in? dup? ce v?zu privirea furioas? a lui Zorrota care de altfel nu-l sc?pa din priviri, c?ci de?i ghoulii erau puternici ?i periculo?i din fire, acum, cu o nou? st?pan? ?n fruntea lor, trebuiau s? fie mai cump?ta?i, iar cum el o adora pur ?i simplu pe Kalimērā sau cel pu?in asta credea, se decise s-o asculte ?n tot ?i-n toate.
De asta ?i-?i focus? privirea anume pe Calmac, c?ci pe el ?l ?tia ca fiind tipul de ghoul neascult?tor ?i care ur??te s? fie supus. Dar… de data asta p?rea s? fie ceva mai mult la mijloc decat neascultarea. Ce ?ns?… nu-?i putea da seama ?i pace. Totu?i, de?i se jurase s? nu-l scape pe Calmac din ochi, v?zandu-l intrand ?n p?dure, Zorrota st?tu locului, c?ci a?a-i spuse Kalimērā: ?las?-l singur o vreme! Se va ?ntoarce cand se va calma, iar de nu se ?ntoarce… mai bine pentru noi.”
?i acel ?mai bine pentru noi” fu auzit ?i de Calmac, care se oprise la marginea p?durii ?i de?i vocea Kalimērei nu era ridicat? cat vorbise, el auzise totu?i cele spuse de ea. ?i asta-l r?ni nespus, se sim?i dat la o parte ?i neapreciat de ceilal?i. De aceea ?i ?ncepu a bodog?ni de unul singur tot ceea ce-i venea la gur?, c?ci doar astfel sim?ea c? se m-ai domolea un pic focul din a lui inim?.
Mai era ?ns? un motiv pentru care Calmac intrase ?n p?dure: setea de sange, c?ci nu pusese nimic pe limb? de ore bune deja, iar foamea era de fapt cel mai mare du?man al lui. A?a c?, intrand ?n p?dure, sperase s? pun? laba m?car pe vreun iepure ceva ?i s?-?i astampere foamea, fie ?i m?car pentru scurt? vreme, c?ci avea de gand, imediat ce-or da de a?ez?ri umane, s? se fac? nev?zut ?i s? fac? ceea ce ?tia el mai bine: s? parjoleasc? totul ?n a sa cale.
??i totu?i te temi de asta,” auzi el glasul cuiva vorbindu-i, dar cand privi ?n jur nu v?zu pe nimeni ?i asta-l mir?.
?Am deja halucina?ii de la foame?” se ?ntreb? Calmac confuz. Totu?i vocea ceea lingu?itoare ?i persista ?n urechi ?i-l gadila ?ntr-un mod ciudat ?i pl?cut ?n acela?i timp. ?Nu, nu pare a fi doar halucina?ie. Dar totu?i… cine s? fie?”
?Un prieten! Un foarte bun prieten pot fi eu!” spuse spanul cu voce ?i mai mieroas? decat cand ?i vorbise prima dat? lui Calmac ?i apoi ap?ru din spatele unui copac.
Calmac ?l privi insistent, c?ci nu m-ai v?zuse niciodat? pan? atunci o persoan? atat de alb?: capul, genele, sprancenele, ?i chiar pielea ?i era ca de marmor?. Dar… aceast? fiin?? extraordinar? ce a ap?ruse deodat? ?n fa?a lui n-avea pic de p?r pe el, iar asta-l uimi ?i mai mult. ?Cine e?ti?” baigui ghoul-ul ?n cele din urm?, f?cand ca?iva pa?i spre span.
Se opri ?ns? dup? ca?iva pa?i, c?ci ?ncepu a-l nelini?ti ceva ?n interiorul s?u, chiar dac? nu ?n?elegea ce e, de parc? ar m-ai fi tr?it cineva ?n sufletul lui, cineva c?ruia i se f?cu brusc fric? ?i care ?ncepu a-i striga ?ntruna ?n urechi: s? fie cu mare b?gare de seam?.
Spanul ?ns? nu st?tu mult pe ganduri, c?ci vorba ceea: graba stric? treaba, da dac? ?ntarzii prea mult… pierzi trenul. A?a c? fu el cel care se apropie de ghoul ?i, mi?candu-se ?iret ?n jurul lui, de parc? ar fi vrut s?-l ame?easc?, ?ncepu a se lingu?i ?i mai mult pe lang? el, ?n timp ce ochii lui iste?i priveau insistent ?n cei ai lui Calmac, vr?jindu-l. ?Eu? Cine sunt? Am spus doar: un prieten! Un foarte bun prieten!”
??i totu?i… nu te cunosc ca s?-mi fii prieten!”
??i de ce m? rog? Trebuie numaidecat s? te cuno?ti cu cineva ca s?-l consideri prieten?”
?Absolut. Cel pu?in asta am auzit.”
?Ai auzit?” spuse spanul cu voce ?uier?toare. ?De la cine-ai auzit a?a prostie?”
?De la oameni! Ei sunt cei care sus?in mereu c? prieteni ??i pot fi doar cei foarte aproape de tine.”
?Asta pentru c? oamenii sunt pro?ti! Asta pentru c? oamenii nu fac altceva decat s? inventeze istorii ?i mistere. Noi ?ns? suntem diferi?i!”
?Diferi?i? ?n ce fel?” bomb?ni Calmac, sc?rpinandu-se la ceaf?.
?Prin felul nostru de-a fi, prin port, prin gandire ?i chiar prin… putere. Doar n-o s? negi c? suntem mai puternici decat oamenii?” ?i spanul ??i plec? privirea pentru cateva secunde, apoi privi iar spre Calmac, numai c? de data asta sclipeau atat de viu curiozitatea ?i inocen?a ?n a sa privire de sim?eai c? te dezarma complet.
?Nu… dac? s? ne gandim astfel…”
?Nu… nu… nu, nu s? ne gandim!” insist? Spanul oarecum deranjat de acea nehot?rare. ?Nu trebuie s? ne gandim mult la lucruri clare, ci trebuie s? ac?ion?m, iar pentru simplul fapt c? a noastr? gandire e atat de ampl?, e atat de logic?, e atat de… fermec?toare, ar trebui s? ne fac? s? ?n?elegem c? suntem de fapt regii lumii.”
?Regi? Dar… cum e posibil s? fim regi? Regi sunt doar cei ale?i.”
?Serios?” ?uier? iar??i Spanul printre din?i. Apoi rase. ?Se pare c? iar te-au f?cut al?ii s? crezi ce nu e. S? fie iar??i oamenii?”
?Ba nu. Sunt ai mei cei care mi-au spus asta: c? regii se nasc unul la un milion ?i sunt ale?i de ceruri. De asta trebuie s? le fim ve?nic recunosc?tori pentru c? ne ap?r? ?i s? le fim supu?i.”
?Asta era,” sasai spanul printre din?i. ?Supu?i! Din aceast? cauz? acei ?regi” v? ?mpuiaz? capul cu… minciuni, c?ci rege poate fi oricine, nu doar cei… ale?i de ceruri. Dac? nu crezi, uit?-te la mine: sunt propriul meu rege! Nu sunt supus, dar pot supune pe al?ii de vreau. Numai c?… de ce s? m? chinui cu explica?ii ?i convingeri cand pot pur ?i simplu ac?iona.”
?Ac?iona? Cum? Cum se face asta?” ?ntreb? Calmac ?i-l privi pe span cu ochi mari.
Asta-l f?cu pe span s?-l priveasc? chiora? ?i s? se ?ntrebe ?n sinea lui: ?chiar e prost ori doar se preface?” De pref?cut ?ns? Calmac nu se pref?cea, c?ci… n-avea el destul? minte pentru asta. De-ar fi avut-o, n-ar fi stat el la taclale cu un span, care doar ?ndruga verzi ?i uscate la urechea lui ca s?-l conving? de… un lucru imposibil.
Totu?i spanul decise s?-i dea o ?ans? ?i, ridicandu-se pe varful degetelor ca m?car s? ajung? la um?rul ?prietenului,” ?i puse o man? pe dup? umeri, atat cat ajunse desigur, apoi spuse atat de hot?rat pe sine, c?ci pan? ?i hot?rarea s-ar fi ?ncurcat ?n ganduri de-ar fi fost fiin?? ?i l-ar fi auzit vorbindu-i: ??tii tu, m?rite ghoul, este o vorb? care tot circul? ?n lume: ceea ce faci cu mana ta e sigur ?i bine f?cut. De aceea, dac? vrei ceva, f? tot ce po?i pentru asta, iar ?n cazul t?u, pentru a deveni rege, e necesar s? te faci bun prieten cu tr?darea.”
Calmac ?l privi iar??i confuz, c?ci de?i cuvintele celea spuse atat de dulce la a sa ureche r?sunau conving?tor, mintea lui se ?nc?p??ana nu-? de ce s? le cread? sau m?car s? le ?n?eleag?. De aceea-i ceru mai multe detalii Spanului despre ce ar trebui s? fac?.
?Gande?te-te la cel pe care-l ur??ti cel mai mult ?i ac?ioneaz?!”
?Pe cine ur?sc cel mai mult?! Ei bine sunt mai mul?i pe cei care-i ur?sc: Izkina, Zorrota, acel om nesuferit care-a ?ndr?znit azi s? m? refuze ?i chiar… ?ncrezuta de Kalimērā care se crede mai nou a noastr? st?pan?, de?i nu-i decat o… femeiu?c? f?cut? regin? de un… prost,” ?i ura d?du brusc n?val? ?n al s?u piept.
Asta-i fu la ?ndeman? spanului ca s?-?i continue gandul: ?atunci, r?mane doar s? alegi cine-i primul ?i cine-i urm?torul, s?-i dezbini ?i… atacand pe nepus? mas?, cand s-or a?tepta mai pu?in, s? pui mana pe… putere.”
?S?-i dezbin? Dar cum?”
?Gande?te-te numai un pic! Singur ai spus-o: se consider? prieteni doar cei ce se cunosc. La fel e ?i cu du?manii: ca s? ur??ti pe cineva ?i s?-l vrei distrus trebuie s?-i ?tii ?i plusurile ?i minusurile acelei persoane - plusurile pentru a ?ti de ce s? te fere?ti, iar minusurile pentru a profita de ele.”
?Minusuri… Izkina… Zorrota… rivalitate pentru inima… femeii,” ?i, de parc? un bec s-ar fi aprins ?n capul lui, luminandu-l, Calmac rase, iar spanul ??i frec? palmele de pl?cere. ?Numai c?… vezi tu, pentru a-i dezbina ar trebui s? fim departe de oameni ?i de titani. Astfel va fi mai u?or s?-i facem s? cad? ?n propria capcan?. Dar… pe moment e a naibii de greu de f?cut asta.”
?Nimic nu-i greu de vrei s? reu?e?ti,” spuse iar Spanul cu ?iretenie, ??i, ca s? vezi c?-?i sunt prieten, o s? te ajut.”
Find this and other great novels on the author's preferred platform. Support original creators!
?O s? m? aju?i? Cum?”
De parc? ar fi vrut s?-i spun? un mare secret, spanul ?i f?cu semn s? se apropie de el ?i-i ?opti ceva la ureche, ceva abia auzit de Calmac, dar care r?sun? pentru el atat de conving?tor, atat de ademenitor, ceva ce-l f?cu s? se simt? rege ?i… surase.
***
?Se ?ntampl? ceva ?ntre tine ?i Fenrir?” ?ntreb? Nathaniel, ?n timp ce el ?i Samaya se plimbau lini?ti?i la o distan?? destul de bunicic? de tab?r?, c?ci ?ncercar? a nu se face nev?zu?i de ceilal?i ?i s? dea astfel ?ansa unora la glume ?i ganduri… ciudate, dar ?i s? aib? ?i ei pu?in? intimitate: m?car atunci cand vorbeau.
??ntre mine ?i Fenrir? Ce anume?” ?ntreb? Samaya fastacit?.
?Nu ?tiu cum s? explic asta: mi s-a p?rut c?-i cu ochii pe tine ?n ultima vreme ?i… am impresia c?-s eu de vin?.”
Samaya surase, c?ci chiar de avea omul dreptate, nu putea s?-i spun? direct despre asta, mai ales nu voia s?-?i dea fratele ?n vileag ?i s? spun? ?i altora despre a lui absurd? gelozie.
?Ba nimic din toate astea,” murmur? Samaya ?i-l privi surazand pe b?rbat, iar asta-i d?du oarecare ?ncredere lui Nathaniel. ?Pur ?i simplu nu-l cuno?ti pe Fenrir: a?a a fost ?i mereu o s? r?man? astfel - protector din cale afar? ?i tot timpul pus pe ?otii, c?ci a lui grij? exagerat? nu-i decat de fa?ad?.”
?D?-mi voie s? nu fiu de acord cu tine!” spuse Nathaniel ?i zambi ?i el complice, iar asta o f?cu pe Samaya s? tresar? ?i s? murmure ?n gandul ei: ??tia!”
?A?a e!” spuse Nathaniel de parc? i-ar fi citit gandurile. ?Am ?n?eles chiar din start de ce face Fenrir asta, c?ci… sunt ?i eu frate ?i eu simt disconfort fa?? de cei ce se apropie de Yellen.”
?De ce?” ?ntreb? Samaya ?i mai mirat?. ?Credeam c? lui Fenrir i se trage de la lupi, c?ci ei simt gelozie pentru ale lor femele ?i familii. Mi s-a p?rut c? oamenii sunt diferi?i.”
?Fenrir e tot om, chiar dac? doar pe jum?tate. Prin urmare e logic s? simt? astfel. Pan? la urm? vorbim de instincte s?lbatice pe care le-am deprins din mo?i-str?mo?i, de cand eram ?nc? primitivi ?i nu puteam gandi logic sau exprima ?n cuvinte ceea ce sim?eam sau gandeam. De aceea ?i pan? ast?zi ne lupt?m cu aceea?i boal?.”
?Boal??” spuse Samaya razand, c?ci cuvintele tan?rului o ?nveseliser?. ?Mai degrab? a? numi asta trufie.”
?Trufie? De ce anume?”
?C?ci doar ce-i ce cred c? lumea-i a lor nu pot s-o ?mpart? cu al?ii. La fel se ?ntampl? ?i cu Fenrir: pan? nu demult f?ceam aproape orice ?n doi. Acum ?ns? am ajuns s? facem aproape totul separat.”
?Dar tu… n-ai sim?it deloc gelozie sau trufie pentru el?”
?Pentru Fenrir? De ce? Din cauza Sephirei?” ?i Nathaniel d?du din cap c? da. ?S? fiu sincer? nu. Sau cel pu?in n-am ajuns s? trag prea mult? aten?ie acestui fapt.”
?De ce?”
?Pentru c?-i doresc doar fericire ?i ?tiu c? ceea ce are cu Sephir eu nu-i pot da.”
?Vezi? Asta ?i-i face diferi?i pe b?rba?i de femei.”
??n ce sens?”
?Femeile v?d totul prin prisma fericirii, b?rba?ii - prin cea a posesiei, ?i m? refer aici: ce-i al meu n-am de gand s? ?mpart cu altul,” ?i brusc Nathaniel o prinse de man? ?i nu-i d?du drumul nici atunci cand Samaya ?ncerc? s? ?i-o trag? ?napoi, ru?inat? ?i privind ?n jur de nu-i v?zuse cineva. ??i eu tot sunt b?rbat, Samaya. ?i eu ca ?i Fenrir n-am de gand s? renun? la ceea ce consider c?-i al meu sau c? trebuie s? fie al meu.”
?Dar… eu nu-s a nim?nui,” se balbai Samaya, privind ru?inat? ?n alt? parte.
?A?a crezi tu, numai c?… apar?ii multora ?i to?i cei c?rora le apar?ii te consider? a lor ?i nu vor s? te ?mpart? cu nimeni: Fenrir - temandu-se s? nu te piard? ca sor?, Dike - fiindu-i team? c? a lui copil? va suferi, Bestla - ei bine, c?-i e?ti bun? prieten? ?i ca tine nu va g?si.”
?Iar tu? Tu de ce te temi?”
?C? nu voi avea ?ansa s? cunosc a ta iubire,” ?i r?spunse b?rbatul cu ?ncredere ?i privind-o cu dragoste, iar asta o for?? ?i pe Samaya s?-l priveasc? adanc ?n ochi ?i s? vad? a lui sentimente reflectate ?n privire. ?Nu t?cea, Samaya!” murmur? b?rbatul ?n cele din urm?. ?Spune m?car ceva!”
?Poate c? ai dreptate, Nathaniel, dar… nu ?tiu ce-a? putea s? spun ?n astfel de momente. Nu m-am gandit niciodat? la asta,” spuse Samaya ganditoare, neluandu-?i privirea de la fa?a b?rbatului.
?Nici nu trebuie s? te gande?ti la asta, doar s? sim?i ?i… cred c? mai bine o s? cer r?spuns de la a ta inim?, decat de la a ta minte,” ?i-o s?rut? apoi, ?nchizand ochii ?i uitand ?i de faptul c? pe acea campie nu erau doar ei doi.
Samaya ?nm?rmuri cateva clipe, ne?tiind ce s? fac? ?i cum s? se descurce cu inima care-i b?tea nebune?te ?n piept. ?nchise totu?i ?i ea ochii la urm? ?i se l?s? prad? acelei nebunii de vise.
***
?Viseaz? la iubire?!” se ?ntreb? Mayar, stand la marginea p?durii, ?ntr-o ?ascunz?toare” creat? de propria ei minte, ?i privind ?int? la cei doi ?ndr?gosti?i ce deciser? s?-?i spun? taina ?n s?ruturi ?i, f?r? s? vrea, tan?ra vulpe sim?i gelozie pentru ?cealalt?” dup? cum ajunse s-o numeasc? ?n timp. ?S? viseze atunci!” baigui ea mai apoi. ?O s? am eu grij? pe urm? s-o fac s? simt? acel gust amar al pierzaniei, cand totul ??i scap? de sub control: chiar ?i a ta inim?.”
Pe urm? Mayar pocni din degete ?i disp?ru, l?sand ?n urma ei un fel de cea?? ce ?ncepu s? creasc? ?n intensitate ?i s? ?nconjoare p?durea.
O cea?? care de altfel nu trecu neobservat?, c?ci imediat ce ?ncepu a fi observat? ca fiind tot mai dens? ?i mai dens?, Boor se apropie de Dike, care continua culcat pe iarb? ?i privind cerul ?i-i spuse: ?avem oaspe?i, Dike! Cred c-ar trebui s? cercet?m locurile de-s sigure!”
?Pentru ce? N-o s? po?i ?mpiedica soarta s? aib? loc!” se auzi glasul Hestiei, a c?rui rug ap?ru brusc lang? cei doi ?i ea privi spre aceea?i cea?? dens? ?i neagr? ce p?ru c? cat de curand o s? ?nghit? p?durea.
?Dar totu?i…,” insist? Boor.
?Hestia are dreptate,” interveni Island. ?Chiar dac? o s? vedem ce se ?ntampl? ?n acea p?dure n-o s? ne ajute la nimic, c?ci dac? acea cea?? e pentru noi, atunci ?ntr-un fel sau altul vom c?dea captivii ei.”
?Cea?a ceea nu-i pentru noi!” murmur? Dike, f?r? s? deschid? ochii, c?ci ?i ?nchise cand focul Hestiei ap?ruse ?n stanga lui ?i sim?i c? oarecum ?l deranja acea lumin? de fl?c?ri.
?Nu-i pentru noi? Atunci pentru cine?” ?ntreb? ?i Fenrir, apropiindu-se de al s?u tat? ?i de restul ?mpreun? cu Sephir.
Dike, auzind glasul feciorului, sim?i c? era timpul s? se ridice, m?car pe ?ezute, ?i a?a ?i f?cu. Totu?i nu-i privi pe niciunul din cei ce erau acolo, ci se uit? undeva ?n zare. ?Pentru Mayar! Ea a trecut numai ce pe aici, c?ci se pare c? noua ei misiune e s? n-o scape din ochi pe Samaya.”
?Samaya? Dar ea unde-i, c?ci…,” murmur? Fenrir ?nfrigurat. Se lini?ti ?ns?, v?zand-o plimbandu-se al?turi de Nathaniel. ?E bine!” ??i spuse el pentru a se lini?ti.
?Pe moment!” spuse Hestia pe un ton grav. ?C?ci Mayar nu-i singura ce-a trecut prin aceste locuri. Parca-i tot aici!”
?n sfar?it cineva-i putu atrage curiozitatea lui Dike, care se ridic? imediat ?n picioare. ?Parca? Da ea cea pierdut prin aceste locuri?”
?Asta deja n-o m-ai ?tiu! Se pare ?ns? c? caut? r?zbunare.”
?R?zbunare? Pentru ce anume?” ?ntreb? Island.
?Probabil pentru c? a fost for?at? ani de zile s-o caute pe Karina ?i s? termine al ei plan. Numai c? ritualul de azi a pus cap?t unei nebunii a ei, dar a trezit o alta: vrea moartea cuiva, a cui ?ns?… nu mi-am putut da seama ?nc?.”
?Cel mai probabil noua ei ?int? pare a fi Samaya,” murmur? Sephir ganditoare. ?Altfel n-ar fi adus-o pe copia ei aici.”
?Sunt de acord cu Sephir, tat?. Cred c? ar fi o idee bun? ca Samaya s? se ?ndep?rteze de aceste locuri, c?ci…”
?Ba nu, Fenrir. Samaya o s? r?man? cu noi, c?ci… indiferent de ce-om face, destinul o s-o ajung? ?n cele din urm? ?i, de-om fi departe de ea, n-o vom putea ajuta s? treac? peste ?i s? ?nving? soarta de trebuie.”
?Dike are dreptate,” spuse Lodur, apropiindu-se de ei, ?mpreun? cu Gaea. ?R?zboiul deja-i ?nceput, chiar dac? pe moment doar taton?m cu to?ii terenul, iar Samaya ?i cea numit? Mayar au un rol important ?n asta. Prin urmare e normal ca cele dou? s? calce mereu una pe urmele celeilalte. Probabil acesta a fost jocul sor?ii chiar de la ?nceput: ca cele dou? s? arate la fel ?i niciuna din ele s? nu ?tie cu adev?rat ce soart? va avea ?ntr-un final.”
?Eu totu?i cred c? nu-i nimic din ceea ce v? ?nchipui?i voi,” spuse Gaea. ?S? nu uit?m totu?i c? pentru a deschide poarta Aeon-ului e nevoie de cele trei elemente revelate Samayei de Yggdrasil, iar de Lodur are dreptate ?i cealalt?, Mayar, a fost creat? pentru a duce lumea de nas, ?nseamn? c? ?i ea ?tie ce elemente trebuie de c?utat. Prin urmare: poate fi ?i ea dup? elemente ?i nu dup? Samaya, c?ci de sunt ambele una lang? alta, atunci cand elementul urm?tor va fi g?sit, ambele vor avea ?anse egale s? pun? mana pe el.”
?Mi se pare mai plauzibil? explica?ia Gaeiei,” ad?ug? Hestia. ?Prin urmare: s? facem la fel - s? profit?m c? r?ul ne calc? pe urme ?i s? punem mana pe cel de-al doilea element indiferent de consecin?e,” iar ceilal?i pur ?i simplu aprobar? dand din cap, auzind ale ei cuvinte.
***
?Ei ?tiu despre al nostru plan!” ?i spuse Mayar Parc?i, cand ajunse la casa din copac al spanului, acolo unde ea ?i titanida se opriser? peste noapte.
?De abia acum ?i-ai dat seama de asta?” o tachin? spanul, ?n timp ce se juca cu o frunz?. ?Era clar chiar de la ?nceput.”
??i dac? era atat de clar, de ce nu ne-ai vorbit despre asta din start?” ?i ?uier? Parca printre din?i, furioas? c?-i sc?pase acel detaliu ?i c? fusese luat? peste picior de un span.
?Pentru c? astfel s-ar fi pierdut ?ntreaga veselie. Plus la asta: n-ave?i de ce v? teme, c?ci… s?man?a discordiei a fost deja sem?nat? ?n inima unui nou slujitor, care va duce la cap?t ceea ce-a?i pl?nuit, f?r? m?car s? v? manji?i mainile.”
?Nou slujitor? Te referi la acel ghoul?” ?ntreb? Mayar ne?ncrez?toare, c?ci cand se duse spre marginea p?durii s-o spioneze pe Samaya ?i pe restul, v?zuse teatrul jucat de Span ?n fa?a lui Calmac.
?A?a e, iar ceea ce am pl?nuit eu se va ?ntampla chiar mai curand decat crede?i voi. Probabil se ?ntampl? chiar ?n aceste clipe. De aceea nu ne r?mane decat s? a?tept?m!” ?i, ducand acea frunz? la gur?, Spanul ?ncepu s? sufle ?n ea, iar fluierul cela verde r?sun? atat de fermec?tor ?n jur, c? pan? ?i crengile copacilor se unduiau agale, ?nclinandu-se una spre alta, de parc? ?i-ar fi ?optit ceva una alteia, transmi?and astfel secrete mai departe.
?i secretul cela spus de frunze ajunse ?n cele din urm? deasupra lui Calmac, care st?tea a?ezat pe r?d?cina aerian? a unui copac, cu un iepure frant ?n dou?, de pe care picurau stropi ro?ii de via?? ?i, ?n timp ce se ?nfrupta din c?rni?a fraged? a pr?zii, Calmac rostea ?ntruna de parc? s-ar fi aflat ?n trans?: ?pentru ca?tig e nevoie de tr?dare. Pentru victorie e nevoie de sange. Pentru a fi rege e nevoie de victime, iar eu sunt rege!”
Apoi, sunetul cela al frunzelor se ridic? ?ncet pe trunchiul aceluia?i copac de parc? un ?arpe s-ar fi ridicat pe el, ?erpuind ?n sus, ca pe urm? s? se ?mpleteasc? duios cu ml?di?ele tinere de printre ramuri, s? intre adanc-adanc ?n tremuratele trupuri ale frunzelor ?i s? duc? mai departe acel secret… departe-departe, pan? ajunse iar??i la urechile spanului, ce canta cu ochii ?nchi?i, iar mintea lui se ?ntorcea ?n trecutul cela ?ndep?rtat, cand devenise pe veci sclavul Parc?i.
***
?De nu ne-am fi nimicit unii pe al?ii, a? fi avut cui cere acum ajutorul,” murmur? spanul, ?n timp ce ?edea spanzurat, prins cu mainile doar de marginea de p?mant sf?ramicios al pr?pastiei ?n care era pe cale s? cad?.
De fapt, ajunse ?n acea situa?ie dup? ce se luptase cu patru dintre confra?ii s?i ?i singurii care m-ai r?maser? ?n via??, iar totul ?ncepu de la a lor nem?rginit? ambi?ie de a tr?da ?i supune pe al?ii.
De fapt, ?n epoca lor de glorie, spanii aveau propriul lor regat, cu milioane ?i milioane de supu?i. ?i… erau vesti?i prin mintea lor ager? ?i prin capacitatea lor de a ?n?ela pe al?ii ?i de a pune mana pe averile altora, devenind astfel, ?n timp, putred de boga?i.
Unii puser? mana pe p?manturi fertile ?i-?i ?ntinser? ogoarele; al?ii ?n?elar? regi ?i puseser? mana pe regate odat? vestite, dar din neputin?a lor de a conduce nu f?cur? decat s? aduc? acele regate la ruin?. Cei mai ?n?elep?i fur? totu?i spanii care puseser? mana pe minele de filde? de?inute odat? de Cerberi pe care-i alungaser? ?n str?fundurile p?manturilor, ?ngr?dindu-le calea ?i f?candu-i ai lor sclavi pe veci. Numai c? ambi?ia ?i aduse ?n genunchi ?i pe spani care se m?cel?rir? ?ntre ei, pan? nu r?maser? doar 5 ?n via??. ?ns? nici ei nu putur? ?mp?r?i imensa bog??ie pe care-o de?ineau ?i deciser? ?n cele din urm? s? r?man? mai pu?ini, iar spanul din povestea noastr?, numit La??a, a fost ales prima jertf?.
Astfel, ?ntr-una din nop?ile cand mersese ca de obicei la culcare, nu fusese atent ?i-i turnar? ceilal?i o licoare pentru adormit ?n b?utur?. De aceea adormi bu?tean de cum puse capul pe pern?, iar ceilal?i ?l legar? burduf ?i-l l?sar? s? moar? pe un p?mant arid, chiar lang? marginea acelei pr?pastii.
Se trezi din somn cand soarele ardea deja pe cer, ?ncins la maxim ?n al s?u cuptor de aur. Dar se trezise La??a nu pentru c? se s?turase de somn sau pentru c? trecuse efectul licorii, ci datorit? instinctului de supravie?uire care-l alert? c? dac? r?mane adormit, cat de curand o s? cad? prad?… scorpionilor.
Deschizand ochii larg, dup? ce sim?i c?-l m?nanc? nasul, se trezi cu doi cle?ti imen?i ?i negri deschizandu-se ?i ?nchizandu-se amenin??tor chiar ?n fa?a ochilor lui, iar cand ?i deschise ?i mai tare v?zu cu?itul ascu?it al ciocului scorpionului care era cat pe ce s?-l s?rute pe buze cu al lui s?rut de venin.
Strigand ca apucatul, La??a ?ncerc? s? se ridice ?n picioare, numai c? fiind legat burduf nu f?cu decat s? sar? ca un b?? magic controlat de-o putere nev?zut?, aruncand astfel scorpionul de pe dansul, numai c? c?zu la fel de repede pe spate, de parc? ar fi fost un sac ce fusese umplut cu ciocleji care nu poate sta ?eap?n dac? nu e sprijinit de ceva. ?i… resim?i La??a atat de bine acea lovitur? cu p?mantul, iar asta-l f?cu s? se zvarcoleasc? ca rama pe p?mant.
Numai c?, ?n timp ce se zvarcolea el de pe o parte pe alta, surprinse venind spre el o ?ntreag? armat? de cle?ti: sute sau chiar mii de scorpioni veneau spre el, considerandu-l a lor prad? sigur?, iar asta era a naibii de tentant pentru La??a: s? scape de acolo nev?t?mat.
Dar… nev?t?mat nu sc?p? el, c?ci n-avea unde sc?pa, decat dac? s?rea ?n acea imens? pr?pastie ce se c?sca ?n spatele lui. Numai c? dorin?? s? se sfarme de moarte atingand al ei fund nu avea, mai ales cu mainile ?i picioarele legate. A?a c? nu-i r?mase decat s? se lupte cu scorpionii. ?i a?a ?i f?cu: ?n timp ce cle?tii lor mu?cau adanc din a lui carne, La??a se rostogolea de pe o parte pe alta, strivindu-i cu greutatea corpului lui, c?ci era el gr?su? din fire ?i cant?rea destul de mult.
?ns? acea lupt? ?i acea suferin?? avur? ?i-un rezultat pozitiv, c?ci cle?tii ceia mai d?dur? gre? cand ?ncercau s? pi?te pielea spanului ?i, cat de curand La??a se v?zu eliberat din prinsoare.
?i imediat ce se v?zu liber ?ncerc? s? fug?, numai c? n-avu el noroc ?i, de cum se v?zu ?n picioare o imens? pas?re neagr? se avant? din ?nalturi asupra lui, f?candu-l s? se apere cu mainile ?i s? se tot trag? ?n spate.
Se tot trase La??a ?i se tot trase ?napoi pan? piciorul lui c?lc? ?n gol ?i el se pr?bu?i peste marginea pr?pastiei, de care reu?i ?n ultimul moment s? se prind?.
Numai c? fiind p?mant arid ?i de mult timp neudat de ploi, devenise sf?rmicios, iar sub greutatea spanului se rupea atat de repede de-l for?a pe La??a s? lupte cu ?nver?unare cu acea margine prinzandu-se ?n ultimul moment de o alt? parte de margine, iar imediat dup? aceea bucata de care el st?tuse spanzurat se rupea ?i c?dea ?n gol, f?candu-se praf ?i pulbere de cum ajungea pe fundul pr?pastiei.
?i crezuse La??a c-o s?-?i g?seasc? ?i el astfel sfar?itul ?n cele din urm?. Numai c? un glas auzit de sus ?i readuse speran?a ?n suflet: ?cat dai pentru a ta via??, Spane?”
?Cat dau? Da ce vrei?” ?ntreb? La??a cu groaz?, v?zand c? ?i marginea de care se prinsese cu doar cateva clipe ?n urm? era pe cale s? se desprind? de mal.
?A ta supunere, pe veci!” ?i fa?a Parc?-i se ivi ?n fa?a ochilor lui La??a, iar el o v?zu pe punctul s? calce pe a lui man?, iar asta-l f?cu s?-i ?nghe?e sangele ?n vene, mai ales c? v?zu cum dou? aripi negre se strangeau ?n spatele Parc?i.
?i asta-l f?cu s? ranjeasc? pe La??a, nepl?cut surprins de situa?ia ?n care se v?zuse captiv f?r? voie. ?Supus? ?ie? Celui care m-a adus ?n aceast? situa?ie? V?d c? ai ceva sange ?n vene, str?ino!”
?Anume asta ?i m? face special?!” ?i spuse Parca cu ironie. ?Precum m? face a ta st?pan?: vrei sau nu vrei tu, c?ci… doar datorit? milei mele po?i tr?i, precum de vreau te po?i sparge precum un bulg?re de z?pad? de acel fund de pr?pastie.”
?Mila st?panului poate fi uneori mai nemiloas? decat ura du?manului.”
?Crezi? De ce a?a?”
?C?ci st?panul nu d? un pas pentru nimeni dac? asta nu-i aduce lui beneficiu. La fel ?i tu ai f?cut: m-ai aruncat ?n aceast? pr?pastie doar pentru a?i oferi sprijinul ?i a m? face s? m? ?nchin ?ie. Eu consider asta la?itate.”
?Iar eu o numesc strategie de lupt?,” spuse Parca cu ?ncredere ?i viclenie ?n glas. Apoi se a?ez? ?n pirostrii ?i c?lc? pe marginea ceea de p?mant sf?ramicios de care se ?inea La??a.
Greutatea Parc?i, ad?ugat? la greutatea spanului, f?cu acel p?mant s? se sfarme ?i cu mai mare repeziciune decat pan? atunci, iar cand era pe cale s? cad? ?n pr?pastie neavand altceva de ce s? se prind?, La??a prinse ?n sfar?it mana Parc?i pe care ea i-o ?ntinse mai ?nainte, iar el refuzase s-o accepte.
Totu?i titanida nu-l trase imediat la suprafa??, ci-l l?s? s? spanzure, prins de mana el. ?Atunci? N-am auzit al t?u r?spuns, La??a!”
?Fie!” murmur? La??a abia auzit.
?Am spus c? n-am auzit!” insist? Parca ?i desf?cu pu?in degetele din jurul ?ncheieturii spanului, care se b?l?b?ni ?i mai tare. ?Nu accept un pact spus cu jum?tate gur? ?i ?uier? titanida printre din?i. ??l vreau spus tare ?i clar: m? supun ?ie pe veci, Parca ?i-o s? fac mereu orice-mi ve-i cere!”
??i de spun asta, eu ce ca?tig? ?n afar? de via??, m? refer!”
?Ce altceva ai m-ai vrea?” ?ntreb? Parca, dispus? s? se targuiasc?, c?ci ?tia ea prea bine pentru ce-o s?-i serveasc? La??a ulterior.
?Suprema?ie! ?i-un regat doar al meu!”
?Fie!” spuse Parca dup? doar cateva clipe de gandire ?i, sfor?andu-se, ?l trase la suprafa??.
V?zandu-se cu picioarele pe p?mant tare, La??a r?sufl? u?urat ?i-?i verific? fiecare oscior de era la locul lui. Numai c? ceva-i f?cu s?-i ?nghe?e iar sangele ?n vene: ?n fa?a lui, de parc? ar fi fost o?teni alinia?i, st?teau scorpionii, cu cle?tii ridica?i ?n sus, de parc? ar fi fost suli?e. Apoi, spanul ranji, nepl?cut surprins de acea revela?ie nea?teptat?: ?ei au fost tot planul t?u.”
?Doar parte din el!” ?i spuse Parca ?i-i ?ntoarse spatele. Iar pe unde trecu ea, scorpionii se d?dur? ?n l?turi, permi?andu-i s? treac? printre ei, f?r? a-i strivi.
La??a o urm? secunde dup? aceea, trecand ?i el pe acel drum printre scorpioni, numai c? cam i se lipise c?ma?a de spate din cauza sudorii reci ce-i curgea ?iroaie pe piele, c?ci mu?c?turile cle?tilor scorpionilor ?nc? usturau a naibii.
Atacat ?ns? nu m-ai fu. Ba chiar la cateva zile dup? aceea deveni st?pan pe acea p?dure pe care oamenii ?i restul fiin?elor de pe P?mant au ?nceput s-o numeasc? P?durea Spanului. Numai c? m-ai era un fapt ciudat acolo: nimeni nu-?i amintea cine tr?ise de fapt ?n acea p?dure ?i de existase ea mai ?nainte acolo.