?E mort!”

  ?Cine?” ?ntreb? Parca mirat?, privind spre Mayar, ?n timp ce cele dou? ?naintau prin p?dure, dup? ce ambele sim?ir? prea ap?s?toare ?ederea cu spanul, mai ales s? asculte al lui cantec trist.

  ?Spanul! E mort, dar el nu ?tie asta! De ce?”

  ?Pentru c? nu trebuie s-o ?tie! ?i… nici n-are de ce s? afle!”

  ?De ce?” insist? Mayar, iar aceast? insisten?? i se p?ru ciudat? Parc?i, care se opri numaidecat ?n loc ?i privi ?n ochii fetei.

  Ochii lui Mayar nu-i vorbir? ?ns?, de parc? ar fi fost pur ?i simplu picta?i pe fa?a ei. Dar totu?i… erau vii ?i la fel de vie era prezen?a ei ?n acele locuri, de?i spanul o numise ?suflet mort” de cand o v?zuse.

  Apoi, v?zand c? ?n ochii lui Mayar nu va citi adev?rul pe care se a?teptase s?-l citeasc?, Parca-?i ?ntoarse privirea ?n alt? parte de parc? acea privire timp de cateva secunde ?n ochii fetei ar fi deranjat-o sau ar fi sleit-o de putere. ?Pur ?i simplu pentru c? sufletele moarte aflate pe p?mant nu trebuie s? ?tie despre asta. Cel pu?in nu pan? cand va veni timpul s? se ?ntoarc? de unde-au fost luate dup? a lor moarte ?i aduse aici, pe p?mant.

  ?Dar totu?i, el m-a numit ?suflet mort” ?i pe mine. De ce?”

  ?Pentru c? un suflet mort vede doar suflete moarte ?n jur. S?-i spunem miraj al min?ii sau legea firii unuia: ?ncerc?m s? ne apropiem de cei ?n sufletul c?ruia ne reg?sim, la fel cum vedem ?n al?ii propria noastr? reflec?ie.”

  ??i… nu-i tot una?” spuse Mayar ?i schi?? un zambet: pentru prima dat? zambi ea de cand se afla cu Parca. Numai c? titanida nu v?zu acel zambet ?i poate c? era mai bine a?a.

  ?Poate c? ai dreptate, Mayar. Poate c?-i tot una. Dar totu?i… cea care ne influen?eaz? mereu e ?ns??i Via?a ?i noi nu suntem nici m?car ?n stare s? sim?im ale ei unde ?n jurul nostru.”

  Spunand asta, Parca ?nchise ochii ?i l?s? s?-i ias? pe gur? aer alb, asemeni unei ce?i l?ptoase, dar nu atat de consistente.

  Mayar o privi curioas?, c?ci la acel truc din partea Parc?i nu se a?teptase. Dar se mir? nespus s? vad? c? din acel aer ie?it din fiin?a titanidei sor?ii se creau destine pe bolta aerului din jur: desene parc? desprinse dintr-o antic? pictur?.

  ?O lupt?!” murmur? Mayar, v?zand acele figurine de aer alb apropiindu-se ?i dep?rtandu-se una de cealalt?, adunandu-se ?n grupuri ?i colindand singuratice str?zile unui ora? pustiit, apoi ale unui ora? ce p?rea ?n fl?c?ri.

  Ceea ce-i atrase aten?ia lui Mayar ?ns? ?i-o f?cu s? p??easc? spre acele figurine, cu mana ?ntins?, fu imaginea unui lup, mult mai mare ?n m?rime decat celelalte figurine, stand chiar ?n centrul lor, cu spatele la tan?ra vulpe.

  Numai c? ?n clipa cand Mayar se afla la doar ca?iva centimetri de ai atinge cu varful degetelor spinarea de cea??, lupul se ?ntoarse spre ea ?i privi ?n ochii ei, p?trunzand cu a lui privire pan?-n str?fundurile inimii ei.

  ?i fata se cutremur? ?i pentru o clip? ?nchise ochii, auzind a lui voce: ?te ?ndrep?i cu repeziciune spre abisul lumii, copil? a lui Ahi, ?i nu asta ar fi trebuit s?-?i fie soarta. ?ntoarce-te din drum, cat ?nc? nu-i tarziu!” ?i disp?ru lupul, atat de brusc, iar cand Mayar deschise ochii nu-l m-ai v?zu, de?i ar fi vrut s? fie a?a.

  Chiar ?i dup? ce privi ?n jur, c?utandu-l din priviri, nu-l v?zu. ?ns?, vocea lui ?i cuvintele spuse de el ?i m-ai st?ruia ?nc?-n urechi.

  Trebui ?ns? s?-?i ascund? acea uimire, cand v?zu c? Parca-?i revine ?n fire, dup? ce crease acele imagini de parc? ar fi fost ?n trans?.

  ?Ai v?zut ?i tu?” ?ntreb? Parca, privind ?int? ?n fa?a ei ?i avand pe chip pictat? o mare triste?e.

  ?Am v?zut,” murmur? Mayar. ?Dar…n-am ?n?eles ce ar fi trebuit s? reprezinte acele imagini: un trecut sau un viitor.”

  ?Un trecut! Al cui ?ns? nu ?tiu. Dar simt totu?i c?-mi este atat de cunoscut.”

  ?Cunoscut? ?n ce fel?” ?i Mayar f?cu un pas spre Parca.

  Titanida nu m-ai spuse nimic ?ns? ?i-n momentul ?n care Mayar p??i spre ea, ea se urni din loc ?i se ?ndrept? cu pa?i len?i, dar siguri spre mijlocul acelei p?duri, c?utand ceva, dar ne?tiind ce anume c?uta.

  Mayar se opri locului, v?zand-o ?ndep?rtandu-se. Apoi, se roti pe c?lcaie ?i privi ?ndelung ?n urma Parc?i, ?n timp ce ?n mana ei se forma o bil? de foc, din cele pe care Ahi adesea obi?nuia s? le foloseasc?. Numai c? era acolo o tain?: cum reu?ise Mayar s? deprind? acea ?ndeletnicire, cand Ahi n-o ?nv??ase nicicand acel truc. Iar ochii ei, ce p?rur? lipsi?i de via??, lipsi?i de voin??, ?i de demnitate, sclipir? deodat? s?lbatic, sc?lda?i ?n lumina acelei sfere de foc ?i un zambet viclean ap?ru iar??i pe fa?a vulpii.

  ***

  ?Irkā, nu!” se auzi strig?tul unei tinere, r?sunand ?n toat? P?durea Spanului, ?i apoi silueta acelei tinere extrem de frumoase, de ochii alba?tri ?i p?r blond ?i lung se v?zu fugind ?nspre ea, iar asta p?ru c-o ?nnebune?te pe Parca care, astupandu-?i urechile cu ambele palme, se gr?bea undeva.

  Numai c? graba aceea a Parc?i n-avea o destina?ie final?, de parc? n-ar fi fost ?n stare s?-?i m-ai controleze mintea, iar aceasta, l?sat? de capul ei, purta pa?ii Parc?i pretutindeni.

  Deodat? ?ns?, Parca se l?s? ?n pirostrii, tot ap?sand urechile cu palmele, ?i strig? cat putu de tare: ?Ajunge! Am spus ajunge! Nu vreau s? m-ai aud!” ?i alte strig?te f?r? noim? se auzir? apoi ie?ind din al ei gatlej.

  Acele strig?te f?r? noim? ?ns? ?i atraser? aten?ia lui Mayar care fusese l?sat? ?n urm?. Numai c? Mayar nu se gr?bi s? se ?ndrepte ?ntr-acolo. Ci, privind la sfera de foc din mana ei, v?zu fragmente din cele ce i se ?ntamplau Parc?i ?n acele clipe ?i buzele ei murmurar? apoi: ?o nebunie creat? din prostie ?i o lume moart? ap?rut? pentru a masca trecutul. Dar totu?i: ce ascunde Parca? Mi se pare c? aceast? p?dure a fost creat? nu doar pentru a-i atrage aici pe Rophioni ?i ai distruge ?n drumul lor spre cas?, ci a fost mai degrab? capcana altcuiva. Dar… a cui ?ns??”

  Tres?ri auzind iar??i strig?te ?i urlete de lupi de jur ?mprejur. Numai c? Mayar era sigur? de un lucru: c? ?n acea p?dure nu se aflau lupi, ?n afar? de Rophioni. ?i totu?i auzea acel urlet asurzitor pretutindeni, p?trunzand-o pan?-n adancul oaselor. Fric? ?ns? nu sim?i. Doar un oarecare disconfort, c?ci urletul cela ?i maraitul ce urm? dup? aceasta, marait ce anun?a c? lupii ceea g?sir? prada ?i erau gata s-o atace, o zgaria parc? ?n urechi.

  Deodat? Mayar stranse acea sfer? de foc ?n maini, care explod? de parc? tan?ra ar fi strans un balon cu ap? care pocni apoi, ?mpro?cand ?n jur cu a?chii de foc, iar asta se ?ntampl? din cauza c? Mayar sim?i c? ?nnebune?te tot auzind acele urlete de lupi atat de aproape de ea.

  Apoi se l?s? lini?te. Atat de lini?te se l?s? ?ncat Mayar sim?i c? ceva nu-i ?n regul? ?i privi mirat? ?n jur. Numai c? timpul p?rea c? se oprise ?n loc ?i totul ?nghe?ase: aerul, vantul ce se mi?ca alene printre frunze, iar acea mi?care a vantului f?cu ?i crengile copacilor suflate de el s? capete forme ciudate ?n copaci.

  ?i… deodat? ?ncepu stranietatea: Mayar, oprit? locului ?i privind ?n jur, sim?i cum totul ?ncepu s? se ?nvart? cu ea, de parc? ar fi fost ?ntr-una din transele sale sau ar fi b?ut ceva care-ar fi ame?it-o ?ntr-atata c? avea vedenii.

  ?ns? asta ?i fu momentul ?n care Mayar decise c?-i timpul s? ac?ioneze ?i, ?nchizand ochii, ?n timp ce imaginea p?durii continua s? se ?nvart? ?n jurul ei, tan?ra reu?i s? se re?ntoarc? ?n lumea ei interioar?, numai c? acolo era ?ntuneric: bezn? total?, chiar dac? sim?ea vibra?iile energiei ei atat de pl?cut mi?candu-i-se pe piele.

  ?Tīrppu?! E?ti aici?” se auzi vocea fetei, dar dup? secunde bune de a?teptare doar lini?tea ap?s?toare ?i r?spunse. ??tiu c? e?ti aici!” continu? Mayar. ?Haide! Nu te ascunde! ?tiu c? vrei s?-mi transmi?i ceva! De asta m-ai readus ?n sim?iri ?i de asta mi-ai dat sfaturi pan? acum!” dar iar??i doar respira?ia lini?tii se auzi ?n jur.

  ?i Mayar decise c?-i timpul s? fac? lumin? ?i cat de curand ?n a ei palm? ap?ru o lumanare de seu a c?rei flac?r? lumina ?n culorile ochiului min?ii.

  Numai c? cel adormit ?n acele clipe era ochiul lui Mayar. ?i plutea el chiar ?n mijlocul acelui vid din interiorul fetei, cu pleoapa ?nchis? ?i pu?in ?nclinat ?n fa?? de parc? ar fi sim?it vin? ?n fa?a fetei ?i s-ar fi ?nchinat.

  ?i pentru prima dat? ?n via?a ei, Mayar sim?i mil?: pentru ea ?ns??i ?i pentru acel ochi, c?ci indiferent de cat de mult ?ncercase s? se ascund? de ea ?ns??i ?n tot acest timp, nu se putea ascunde de ea ?ns??i ?i de legea firii, c?ci avand sange uman curgandu-i ?n vene o f?cea ?i pe ea uman?, fie doar ?i pe jum?tate.

  Anume acest sentiment o f?cu pe Mayar s? p??easc? spre ochi ?i ajungand la doar un pas de el ?ntinse mana ?n fa?? ?i-l atinse, iar a lui r?ceal? o f?cu s? se ?nfioare, c?ci nicicand pan? atunci nu m-ai sim?ise o astfel de r?ceal?.

  ?Ce s? fie oare?” se ?ntreb? Mayar. ?De ce-i atat de rece, cand ?nainte a lui lumin? se sim?ea fierbinte? E imposibil ca el s? fi ?ncetat s? existe ?i a lui c?ldur? a disp?rut undeva. ?i totu?i: el tace. De ce?”

  N-avu ?ns? timp s?-?i termine al ei gand, c?ci un alt strig?t ?nfior?tor al aceleia?i tinere care strigase Irkā se auzi ?i asta o for?? pe Mayar s? se ?ntoarc? ?n lumea real?, iar asta ?nsemna c? Mayar nu se putea controla pe deplin ?n acea p?dure.

  ?ntoars? ?n lumea real? ?ns? v?zu c? totul r?mase ?n aceea?i amor?eal? ca ?i mai ?nainte. Numai c? maraitul lupilor devenise ?i mai aprig, ?i mai sup?r?tor, iar asta ?nsemna c? dou? sau mai multe suflete sunt pe cale s? se ia la har??.

  ?S? fi pus deja spanul ?n aplicare al s?u plan ?i ghoulii au atacat?” se ?ntreb? Mayar. Dar oricat nu ?ncerc? s? priveasc? ?n dep?rtare ?i s? vad? ce se ?ntampla, nu-i reu?i ?i pace.

  A?a c? se urni din loc ?i se gr?bi ?n fug? ?ntr-acolo: de unde se auzea acel marait ?i unde p?rea s? fie centrul ac?iunii.

  Ajuns? ?n locul ?n care Parca se oprise ?i strigase de parc? ar fi ?nnebunit de tot, nu c? nu era deja complet nebun? cu tot ceea ce f?cea, Mayar ?ncremeni, c?ci ?n acel loc erau dou? Parca, stand fa?? ?n fa??, ?n timp ce de jur-?mprejurul lor se aflau lupi: jum?tate din ei erau albi ca z?pada, iar cealalt? jum?tate - negri ca t?ciunele, ?i fiecare din ei ?i-ar?tau col?ii unii altora.

  Lupii cei albi se aflau ?n spatele Parc?i ?n alb, formand un semicerc, ?n timp ce cei negri formau acela?i semicerc numai c? ?n spatele celei ?n ve?mant negru cu ro?u ?i care se afla cu spatele la Mayar. Dar chiar ?i a?a, chiar dac? Mayar nu-i vedea fa?a, ?tia prea bine c?-i tot Parca.

  Numai c? cele dou? Parca nu ar?tau a?a cum o ?tia tan?ra, ci total diferit, chiar dac? aveau aceea?i fa?? ambele. Dou? detalii le diferen?iau ?ns?, ?n afara ve?mantului lor: ochii ?i p?rul. ?n timp ce cea blond? avea ochii alba?tri, cea cu p?r negru ?i avea verzi, asemeni ierbii nalte ?i m?t?soase, iar una dintre ?uvi?ele de p?r din fa?? era vopsit? ?ntr-un ro?u c?r?miziu.

  ?i mai era ceva ciudat acolo: Parca, cea ?tiut? de Mayar, st?tea ghemuit? lang? trunchiul unui copac, astupandu-?i urechile cu palmele pe care le ap?sa cat de tare putea ?i avea ?i ochii ?nchi?i.

  Love what you're reading? Discover and support the author on the platform they originally published on.

  ?Ce se ?ntampl??” se ?ntreb? Mayar ?i vru s? dea un pas ?n fa??. Se opri ?ns?, sim?ind ceva straniu ap?sand-o pe inim?, de parc? ar fi fost o presim?ire. Apoi, de parc? ar fi ?n?eles c? acea durere de inim? era chemarea firii ei de a se pune la ad?post, Mayar se retrase ?n spatele unui copac.

  ?i bine f?cu, c?ci cea strigat? cu numele Irkā, ?ntoarse pu?in capul ?i privi ?n spate, dar nu v?zu nimic straniu: doar maraitul lupilor ei ?i natura ?ncremenit? din jur. Apoi, Irkā se uit? iar??i cu ur? la cea din fa?a ei, care continua s-o priveasc? cu dojan? ?i dragoste-n priviri.

  ?Mereu faci numai ce te taie capul, Patavi,” spuse Irkā ?i marai u?or de parc? ar fi fost unul din lupi. ?Nici aici nu-mi dai pace.”

  ?Pentru c? te iubesc,” ?i spuse cea numit? Patavi. ?E?ti al meu suflet-pereche ?i nu pot s? fiu nep?s?toare cand v?d c? distrugi complet a noastr? lume.”

  ?O distrug?” spuse Irkā cu ironie ?i surprindere ?n glas. ?Cine-a spus asta? Vā?kkai? Dac? da, atunci e?ti chiar mai proast? ?i mai oarb? decat am crezut c? e?ti, surioar?,” spuse tan?ra, ?uierand ultima parte printre din?i.

  ?Singura care e oarb? dintre noi e?ti tu, Irkā ?i ce te-a orbit complet a fost a ta dragoste pentru Maranam. Nu ?n?eleg cum de nu vezi c? ce face e s? te foloseasc? doar. Are nevoie de a ta putere pentru a o ?ngenunchea pe Vā?kkai. Atata tot. De ?ndat? ce va reu?i asta o s? se descotoroseasc? de tine a?a cum a f?cut cu al s?u fiu, cu ōnāy.”

  ?Asta pentru c? ōnāy i-a ?ntors spatele ?i s-a al?turat mamei lui. Cu mine ?ns? va fi diferit.”

  ?Diferit? ?n ce fel? Crezi c?-i ve-i sta al?turi pe tron? Dac? da, de ?n?eli, c?ci Maranam n-o s? ?mpart? nicicand acel tron cu nimeni. Tu pentru el e?ti doar un instrument, un caine de lupt? ?i nimic mai mult.”

  ?Ajunge!” strig? Irkā ?nnebunit? ?i-?i str?fulger? sora cu privirea. ?Dac? n-ai idee ce e puterea ?i libertatea, atunci nu vorbi despre asta, Patavi (menire) ?i sper c? asta e ultima dat? cand m? deranjezi cu astfel de prostii. ?i… ?ine minte: cine nu e cu mine, e ?mpotriva mea. De aceea, supravie?uie?te de po?i. Iar de nu: o s? am grij? s? mori de mana mea,” ?i, pocnind din degete, Irkā f?cu s? fie ?nv?luit? ?ntr-un fel de mic uragan creat din fum negru, care se extinse apoi ?i la lupii ei ?i cat de curand disp?rur?.

  ?n urma ei natura din jur reveni la via??, chiar dac? cea numit? Patavi continua locului. Ai tinerei ochii erau ?ns? tri?ti ?i din ei se v?zur? apoi curgand lacrimi amare, lacrimi de triste?e, c?ci ?n?elegea prea bine c? ai sor? se ?ndrepta direct spre pierzanie, iar ea nu putea face nimic.

  Cat de curand, vantul ?ncepu s? sufle u?or ?n jur ?i Mayar v?zu cum ve?mantul complet alb al lui Patavi ?ncepu s? se coloreze ?ntr-un auriu lucios, dar nu complet, ci doar o fa?ie, ce pornea de la um?rul stang, cobora ?n jos pe diagonal? ?i se pierdea undeva ?n partea dreapt? de jos a robei sale, iar cand acea margine se termin? de conturat, Patavi disp?ru ?i ea.

  Asta o readuse ?n sim?iri pe Parca, care l?s? s?-i scape un prelung oftat din piept, un oftat dureros, ca atunci cand ?ii ?n tine durerea pentru mult? vreme, ca mai apoi s-o la?i s?-?i scape ?n afar?.

  ?i… cand sim?i c? lini?tea o ?nconjur? complet, durerea ?i vuietele din cap disp?rur? ?i ele, Parca privi speriat? ?n jur, ?ncercand s? vad? de nu erau acolo martori care s? fi v?zut a ei nebunie, iar cand crezu c? era singur? disp?ru ?i ea.

  Abia atunci Mayar ie?i din a ei ascunz?toare ?i privi ?n jur. ?O lume paralel?!” murmurar? ale ei buze ?i ochii ei reflectar? ?ntreaga uimire sim?it? de al ei suflet. ?Dar unde? Unde-a fost asta? ?n acel loc numit Aeon sau poate… ?n alt? lume?”

  R?spuns ?ns? nu avea nici de la ochiul min?ii ei, nici de la natura din jur. A?a c? decise s? a?tepte: ce ?ns? nici ea nu ?tia, chiar dac? ?tia un singur lucru - c? al ei joc poate fi a naibii de periculos.

  ***

  Cea numit? P?durea Spanului ap?ruse totu?i din mila Parc?i, c?ci dup? ce ea-l salvase pe La??a ?i el ?i ceruse o lume numai a lui, titanida decise c? era timpul s?-i fac? pe plac: dar nu lui, ci ei, c?ci de mult visa la un astfel de loc, de care p?ruse c?-i era dor. Dar de unde ?tia o astfel de p?dure sau de ce-i era dor de ea, habar n-avea.

  Dar pu?in ?i p?sa de altfel, c?ci important pentru ea era s?-?i duc? la cap?t propriile planuri, iar ceea ce era ?n capul ei trebuia ?nf?ptuit ?i ?n realitate.

  De aceea, dup? ce-l l?s? pe La??a la intrarea ?n grota Celvam, cea cunoscut? ?i ca Grota Bog??iilor sau Paradisul Spanilor, Parca disp?ru sub forma ei de pas?re m?iastr?, iar asta-l minun? nespus pe span, c?ci crezuse c? Parca era o pas?re neagr?. Dar… se ?n?elase, c?ci Parca avea multe fe?e ?i nu degeaba era v?zut? diferit de to?i cei ce-o vedeau.

  Apoi, zburand ?n ?nalturi, ochii ei c?utar? pretutindeni acel loc numit de a ei inim? ?acas?,” dar ?i trebui mult? vreme s?-l g?seasc?, c?ci… nu ?tia de ce, dar Via?a ?i Lumea p?reau s? fie ?mpotriva ei ?i s? jinduiasc? ca ea s? nu g?seasc? acel loc pe care-l c?uta cu ?nfrigurare.

  ?ns? e ?n firea oamenilor ?i a oric?rei fiin?e ce ?nc? respir? s?-?i g?seasc? al lor cuib. ?i-l g?si ?i Parca ?n cele din urm?: era un loc perfect rotund, ?nconjurat de mocirle, dar destul de amplu pentru a crea acolo un adev?rat regat.

  Dar… nu-?i dorea Parca un regat de lux, ci unul de frunze verzi ?i de dor, un regat dup? care inima ei tanjea atat de mult. De asta ?i cre? acolo o p?dure de vis.

  Numele ei s? i-l dea ?ns? nu dori, c?ci asta ar fi ?nsemnat s? se dea de gol ?n fa?a Titanilor ?i s? le spun? despre ale ei planuri, c?ci chiar dac? Parca fusese creat? s? ?n?ele soarta, mintea ei ??i dorea s?-i ?n?ele pe al?ii. De aceea, ?n timp ce mergea prin acea p?dure, admirand rezultatul muncii ei, Parc?-i ?i veni ?n minte numele spanului. Numai c? ?P?durea La??a” nu-i fu pe plac Parc?i. Da iaca ?P?durea Spanului” suna mai natural. A?a c? hot?r? ?n cele din urm? s?-i spun? altfel.

  ?ns?… atunci cand termin? de creat acel loc, Parca decise c? trebuie cumva s?-?i ascund? urmele. De aceea, form? o licoare magic? din apa luat? din mocirlele ce ?nconjurau p?durea ?i mai apoi merse de puse cate un strop ?n b?uturile tuturor, punandu-le astfel ?n minte un gand: ?P?durea Spanului exist? de mult. Cine a creat-o sau cum a ap?rut ea nimeni nu ?tie. Dar… exist? ?i asta e legea firii.”

  ?i-i reu?i Parc?i asta doar datorit? faptului c? Gaea nu era ?n acele clipe pe p?mant, c?ci dup? ce folosise Magia Neagr? ?mpotriva lui Mannar pentru prima dat?, fu condamnat? la zece ani de pribegie ?n De?ertul Uit?rii, iar cand se ?ntoarse ?i d?du cu ochii de acea p?dure care nu fusese creat? de a ei mil?, se minun? desigur, dar oricat nu se interes? ea cine-o f?cuse nu putu afla ?i pace.

  ?n cele din urm?, colindand-o ?n lung ?i-n lat, Gaea o g?si din cale afar? de frumoas? ?i decise s-o p?streze, c?ci vezi tu: tot ceea ce-i frumos ?i bucur? ochiul trebuie s? existe. Ceea ce nu v?zuse atunci Gaea fu putrezeala din interiorul acelei p?duri. Dar… era prea fermecat? de frumuse?e, ca s? vad? c? interiorul acelui m?r frumos era putred.

  Totu?i, Gaea f?cu ceea ce nu-i reu?ise Parc?i: s? ascund? de ochiul oamenilor frica ?i dezastrul, c?ci mla?tinile celea ce ?nconjurau p?durea ?ineau departe oamenii de acele locuri. De aceea, Mama Natur? sec? dou? dintre lacuri, f?cand astfel drum liber de intrare ?i ie?ire ?n acea p?dure, iar mla?tinile de prin l?turi le transform? ?n ceea feeric.

  Numai c? acea feerie era doar o masc?, a?a cum f?cuse Tenebre cu Cascada Licuricilor. Dar… important era doar faptul c? despre asta ?tia doar Gaea, nu ?i oamenii, iar ea crezuse c? acea ?minciun? nevinovat?” ?i va feri de rele pe cei ce-or traversa p?durea.

  Se ?n?ela ?ns?, c?ci dincolo de aparen?e mereu se afl? r?ul pandind dintr-un col? la bine. A?a f?cu ?i Parca: folosindu-l pe Span drept al ei aliat de n?dejde, ?i d?du ordin s? nu scape nimic din priviri ?i s?-i transmit? ei veste, scriind pe-o frunz? verde al lui mesaj ?i aruncand-o s? pluteasc? pe unul din acele lacuri de lang? p?dure, care serveau de altfel de ?po?t?,” c?ci imediat ce frunza cu mesajul era aruncat? de span pe ap?, plutea pe suprafa?a apei pan? ajungea la mijlocul lacului, unde era imediat ??nghi?it?” de parc? ar fi existat acolo gatul foarte ?ngust al unui ulcior ?n?untrul c?ruia exista un spirit asem?n?tor vartejurilor.

  Drept r?splat? pentru a lui trud?, Parca numi nu doar p?durea ?n cinstea spanului, ci ?i campia ce se ?ntindea pan? la intrarea ?n p?dure, iar asta pentru La??a fu o adev?rat? bucurie. Cel pu?in fu la ?nceput. ?n timp ?ns? ?ncepu s? simt? o mare de?ert?ciune pe suflet. De ce-o sim?ea ?ns? nu avea habar, la fel cum nu ?tia de ce ?l durea ?n piept de parc? ar fi fost candva ?njunghiat, iar rana ceea, chiar de se t?m?duise, p?strase ?nc? ?n sine durerea de parc? cicatricea ceea nev?zut? ar fi fost un flacon magic ?n care domnea pr?p?dul.

  ***

  ?Ce-o fi punand acum la cale?” se ?ntreb? La??a privind ?n urma p?s?rii m?iestre care se ?ndep?rta ?n zbor de acele locuri. ?Probabil nimic bun,” spuse el ?i ranji. Dup? care, sco?and de la brau cu?ita?ul cu lam? ?ncovoiat? pe care-l purta mereu cu el, La??a p?trunse tot mai adanc ?i mai adanc ?n acea grot?, care servea de altfel ?i de poart? de intrare ?n Regatul Spanilor.

  Totu?i, sim?i un miros p?trunz?tor ?n n?ri de ?ndat? ce parcurse cam 200 de metri ?n interior ?i se mir? nespus, c?ci un astfel de miros nu se m-ai sim?ise acolo nicicand.

  ?S? fi murit vreo lighioan? ceva ?i nimeni n-a dat de ea ?nc?, iar putrezind ne bahle?te ?i aerul? Ba nu, nu ar fi posibil, c?ci acest loc e aerisit nu doar printr-un sigur loc, ci are nenum?rate guri de aerisire, pe care chiar eu le-am proiectat. ?i totu?i… miroase ?ngrozitor aici! Ce Dumnezeu s? se fi ?ntamplat?” se ?ntreb? La??a, stramband din nas, ca mai apoi s? ?i-l astupe cu totul, c?ci ?ntr-adev?r nu putea respira.

  Deodat? ?ns? ?ncremeni, realizand c? pe pere?ii tunelului pe care ?nainta nu se z?rea nici urm? de tor?? aprins?. Dar totu?i: el vedea ?n ?ntuneric mai ceva ca ziua, un lucru ce nu i se m-ai ?ntamplase pan? atunci.

  ?Asta chiar c?-i dr?covenie curat?!” ??i spuse spanul, minunandu-se ?n sinea lui.

  Apoi ?i veni ideea s?-i strige pe ceilal?i ?i s?-i fac? s? vin? gr?bi?i la el, iar cand l-or vedea viu ?i nev?t?mat la sigur s-or minuna nespus ?i era sigur c-or tremura ca varga, c?ci nu degeaba-l adormiser? ei cand vrur? s?-l atace, c?ci La??a era nu doar un span voinic ca trup, dar ?i ager la lupt?, iar de unul se lupta cu el cat era treaz ajungea cu siguran?? trup, c?ci… vezi tu, La??a nu iubea s? lase viu pe nimeni.

  A?a-i era ?n fire ?i nu se putea schimba ?i uneori i se p?rea c? se n?scuse cu setea ceea de moarte ?n sange. De ce sim?ea mereu acea sete nu ?tia ?ns? ?i nici tare nu-l prea interesa s? ?tie. Important era ?ns? c? asta-l f?cea mai voinic ?i n-avea pereche ?n lupt?.

  Totu?i: fusese ?n?elat de ceilal?i prin vicle?ug ?i, adormindu-l, vrur? s?-l dea pierii. Avuse ?ns? zile se pare. ?Sau poate-o fi fost soarta?” ??i tot spunea el ?n timp ce ?nainta ?i chiar se convinse ?ntr-atata c? fusese Parca cea care-l ajutase, c? ajunse s?-i mul?umeasc?, ?n sinea lui.

  Deodat? ?ncremeni, cand drumul pe care el ?nainta se opri ?i ochii lui v?zur? doar ?ntuneric ?n jur ?i nimic mai mult, de?i mai ?nainte v?zuse bine de parc? ar fi fost ziu? ?n jur. Dar… nu se pierdu cu firea, c?ci era obi?nuit cu ?ntunericul. A?a c? ?ntinse mainile ?n fa?? ?i, bajbaind ?n jur, d?du cu mana de pietroaie, cl?dite una peste alta.

  Asta-l ?nfurie nespus, iar furia nest?panit? veni dup? cateva clipe de surprindere nepl?cut?: ?au ?ngr?dit calea! Cum naiba au putut ?ngr?di acest drum? Era cel mai frumos drum dintre toate cele proiectate de mine! E o insult? personal? la adresa mea. Au crezut c?-s mort ?i au decis s? ?tearg? a mea crea?ie de pe fa?a p?mantului. Da las c? le ar?t eu ce ?nseamn? s? te pui cu voinicul span La??a!”

  Se d?du ca?iva pa?ii ?n spate, turband de manie. Dup? care-?i lu? avant ?i fugi spre acel perete de roci ce-i ?ngr?deau calea. Numai c? impactul cu ele-l arunc? cat colo ?i resim?i atat de puternic acea lovitur? ?ncat se chirci timp de cateva clipe ?i chiar scra?ni de durere.

  Numai c? durerea ceea o sim?ea mai puternic ?n piept, de parc? ar fi fost o ran? deschis?. Dar, cand d?du materialul c?m??ii ?ntr-o parte ?i-?i atinse acel loc cu palma deschis?, nu sim?i nimic, nici m?car o urm? de lichid, iar asta ?nsemna c? nu era r?nit. Totu?i ?l durea. Totu?i sim?ea durerea ca pe o ran? deschis?. Iar asta-l f?cu s? strambe iar??i din nas.

  ??i aduse aminte apoi de nedreptatea care i se f?cuse ?i decise s? m-ai ?ncerce odat?. Numai c? atunci cand se d?dea iar??i ?napoi s?-?i ia avant, sim?i o puternic? lovitur? dup? ceaf?, ce-l l?s? numaidecat incon?tient, iar ?ntunericul lu? iar??i locul luminii, care ap?ruse pentru o clip? doar ?n fa?a ochilor lui, ?nainte de-ai ?nchide. Pe veci oare?

  ***

  Multe b?rci, ap?rute acolo din mila Gaeiei, ?naintau ?ncet pe lac, ?n timp ce cate o pereche de lope?i atingeau u?or apa care fo?nea pl?cut sub mangaierea lemnului tare.

  ?i totu?i, chiar dac? deciser? s? nu m-ai a?tepte pan? s-o lumina de ziu? ?i s? se ?ndep?rteze de acele locuri luand calea apelor ?i nu pe cea a p?durii, Dike era nelini?tit. De ce ?ns?: nu ?tia nici el.

  ?D?-mi-le mie, tat?!” ?i spuse Fenrir lui Dike, apropiindu-se de el ?i luandu-i din maini lope?ile pentru a carmui el acea barc? ?n care se afla nu doar cu Dike, ci cu Samaya ?i Sephir de altfel.

  Dike nu se ?mpotrivi, iar dup? ce l?s? barca ?n grija fiului se apropie de centrul ei ?i privi ?n jur la acea armat? de b?rci de lemn, fiecare nu mai ?nc?p?toare de patru persoane, la carma c?rora se afla un vasla? iscusit, iar chiar ?n fa?a b?rcii se afla un mic felinar ?n form? de stea ce lumina zarea.

  ?Te simt nelini?tit, tat? ?i nu ?tiu de ce!” spuse Samaya, apropiindu-se de el ?i privindu-l preocupat?.

  ??i eu am realizat asta, scumpo, numai c? nu pot ?n?elege de ce, c?ci… am m-ai trecut odat? pe aici, dar ar?tau aceste locuri diferit parc?. Acum ?ns?… e extrem de ciudat.”

  ?Ciudat ?n ce sens? ?i… cand ai m-ai trecut pe aici?” ?l ?ntreb? Samaya mirat?.

  ?Ciudat ?n tot ce v?d ?n jur. ?i la fel simte ?i Gaea. V?d asta ?n a ei privire, ?n timp ce analizeaz? ?mprejurimile, c?ci ?i ei i se pare c? aceste locuri nu-s cele create de ea. ?n ceea ce prive?te cand am m-ai fost pe aici: cand a murit Upprisinn.”

  Samaya-l privi crucit?. La fel f?cu ?i Fenrir. Singura care nu se minunase ?ns? fu Sephir, care continua s? priveasc? suprafa?a apei de parc? ar fi c?utat ceva. ?Moartea lui Upprisinn? Dar cum e posibil, tat?? Sunt sigur? c? atunci cand Fecioarele Demonice au trecut prin fa?a grotei Siar-ului, am v?zut moartea lui Upprisinn atat de clar? ?i s-a ?ntamplat ?n p?durea Kiago, nu aici.”

  Dike-?i privi fiica: cu ochii tri?ti, cu sufletul gol, pe care-l sim?ea strans ca ?ntr-o menghine. ?Ba nu, Samaya! Upprisinn a murit aici! ?n P?durea Spanului!”

  ?Dar… cum a fost posibil? Aceast? P?dure e atat de departe de casa lui Upprisinn, de P?durea Rophion. Cum a ajuns ea aici?”

  ?Cel care a adus-o aici a fost Lifid Ibloma, c?ci pe vremea ceea pumnalul ?i Upprisinn erau un singur spirit, o singur? putere. Dar… dup? cum am ?n?eles noi pe urm? a fost doar chemarea sor?ii ?i au fost cat pe ce s? le reu?easc? s? pun? mana pe puterea pumnalului, c?ci venind ?n aceast? p?dure, Upprisinn ?i ale ei ?nso?itoare, 12 la num?r, au dat peste o ?ntreag? armat? a Yātrīkar-ilor ?i chiar de Upprisinn era o lupt?toare ?nn?scut?, n-a reu?it totu?i s? fac? fa?? acelei puteri demonice.”

  ?Dar de ce? Pumnalul doar…?”

  ?Lifid Ibloma e neputincios ?n acea p?dure, Samaya. De asta am ales ?n cele din urm? s? mergem pe aceast? cale ?i nu prin p?dure, c?ci acolo ai fi fost neprotejat?.”

  ?Neprotejat?? Dar e imposibil! Cu voi to?i al?turi am fi reu?it s?…”

  ?Ascult?-l pe tata, Samaya!” ?i spuse Fenrir ?i pentru prima dat? Samaya sim?i maturitate ?n glasul lui Fenrir, care de obicei, ?n astfel de situa?ii, ar fi ales s-o tachineze. Acum ?ns?-l vedea destul de cump?tat, ceea ce nicicand nu observase la el.

  Ceea ce-o mir? ?ns? ?i mai mult fu s-o vad? pe Sephir atat de concentrat? privind apele, de parc? ar fi vr?jit-o. ?Ce-i cu ea?” ??i ?ntreb? ?n cele din urm? Samaya tat?l.

  Dike doar stranse din umeri: nu ?tia ?i nu pentru c? n-o cuno?tea ?ndeajuns pe Sephir, ci pentru c? habar n-avea ce se ?ntampla ?n acele locuri. De asta era nelini?tit ?i de asta decise s?-i spun? Samayei despre moartea lui Upprisinn. Dar alese totu?i s? nu-i spun? ultimele cuvinte rostite de acea tan?r? cand d?du drumul pumnalului care fu luat de-o tan?r? ce-avea fa?a Samayei: ?ai grij? de acest pumnal, copil?! Nu-l l?sa nicicand la voia sor?ii ?i nicicand nu te l?sa ?n?elat? de el,” moment care fu v?zut de Samaya atunci, ?n p?dure, cand avuse acea vedenie ?i v?zuse ea atunci buzele lui Upprisinn mi?candu-se, dar nu putu citi pe ele adev?rul.

  ?Samaya, atent!” ?i strig? Bestla ?i Samaya tres?ri ?i-o privi. Se minun? ?ns? s? vad? gesturile disperate ale tinerei care se afla ?ntr-o barc? cu Arion, Boor, ?i Island, la cateva zeci de b?rci distan?? de ei.

  Totu?i privi ?n urm? dup? ce ?n?elese c?ci anume asta-i cerea Bestla s? fac? ?i-o v?zu pe Sephir aplecat? complet peste barc?, cu fa?a atat de aproape de ap?. Dar, de?i se repezise imediat spre ea, nu reu?i s-o apuce la timp ?i, ?n cele din urm? c?zur? ambele ?n ap?.

  Dup? ele nu s?ri ?ns? nici Dike ?i nici Fenrir, care p?reau statui vii ?n acele clipe ?i doar mainile lui Fenrir m-ai vasleau ?nc?, f?r? ca a lui minte s? fie con?tient? de asta, ?n timp ce Dike privea undeva aiurea, spre p?dure.

  ?i ?n locul spre care privea titanul st?tea de fapt spanul care nu-i sc?pa din priviri, iar acea privire ?int? asupra lor p?rea s? fi fost ceea ce-i vr?jise pe ceilal?i.

  Era doar o aparen?? ?ns?, c?ci ceea ce-i ?nl?n?uise pe ei pe acele ape era Parca ?i puterea lui Mayar, care controla iar??i ?n man? o bil? de foc, ?n timp ce buzele ei schi?au un zambet ?iret: aceea era victoria ei, victoria ei asupra Samayei dup? 13 ani.

  ?i… se credea ?nving?toare ?n tot ?i-n toate, dar n-avu ea putere asupra tuturor, c?ci ?n clipa cand voia s? rad? din toat? inima ?i s? se declare unic? ?n lume, ?n acele ape s?rir? Arion ?i Nathaniel, singurii pe care vraja ei nu-i st?panise. Iar asta o f?cu ?n cele din urm? s? r?cneasc? ca apucata ?i s? arunce acea bil? de foc peste ape, iar suprafa?a lacului ?ncepu a arde de parc? ar fi fost uns? cu smoal? sau petrol.