?Din nou sub ap? ?i din nou e frig! Atat de frig ?mi este acum cand nu-s ?n bra?ele tale, iubite! Unde e?ti? De ce nu vii? De ce nu e?ti aici s? m?-nc?lze?ti cu ale tale bra?e calde ?i s? m? protejezi de rele?” murmura vocea Sephirei, ?n timp ce ea se afunda tot mai mult ?i mai mult ?n acele ape de mocirl?, dar care p?reau totu?i atat de cristaline ?n fa?a ochilor ei deschi?i.

  ?i m-ai vedea ?nc? ceva Sephir ?n timp ce se afunda ?n ape: ?n fa?a ei se afla o mare lupoaic? alb? ce era cu ochii ?nchi?i ?i p?rea c? pur ?i simplu plute?te ?n jos ?n acea ap? rece ?n timp ce blana alb? ca spuma laptelui a acelei lupoaice lumina frumos ?n jur.

  ?Lupoaica!” gandi Sephir ?i-?i aminti c? ?nainte s? cad? ?n ape v?zuse pe cineva apropiindu-se de ea ?i mainile cuiva ?ntinzandu-se spre ea s-o ?mpiedice s? cad?. Dar totu?i c?zuse. Dar c?zuse ea singur? sau ?mpreun? cu cineva? Iaca asta nu-?i putea aduce aminte ?i ?nchise ochii ?i se l?s? prad?… mor?ii.

  Tres?ri ?ns? sim?ind maini reci atingand-o pe piele ?i acea ?nfiorare nepl?cut? ce-o p?trunse pan? la oase o f?cu s? vrea ?n cele din urm? s? tr?iasc?. ?i deschise ochii ?i, for?andu-se, se ?ntoarse cu fa?a spre cel ce-o atingea, dar ?n locul ?arpelui Ian Gyar pe care ea se a?teptase s?-l vad? ?n acele ape, v?zu… un span.

  Sephir se zb?tu ?n stransoarea mainilor spanului care-o apucase cu putere de bra?e ?i-o ?mpingea ?n ape, iar ranjetul lui nepl?cut, du?m?nos, diabolic, revel? din?i mici ?i ascu?i?i, din?i manji?i de sange.

  ?n momentul ?n care spanul din ape se repezi asupra Sephirei s-o mu?te de gat, ea ?ncerc? s? se ?mpotriveasc?, iar acea ?mpotrivire a ei era prima ?i cea mai puternic? de pan? atunci, c?ci de fiecare dat? cand nimerise ?n ape se sim?ise neputincioas?, sim?ise c? trebuie s? moar? sau s? se lase prad? sor?ii. Acum ?ns? voia s? tr?iasc? ?i de aceea ?l ?mpingea cu putere pe span de la ea ?n timp ce el se tr?gea cu ?i mai mare putere spre al ei grumaz, vrand s? sug? din el toat? puterea vie?ii ei.

  ?i vru s? strige Sephir, s? strige ?nnebunit?, s? cear? ajutor. Dar de la cine? ?i gura ei doar se deschise de cateva ori ?n c?utare de aer, dar ?n loc de via?? sim?i apa ?ntrandu-i ?n pl?mani, ?n?du?ind-o ?i luand de la ea ce avea cel mai de pre?: suflarea.

  ?Samaya, treze?te-te!” strig? deodat? Sephir ?n mintea ei, ?ncercand s? contacteze telepatic cu lupoaica, c?ci ?n?elese ?n cele din urm? cine era de fapt acea lupoaic? alb?. R?spuns ?ns? nu primi de la nimeni ?i asta o f?cu s? se cutremure ?i mai tare. Apoi, ?ntr-o clip? de nebunie a propriei sale fiin?e, Sephir reu?i s?-l loveasc? pe al ei du?man ?n pantece ?i s?-l ?ndep?rteze pentru cateva clipe m?car de ea.

  ?i nu st?tu locului s? a?tepte urmarea, ci se ?mpotrivi acelor curen?i de ap? ce ?ncepur? deodat? s-o trag? vertiginos ?n jos. ?i se lupta Sephir cu ei ?n ?ncercarea de-a ajunge ?not la Samaya ?i-a o salva. Dar putere destul? s? ajung? la ea n-avea ?i, ?n cele din urm?, Sephir l?s? mainile s?-i atarne pe lang? ea ?i se l?s? tras? ?n adancuri.

  Dar ochii ?i ?inea deschi?i ?i privea nemurirea colorat? ?n adancurile acelei mocirle ?i, cu cat se afunda tot mai mult, vedea murd?ria ce se ascundea ?n spatele mirajului ?i ?n?elese ?nc? odat? c? lumea o ?n?elase cu a ei perfec?iune.

  Sim?i apoi dou? bra?e puternice ?ncol?cindu-se ?n jurul ei, de la spate, dar n-avu puterea s? se uite ?n urm? s? vad? cine e. ?i ?n clipa cand Sephir ced? ?n fa?a sor?ii ?i ?nchise ochii pornind pe un drum necunoscut, bra?ele ce se ?ncol?cir? ?n jurul ei se stranser? ?i mai tare pe lang? ea ?i cei doi ?a?nir? ?n cele din urm? ?n sus.

  Lupoaica ?ns? continua s? cad?: tot mai mult ?i mai mult ?n str?funduri, neavand puterea s? lupte nici m?car cu ea ca s? deschid? ochii. Sim?ea ?ns? tot ceea ce i se ?ntampla, precum sim?ea atat de vie r?ceala apelor t?indu-i pielea. ?i auzise ea ?i glasul Sephirei chemand-o. S?-i r?spund? putere n-avu ?ns? ?i nici… voin??.

  Deodat? ?ns? tres?ri ?i deschise ochii ?i v?zu lumin? ?n acea mocirl? de p?cate. ?i o v?zu ea pe Upprisinn chiar ?n fa?a ei, zambindu-i ?i chemand-o la ea. Dar acea chemare o ?nfior? pe Samaya, c?ci n-o considera o binecuvantare, ci un blestem: o chemare spre moarte.

  Totu?i continu? s-o priveasc? pe tan?ra din fa?a ei, a?teptand parc? de la ea cuvinte de alinare, cuvinte pe care le auzi cat de curand: ?nu te da b?tut?, Samaya! Moartea nu-i decat o nou? rena?tere!”

  ??i totu?i simt c? n-am puterea s-o fac!” ?i r?spunse Samaya telepatic. ?Simt c? am obosit s? lupt! Simt c? am nevoie de lini?te, o lini?te pe care aceste ape par s? mi-o dea.”

  ?Nu te l?sa ?n?elat?, Samaya, c?ci aceste ape nu-s decat durerea, moartea, ?i disperarea, iar de tu renun?i atunci ve-i lua cu tine ?i iubirea ?i speran?a pe care acel tan?r le poart? ?n suflet ?i care l-au f?cut s? sar? ?n ap? pentru a te salva pe tine.”

  ?i privi lupoaica ?n acea direc?ie unde-i ar?tase Upprisinn cu bra?ul ?i-l v?zu pe Nathaniel luptand cu mainile goale cu cei 6 spani care-l ?nconjurar? ?i-ncercau s?-l afunde ?i pe el ?i s?-i ia via?a. Dar tan?rul avea o misiune mai mare acolo, pe lang? cea de supravie?uire: salvarea iubirii, salvarea sufletului pereche ?i de aceea nu era gata s? renun?e.

  ?Ajut?-l, Samaya!” ?i spuse Upprisinn cu hot?rare. ?Eu ?tiu c? e?ti ?n stare!” iar cuvintele spuse de ea o f?cur? pe Samaya s-o priveasc? uimit? ?i v?zu iar momentul mor?ii lui Upprisinn, numai c? v?zu acel moment atat de clar, cum ea c?zuse la p?mant ?i-i ?ntindea pumnalul. ?i m-ai v?zu ?n acea imagine lupoaica P?durea Spanului: atat de clar o v?zu ?i-n?elese c? lumea nu-i deloc cum pare, precum v?zu ?i cum o tan?r? ce-i sem?na leit ei lu? pumnalul din mana lui Upprisinn ?i mai apoi plec? ?n grab? de acolo, l?sand trupul conduc?toarei lor s? zac? f?r? via?? ?ntr-o p?dure de umbre.

  ?Bunica?” ?ntreb? mirat? Samaya, recunoscand ?n acea tan?r? ce pusese mana pe Lifid Ibloma pe nimfa Metope, cea care se al?turase lui Upprisinn ?n acea c?l?torie, datorit? faptului c? sim?ise pericolul pandind acele tinere. ?n cele din urm? ?ns? n-avuse puterea s? le salveze. Salvase ?ns? doar pumnalul.

  ?A?a e!” ?i r?spunse Upprisinn. ?Metope a fost cea care-a luat pumnalul atunci ?i l-a p?strat pentru urm?toarea lui st?pan?: pentru Samandra - cea juruit? stelelor. Iar mai apoi Lifid Ibloma te-a ales pe tine drept a sa st?pan?.”

  ?Dar de ce? Din cate ?tiu Lifid Ibloma e jum?tatea gemenelor.”

  ?Iar tu e?ti geam?na lui Fenrir.”

  ?Atunci ar fi trebuit ca ?i Eftir Daudann s? fie al nostru. Fenrir ar fi trebuit s?-i fie st?pan.”

  Upprisinn d?du din cap c? nu. ?Eftir Daudann, ca ?i Lifid Ibloma pot fi st?panite doar de un suflet de femeie. De aceea pumnalul mor?ii e ?n mana lui Mayar acum care de altfel controleaz? mirajul ?n care te afli tu acum ?i care de altfel ?i st?pane?te pe to?i. Chiar ?i pe Dike.”

  ?Tata? Sub influen?a lui Mayar? Dar cum e posibil?”

  ?Nici eu nu ?tiu, Samaya, dar se pare c? e pumnalul de vin?. A?a c? d? voie pumnalului s?-?i duc? la cap?t menirea ?i s?-?i arate adev?rata putere.”

  ?i Upprisinn disp?ru ?n cele din urm?, ?n timp ce lupoaica continua s? se afunde ?n ape, cu ochii ?nchi?i. ?n urma ei ?ns? Lifid Ibloma ap?ru de nic?ieri ?i asta fu posibil doar datorit? faptului c? Samaya renun?ase la el pentru a-i da ?ansa lui Nathaniel la via??.

  O clip? doar fu apoi de ajuns ca pumnalul s? ajung? ?n mana lui Nathaniel ?i asta-i d?du putere s? lupte mai departe. Dar ochii s?i priveau cu groaz? deznod?mantul nefericirii ?i poate o nou? moarte.

  ***

  ?Ea nu respir?! Nu respir?!” strig? ?nfrigurat Fenrir ?i c?zu ?n genunchi, neputincios, ?n timp ce ochii s?i priveau cu team? cum Arion ?i Nathaniel se chinuiau din r?sputeri s? le aduc? pe Sephir ?i Samaya ?napoi la via??.

  Dar toate eforturile lor p?reau s? fie ?n zadar, c?ci trupurile celor dou? erau reci, respira?ia nu se sim?ea, iar inima lor p?rea s? fi ?ncetat a bate.

  Cu toate acestea niciunul din ei nu voia s? renun?e ?i ap?sau cu putere pe ale tinerelor piepturi, ?ntr-o lupt? contracronometru cu moartea, ?ncercand s? fac? din nou s? bat? o inim? ce cedase ?n fa?a mor?ii.

  ?Tat?, f? ceva!” strig? Fenrir ?ndurerat, v?zand c? Dike st?tea ?i privea aiurit peste ape, ?n timp ce ei to?i se aflau pe p?mant tare dup? ce puterea lui Arion ?i aduse pe to?i pe acel mal de lang? ape.

  Dike ?ns? nu putea s? fac? nimic ?n acele clipe: doar s? priveasc? ?n dep?rtare, cu ochii ?n lacrimi, iar buzele lui ?optir? ?n cele din urm?: ?de ce, Maranam? Ce-ai avut cu a mea fiic?? Ce ?i-a f?cut ea de-ai luat-o cu tine?”

  ?i nu vorbea Dike ?n acele clipe cu nebunia, ci chiar cu Maranam, care ap?ruse ?ntr-o lume crepuscular?, ?nconjurat? de ce?uri, ce luase locul acelei p?durii a spanului.

  De-o parte ?i de alta a lui Maranam se aflau cele dou? pantere, pe spatele c?rora st?teau culcate Sephir ?i Samaya, incon?tiente.

  ?N-am f?cut decat s? iau ce-i al meu, Titane! N-am luat nimic din ceea ce nu-mi apar?ine! ?i tu ?tii prea bine asta!”

  ??i totu?i, crezi c-ai ?nvins?” marai Dike pe nea?teptate, sim?ind cum ura pune st?panire pe el. ?Chiar dac? mi-ai luat copilul de lang? mine n-o s? ai lini?te, c?ci te voi vana pretutindeni ?i te voi face s? pierzi tot ?n cele din urm?, a?a cum am ajuns s? pierd eu!” ?i Dike vru s?-l arunce pe Ionas ?ntr-acolo, transformandu-l ?n suli??.

  Bra?ul ?i fu prins ?ns? de cineva ?i a lui putere nu putu face fa?? acelei strangeri, iar cand privi ?n urm? fu mirat s?-l vad? pe Jar, stand la doar un pas de el ?i privind ?i el ?int? spre Maranam.

  ?Nu-i momentul, Dike! Nu acum!”

  ?Dar, cand, Jar? Cand va fi momentul? O are pe Samaya ?i…”

  ??tiu. Dar totu?i: a ta putere n-o poate scoate de acolo. Exist? doar o singur? persoan? care poate face asta,” ?i to?i ?l privir? uimi?i.

  Fenrir s?ri brusc ?n picioare ?i se apropie de Jar, sfredelindu-l cu privirea. ?Cine?”

  Jar nu spuse nimic ?i doar ?ntoarse capul ?i privi ?n urm?, iar cand to?i privir? ?n aceea?i direc?ie o v?zur? pe Yellen stand ?n picioare ?n timp ce se juca cu Accu, rotind ?ncet al lui cap?t liber.

  Unauthorized content usage: if you discover this narrative on Amazon, report the violation.

  ?La o parte!” d?du Yellen comanda ?i to?i o ascultar?.

  Numai Arion ?i Nathaniel nu se mi?car? din ale lor locuri, c?ci de ei depindeau dou? vie?i ?i dou? inimi s? bat? din nou.

  ***

  ?Unde suntem?” ?ntreb? mirat? Sephir, ?n timp ce ea ?i lupoaica cea alb? ?naintau la pas lent pe un drum cufundat ?n ?ntuneric, un drum care era str?juit de-o parte ?i de alta de ape.

  ?Nu ?tiu!” ?i r?spunse Samaya privind ?int? ?n p?mant ?i avand capul plecat. ?Se pare totu?i c-am pierdut aceast? lupt?, Sephir. Cel mai tare m? doare ?ns? s? ?tiu cat vor suferi tata ?i Fenrir cu a noastr? moarte.”

  ?Atunci s? ne ?ntoarcem! Trebuie, Samaya! Trebuie s? existe o cale!” insist? Sephir, p??ind ?n fa?a lupoaicei ?i for?and-o s? se opreasc?.

  ?Dar nu e! Nu-i nicio alt? cale, Sephir!” ?i spuse lupoaica, privind-o ?n cele din urm? ?n ochi. ?Nici m?car nu ?tim unde suntem. N-avem cum s? ne ?ntoarcem dintr-un loc necunoscut.”

  ?Atunci? Ce propui? S? renun??m de bun?voie la speran???”

  ??i ce altceva am putea face?”

  ?Nu te recunosc,” murmur? Sephir dezam?git? s? vad? c? la toate propunerile ei, Samaya venea c-o scuz?, p?rand s? fi renun?at deja la tot, cand mai ?nainte fusese o lupt?toare. ?Chiar o s? la?i lumea s? piar? pentru c? ?i-i team??”

  ??i ce-a? putea eu face, Sephir? Un om mic ?n fa?a Mor?ii? Nu pot lupta contra lui Maranam. Nu de aici ?i nu ?n aceast? form?. Numai prive?te-m?: culoarea bl?nii mele e alb?, cand mai ?nainte era sur?. Asta ?nseamn? c? mi-am pierdut din putere ?i c? e timpul s? m? ?ntorc ?n Aeon, c?ci albul ?nseamn? puritate. Albul ?nseamn? fini?.”

  ?Sau poate doar un nou ?nceput,” auzir? ele glasul lui Yellen, ceea ce le f?cu s? priveasc? mirate ?n jur, dar nu ?n?eleser? de unde se auzise acel glas.

  Deodat? ?ns? o lumin? orbitoare se v?zu ?n jur, ceea ce le f?cu pe ambele s? ?nchid? ochii. Sim?ir? ?ns? cum ceva se ?nf??ur? ?n jurul trupurilor lor ?i, dintr-o smucitur?, fur? trase din acea lume, l?sand ?n urma lor s? lumineze bezna doar Ochiul Diavolului, ?n timp ce ?n spatele acelui ochi se vedea o sfer?: de m?rimea planetei P?mant, cu dou? chipuri reflectate pe ea: cel al Samayei ?i cel al lui Mayar, numai c? acele chipuri nu erau al?turi, ci reflectate la poluri opuse, ceea ce ?nsemna egalitate ?i dualitate de puteri.

  ***

  Tu?ind ?ntr-una ?i ?inandu-se cu mana de piept, Samaya reu?i ?n cele din urm? s? se ridice pe ?ezute, fiind ajutat? de Nathaniel ?i, cand privirea i se limpezi, privi ?n jur ?i-o v?zu pe Sephir ?inut? ?n bra?e de Fenrir, care ?ncerca s-o ?nc?lzeasc? astfel.

  ?i Sephir era treaz? ?i-o privise speriat? de cand ??i venise ?n fire, c?ci lui Nathaniel ?i m-ai trebuir? minute bune dup? aceea s-o fac? ?i pe Samaya s?-?i vin? ?n fire, ?i asta se datora schimbului de puteri al Samayei, care nu m-ai era ?n stare s? se controleze pe sine ?n acele clipe.

  ?Ce se ?ntampl??” ?ntreb? Samaya mirat?, v?zandu-i pe to?i privind-o atent. ?De ce toat? lumea se uit? la mine?”

  ?Pentru c? nu oricui ii dat s? renasc? din ape,” auzi ea glasul lui Jar ?i privi mirat? ?nspre locul de unde se auzise vocea lui. ?i, cat de curand, ?l v?zu ap?rand din spatele lui Dike care continua s? priveasc? spre p?dure.

  ?Tu… aici?” ?ntreb? mirat? Samaya. ?Credeam c? tu ?i eu suntem un ?ntreg.”

  ?Am fost. Acum ?ns? cand te-ai transformat ?n lupoaic? alb?, iar puterile tale au crescut, eu nu m-ai am loc ?n sufletul t?u.”

  ?Dar… de ce? Credeam c? eu am fost n?scut? ca s? fiu al t?u trup uman, aici pe p?mant.”

  ?Ba nu,” spuse Jar ?mp?ciuitor. ?Eris a avut dreptate cand a spus c? doar m-am ascuns ?n al t?u trup. Eu ?ns? am negat evidentul. Se pare ?ns? c? m-am ?n?elat. La fel cum s-au ?n?elat to?i cei care te cunosc. Tu ai o alt? menire, Samaya. Ce menire ?ns?… nu ?tiu!”

  Samaya ?ns? devenise ?i mai confuz? auzind acele cuvinte ?i, sprijinindu-se de bra?ul lui Nathaniel, reu?i ?n cele din urm? s? se ridice ?n picioare. Apoi, cl?tinandu-se pe picioare, se apropie de Dike.

  Titanul ?ns? n-o privi, ci continua s? priveasc? ?int? p?durea. ?Tat??” ?ntreb? Samaya, atingandu-i um?rul. Dike ?ns? n-o privi nici atunci, de parc? n-ar fi sim?it-o. ?Ce-i cu el?” ?ntreb? Samaya speriat? ?i privi la restul. Dar… nu-i v?zu acolo pe Gaea, Lodur, ?i Boor. ?Unde-s restul?”

  ?Au o alt? misiune acum,” ?i r?spunse Jar la ?ntrebare. ?Ce misiune ?ns? nu-?i pot spune nici chiar ?ie, Samaya, c?ci doar astfel putem asigura a lor izband?.”

  Apoi Jar ?i ?ntoarse spatele Samayei ?i se ?ndrept? spre o mic? denivelare de p?mant. Se a?ez? apoi pe acea limb? de p?mant ridicat? ?i privi zarea care se colora cumva ?n ro?u, ?n contrastul norilor negri ce acopereau cerul.

  ***

  Patru lupi negri ?nainteaz? ?ncet prin P?durea Spanului, dar nu urmandu-l unul pe cel?lalt, ci al?turi unul de altul.

  Natura ?n jur ?ns? continua s? par? stranie, de parc? ar fi fost cufundat? deodat? ?n cea?? aruncat? deasupra ei, o cea?? ce f?cea frunzele copacilor s? fie alunecoase, maro-ul ?ntunecat al trunchiurilor s? par? culoarea putreziciunii, iar p?mantul pe care c?lcau lupii s? fie asem?n?tor mocirlei.

  ?Nu-mi place mie peisajul ?sta,” murmur? primul lup din mijloc, cu glasul Gaeiei. ?Nu a?a ar?ta aceast? p?dure acum cateva ore.”

  ?E din cauza c? Maranam a fost pe aici,” r?spunse Dike, care era lupul din stanga ei ?i primul ?n linie.

  ?Mie mi se pare c? mai degrab? e mana Parc?i aici. Sau a celei numit? copia Samayei, a nepoatei Mayar,” ad?ug? Boor.

  ?Ba nu, aici e blestemul spanului,” spuse Lodur, care lu? brusc chipul s?u real ?i-i f?cu pe ceilal?i patru titani s?-i strige ?ntr-un glas:

  ?Ce faci? Ai de gand s? ne dai de gol?”

  Lodur ?ns? nu le atrase aten?ie, ci continu? s? mearg? ?nainte. ??i continu? ?ns? gandul. ?Acum c? Samaya ?i Sephir sunt ?n siguran??, Maranam n-are ce c?uta ?n aceste locuri, c?ci puterea lupoaicei albe ?l ?ine departe de ea.”

  ?Apropo de lupoaic?,” interveni Boor, care-?i lu? ?i el forma real?, v?zand c? nimic nu se ?ntamplase dup? transformarea lui Lodur, iar asta-i d?du ?ncredere. ?Cum e posibil ca Samaya s? se transforme astfel? Credeam c? povestea lupoaicei albe e doar o legend? a Aeon-ului.”

  ?Ba nu, Boor. Lupoaica Alb? n-are leg?tur? cu legenda. Aici e puterea Vie?ii la mijloc,” spuse Lodur, care se opri ?n loc ?i privi ?n spate, f?candu-i pe cei doi lupi ?i pe Boor s?-l priveasc? mirat. ?Nu ?tiu exact de unde se trage, dar am impresia c? lupoaica alb? a existat mai ?nainte de facerea acestui univers ?i nu ?tiu de ce cred c? a existat ?i un lup negru, geam?n al ei.”

  ?Un lup negru ?i o lupoaic? alb?,” murmur? Gaea ganditoare ?i se ?ntoarse la trupul ei. ?Fenrir ?i Samaya!”

  ?A?a e! Tot ce-i posibil!” murmur? Dike ?i fu singurul care nu-?i rec?p?t? forma, c?ci el ??i l?sase a sa form? uman? acolo, pe malul acelui lac de umbre, pentru a le ?n?ela pe Parca ?i Mayar ?n caz de-ar fi continuat s?-i spioneze. ?Mi-a spus odat? Baradar despre asta.”

  ?Baradar? El de unde ?tie?” ?ntreb? Gaea.

  ?A citit asta ?n destinul lui Fenrir, cand era ?nc? mic ?i cei doi s-au ?ntalnit.”

  ??n aceea?i zi cand Fenrir a vizitat satul vulpilor, iar ele disp?ruser? deja,” murmur? Gaea ganditoare. ??i totu?i, cum e posibil c? niciunul din noi ?i nici chiar Jar, care e gardianul Por?ii Aeon-ului, s? nu ne fi dat seama de asta?”

  ?Pentru c? exist? pentru toate un mister pe lumea asta ?i la fel exist? un mister ?n spatele crea?iei lumii. De asta exist? Mā?s?ar Kēlaksi ?i Aeon.”

  ?Cei doi lupi!” spuse Boor de parc? ar fi ?n?eles o mare tain?.

  ?A?a e! Lupii sunt reprezentarea fizic? a celor dou? stele. Dar de ce au ap?rut aici, pe p?mant, cu ce scop, cand, cum, ?i ce poveste se ascunde ?n spatele tuturor acestor fenomene stranii nu pot s? v? spun. Am impresia ?ns? c? vom afla cat de curand.”

  ?Eu cred c? mai ?ntai ar trebui s? afl?m misterul mor?ii ?stuia,” spuse Dike ?i-?i ar?t? col?ii de lup, c?ci pentru prima dat? ?n via?a lui reu?ise s? ia ?i el aceast? form?. Numai c? spre deosebire de Samaya ?i Fenrir care nu-?i puteau divide puterile, Dike avu posibilitatea asta: s?-?i despart? cele dou? puteri ?i cele dou? trupuri ?i astfel s? ?n?ele soarta.

  Cand cei patru ?nso?itori ai Titanului se ?ntoarser? ?i privir? ?nspre locul unde ar?tase lupul cu capul, ?l v?zur? pe span ?ntins la p?mant, f?r? via??, chiar ?n mijlocul p?durii.

  ?Asta deja-i straniu! S? fi ales Parca tr?darea? ?nc? odat??”

  ?Ba-i mort el de mult,” marai iar??i lupul. ?Numai c? nici el nu ?tia de asta,” ?i lupul Dike p??i cu ?ncredere spre trupul lui La??a.

  Ajun?i ?i ei lang? span, ceilal?i patru titani privir? ?ndelung la el ?i v?zur? cu uimire, minute dup? aceea, cum materialul c?m??ii lui La??a se colora ?n ro?u de parc? ar fi fost r?nit numai ce.

  ?n cele din urm?, Lodur se puse ?n pirostrii ?i d?du la o parte marginea c?m??ii ?i v?zur? cu to?ii o ran? adanc? de cu?it ?n pieptul spanului, o ran? care m-ai sangera ?nc?, de?i titanii erau siguri c? trecuser? sute, dac? nu mii de ani de la moartea lui.

  ?Cum e posibil asta?” ?ntreb? Gaea ganditoare. ?Credeam c?-i viu.”

  ??i eu am crezut asta. Se pare ?ns? c? Parca are mai multe secrete de ascuns de noi decat am crezut noi pan? acum,” Lodur spuse cu dezam?gire, c?ci de?i to?i crezur? c? o creaser? pe Parca pentru a p?stra echilibrul, se ?n?elaser? ?ns? ?i creaser? de fapt un monstru, o arm? cu dou? t?i?uri, care-ar fi putut s?-i doboare ?i pe ei ?n cele din urm?.

  ?N-ar trebui s?-l vestim ?i pe Haos de asta?” spuse Boor ?n timp ce privea ?int? la span.

  ?Mai ?ntai s?-i afl?m povestea acestui suflet neogoit,” spuse Lodur ?i, dup? ce atinse rana cu palma, ?i f?cu pe to?i cinci s? dispar?.

  Cat de curand, ?n urma lor, disp?ru ?i p?durea, iar asta-i minun? pe Fenrir ?i pe restul care r?maser? pe malul cela ?i priveau zarea. Mai ales ?i uimi s? vad? cum locul unde fusese p?durea mai ?nainte fu iar??i ?nconjurat de ape, care ulterior se transformar? din nou ?n mla?tini.

  ?Dar… cu e posibil asta?” ?ntreb? mirat Malon. ?Numai ce erau… erau…”

  ?Toate se ?ntorc la matc?,” murmur? Jar, apropiindu-se iar de ei. ?P?mant e rotund, copile ?i de asta punctul de pornire e ?i punctul final. Prin urmare: orice schimbare se poate ?ntoarce la origini.”

  ?Nu chiar totul,” murmur? Nathaniel, privind ?int? la Mayar ?i Parca care continuau pe locul unde fusese p?durea ?i priveau ?int? la ei.

  ?i avea Nathaniel dreptate, c?ci dac? natura m-ai are o ?ans? s?-?i revin? dup? furtun?, nu la fel se ?ntampla cu oamenii ?i cu celelalte fiin?e, c?ci indiferent de drumul pe care aleser? s? mearg?, evenimentele prin care trecuser? l?saser? urme adanci ?n sufletele lor, cicatrici care nicicand n-aveau s? dispar?.

  ***

  ?Doamne-Dumnezeule!” murmur? Gaea, astupandu-?i gura cu mana, c?ci uimirea de-a vedea un schelet aproape distrus de vreme pe fundul acelei pr?pastii o f?cuse s? strige f?r? s? vrea.

  ?Ce-i asta?” murmur? ?i Boor. ?Cum e posibil? Noi numai ce l-am g?sit ?n p?dure ?i… p?rea viu,” bolmoji el tot cu ochii pe schelet.

  Numai Lodur ?i lupul t?cur?, c?ci nu se ?tia de ce, dar doar ei aveau puterea s? vad? adev?rul din spatele imaginii pictate ?n umbrele minciunii: scheletul de pe fundul pr?pastiei avea mainile ?i picioarele legate, a?a cum fusese La??a scos din a sa grot?. Numai c? n-avea el cum s? supravie?uiasc?, c?ci ai s?i tovar??i se asigurar? c? n-o s? scape ?i de aceea-i luaser? via?a cu pumnalul lui: de acolo ?i rana ?n piept.

  Ceea ce v?zuse el mai apoi: pericolul de a c?dea ?n pr?pastie ?i c? fusese ajutat de Parca era doar o iluzie creat? de o for?? nev?zut?, dar care se pare c? era totu?i de partea titanidei sor?ii.

  Ea ?ns? nu se l?sase ?n?elat?, c?ci cand ?i ?ntinse mana lui La??a ca s?-l scoat? din pr?pastie, ?l v?zu de fapt pe fundul ei ?i-n?elese c? ceea ce-o prinsese de man? fu doar sufletul spanului care se ?nc?p??ana s? nege moartea.

  El fusese ?i cel care inventase lupta cu scorpionii, doar pentru a nu accepta c? a lui via?? se terminase, iar asta se ?ntamplase datorit? faptului c? licoarea ceea pe care ai s?i confra?i o puseser? ?n b?utura lui nu avuse efect, iar cand pumnalul ?i mu?c? adanc din carnea pieptului, el apuc? moartea de piept ?i se lupt? cu ea, jurandu-i c? n-o s? se lase nicicand ?nvins de ea.

  De asta crease mirajul, de asta o atrase acolo pe Parca, de asta o for?? s?-i propun? acel pact: doar pentru a se m-ai crede viu.

  ?i titanidei sor?ii acea minciun?-i fu la ?ndeman?, c?ci ea prev?zuse c? Upprisinn va trece ulterior printr-o p?dure ?n ?ncercarea de-a o ?ngenunchea pe Parca ?i de-a o face s? renun?e la nebunie. Numai c? Parc?i acel gand nu-i fu pe plac ?i de aceea c?ut? alia?i. ?i ce aliat ar fi fost mai perfect decat un suflet mort, gata de orice ?n schimbul iluziei vie?ii?

  ?i ea-i d?du acea spanului iluzie ?i cre? ?i-o p?dure de vise. Numai c? e?uase ?n cele din urm?, c?ci orice minciun? are picioare scurte ?i, mai devreme sau mai tarziu, dispare cand vine lumina.