?Mai repede! Mai repede!” le strig? Pedro so?iei ?i lui Nathaniel, ?n timp ce fugeau prin p?dure ?n ?ncercarea de-a sc?pa de Yātrīkar ?i de a fi ?n siguran??: ei ?i copila pe care-o ap?rau.

  Deodat? ?ns? Nathaniel, care era la doar un pas ?n spatele tat?lui, se ?mpiedic? de-o lian? crescut? aiurea pe deasupra p?mantului ?i se ?ntinse cat era el de lung la p?mant. ?n c?dere ?ns? se lovise puternic la genunchiul drept ?i asta-l f?cu s? strige ?Aaa!”

  Pedro se opri numaidecat ?i, v?zandu-?i fiul c?zut, se apropie ?n grab? de el. ?ns? nu ca s?-i aline durerea copilului, ci ca s?-l gr?beasc?, c?ci undeva ?n spatele lor se auzea l?trat de caini, semn c? van?toarea Yātrīkar-ilor, dup? copila pe care ei o salvaser?, ?ncepur?.

  ?S? mergem, Nathaniel! Nu-i timp de pierdut!” ?i spuse Pedro, dandu-i mana fiului ca s? se ridice.

  Cu lacrimi ?n ochi, c?ci lovitura ceea fusese cu adev?rat dureroas?, Nathaniel prinse mana p?rintelui, care-l trase ?n sus dintr-o smucitur?. Numai c? imediat ce se v?zu ?n picioare, Nathaniel sim?i o puternic? durere la baza genunchiului, iar asta-i f?cu sangele s? circule cu vitez? prin vene ?i imaginea din fa?a ochilor se ?ntunec? brusc ?i se sim?i ame?it, prinzandu-se cu ambele maini de bra?ul tat?lui.

  Asta o sperie pe Maria, mama lui, care se oprise la doar ca?iva metri distan?? de ei, ?n timp ce strangea copila ?n bra?e. ?Ce se ?ntampl??” ??i ?ntreb? ea so?ul, v?zand c? de?i trecuser? secunde bune, timp ?n care Nathaniel st?tu cu capul plecat pe bra?ul lui Pedro, nu-?i venea ?n sim?iri.

  Maria d?du s? fac? ca?iva pa?i spre ei. Pedro ?ns? o privi ?i anume acea privire fu comanda ca ea s? se opreasc?.

  ?H?ita?ii!” murmur? Nathaniel abia auzit ?i asta-l f?cu pe Pedro s?-l priveasc? mirat, de?i inten?ia lui anterioar? fusese s?-i ordone so?iei s? fug? cat mai repede spre tab?ra Siar-ilor, c? el ?i Nathaniel le-or ajunge pe urm? din urm?. ?H?ita?ii sunt peste tot, tat?!” spuse iar??i b?iatul ?i privi de data ceea cu ochi de groaz? ?n cei ai p?rintelui. ?Sunt aici! ?i simt ?i nu ?tiu de ce! ?i aud cum ?mi respir? ?n ceaf?! Le aud r?suflarea ?n urechi!”

  Maria ?nghi?i ?n sec, auzindu-?i fiul vorbind astfel. Pedro ?ns? privi cu grij? ?n jur, c?ci o ciudat? boare, extrem de rece de altfel, oarecum glacial?, se sim?i ?n jur, f?candu-i s? se ?nfioreze pan?-n str?funduri. Apoi… boarea fu sim?it? ?i de natura din jur, iar frunzele de pe p?mant ?ncepur? a fi m?turate de-o gospodin? invizibil? ?i furioas?, care fiind c?tr?nit? dup? vreo ceart? de familie, pur ?i simplu acoperea totul ?n jur cu praf ?i frunze. Pe urm? se v?itar? copacii, sim?ind acea nea?teptat? povar? suflandu-le ?n ceaf?, iar frunzele de pe crengile lor se zb?tur? n?prasnic ?n prinsoarea vantului, ?n timp ce crengile se unduiau ?n sus ?i-n jos de parc? ar fi fost nuiele ?nfipte ?n p?mant care, mi?cate de-o for?? invizibil?, ?uierau asurzitor.

  ?Nimeni s? nu mi?te!” ordon? Pedro, continuand s? priveasc? atent ?n toate p?r?ile, dar nev?zand ?nc? nimic.

  ??i totu?i, tat?…,” spuse Nathaniel cu glas gatuit din cauza durerii. T?cu ?ns? auzind acel ????,” poruncitor al p?rintelui.

  ?i f?cu bine, c?ci imediat dup? aceea, la doar cateva secunde distan??, v?zu cu groaz? cum din toate p?r?ile se apropiau de ei… h?ita?ii.

  ?Parca!” murmur? Gaea, ap?rand brusc la doar ca?iva metri ?n spatele lui Nathaniel ?i a lui Pedro, punandu-se astfel ca scut ?ntre ei ?i h?ita?ii care se apropiau cu pa?i len?i, dar siguri de ei.

  ??i aici ??i bagi nasul ?n treburile altora, Mam? P?mant,” marai cel mai mare dintre h?ita?ii ?i, dup? ce-?i scutur? puternic capul, stropind cu saliv? ?n jur, Parca lu? forma ei real?. Ochii ei ?ns? continuar? s? arunce foc ?i ur? de jur ?mprejur.

  ?Pedro!” murmur? ?ngrozit? Maria, privind f?r? s? vrea ?n spatele ei ?i v?zand astfel al?i h?ita?i ?ncercuindu-i de pretutindeni.

  Numai c? acolo nu erau doar h?ita?ii Parc?i, ci ?i lupii Vanamar, chema?i acolo de Yātrīkar special pentru van?toare. ?ns?… de?i principala victim? a lupilor Vanamar trebuia s? fie Key?, imediat ce aceasta fusese ucis?, iar sufletul ei se ascunse ?n copila din bra?ele Mariei, Vanamar o urmar?, c?ci le era scris ?n sange s? nu lase s? scape nicicand a lor prad?.

  Auzind glasul so?iei, Pedro privi ?n spate ?i v?zu ?i el acela?i lucru. Numai c? era pus ?ntre ciocan ?i nicoval?, c?ci pe de-o parte era so?ia lui cu feti?a pe care trebuia s? le apere, iar pe de alta era Nathaniel, care continua s?-i strang? bra?ul cu ale lui manu?e mici ?i sim?ea astfel ?n acea strangere c? b?iatul nu-i ?n stare s? stea pe picioare.

  ?Aburc?-l ?n spate!” auzi Pedro comanda lui Dike, dar nu-l v?zu nic?ieri, de?i se uit? ?n toate p?r?ile. ?i ascult? totu?i ordinul ?i-l urc? pe Nathaniel imediat ?n spate ?i se apropie de so?ie. ?ns? r?maser? pe loc, c?ci sc?pare din acea ?ncercuire nu aveau.

  La cateva clipe distan?? v?zur? ?ns? de unde se auzise glasul lui Dike: de sus, iar el cobor? pe p?mant cu tot cu calul pe spinarea c?ruia se afla.

  ?Ho, Shinar! Ho!” ?ncerc? s?-l calmeze Dike pe calul negru ca t?ciunele, care forn?ia n?prasnic din n?ri, sim?ind atatea lighioane ?n jur.

  Apoi, cand calul se m-ai calm? un pic, Dike s?ri de pe spatele lui ?i scoase sabia din suportul special prins de hamul lui Shinar, iar cat el f?cu asta, Parca rase din toat? inima, ca apucata.

  ?Se pare c? ?i-i vesel, sor? Parca!” o tachin? Gaea, sco?and al ei bici de la brau care ?uier? prin aer, cand Titanida ?l prinse de coad? ?i lovi cu al lui ?fichi p?mantul.

  ??i de ce-ar trebui s? fiu trist?, Mam? P?mant?” ?ntreb? Parca cu ironie ?n glas. ?Numai v?zand ce vizite alese am ?n aceste clipe m? minunez nu alta ?i nici nu ?tii cat m? bucur s? v? v?d aici, c?ci… de mult pandesc eu momentul s? v? am pe ambii al?turi.”

  ?Pe ambii?” ?ntreb? Dike cu pref?cut? mirare ?n glas. ??i-o fi fost cumva dor?!” ?i cat spuse aceste cuvinte Dike f?cu ca?iva pa?i ?nspre Pedro ?i ai lui. ?P?cat ?ns? c? nu sim?im ?i noi la fel.”

  ?De ce? Credeam c? ne ador?m unii pe al?ii,” ?i Parca iar rase.

  ?Desigur c? ne ador?m: cand suntem cu to?ii ?n toate min?ile. Tu ?ns? pari s? le fi pierdut de mult.”

  ?Serios? ?i eu credeam c?…”

  ?Ajunge! S? ?ndrugi prostii!” ?i ?uier? Gaea printre din?i, iar drept r?spuns primi un marait din partea Parc?i, c?ci ceea ce ura Titanida sor?ii era s? fie ?ntrerupt?. Totu?i, ??i lu? privirea de la Dike ?i de la cei din spatele lui ?i-i a?inti asupra Gaeiei.

  Asta-i d?du r?gaz lui Dike s? se apropie de Pedro ?i s?-i spun? ?n grab?, dandu-i-l pe Ionas: ?mergi cat de repede po?i spre grot? ?i nicicand nu da drumul sabiei din man?. Plus la asta: sta?i cat mai aproape de Shinar, c?ci el v? va fi sc?parea.”

  Sabia ?ns? fu apucat? de mana lui Nathaniel, de?i Dike i-o d?du lui Pedro. Dar… n-aveau ei timp ?n acele clipe s? certe un copil pentru a lui ?ndr?zneal?.

  Pedro doar d?du din cap c? ?n?elese ?i, ?mpingandu-?i so?ia de la spate, se apropiar? cu to?ii de Shinar, care continua s? forn?ie furios din n?ri, dand astfel de ?n?eles du?manilor col?a?i, care continuau s? maraie ?ntruna stand tot pe ale lor locuri, c? dac? dau m?car un pas spre ei, apoi o s? simt? ai lui din?i la?i ?nfip?i ?n bl?nile lor puturoase ?i ale lui copite mangaindu-le dulce oasele.

  Pe urm? Shinar lovi cu copita de trei ori ?n p?mant, semn c? era gata de drum. ?Merge?i acum!” spuse Dike ?i-l lovi u?or pe Shinar pe spate, dandu-i semnalul de drum ?i calul ?ncepu a merge la trap m?run?el, fiind urmat ?n de aproape de Pedro ?i Maria, purtand ai lor copii: unul ?n bra?e, altul ?n spate.

  ?ns? Dike continu? s? priveasc? ?n urma lor pan? ce ace?tia se ?ndep?rtar? destul de mult de ei. Ochii Titanului ?ns? nu erau a?inti?i ?ntr-acolo doar pentru a se asigura c? vor fi la ad?post, ci priveau ?int? ?n cei ai copilului Nathaniel, care nu-l sc?pa din priviri, dup? ce-?i ?ntoarse capul spre Titan ?i-l privea curajos, ?n timp ce era dus ?n spate de tat?l s?u ?i ?inand strans ?n man? sabia Ionas.

  Deodat? ?ns? bula lui Ionas ?i ?nv?lui pe cei patru ?i pe Shinar, cand lupii Vanamar ?ndr?znir? totu?i a face ca?iva pa?i spre a lor prad?. Totu?i, de?i continuar? s? se apropie din toate p?r?ile de bula ce str?lucea atat de puternic ?n jur ?n albastru, Vanamar nu putur? decat ai urma ?i-a?i ar?ta col?ii, c?ci altceva n-aveau ce face.

  Deodat? Dike tres?ri ?i privi iar dup? cei patru, de?i vruse s? se apropie de Gaea ?i Parca care p??eau ?n cerc, preg?tindu-se parc? de lupt?. Dar, ?n clipa cand ?ntoarse capul spre cele dou? titanide, Dike z?ri cu coada ochiului, proiectat pe bula lui Ionas, momentul ?n care Nathaniel ?i Samaya c?zur? ?n ap? ?n lupta cu mistre?ul lui Coallar.

  ?Nu poate fi!” murmurase atunci Dike ?nfrigurat ?i-?i duse mana la piept. ?Samaya ?i… acest pui de om?”

  Ranjetul Parc?i, ce se auzi asemeni unui marai puternic al lupilor preg?tindu-se de atac, ?l puse totu?i ?n gard? ?i-o privi confuz: ?tu?”

  ?A?a e: eu! Numai c?… nu-s eu de vin? ?n chiar toate!”

  ?Ce ai ?n vedere?” ?ntreb? Dike ?i mai mirat decat pan? atunci.

  ?E adev?rat c? eu le-am unit destinele pe acest p?mant, numai c? soarta lor a fost decis? de al?ii, nu de mine.”

  ?Haos?”

  ?Cine altul?! ?i m-ai este ?i b?g?ciosul cela de Yggdrasil, care se crede Mintea Universului ?i pl?nuie?te destine de?i Titanidele Sor?ii suntem doar eu ?i Moirae!” ?i Parca strig? din to?i bojocii, furioas? la culme s? realizeze ?nc? odat? c? al?ii se b?gaser? iar??i ?i-i stricaser? planurile, c?ci de?i ini?ial ??i continuase van?toarea dup? sufletul Karinei ?i obiectele magice de la gatul copilei, v?zandu-l pe Nathaniel ?i citind ?n el un destin glorios, decise c?-i timpul s? termine cu acel pericol ?nainte de-a fi prea tarziu. Numai c?, atacandu-l, ?ncurc? ?i mai mult treaba, c?ci nu se a?teptase nicicand c? Nathaniel va pune mana pe Ionas ?i astfel ??i va ?nt?ri ?i mai mult aura, iar asta-l f?cea pe deplin sufletul pereche al Samayei, cea care conform p?rerii Parc?i trebuia ?i ea s? moar?.

  A Parc?i r?cnet de sup?rare fu brusc ?ntrerupt, cand o palm? zdrav?n?, primit? de la Gaea, ?i ?ntoarse capul la 45 de grade, f?cand s?-i trosneasc? puternic oasele gatului. Asta ?ns? n-o uimi decat pentru cateva secunde ?i, la randul ei, o r?spl?ti pe Gaea tot c-o palm?.

  Urm? apoi palm? dup? palm?, fiecare lovit? cu ?i mai mare putere de c?tre cele dou? Titanide, iar de fiecare dat? cand capetele lor se ?ntorceau ?ntr-o parte dup? fiecare lovitur?, se auzea acel trosnet enervant de oase pretutindeni.

  Un ?uierat asurzitor le f?cu ?ns? pe ambele Titanide s?-?i astupe brusc urechile ?i s? priveasc? furioase la Dike, care-?i pusese dou? degete ?n gur? ?i sufl? cat de tare putu, c?ci se cam s?turase s? vad? acel ritual de palme, ?n timp ce el, h?ita?ii, ?i ceilal?i lupi Vanamar r?ma?i acolo st?teau degeaba.

  ?Eu zic s? fie mai dinamic!” le tachin? Dike. ?Palmele vi le pute?i ?mp?r?i pe urm?, dup? ce ve-?i fi doar ?n dou?!” ad?ug? el ranjind. Numai c?… ?ncurcase treaba, c?ci a lui glum? fu semnalul dat h?ita?ilor ?i lupilor Vanamar, care ?ncepur? a strange randurile, for?andu-l pe el ?i pe Gaea s? se pun? spate la spate.

  ?Era absolut necesar s? intervii?” ?i ?uier? Gaea printre din?i.

  ?Am vrut s? nu fie monoton!” ranji Dike. Apoi un ?Ups, a dracului viper?!” se auzi ie?ind din gura lui ?i cand Gaea privi din nou spre Parca o v?zu transformandu-se brusc ?n h?ita? ?i s?rind asupra ei, a?a cum f?cur? ?i celelalte fiare.

  ***

  ??n grot?! Toat? lumea s? intre ?n grot?!” strig? deodat? o femeie, v?zandu-i pe Pedro ?i ai lui, ie?ind din p?dure ?i venind spre ei, ?n timp ce lupii Vanamar continuau s?-i urm?reasc? ?n de aproape.

  A case of content theft: this narrative is not rightfully on Amazon; if you spot it, report the violation.

  Auzind-o strigand, Solan se ridic? brusc ?n picioare ?i privi ?i el ?ntr-acolo ?i se minun? s? vad? c? Vanamar st?teau la distan?? ?i nu se apropiau de prad? - nu mai mult de 4-5 metri. ?Ce se ?ntampl?? Cum e posibil ca acei lupi monstruo?i s? nu atace?”

  Recunoscu ?ns? ?n calul cel negru pe Shinar, calul Titanului Dike, iar cand v?zu sabia din mana lui Nathaniel, care st?tea cu capul pe um?rul p?rintelui ?i p?rea epuizat, ?n?elese ce se ?ntamplase de fapt: fuseser? ataca?i, iar Dike-i sc?pase, dandu-i-l pe Ionas copilului.

  ?A?i auzit comanda!” le strig? el celorlal?i, care, de?i auzir? strig?tul femeii, nu se gr?bir? s? intre ?n grot?, ci priveau cu gura c?scat? la acea priveli?te ciudat? cu Pedro ?i familia lui, c?ci de?i-i m-ai ?ntalniser? pe lupii Vanamar de cateva ori ace?tia nu-i atacar?. Acum ?ns? p?rea ceva diferit.

  ??n grot?! Toat? lumea ?n grot?!” le strig? ?i Pedro ?i anume glasul lui gros ?i puternic ?i f?cu pe oameni s? tresar? ?i se retraser? gr?bi?i spre intrarea ?n grot?, l?sand ?n urm? ale lor avuturi, c?ci nu to?i reu?ir? s? ?i le strang?.

  Ajun?i ?i ei ?n interiorul grotei, Pedro i-l d?du pe Nathaniel unui alt tan?r care-l aburc? imediat pe al lui spate ?i vru s? se afunde cu tot cu b?iat spre m?runtaiele grotei. Numai c? se opri, auzindu-l pe Nathaniel murmurand: ?tat?! Ionas! ?nfige-l ?n fa?a grotei! O s? ne protejeze!”

  Pedro ?i restul ?l privir? mira?i. Dar n-aveau timp s? stea la taclale ?i s? deslu?easc? mistere, c?ci r?suflarea puturoas? a lupilor se sim?ea din ce ?n ce mai puternic, ?n timp ce ace?tia se aflau la doar ca?iva metri de grot?. A?a c? Pedro lu? sabia din mana copilului ?i f?cu ca?iva pa?i ?n afara grotei.

  Sco?and sabia din teac?, r?mase ?ns? ?nm?rmurit cu ea ?n man?, c?ci un lup Vanamar s?ri pe nea?teptate asupra lui.

  Numai c? lupul cela n-avea noroc ?n via?? se pare, c?ci la jum?tatea s?riturii fu lovit ?n plin de Shinar, cu copita din spate, ?i se duse s?rmanul dea berbeleacul, schel?l?ind a naibii de fioros, c?ci copita ceia ?i intrase adanc sub coastele pantecului ?i durea mai ceva ca un cu?it ?nfipt ?n piele.

  ?Gr?be?te-te!” ?i spuse Solan lui Pedro, apropiindu-se de el ?i punandu-i o man? pe um?r ?i astfel trezindu-l din acea nea?teptat? amor?eal?.

  Pedro nu spuse nimic: doar d?du din cap c? da ?i, dintr-o singur? mi?care, ?l ?nfipse pe Ionas chiar ?n fa?a grotei. Apoi cei doi b?rba?i se retraser? tot mai adanc ?i mai adanc ?n grot?, urmandu-i pe ceilal?i.

  ?n fa?a grotei r?maser? doar Ionas ?i Shinar, care aveau ordin de la Titan s?-i p?zeasc? pe Oamenii Siar-ului cu orice pre?. A?a c? Shinar nu se sinchisea deloc s? mu?te din du?manii care se ?ncumetau a se apropia de grot? ?i de a ?mp?r?i copite ?n stanga ?i-n dreapta, chiar dac? era ?i el mu?cat ?i zgariat de lupi, c?ci el era unul, iar Vanamar erau mul?i.

  Deodat? ?ns? Ionas ??i proiect? a lui lumin? albastr? de jur ?mprejur cand soarele sc?p?r? cu totul la orizont, iar lumina oarb? a apusului se v?zu pretutindeni, c?ci anume acela era semnalul pentru Ionas s? protejeze totul cu a lui putere magic?, c?ci lupii Vanamar deveneau ?i mai puternici odat? cu l?sarea nop?ii.

  Dar lumina ceea a lui Ionas, care lumina asemeni unui far ce se mi?ca dintr-o parte ?ntr-alta, p?rea c? nu-i de-ajuns pentru ai ?ine pe Vanamar departe de grot?.

  Vanamar se oprir? totu?i din atacul lor, v?zand acea lumin? albastr? proiectat? asupra lor. Apoi, se retraser? ca?iva metri ?n spate, se regrupar?, ?i a?teptar? pan? cand noaptea se l?s? pretutindeni. Pe urm?, cand bezna lumii era luminat? doar de candela luminii lui Ionas, Vanamar ?ncepur? a fugi spre grot? cu gand s? atace to?i odat? ?i s? biruie.

  Dar… nu aveau noroc ?i pace, c?ci ?n s?ritura ceea se lovir? de-o barier? transparent? de aer ?i fur? arunca?i cat colo, iar impactul cu p?mantul pe unii dintre ei ?i l?s? incon?tien?i, ?n timp ce pe al?ii ?i f?cu se schel?l?ie neferici?i ?i s?-?i ling? r?nile, c?ci… vezi tu… or fi fost ei puternici, dar erau din carne ?i oase doar, ?n timp ce Ionas ?i a lui putere erau magice.

  Cand lini?tea ?n jur era deranjat? doar de schel?l?itul ?nfundat al lupilor, ?ntre Ionas ?i Shinar, care st?teau de straj?, se v?zu silueta transparent? a cuiva, siluet? care fu v?zut? doar datorit? puterii sabiei, c?ci mul?i nu ?tiau, dar puterea lui Ionas era luat? din puterea Vie?ii.

  ***

  Ame?it, datorit? durerii tot mai puternic resim?ite ?n genunchiul lovit, ?n timp ce se afla pe spatele tan?rului care-l luase de la tat?l lui, Nathaniel tot ?nchidea ?i deschidea ochii.

  ?ns?, de fiecare dat? cand ?i deschidea, vedea imaginea cuiva ?n fa?a lui, dar nu ?n?elese ?nc? de la ?nceput cine s? fie acea persoan?. Mangaierea ei ?ns? ?l f?cu ulterior s? zambeasc? ?i parc? ?i durerea din genunchi ?ncepu s? sl?beasc?.

  ?i deslu?i el chipul Karinei abia cand durerea-l l?s? cu totul. ?i-i zambi el acelei frumoase fete, care la fel ?i zambea ?i-i mangaia fruntea. Apoi adormi, ?n acea dulce mangaiere, numai c? somnul ?i era iepure?te ?i astfel auzi ?oaptele Siar-ilor, care se tot ?u?oteau pe lang? el, ?ntrebandu-se cine-i copila din bra?ele Mariei.

  ?Numele ei o s? fie Yellen,” murmur? deodat? Maria, dezvelind chipul feti?ei, care-i privi pe to?i cu ai ei ochi negri, permi?andu-le tuturor s? se oglindeasc? ?n a ei privire profund?. ?Am g?sit-o ?n p?dure, ?n timp ce p?rin?ii ei z?ceau peste ea, semn c-au ap?rat-o cu ale lor trupuri.”

  ?Mor?i?” ?Dar cum e posibil?” ?Doamne Fere?te!” ?Cine s? fi avut treab? ?i r?fuial? cu un biet copil?” tot murmurar? oamenii din jur.

  ?Poate-or fi avut cu ai ei p?rin?i?” ?ntreb? unul dintre b?rba?i.

  ?Ba nu,” interveni Pedro. ?Dac? ar fi fost cu ai ei p?rin?i doar, atunci Parca ?i restul nu ne-ar fi h?ituit dup? ce-am luat copila. ?ns?… mi se pare c? mai mult decat copila voiau ceva de la ea.”

  ?Ceva? Ce anume?” ?ntreb? Solan.

  ?Nu ?tiu! N-am ?n?eles ?nc?,” spuse Pedro, privind ?n ochii b?tranului ?i parc? dandu-i de ?n?eles c? ar fi fost o idee bun? s? termine acea discu?ie acolo, c?ci… asta ar fi putut-o pune pe copil? ?n pericol ?i astfel… poate… ar fi fost izgonit? ?n viitor de lang? ei.

  Solan ?ns? era un om ?n?elept ?i ?n?elese numaidecat mesajul privirii conduc?torului lui. Mai ales dup? ce surprinse fugara mi?care a mainii Mariei care acoperi gatul feti?ei. Dar totu?i el z?ri sclipirea a ceva sub?ire ?n jurul acelui mic gat de copil. Ce z?rise ?ns? nu ?n?elese, dar parc? nici dorin?? prea mare s? afle nu avea. A?a c? b?tranul schimb? subiectul ?i spuse: ??in minte c? fiind ?nc? copil mi-a spus odat? tata c? Siarii vor avea o nou? ?ans? la via?? atunci cand cea numit? Karina se va ?ntoarce din drumul ei spre moarte pe cel al vie?ii.”

  ?Pe cel al vie?ii? Ce vrei s? spui, b?trane Solan?” ?ntrebar? cateva glasuri, ?n timp ce to?i ??i continuar? drumul ?n acele tuneluri sinuoase care duceau tot mai adanc ?i mai adanc ?n p?dure, dar despre care nu se ?tia cum sau cine le f?cuser?.

  ?Dac? sincer, nici eu nu ?tiu prea multe despre asta. Doar c? Karina e una dintre tinerele transformate ?n Yātrīkar. ?i totu?i, de ai no?tri str?mo?i au ajuns s? transmit? aceste cuvinte pan? ?n zilele noastre ?nseamn? c? nu e doar o legend? acea ?ntamplare, ci ceva real, ceva care se va ?ntampla ulterior ?i care va fi pentru noi o mare bucurie se pare.”

  ?S? te aud? Titanii ?i Haos,” spuse Maria, strangand copila la piept ?i-i acoperi ulterior iar fa?a, c?ci lumina tor?elor din mainile b?rba?ilor o f?ceau pe copil? s? ?nchid? ?i s? deschid? ochii ?n mod repetat, de parc? acea lumin? i-ar fi deranjat privirea. ?C?ci anume ei ni-au dat copila pe care noi ?i Pedro ne-am dorit-o atat de mult.”

  ?A?a e! A?a e! Un copil e mereu o binecuvantare!” se auzi iar murmur ?n jur.

  Nathaniel, care ca ?i Yellen ?nchidea ?i deschidea ochii ?n repetate randuri, auzi acel murmur, dar mare lucru nu ?n?elese el. Totu?i, se mir? s? vad? cum Karina, cea din imagina?ia lui, ?i ?ntoarse brusc spatele ?i trecu prin peretele acelor catacombe. Numai c? trecu prin el de parc? ar fi fost de ape ?i cu cat se ?ndep?rta ea tot mai mult ?i mai mult de b?iat, Nathaniel auzea atat de clar ?n urechi ale ei cuvinte: ??ine minte, Nathaniel: Via?a unuia e ?n mainile lui doar. Prin urmare lupt? s? o ?ii lang? tine ?i ai grij? de acel copil, c?ci anume ea este Via?a!”

  Brusc imaginea ceea v?zut? de Nathaniel disp?ru ?i el v?zu zidul catacombei atat de clar. Pe urm? ??i sim?i pleoapele atat de grele ?i el ?nchise ochii. ?nainte de-a adormi profund ?ns? auzi atat de clar plansetul lui Yellen, iar el murmur? nedeslu?it: ?am ?n?eles, Via??! Voi avea grij? de tine!”

  ***

  Pic?turii ro?ii de sange curgeau de pe bra?ul alb al Gaeiei, ?n timp ce ea st?tea ?n picioare ?i privea trist? ?n jur, la trupurile acelor h?ita?i ce c?zuser? prad? nebuniei Parc?i ?n lupta ce se terminase nu demult.

  ?i nu doar bra?ul Gaeiei era r?nit: avea r?ni vizibile, r?ni adanci, atat pe fa??, cat ?i pe gat. Numai c? acele r?ni p?reau s? nu sangereze, de parc? ar fi fost oprit? sangerarea lor de-o atingere ciudat? a suflului t?m?duirii.

  Tres?ri ?ns?, sim?ind o atingere pe bra? ?i cand privi ?n stanga ei ?l v?zu pe Dike, care-?i rupse o fa?ie de material din al lui ve?mant ?i-i obloji rana de pe bra?, cauzat? de mu?c?tura unui lup Vanamar.

  ?Ce-a fost asta?” ?ntreb? aproape ?n ?oapt? Gaea, ?n timp ce privea cu ochi pierdu?i ?n cei ai titanului.

  ?S? fiu sincer nici eu nu ?tiu. Dar… c? a fost real sunt sigur,” spuse el, iar dup? ce termin? de oblojit rana, f?cu ca?iva pa?i de lang? Titanid? ?i se a?ez? direct pe p?mant. Apoi privi la toate acele trupuri de h?ita?i ce pierir? ?n lupt?.

  Dar… nu el sau Gaea ?i doboraser?: fu ?ns??i Parca care, ?n timp ce lupta cu Gaea, ?ncle?tate fiind ?ntr-o aprig? lupt? corp la corp, r?cni deodat? ca apucata ?i, s?rind ?n sus, se desprinse de Titanid? ?i ?ncepu a-?i ataca h?ita?ii, f?r? ca s?rmanele suflete s? aib? vreo ?ans? la supravie?uire. ?i termin? ea acea r?fuial? cu h?ita?ii ?n doar cateva clipe, mi?candu-se ame?itor de la unul la altul ?i frangandu-le trupurile c-o cruzime nemai?ntalnit? pan? atunci la ea, f?candu-i ?i pe cei doi Titani s? se ?ntrebe de-i Parca cu adev?rat sau e doar o copie a ei.

  Era ?ns? Parca, care se lupta ?n acele clipe cu partea ei cea bun?, iar asta ?i trezi monstrul nebuniei ?n ea ?i-?i ucise propria armat? ?i nu rivalii. Apoi, ?nainte de-a disp?rea, se desprinse ?n dou?: ?n Parca cea bun? ?i cea rea, se apucar? una pe alta de gat c-o singur? man? ?i ale lor degete stranser? cu putere ?n timp ce ?n cealalt? man? formar? ambele cate-un pumnal de os, ca mai apoi, ?n timp ce se priveau una pe alta cu ur? crescand? ?n ochi, s?-?i ?nfig? acele pumnale ?n umeri ?i s? dispar? ?n acela?i timp.

  Asta fu ?i ceea ce-i uimi pe Gaea ?i pe Dike ?ntr-atata, care r?maser? s? priveasc? ?n jur, cu gura c?scat?, mult? vreme dup? aceea, pan? ?n jur nu se l?s? complet ?ntunericul.

  Totu?i, Steaua Lumii, numit? Akkatas, ??i pogor? a ei lumin? peste acea p?dure, secunde dup? ce ?ntunericul ?mbr??i?? lumea, ?i binecuvant? astfel succesul binelui asupra r?ului, ?nc? odat? ?ntr-atatea mii ?i mii de ani.

  Anume acea pogorare a luminii stelei ?i f?cu pe cei doi Titani s? priveasc? cerul ?i-l v?zur? ?mpanzit de puzderie de stele sclipitoare, ceva ce se putea vedea odat? la cateva sute de ani doar, un fenomen ce nu putu fi explicat de nimeni pan? atunci, c?ci de?i cerul era luminat de stele aproape ?n fiecare noapte, doar odat? la foarte mult timp ar?ta de parc? ar fi fost b?tut ?n diamante ce st?teau lipite unul de cel?lalt.

  ?Via?a se schimb?!” murmur? deodat? Gaea, tot cu ochii la cer.

  ?A?a e! ?nc? odat? Via?a a coborat se pare pe P?mant!” spuse Dike privind ?i el stelele cerului.

  ??i totu?i… nu pot ?n?elege de ce!” baigui Gaea ganditoare.

  ?Probabil pentru a aduna parte din puterea dat? lumii!” ad?ug? Titanul ?i-i f?cu Gaeiei semn cu capul s? priveasc? ?n fa??.

  ?i asta o mir? ?i mai mult pe Titanid?, c?ci de cand fusese trimis? pe p?mant nu-i fusese nicicand dat s? vad? a?a ceva: sufletele h?ita?ilor, ce pieriser? ?n lupt?, ??i p?r?sir? ?n sfar?it ale lor trupuri ?i, aliniate ?n ?ir indian, se ?ndreptar? spre un drum de lumin? v?zut chiar ?n centrul acelei p?duri, iar cand ajunser? sub acea lumin? pogorat? din cer se v?zu o scar? pe care urcar? ?ncet, treapt? cu treapt?, pan? cand a lor urm? disp?ru brusc. La fel disp?ru ?i lumina lui Akkatas, l?sand acel loc s? fie luminat doar de stelele cerului.

  ?S? mergem ?i noi!” ?i spuse Dike Titanidei, dup? ce Akkatas se v?zu sclipind de trei ori pe bolta cerului, ca mai apoi s? se sting?.

  ?Unde?” ?ntreb? Gaea ?i mai mirat?.

  ?Acas?!” spuse blajin Titanul ?i porni pe acela?i drum pe care merse Pedro cu familia lui, ?nso?indu-l pe Shinar.

  Gaea m-ai r?mase locului timp de cateva clipe, privind ?n jur. Dar… de?i v?zu cu ochii ei cum trupurile h?ita?ilor disp?reau sub form? de cenu?? arzand, nu se mir?, c?ci la fel murise ?i Adamant ?i era obi?nuit? cu transformarea lupilor dup? moarte.

  Apoi, cand ?i ultimul h?ita? fu f?cut cenu??, Gaea ?ntoarse spatele acelui loc ?i porni ?ncet pe urmele Titanului. Numai c? ?n timp ce Dike mergea seme?, cu capul sus, Gaea privea ?n p?mant, sim?ind vin? c? nu putuse salva sufletul Karinei ?n acea lupt?.

  ***

  Un oftat prelung… urmat apoi de-un altul, ?n timp ce mana ?nsangerat? a Parc?i atingea cand un trunchi de copac, cand altul, ea continua s? ?nainteze prin p?dure, ?ndreptandu-se undeva spre nic?ieri.

  Cealalt? man? atingea ?ns? um?rul ?nsangerat pe care singur? ?i-l r?nise, iar acea durere era ?i mai insuportabil?, c?ci ?i-o f?cuse cu mana ei, folosind dou? puteri: cea ?ntunecat? ?i cea f?c?toare de bine. Dar… ?n timp ce ea-?i putu rec?p?ta trupul ei cunoscut de al?ii, cel care le ?ntruchipa pe cele dou? Parca, nu la fel se ?ntamplase ?i cu rana: nu se t?m?duise cum se ?ntampla de obicei, c?ci cele dou? puteri opuse continuau s? lupte ?n interiorul ei ?i acea lupt? p?rea s? nu se termine prea curand, iar asta se vedea din sangele ce ?iroia continuu din ran?, colorand ?n ro?u ?i negru al ei ve?mant.

  Ajuns? la marginea p?durii, Parca se pr?bu?i lang? r?d?cina unui trunchi gros ?i, cu ochii sp?l?ci?i de durere ?i oboseal?, privi spre grota Siar-ului, acolo unde se m-ai aflau ?nc? Shinar ?i Ionas.

  Dar… Parca nu era acolo ca s? vad? de lupii Vanamar ?i ascultaser? ordinul ?i de uciser? feti?a: ea era acolo s? se m-ai vad? odat? cu Via?a, de care-i fusese atat de dor ?n tot acel timp de cand fusese trimis? pe P?mant ?i p?rea c? Via?a uitase de ea, dup? ce mai ?nainte Parca o slujise cu fidelitate ?i chiar renun?ase la propria Ea tot pentru Via??.

  ?Sunt aici, st?pan?!” murmur? Parca ?nfrigurat?, v?zand atat de clar trupul transparent al Vie?ii, oarecum mig?ind ?ntre Shinar ?i Ionas.

  Dar putere s? se apropie de acel loc Parca n-avea: de aceea r?mase lang? trunchiul copacului lang? care c?zuse, plangand ?n t?cere a ei soart? ?i, chiar de ?tia care era a ei menire pe acest P?mant, totu?i Parca m-ai ?tia c? a ei tr?dare, cu milioane de ani ?n urm?, cand avea un alt trup ?i o alt? form?, o ?inea atat de departe de Via??.

  ?Voi pl?ti pentru ce am s?var?it atunci!” murmur? Parca cu ochii ?n lacrimi, privind ?int? spre locul unde se afla Via?a, Shinar, ?i Ionas. ?Voi pl?ti ?i ?n cele din urm? m? voi c?i pentru toate relele pe care le-am s?var?it atunci ?i acum.”

  Apoi t?cu ?i privi ?n dreapta, unde-i v?zu pe Dike ?i pe Gaea ie?ind din p?dure ?i ?ndreptandu-se spre cal ?i spre Ionas.

  Ei ?ns? n-o v?zur? nici pe Parca, nici trupul transparent al Vie?ii, c?ci erau doar pu?ini cei care aveau acea binecuvantare s? simt? ?i s? vad? Via?a.

  Via?a ?ns?-i v?zu pe cei doi Titani ?i, cat timp Dike se apropie de Shinar ?i Ionas ?i scoase apoi sabia din p?mant, b?gand-o ?napoi ?n teaca l?sat? de Pedro lang? sabie, Via?a f?cu un pas spre el ?i-i ?opti: ?Inta makka?ai orupōtum vi??uvi?ātīrka?, Dike. Ava?i?amiruntē u? a?iyāmaiyum u? cantatiyum pi?anta?a.” (Tamil) (Nicicand nu l?sa acest popor ?n urm?, Dike. Din el se va na?te nemurirea ?i ai t?i urma?i).

  Acea ?oapt?, atat de cunoscut? Titanului, ?l f?cu s? tresar? ?i s? priveasc? ?n stanga lui, c?ci anume la urechea stang?-i ?optise Via?a. Dike ?ns? nu v?zu nimic ?i se minun? nespus. Dar totu?i… ?tia prea bine a cui voce o auzise, c?ci cat fusese ?n Cosmos, auzise nu odat? vocea Vie?ii vorbindu-i, iar el nu odat? o confundase ?n visare cu vocea Aeon-ului.

  ?Se ?ntampl? ceva?” ?ntreb? Gaea, mirat? s?-l vad? tres?rind ?i privind ?n jur.

  ?Via?a! A fost aici!” murmur? Dike ?i privi ?n ochii Gaeiei. ?ns? nu v?zu mirare ?n ei. ??tiai?”

  Gaea d?du din cap c? da ?i-i zambi: ?chiar de n-o v?d ?i n-o aud o simt, iar asta e pur? binecuvantare.”

  Pe urm? Titanida ?ntoarse spatele Titanului ?i porni din nou spre p?dure, p??ind agale pe acel p?mant moale, ?n timp ce leg?natul u?or al ierbii nalte ?i verzi, al ierbii m?t?soase ce-i atingeau picioarele ?i d?deau alinare Titanidei dup? b?t?lia ce trecuse.

  Dar… ?n timp ce se ?ndrepta spre p?dure, Gaea privi ?n dreapta ei ?i se uit? spre locul unde pan? nu demult st?tuse Parca. N-o v?zu ?ns?, de?i Parca continua ?n acela?i loc. Totu?i Gaea ?n?elese c? ea e acolo ?i c? ceva magic o protejeaz? pe Titanida sor?ii, chiar dac? nu era sigur? a cui Magie poate fi.

  Curand dup? aceea, Dike-l apuc? pe Shinar de c?p?stru ?i, ?ndemnandu-l, ?l f?cu s?-l urmeze, ?n timp ce ?n cealalt? man?-l ?inea pe Ionas a c?rui lumin? se estompase deja.

  (Tamil: Ma?a amaitikkā?a nēram itu.) ?E timpul pentru m?car un pic de lini?te,” murmur? Via?a ?i l?s? o sfant? suflare s? ias? din al ei trup, suflare care se transform? ?n pas?re m?iastr? cu acela?i trup transparent ?i al Vie?ii, care pluti apoi o vreme prin aer, se ridic? sus-sus deasupra p?durii, ca mai apoi s? se unduiasc? lin ?n zare.