Dezgolit? complet, dup? ce-?i l?sase roba neagr? cu dungi ro?ii ?n fa?? pe malul Cascadei Licuricilor, Key? p??i ?ncet prin ap?, ?naintand tot mai mult ?i mai mult spre ale cascadei adancuri.

  Dar de?i r?coarea acelor ape o ?nconjura pl?cut, tan?ra sim?i ceva ciudat totu?i ?n acele ape ?i, oprindu-se locului, cand apa-i ajunse la pulpe, se ?ntoarse ?ncet ?i privi ?n jur, l?sand splendoarea acelui corp de fecioar? s? fie admirat de toat? natura ce o privea de pretutindeni.

  Deodat? ?ns? v?zu sute, dac? nu mii de licurici ?nconjurand-o ?i acele mici f?pturi fosforescente nu se apropiar? de cascad? din p?dure sau de pe mal, ci n?scur? direct din ape, iar asta-i d?du lui Key? senza?ia c? se afl? ?n bra?ele magiei.

  ?i a?a ?i era, c?ci cand privi apa, mana ei atinse f?r? s? vrea al ei piept gol, ?i oglinda apei se transform? ?ntr-o panz? cristalin? pe care imaginile se perindau una dup? alta. Astfel tan?ra v?zu acel loc ca fiind o imens? mocirl? la ?nceputuri, cu ieder? ?i alte lighioane tr?ind ?n acele ape ?i toate supunandu-se lui Tenebre. Numai c? Titanidei ceva-i displ?cu la acele locuri ?i, folosind magia Palantir-ului, pe care-l aduse ?n mod special cu ea acolo pentru a vedea viitorul p?durii ei, obicei pe care-l avea de fiecare dat? cand pe cer se ar?ta o imens? comet? ro?ie, eveniment v?zut pe cer odat? la 3 luni, ea proiect? acea imagine v?zut? ?n acele clipe de Key?, imaginea splendid? a vestitei Cascade a Licuricilor ?i care de altfel nu era decat produsul min?ii Titanidei, dar adus la via?? de Palantir.

  ?Acum ?n?eleg de ce acest loc mi se p?ru straniu,” ??i spuse Key? ?n sinea ei ?i se l?s? pe spate, cufundandu-se doar pe jum?tate ?n acea ap? sclipitoare. Apoi, manat? parc? de-un impuls ciudat, tan?ra ?ntinse mana stang?-n fa?? ?i v?zu cum o ax? ciudat?, dintr-un material argintiu, sub?ire precum l?n?ugul unui medalion, se ?nf??ur? ?n jurul bra?ului asemeni unui ?arpe ce se ?ncol?cea pe ramura unui copac, iar varful ei termin? de ?nf??urat ?n jurul degetului mijlociu, de parc? ar fi fost un inel pe mai multe straturi.

  ?Axa Magiei Yātrīkar ?n mainile mele,” ??i spuse tan?ra Yātrīkar cu suflet de femeie. ?Oare cum voi putea folosi aceast? putere ?n slujba oamenilor pan? la urm??” se ?ntreb? ea.

  T?cu ?ns? sim?ind dou? maini reci atingandu-i corpul ?i ?nchise ochii, ?nfiorandu-se. Deschizandu-i ?napoi, ??i v?zu sora, pe Ka?ka? ?n fa?a ei, acoperit? doar pan? sub sani de ap?, iar la gatul ei z?ri Ochiul Diavolului.

  ?V?d c? nu ?i-a trecut curiozitatea de-a vedea cum ac?ioneaz? aceste dou? obiecte magice, Key?,” ?i spuse Ka?ka? cu repro? ?n glas, dar Ka?ka? schimb? cat de curand acel ton, vrand s? nu-?i sperie sora, pe care o ?tia sperioas? de fire ?i s-ar fi putut iar??i ?nchide ?n sine, a?a cum o f?cuse de atatea ori mai ?nainte.

  Lui Ka?ka? de fapt ?i pl?cea aceast? nou? form? a lui Key?: mult mai deschis? atat la vorb?, cat ?i la minte, ?i de?i nu le fusese dat ?nc? s?-?i foloseasc? puterea pentru rele, ceva-n interiorul ei ?i spunea c? Key? poate deveni mai puternic? decat era ea, iar asta o punea deseori ?n ?ncurc?tur?.

  ?Puterea nedescoperit? a mamei. Dac? Key? o va g?si ?i va pune mana pe ea, atunci m? va supune ?i… nu ?tiu dac? o s? pot permite asta,” ??i spuse Ka?ka? ?n aceea?i sear?, dup? ce ele p?r?sir? ascunzi?ul lui Tenebre ?i se ?ndreptar? spre Cascada Licuricilor, unde Titanida le ordonase s?-?i pun? bazele noii tabere. ?Dac? asta se va ?ntampla, probabil una din noi va trebui s? moar?,” decise atunci Ka?ka?, ?dar care din noi va muri, o s? decid? doar a noastr? putere ce ?nc? ne curge prin vene.”

  Acum ?ns?, stand ?n ape ?i privind la goliciunea trupului surorii ei, ce plutea atat de lin pe ape ?i ?n ochii c?reia se citea calmitatea, Ka?ka? decise c? poate totu?i se temuse degeaba ?i se pripise cu ale ei ganduri. De aceea hot?rase doar s-o ?mpiedice pe sora ei mai mic? s? pun? mana pe putere ?i astfel niciuna din ele nu va trebui s? moar?.

  De parc? i-ar fi citit gandurile sau doar ?ncerca s-o pun? ?n ?i mai mare ?ncurc?tur? pe Ka?ka?, Key? se ridic? brusc ?n picioare ?i, ?ntinzand palma ?n fa??, ?i permise axei Accu s? creasc? la propriu ?n m?rime pan? ce cap?tul ei atinse marginea de jos a Ochiului Diavolului, care atarna la gatul lui Ka?ka?.

  Unindu-se, cele dou? elemente magice, produser? o explozie de lumin? ro?ietic? ?n jur ?i, cat ai clipi din ochi, cele dou? Yātrīkar fur? acoperite de ape.

  Sub ape ?ns?, ?mbr??i?ate fiind ?ntr-o splendid? form? de cuplare a naturii, dar f?r? conota?ii incestuoase, cele dou? surori fur? ?n cele din urm? ?nconjurate de axa Accu, care se ?mpleti atat de frumos ?n jurul trupurilor lor goale, dar nu avea nimic demonic ?i nici gand r?u ascuns acel lan? ?n jurul trupului tinerelor. Din contr?: le unea ?i mai mult, c?ci ceea ce nu ?tia niciuna dintre Fecioarele Demonice ?i probabil nimeni nicicand nu ?tiuse era c? energia lui Accu depindea direct de energia inimii st?panii ei, iar cum Karina era noua st?pan? a axei, de aici ?i energia creatoare.

  ***

  35 DE ANI MAI T?RZIU.

  Pa?ii Gaeiei colindar? din nou spatele garbovit al muntelui Ku??i Mantiram dup? 600 de ani de stat departe de acel loc, c?ci acel munte-i aducea ?n suflet o mare durere, ce-o ucidea pe din?untru asemeni unei s?ge?i ascu?ite ?i otr?vite ce-o ciopar?ea ?n mici f?rame, f?cand-o s?-?i plang? de mil?.

  Iar cand Gaea se afla ?ntr-o astfel de stare deplorabil?, se vedea ?i-n jurul ei: natura ?ng?lbenea ?i se gr?bea spre moarte, ploile ?ncetau a m-ai c?dea din cer, campiile verzi se transformau la ?nceput ?n paragin?, ca pe urm? s? ia forma de?ertului, ?i pan? ?i ghe?arii se f?rmau asemeni sufletului ei.

  Acum ?ns?, aflat? pe muntele Ku??i Mantiram, Gaea sim?i alinarea dup? 35 de ani de doliu, c?ci moartea lui Adamant ?i r?nise atat de mult sufletul ?i-o f?cuse s? se simt? vinovat? de pieirea unui neam atat de puternic precum erau lupii Adamant Sheen.

  Dar… chiar dac? ?n ziua mor?ii lui, Adamant ?i spuse despre un nou vl?star al neamului s?u, Gaea nu-l g?si ?i pace, cu toate c? d?duse de veste tuturor iscoadelor ?i slujitorilor ei. De aceea decise ?n cele din urm? s? vin? anume ?n locurile de pe care-l smulsese pe Adamant ?n urm? cu 35 de ani, trimi?andu-l ?n ghearele mor?ii.

  Ajuns? ?n varful muntelui, ?n fa?a acelor 3 pietre albe ce continuau una peste alta, Titanida se opri ?i zambi, mirandu-se s? le vad? ?nc? acolo, c?ci avusese senza?ia c? cum Adamant nu m-ai era acolo s? aib? grij? de acel l?ca?, probabil c? ?i pietrele fuseser? mistuite de vreme.

  Se ?n?elase ?ns? se pare, c?ci nu doar pietrele se aflau la locul lor, dar ?i natura sclipea altfel: exact a?a cum sclipise cand lupii Adamant Sheen erau ?n anii lor de glorie.

  ?Puterea Lupilor!” murmur? Gaea, auzind clinchete ciudate ?n jur. ?Dar… cum e posibil? Acest lucru-l putea face doar Adamant. Aceast? putere era asignat? doar liderului lupilor magici ai p?durii Kristallar ?i al acestui munte.”

  Un u?or scheunat o puse ?n gard? ?i Gaea se ?ntoarse ?i privi ?n jur, dar nu v?zu nimic. Scheunatul ?ns? reveni dup? cateva clipe ?i chiar deveni mai intens.

  ?n cele din urm? Titanida ?n?elese de unde venea acel sunet ciudat ?i se i?i ?i privi ?n spatele acelor 3 pietre albe: abia atunci v?zu un mic pui de lup, total ro?cat, a?a cum fusese ?i Adamant, ?i care c?zuse se pare de pe mal ?n pr?pastia ce se c?sca ?n spatele acelui altar sacru.

  Avusese ?ns? zile s?rmanul pui ?i c?zuse pe toate cele patru labe pe o limb? de p?mant ie?it? din acel mal abrupt.

  ??i… cum ai ajuns tu acolo?” ?l ?ntreb? Titanida cu dojan? ?n glas, dup? ce se puse ?n genunchi ?i privi ?ntr-acolo.

  ?ntinse mana s?-l ajung?, dar de?i p?rea c? locul pe care se afla puiul era cat se poate de aproape, realiz? cat de curand c? nu era decat o iluzie, cel mai probabil? cauzat? de str?lucirea acelor frunze din jur.

  Scuturand din cap pu?in ?i certandu-se astfel pentru a ei naivitate, Gaea se ridic? ?n cele din urm? ?n picioare ?i, strangandu-?i poalele rochiei ?n cing?toare s? n-o ?ncurce la treburi, scoase de la brau un mic bici asem?n?tor lui Cattai, numai c? acesta era ?mpletit din piele maro deschis ?i nu neagr? a?a cum era biciul vanturilor lui Boor ?i al lui Sephir.

  Prinse cu putere manerul biciului ?n man? ?i-ncepu a-l roti deasupra capului, iar micul fuior format deasupra capului Titanidei crescu ?n intensitate ?i putere pan? fu capabil s-o ridice pe Gaea de jos ?i apoi s? pluteasc?. Pe urm?, fiind deja ?n aer, Gaea mi?c? u?or manerul biciului, redresandu-?i direc?ia ?i astfel se ?ndrept? ca?iva metri deasupra acelei pr?pastii. Apoi, cand mana ei stranse de trei ori de maner, ?ncepu s? coboare ?n jos.

  La jum?tatea drumului ?ns? se opri, v?zand un lup mare ?i negru urcand marginile acelea abrupte ?i ?n?elese c? de fapt pornise cu urcatul de la baz?. ?Cine s? fie?” se ?ntreb? Titanida, mirat? s? vad? un altfel de lup ?n acele locuri.

  ?n?elese totu?i pan? la urm? c? acel lup nu era decat tat?l puiului, care, v?zandu-?i odrasla la ananghie, uitase de propria siguran?? ?i se avantase pe acel mal stancos ?i plin de primejdii cu un singur gand ?n minte: s?-?i salveze puiul. Atata tot.

  Prin urmare, Titanida decise s? nu intervin?, c?ci astfel putea r?ni orgoliul lupului, care ?i a?a parcurse un drum lung ?i anevoios ca la urm? s? ia al?ii laurii. Dar totu?i, decise Gaea s? r?man? prin preajm? ?n caz de-o fi nevoie s? dea o man? de ajutor.

  Nu fu ?ns? nevoie de ajutor, c?ci dup? ce lupul negru ajunse la puiul care schel?l?ia nevoie mare, spunandu-?i p?sul p?rintelui, lupul ?l apuc? cu gura de blan? ?i-?i continu? urcatul. Dar ?nainte de asta, ?nainte de-a urca ?n sus, lupul privi pentru o clip? spre Gaea ?i-i transmise un gand: ?ne vedem sus pe mal, domni??.”

  Gaea tres?ri: acelea?i cuvinte spuse adesea de Adamant. Dar… cum era posibil asta?! Se gr?bi ?ns? s? urce ?napoi, v?zand cum lupul ajunse ?n cele din urm? la loc sigur ?i-?i d?du odrasla ?n grija mamei, o lupoaic? cu blan? ro?ie la fel ca ?i puiul ei ?i care de ?ndat? ce-l v?zu, dup? ce-l dojeni cu al ei glas duios de mam?, ?ncepu ai linge blana pentru ai da alinare ?i pentru a-l calma dup? sperietura tras?.

  ?Probabil v? mir? enorm s? vede?i lupi pe aici,” ?i spuse lupul negru Titanidei, dup? ce picioarele ei atinser? din nou p?mant tare ?i biciul din mana ei deveni din nou mic ?i se ?ntoarse la brau.

  ?N-o s? neg asta,” r?spunse Gaea. ?Ultimul lup pe care-l ?tiam ca st?pan al acestor locuri a fost Adamant, dar el a pierit acum 35 de ani departe de aceste ?inuturi, ?n P?durea Salcamilor de Foc, ?n P?durea Rocu.”

  ??tiu,” r?spunse lupul lini?tit, de?i Titanida sim?i triste?e ?n vocea lui. ?Mi-a fost dat s?-l ?ntalnesc ?nainte s? p?r?seasc? definitiv aceste locuri.”

  ??i-a fost dat s?-l ?ntalne?ti? Cum e posibil s?…?”

  ?Pentru c? sunt ?i eu un urma? al lupilor Adamant Sheen. Numele meu este Karuppu ?i am fost de fapt singurul lup negru Adamant Sheen.”

  ?Cel Negru!” murmur? Gaea. ?Cel alungat de neam pentru c? era diferit.”

  ?A?a e. Al meu neam s-a dezis de mine cand eram doar un pui datorit? culorii bl?nii mele ?i am fost trimis de pe acest munte ?i for?at s?-mi duc traiul ?n ?inuturile Vestice ale muntelui. Dar… chiar ?i a?a am avut zile, iar ast?zi mi-a fost dat s? m? ?ntorc acas?.”

  ?S? te ?ntorci? Credeam c? odat? alungat de pe ale sale ?inuturi, un lup Adamant Sheen nu are voie s? se ?ntoarc?. Nici dac? ai s?i ?l primesc!”

  ?Nu ?i dac? de asta depinde echilibrul acestui munte,” r?spunse tan?ra lupoaic?. ?Aaa, cer scuze de impertinen??: numele meu este Illayā, iar acest mic n?zdr?van e A-Sheen sau noul st?pan al P?durii Kristallar.”

  ?Noul St?pan?” ?ntreb? mirat? Gaea, privind ?int? la micul lupu?or, care se lipise de trupul mamei sale, ce ?edea culcat? pe burt?, iar el se lipise de ea complet de parc? ar fi vrut s? fure de la ea toat? energia ?n timp ce sugea lapte ?i cat de curand adormi.

  ?A?a e,” r?spunse Karuppu ?n locul so?iei. ?Acest munte e Sfant, domni?? ?i nu poate tr?i f?r? cineva care s? aib? grij? de a lui mare putere, c?ci de?i Spiritul Muntelui, Ku??i Mantiram ar putea ?ndeplini aceast? func?ie, el totu?i are puteri limitate ?i asta datorit? puterii blestemului Parc?i din acel blestemat r?zboi ce ne-a decimat neamul ?i l-a l?sat pe Adamant atat de singuratic.”

  Enjoying this book? Seek out the original to ensure the author gets credit.

  ?Parca! Mereu ??i bag? nasul unde nu-i fierbe oala!” ?uier? Gaea printre din?i.

  ?Pentru toate faptele este ?i-o r?splat?, Mam? P?mant, la fel se va ?ntampla ?i cu Parca, c?ci a ei soart? a fost pecetluit? de ?ns??i deciziile pe care le-a luat,” spuse Illayā.

  ?Dar… este ceva mult mai important acum decat pedeapsa primit? de Parca, domni??. E vorba de sufletul viu ascuns printre Yātrīkari,” spuse Karuppu ?ngrijorat. ?Cat de curand inevitabilul se va ?ntampla, iar tu trebuie s? ?mpiedici asta.”

  Gaea nu spuse nimic, semn c? era con?tient? de asta, iar de un reprezentat al lupilor Adamant Sheen, cei care puteau vedea viitorul ?n frunzele P?durii Kristallar, prevestea o ?ntamplare, aceasta trebuia s? se ?ntample numaidecat. Dar… m-ai era pu?in timp ca Gaea s?-?i bucure ?i inima, ce-i suferise atata vreme. De aceea se a?ez? pe p?mant, atat de aproape de Illayā ?i pui ?i ?ncepu s?-i mangaie lui A-Sheen atat de grijuliu blana.

  Puiul, sim?ind dragostea unei maini calde mangaindu-i blana, se mi?c? prin somn ?i se tar? cu ochii ?nchi?i pe cele patru labe spre Titanid?, iar cand aceasta-l lu? ?n bra?e adormi cat de curand, iar felul cum forn?ia pl?cut la pieptul Mamei P?mant ?i f?cu pe ai s?i p?rin?i s? rad? ferici?i ?i din toat? inima, iar pe tat?l s?u s? murmure mandru: ?n?zdr?vanul!”

  ***

  ?S-au ?ntors!” murmur? Key?, pandind cum Siarii ??i puneau corturile nu departe de Cascada Licuricilor. ?N-am crezut nicicand c?-i voi vedea iar??i aici! ?i ?tiam departe de aceste locuri, ?n P?durea Kiago. Dar… de ce-au venit aici? De ce anume aici?”

  ?Pentru c? Siarii o s? fie mereu aproape de locurile de primejdie,” auzi ea glasul Parc?i, ceea ce-o f?cu pe Key? s? tresar? ?i s-o priveasc? cu ochi speria?i. ?Acum ?n?eleg ce m? nelini?tea la tine! Ai t?i ochi ascun?i sub pieli?a alb? a Yātrīkar-ilor,” ?i mana Parc?i ce se mi?c? brusc prin fa?a tinerei, f?cand acea pieli?? alb? s?-i dispar? de pe ochi ?i cat de curand ?n ei sclipi via?a.

  ?Cat de proast? am fost de m-am l?sat dus? de nas de magia Gaeiei ?i a Hestiei. Dar… toate au un sfar?it,” ?uier? Parca printre din?i ?i-ntinse mana s? apuce axa Accu ?i s-o ia de la a ei st?pan?.

  Accu ?ns? mu?c? adanc din pielea bra?ului Titanidei, care r?cni ca apucata, iar al ei strig?t se auzi plutind ?n jur.

  Pan? ?i oamenii Siar-ului se stranser? gr?mad?, ?ntrebandu-se speria?i ce se auzise. Dar nu se auzi nimic apoi, indiferent de cat nu priviser? ?n jur.

  ?S-a auzit de cealalt? parte a Cascadei,” strigase copilul Nathaniel, ap?rand dinspre lac ?i fiind ?nso?it de al?i copii. ?Era cineva acolo, pandindu-ne! De partea cealalt? a p?durii!” spuse copilul, respirand accelerat dup? goana ce-o trase, el ?i ceilal?i copii.

  Auzindu-l vorbind astfel, mama lui ?ncepu de ?ndat? s?-l certe: ??i-am spus s? nu te duci ?n acele locuri, b?iete! Poate fi periculos! Abia am venit ?n aceste locuri ?i e necesar s? fim cu b?gare de seam? de vrem s? supravie?uim!”

  ?Dar, mam?! Am auzit-o atat de clar pe una dintre cele dou? femei aflate de cealalt? parte spunandu-i celeilalte numele poporului nostru. A spus atat de clar ?Siarii.”

  ?Siarii?” ?Dou??” ?Ce se ?ntampl??” ?ncepur? ceilal?i a murmura, adunandu-se ?i mai gr?mad?.

  Solan ?ns? se apropie de b?iat ?i-i puse o man? pe um?r ?i-l privi adanc ?n ochi. ?Ia spune b?iete, ce altceva ai m-ai auzit? Ce altceva au spus cele dou?? Au spus ele ceva despre cine sunt sau ce caut? acolo?”

  ?Nu, bunicule Solan! Doar c? una din ele, cea care p?rea cea mai c?tr?nit?, a f?cut uite a?a prin fa?a celeilalte ?i ochii ceia albi, palizi, au disp?rut undeva!”

  ?Yātrīkar!” murmur? speriat? mama lui Nathaniel. ?Fecioarele Demonice sunt iar??i prin preajm?!” ?i ea se cutremur?.

  V?zand c? ceilal?i Siari intrau deja ?n panic?, Solan le spuse: ?nu cred c? pe moment trebuie s? intr?m ?n panic?. Dar totu?i, ar fi o idee bun? s? ne punem la ad?post. Pan? una alta putem s? ne ascundem ?n acea Grot? v?zut? nu departe de aici, iar de vom sim?i pericolul ne putem retrage adanc ?n m?runtaiele ei.”

  ??i eu sunt de aceea?i p?rere, b?trane Solan,” spuse tat?l lui Nathaniel, un b?rbat pe nume Pedro, umblat mul?i ani prin lume ?i care ajunse acas? fiind la varsta fructului parguit. Dar chiar ?i a?a, chiar de era trecut de patruzeci, b?rbatul ??i g?si cat de curand o so?ie ?i-l avu cu ea pe Nathaniel. Dar… de?i omu-?i dorise ?i-o feti??, de care s? aib? grij? ca ochii din cap, Via?a p?ru s? nu ?in? cu el ?i cu cat timpul trecea mai mult, cu atat ?n?elesese omul c? va trebui ?n cele din urm? s? se mul?umeasc? doar cu un fecior. ?Pan? una alta, pan? voi v? retrage?i la ad?post, eu voi merge ?i-oi cerceta locurile de-s totu?i sigure.”

  ?Bine faci, Pedro, c?ci nu de alta te-am ales al nostru conduc?tor,” spuse Solan, c?ci de?i el era mai ?n varst? ?i-ar fi trebuit s? fi fost el liderul Siar-ilor, el totu?i alese s? renun?e la acel post ?n favoarea b?rbatului ce umblase mult timp prin lume ?i aflase multe despre via??.

  ?Atunci, r?mane decis!” spuse Pedro ?i d?du s? plece. So?ia ?ns?-l prinse de man? ?i-i ?opti ?mergem ?mpreun?, c?ci de-o fi s? se ?ntample ceva, atunci s? ni se ?ntample fiind ?mpreun?.”

  De?i n-ar fi vrut s?-?i expun? familia, Pedro ?tia c? femeia are dreptate, c?ci Siarii trecuser? prin multe ?n acei ani lungi de pribegie, iar familiile ajunser? s? se sacrifice ?mpreun?, decat s? tr?iasc? unul f?r? cel?lalt.

  ?M?car l?sa?i copilul aici!” le spuse o femeie, v?zandu-l pe Pedro ?i pe ai lui dand s? plece.

  Nathaniel se ?nc?p??an? ?ns?: ?ba o s? plec ?i eu! Unde-i al meu tat? trebuie s? fiu ?i eu!” spuse b?iatul hot?rat ?i porni ?n fa?a p?rin?ilor s?i, c?ci nu degeaba-l numise mama sa Nathaniel, c?ci avea inim? viteaz?, dar ?i inim? mare, gata mereu s? d?ruiasc? altora siguran?a, mai degrab? decat s? fie el ?n siguran??.

  ?Nu v? face?i griji!” spuse Pedro zambind celorlal?i. ?Simt c? ast?zi nu-i al nostru sfar?it ?i c? ne-om ?ntoarce cu bine. Mai ales cu acest pui de om ce-i dar de la Dumnezeu, iar de-i el cu noi, atunci suntem feri?i de rele.” Apoi ?ntreaga familie se avant? tot mai mult ?i mai mult ?n p?dure ?i cat de curand li se pierdu urma.

  ***

  Key? fugea speriat?, tot privind ?n spate, ?n timp ce sim?ea atat de aproape respira?ia ?uier?toare a Parc?i care nu-i pierdea urma.

  De fapt, pentru a fi sigur? de al ei succes, Titanida sor?ii se transformase ?n h?ita?, iar asta-i ?nte?ise sim?ul olfactiv, iar cand ur??ti pe cineva atat de mult, precum ?i ura ea pe Siari, de?i nu era con?tient? pentru ce-i ura m?car, chiar ?i du?manii ajung s? te ajute uneori.

  Dar, ?n timp ce Key? se tot uita ?n jur, c?utand sc?pare de la ale ei surate Yātrīkar, ?n?elese ?n cele din urm? c?-i inutil, c?ci Parca reu?ise s? le trimit? veste celorlalte, iar cand Ka?ka? afl? c? de fapt a ei sor? e moart? ?i c? o str?in?, o Siar de?ine puterea Axei Accu, decise s? se r?zbune ?i s? ia ?napoi ce-i al ei.

  ?i pierdur? ?ns? urma lui Key? ?n ciuda tuturor eforturilor pe care le depuser? ?i nici chiar nasul bun la toate ale h?ita?ului Parca nu le ajut?.

  ?S?-i ia naiba de ?arlatani,” strig? deodat? Parca ?i lu? brusc chipul ei real. Privind ?n jur ?ns? o v?zu pe Ka?ka? privind ?int? ?n fa??, ?n timp ce buza de jos ?i tremura u?or, semn de amarnic? sup?rare.

  ?Un sat de oameni!” murmur? Parca ?n batjocor?. ?Cum de nu m-am gandit la asta mai ?nainte?! Un suflet uman va c?uta mereu sc?pare doar printre oameni. S? mergem!”

  ?Unde?” ?ntreb? Ka?ka? furioas?.

  ?La van?toare!” spuse Parca, dar disp?ru ?nainte s? apuce s? dea un pas ?n fa??, iar asta o f?cu pe Ka?ka? s? strambe din nas.

  ?La van?toare, pe naiba! Mai degrab? dai bir cu fugi?ii ?nainte de-a ajuta pe al?ii! S? mergem noi acolo!” le ordon? ea celorlalte Yātrīkar ?i cat de curand acestea intrar? ?n satul de lang? P?durea Tenebre, care nu era chiar mic de altfel, semn c? locuitorii se a?ezar? cu traiul acolo de mult timp ?i chiar locuin?ele le erau impun?toare. Yātrīkar-ilor ?ns? pu?in le p?sa de distrugeri sau obiceiuri: ele c?utau doar r?zbunare ?i aveau de gand s-o ob?in? cu orice pre? ?n acea sear?.

  ***

  ?Iar??i tu!” marai cu mare sup?rare Parca, cand reu?i s? ias? doar pentru o clip? din apa ?n care Gaea o ap?sa cu toat? puterea de care era capabil?.

  ?S? zicem doar c?-i ochi pentru ochi ?i dinte pentru dinte,” ?i ?uier? Titanida printre din?i, ?n timp ce ambele se ?ineau cu putere de dup? ceaf?, iar cu cealalt? man? strangeau de bra?ul celeilalte.

  ?Legea junglei? Pentru ce aplicat? ?ntr-o simpl? p?dure?” ranji Parca.

  ?Pentru toate cate le datorezi omenirii, pl?tind astfel pentru ale tale mar?ave fapte,” practic strig? Gaea ?i dintr-o singur? mi?care o ?mpinse pe Titanida sor?ii sub ape.

  Ie?i Gaea la suprafa?? cand soarele sc?p?ra spre asfin?it. Curand dup? aceea se v?zu ?i trupul Parc?i plutind pe ape, ?n timp ce ochii ei goi priveau cerul. Dar… a Parc?i ?moarte” era doar o aparen??, c?ci Gaea folosise iar??i Magia Neagr? pentru a o dezarma pe Parca ?i-a o ?ine departe de lupta Karinei cu Yātrīkarii.

  Apoi, ie?ind din ap?, Gaea se a?ez? pe mal ?i-?i scoase muzicu?a dintr-o frunz? mare de ar?ar pe care o avea la brau. Apoi ?ncepu s? cante atat de frumos din ea de fusese auzit? pretutindeni.

  Siarii, care erau aproape de intrarea ?n vestita Grot?, se oprir? ?n loc ?i privir? ?n direc?ia de unde se auzea muzica. Dar… oricat de mult nu se str?duir? ei s? vad? de nu se apropia de ei Mama P?mant, nu v?zur? pe nimeni venind. Doar a ei muzic? trist? se auzea plutind ?n jur, iar asta ?ntrist? ?i inima oamenilor.

  ?S? mergem ?n?untru?” ?l ?ntreb? unul dintre b?rba?i pe Solan.

  ??nc? nu. Mai sta?i pe afar? ?i asculta?i muzica serii, c?ci cine ?tie de-om apuca o zi de maine ?i-un nou soare pe cer. A?a poate-or reu?i ?i Pedro ?i ai lui s? se ?ntoarc? teferi ?i ne-om ascunde cu to?ii ?n?untrul acestei burduhoase v?g?une, la fel ca ?i?tarii, ce fug de vreme rea ?i de mare furtun?.” Apoi Solan se a?ez? jos, pe acela?i pietroi pe care obi?nuia s? stea apoi Nathaniel, ?i privi ?i el la zarea ?nro?it? aduc?toare de preziceri rele ?i de moarte.

  ***

  Ascunzandu-?i chipul cu gluga larg? a pelerinei, Key? se furi?a tot mai mult printre str?zile satului - cand ?erpuite, cand drepte. Dar oamenii n-o priveau ?ndelung, ci-i aruncau doar cate-o ochead?, c? era str?in? locului ?i se purta ?i straniu. Dar era spre sear? ?i erau atat de multe lucruri de f?cut ca s? stea ?i s? vad? ce se ?ntampl? cu o str?in?.

  Dar r?u f?cur? acei locuitori c? nu atraser? aten?ie str?inei. A?a ar fi putut poate observa pericolul ce se apropia de ei. ?ns? rutina zilnic? ?i nep?sarea uman? adesea duce la pierderi mari ?i la dezolare.

  Key? se opri ?ns? la o r?scruce de drumuri, cand v?zu un cuplu cu o feti?? de doar dou? luni ?n bra?e trecand prin fa?a ei. ?i, dup? boccelele din spatele m?garului pe care-l tot ?mpingea b?rbatul s? mearg? ?n fa??, dar ?i dup? fa?a aproape acoperit? a femeii c-o larg? broboad?, ?n?elese c? nici ei nu-s de prin p?r?ile locului.

  Ceea ce-i atrase ?ns? aten?ia lui Key? fur? ochii copilei: de un negru profund, dar ce sclipeau atat de viu ?i ?n acea copil? Key? sim?i o stranie putere ascuns?, asemeni celei de?inute de Yātrīkar.

  ?Nu poate fi,” murmur? Key? cu ?nfrigurare. ?Sunt sigur? c? Ka?ka? a spus c? toate Yātrīkar au fost distruse odat? cu lupta cu Bocetele ?i moartea conduc?toarei lor O?i. Dar… cum se poate ca acest suflet s? fie atat de asem?n?tor lor?! Ar fi prea mult dac?…”

  ??i aduse ?ns? aminte c? Ka?ka? men?ionase de multe ori c? nimeni nu se salvase ?i c? ele fuseser? apoi condamnate la o eternitate lang? Por?ile Purgatoriului. Dar… era atat de sigur? c? aceasta nu spusese niciodat? ce se ?ntamplase de fapt cu sufletul mamei lor ?i de ce O?i n-ajunse ?i ea odat? cu ele la poarta Purgatoriului.

  Anume asta ?i-a fost ce-a convins-o pe Key? s? urmeze acel cuplu, c?ci ceva ?n sinea ei spunea c? acea copil? se n?scuse cu un scop anume ?n via??, iar pentru asta trebuia s-o protejeze. Plus la asta, m-ai era ceva straniu la acea copil?, dar Key? ?nc? nu-?i putuse da seama ce era.

  Ajun?i ?ns? la marginea satului, dinspre care venise de fapt Key?, se ?ncepu iadul: Yātrīkar, ?nnebunite ?i c?tr?nite de tr?darea ?muritoarei” cum ajunser? ele s-o numeasc? pe Key?, atacar? f?r? mil? satul, ucigand ?i distrugand totul ?n cale.

  Acela ?i fu momentul ?n care Key? le strig? celor doi so?i s? fug?, iar ei n-a?teptar? o a doua invita?ie, c?ci prea era mare pr?p?dul din spatele lor ca s? m-ai cear? ?i explica?ii dup? aceea.

  ?i cand ?ncepur? a fugi ai lui st?pani, ?ncepu a fugi ?i m?garul lor de manca p?mantul, de?i pan? atunci bietul animal abia-abia-?i mi?ca copitele, fiind lihnit de foame ?i doborat de oboseal?, c?ci p?reau c? acei c?l?tori vin de departe ?i drumul lung ?i sleise de tot de puteri.

  Fuseser? ajun?i totu?i din urm? la cateva sute de metri dup? ce intrar? ?n P?durea Tenebre, iar Ka?ka? ?i Yātrīkar pornir? spre ei.

  Key? se opri ?n loc ?i le spuse celor doi so?i: ?sta?i ?n spatele meu ?i de-o-?i vedea c? ?i eu sunt ?n pericol, atunci lua?i-o la picior ?i nu v? opri?i decat cand o s? vede?i c? sunte?i la ad?post. ?n special ap?ra?i copila, c?ci de ea depinde a voastr? via??.”

  S?rmanii oameni doar d?dur? aprobator din cap, de?i habar n-aveau despre ce vorbise smintita din fa?a lor. Totu?i se traser? la o distan?? destul de sigur? de Key?, punandu-se la ad?postul trunchiului unui secular copac.

  ?Ka?ka?, ascult?, cred c? putem sta ?i vorbi m?car o clip?,” ?ncerc? Key? s? apeleze la sentimentele surorii ei. Dar… era imposibil s? cear? mil? de la cea f?r? suflet.

  Ka?ka? doar ranji furioas? ?i arunc? spre ea un fel de curea ?mpletit? de piele. Manuit ?ns? de puterea magic? a Yātrīkar-ilor, varful biciului improvizat mu?c? adanc din carnea lui Key?, care v?zandu-se deodat? atacat? de celelalte Yātrīkar cu bice asem?n?toare, ?ngenunche ?n cele din urm?.

  ?A-i crezut c? le po?i ?n?ela pe Yātrīkar, muritoare f?r? minte ce e?ti, numai c? ui?i un lucru: Yātrīkar n-o s? fie nicicand ?ngenuncheate de oameni, ?n timp ce oamenii vor c?dea mereu prad? Yātrīkar-ilor,” spuse Ka?ka?

  ?n momentul ?n care Ka?ka? l?s? s?-i scape biciul din man? ?i-?i d?du roba la o parte pentru a scoate de la cing?toare un fel de pumnal lung ca lam?, ochii lui Key? surprinser? mi?carea Ochiului Diavolului unduindu-se asemenea pendulului Ceasornicului. Astfel, profitand de neaten?ia comandantei Yātrīkar, apuc? strans cu mana trupul sub?ire a axei Accu care ?ncepu s? se ?nf??oare brusc ?n jurul mainii ei ?i, dintr-o mi?care precis? Key? arunc? cap?tul axei spre Ka?ka?.

  Ka?ka? sim?i ?ns? prea tarziu acea mi?care ?i de?i ?ncerc? s? se retrag? ?n spate ?i s? fie cat mai departe de traiectoria loviturii lui Accu, nu reu?i ?ns? la timp, iar axa se ?nf??ur? de cateva ori ?n jurul lupei de la gatul ei.

  Sim?ind cealalt? margine a axei tare, de parc? ar fi fost un semnal dat ei, Key? trase cu putere ?i Accu se ?ntoarse la dansa, aducand cu sine ?i Ochiul Diavolului.

  V?zandu-se deposedat? de al ei obiect de pre?, Ka?ka? ?ncepu a urla ca apucata, mai ales c? cele dou? obiecte: Accu ?i Picācu, reunite fiind dup? sute de ani ?n mana lui Key?, care de altfel de?inea parte din puterea Yātrīkar-ilor, atat de familiar? obiectelor magice, ?ncepur? a lumina ciudat ?n jur cu raze ro?ii, galbene, ?i verzi.

  Key? sim?i ?ns? c? n-avea timp s? se bucure de acea minun??ie din mana ei, mai ales v?zand cum Yātrīkar se regrupar? ?i veneau direct spre ea, cu gand s? pun? mana pe a ei nou? comoar?. De aceea tan?ra se apropie ?n grab? de cei doi so?i ?i puse ?n jurul gatului copilei medalionul format brusc ?n a ei man?. Apoi le strig? so?ilor: ?fugi?i! Acum! ?i nici nu v? uita?i ?n urm?!”

  ?i so?ii fugir? cu al lor copil ?n bra?e, c?utand ?n alte locuri a lor sc?pare. Key? ?ns? n-avu ?ansa asta, c?ci ?n clipa cand se ?ntoarse cu fa?a spre locul unde st?tuser? pan? atunci Fecioarele Yātrīkar, sim?i cum lama pumnalului se ?nfipse ?n dreptul inimii ei ?i ochii ei v?zur?, ca o ultim? imagine ?n fa?a mor?ii, ochii lui Ka?ka? acoperi?i de-o pieli?? alb?, dar care transmiteau atat de mult? ur? ?n jur.

  Dar se ?n?elase Key? ?i nu f?cuse decat s?-?i imagineze c? c?zuse prad? urii lui Ka?ka? care-i ?nfipsese ?n cele din urm? un pumnal ?n piept. De fapt cel care-o ucise pe Key? fusese un lup Vanamar chemat acolo de Yātrīkar, c?ci numai lupii Vanamar aveau puterea suprem? de-a alunga un suflet viu din al lui trup ?i de-al ucide ?n cele din urm?, ?n timp ce Yātrīkar puteau doar deposeda un suflet de-al lui trup ?i doar fiind ?i Samargo prin preajm?.

  S?rind asupra lui Key?, lupul Vanamar ??i ?nfipse col?ii ?n ceafa ei, iar veninul acelei mu?c?turi fusese ?i cel care-o f?cuse pe tan?r? s? aib? vedenii.

  ?i sufletul Karinei p?r?si atat de repede al ei trup ce nu m-ai era viu de sute de ani ?i ea-?i aduse aminte ce-i spusese candva Gaea ?de s-o ?ntampla ca al t?u suflet s?-?i p?r?seasc? trupul, caut? de te ascunde ?n altul. Doar a?a-mi ve-i da ?ansa m?car s? te salvez.” ?i Karina fugi de se ascunse ?n corpul copilei, ce fu ap?rat? apoi de trupul p?rin?ilor c?zu?i peste ea.

  Dar chiar dac? Karina o ap?rase atunci pe copil? folosind puterea Yātrīkar ce se afla ?n trupul micu?ei Yellen, ea totu?i nu putuse fi salvat?, chiar dac? Gaea ?ncerc? s?-i elibereze sufletul cand luase Ochiul Diavolului de la Yellen ?i a ei privire. Astfel Karina se v?zu captiv? ?ntr-un nou trup ?i a?a-?i duse traiul ?nc? al?i 15 ani, cand fusese ?n sfar?it absolvit? de P?cate ?n ritualul Focului, pe-o larg? ?i necunoscut? campie, numit? Campia Spanului.