?Key?! Key?!” strig? ?nnebunit? Parca, ap?rand ?n fug? ?n acel loc ?n care st?tuser? mai ?nainte Hestia, Gaea, ?i lupt?toarele Tineimu. Dar ?n loc s? vad? cum Yātrīkar z?ceau nimicite sau arse de focul Hestiei, le v?zu pe acestea a?teptand-o ?n t?cere, ?n timp ce de jur ?mprejurul lor se z?reau ruguri pustiite, iar zeci de lupt?toare Tineimu z?ceau f?r? via?? ?n spatele lui Key? ?i a ?nso?itoarelor sale. ?Ce-a fost aici?” ?ntreb? Parca speriat? ?i mirat? ?n acela?i timp, privind ?n jur, dar nev?zand nici urm? de Karina, Gaea, sau Hestia.

  ?Ce trebuia s? se ?ntample,” murmur? Key? ?i privi ?int? ?n ochii Parc?i. Dar oricat nu ?ncerc? Titanida s? vad? m?car o lic?rire de lumin? sau oricare emo?ie ?n ei, nu z?ri nimic.

  Ceea ce-o mir? ?ns? pe Key? fu s? vad? r?nile de pe trupul Parc?i, ?n special mu?c?tura urat? de la gat. Titanidei Sor?ii ?ns? p?rea s? nu-i pese prea mult de asta, ci mai degrab? era interesat? s? afle despre al ei plan grandios, care p?rea s? fi fost doar un rotund fiasco. ?i avea de ce s? nu se team? Parca, c?ci mu?c?turile lupilor sau a oric?rei alte viet??i de pe P?mant n-o puteau ucide, ci doar sl?bi de puteri pentru o scurt? perioad? de timp. Dup? care r?nile i se vindecau de la sine ?i asta v?zur? ?i Yātrīkar ?n timp ce vorbeau cu titanida: cum pielea i se vindeca de la sine, de parc? o man? invizibil? ar fi ?ters c-o carp? ud? ceea ce p?rea doar un desen maestru pe piele.

  ?Dar Hestia? Gaea? ?i… cel?lalt suflet? Unde-s ele?”

  ?Nu ?tiu ce s-a ales de cele dou? Titanide, dar de un lucru suntem sigure: sufletul Karinei e nimic acum, ars ?n acela?i foc ?n care au vrut s? ne ard? pe noi.”

  ?Ars? De c?tre cine?”

  ?Hestia!” iar r?spunsul sigur ?i atat de nea?teptat al lui Key? o f?cu pe Parca s? tresar?. ??nainte de-a disp?rea sau mai bine zis ?nainte de a fugi cu coada ?ntre vine, r?nit? ?i speriat? de moarte s? vad? ale ei de ne?nvins lupt?toare Tineimu nimicite, le-a dat ordin celorlalte s? dispar? ?i s? se pun? la ad?post. ?ns? a f?cut un pas gre?it, c?ci vrand s? nu ne permit? nou? s? punem mana pe sufletul muritoarei, atunci cand la atins cu a ei palm? de foc, la f?cut cenu??, iar de vei privi cu aten?ie ?n jur, vei vedea ?nc? urme negre ale acelui suflet ce-a sfar?it ?n chinuri.”

  Totu?i ceva n-o convingea pe Parca, de?i glasul lui Key? era cel dintotdeauna ?i ale ei cuvinte erau rostite cu acela?i ton sever, lipsit de emo?ii, la fel cum ochii ei, acoperi?i de pieli?a alb? a r?ului, nu permiteau s? se citeasc? dincolo de a lor str?lucire oarb?. ?ns? anume faptul c? Parca nu m-ai putea citi gandurile Fecioarei Demonice era ceea ce-o nelini?tea, de?i putu face asta atat de u?or mai ?nainte.

  Apoi, crezand c?-i doar un efect pasager al ?ntalnirii cu Gaea, Parca privi ?n ochii celorlalte Yātrikar, dar la fel nu v?zu nimic ?i asta o nelini?ti ?i mai tare. De aceea decise s? vad? ce se ?ntamplase ?i, apropiindu-se de Key? ?i atinse pieptul, ?n dreptul inimii. Dar contrar a?tept?rilor ei - s? simt? o inim? plin? de via?? cum bate ?n?untru - sim?i doar golul din?untrul acelui trup ?i mi?carea ?nceat? a vidului.

  ?S? mergem atunci! S? ne ?ntoarcem ?n P?durea Kiago!” D?du Parca ordinul ?i le ?ntoarse spatele celorlalte Yātrikar, de?i nu era de tot convins? c? ceea ce v?zuse era real.

  Abia cand locul b?t?liei r?mase pustiu ?i cand era absolut sigur? c? Yātrikar nu se vor ?ntoarce ?i nu vor vedea ceea ce avea de gand s? fac? Titanida, Hestia reap?ru ?n acela?i loc ?n care st?tuse mai ?nainte Karina ?i zambi atat de viclean, de parc? ?ntreaga lume era a ei.

  ?V? pute?i ridica,” d?du ea ordinul, dup? ce deschise o mic? tolb? de aceea?i culoare cu fl?c?rile de sub ale ei t?lpi, dar care era atat de frumos brodat? de-o man? iscusit?, reprezentand via?a focului pe trupul lemnului uscat ?i frumos mirositor ?n vraja arderii eterne. Din acea tolb? ie?ir? rand pe rand mici sfere, asem?n?toare celei care p?r?sise trupul lui Key?, ?i, curand dup? aceea, dup? ce acele suflete se ?ntoarser? ?n ale lor trupuri, Fecioarele Tineimu se ridicar? de jos ?i se aliniar? ?n forma?ie. ?S? mergem acum! Nu m-ai e nimic de f?cut aici!” d?du ordinul Titanida focului ?i, rand pe rand, lupt?toarele Tineimu disp?rur? ?n urma Hestiei.

  Abia atunci natura din jur ??i relu? ritmul normal ?i inima P?durii Rocu ?ncepu iar a bate. Astfel, acea mi?care de via?? m?tur? frunzele uscate, c?zute pe p?mant, ascunzand astfel urmele b?t?liei, ?n timp ce de pe crengi c?deau alte frunze ro?ii, colorand ?n lumin? cald? acel p?mant atat de oropsit ?i c?ruia i-a fost dat s? vad? iar??i Moartea unei Fecioare.

  ***

  ?ngenuncheat? lang? trupul f?r? via?? al lui Adamant, Gaea-?i plec? ?ndurerat? capul ?i hohote de plans amar ie?ir? din al ei piept ?i f?cur? ?i z?rile s? se cutremure, copacii s? zvacneasc? u?or din ale lor frunze de aceea?i culoare cu a sangelui, de parc? ar fi deplans ?i ei moartea unui erou, ?n timp ce lacrimi din cer, sub form? de pic?turi de ploaie, sc?ldar? ?n ritmuri de dans sfant al P?durii Rocu ve?mant ?i zare de parc? acestea n-ar fi fost decat imensul bass al unei tobe imense lovite ?ncontinuu cu baghete de un tobo?ar iscusit.

  Dup? minute ?n ?ir de plans neogoit lang? Adamant, Gaea ?ndr?zni ?n cele din urm? s? ating? al lui trup ?i-n mintea ei, ca pe o panz? alb?, se pictar? ?n cerneal? ultimele evenimente din via?a ultimului st?pan al crangului Kristallar.

  ?i pieri ultimul lup ro?u cu gloria ?n suflet ?i cu curajul ?n ochi, ?ncle?tat fiind ?n lupt? contra Parc?i cele rea, c?ci atunci cand sim?i ai lupului col?i ?nfip?i ?n al s?u um?r drept, Parca decise c? ?n acea form? dual?: nici de bine, nici de r?u, n-ar fi reu?it. De aceea-?i d?du frau nebuniei ?i permise firii rele ce tr?ia ?n adancul sufletului ei s?-?i fac? de cap.

  Iar Parca cea rea p?ru ?n apogeul furiei ?i al nebuniei cand se transform? chiar sub ochii lui Adamant, ?n timp ce col?ii lui continuau ?ncle?ta?i ?n um?rul ei drept, iar el privind cu stupoare la acea schimbare. Dar chiar ?i a?a, chiar dac? sim?ea moartea suflandu-i ?n ceaf?, m?ritul lup ro?u ?i spiritul liber al muntelui gnomilor, decise s? lupte pan? la ultima suflare.

  Deodat? ?ns? sim?i o arsur? puternic ?n pantec, cand Parca-?i l?s? unghiile negre ?i ascu?ite, ale ei unghii de fiar?, s? creasc? ?i, dintr-o singur? mi?care precis?, le ?nfipse ?n trupul lui Adamant ca ?ntr-o figurin? de cear?.

  Asta-l f?cu pe Adamant s? dea drumul pr?zii ?i se trase ca?iva pa?i ?n spate. Se opri ?ns? sim?ind c?ldura vie?ii scurs? din el, alunecandu-i u?or pe blan?. Apoi, ??i aplec? capul ?i privi ?n jos ?i v?zu cum mici stropi ro?ii, stropi de energie ?i de via??, picurau unul cate unul de pe laba sa stang? din spate direct pe firele de iarb?, ca mai apoi s? alunece ?ncet pe acele lame verzi ?i vii spre interiorul p?mantului ?i s? fie cat de curand ?nghi?ite lacom, cu sete, supte hapsan de parc? acel p?mant, ce se ?ntindea sub pojghi?a de frunze ro?ii, nu b?use ap? din cer de sute ?i sute de ani, de?i cu doar o noapte ?n urm? Gaea dezlegase baierele cerului ?i apa se rev?rsase cu d?rnicie pe p?mant.

  Profitand de acel mic r?gaz, Parca se ridic? mai ?ntai pe ?ezute. Apoi, se ridic? sprijinindu-se pe genunchiul drept, luand o pozi?ie de atac, ?i a?tept?. Dar clipe bune dup? aceea Adamant st?tu locului, de parc? ?i el a?tepta. Dar, cand Adamant o privi ?n ochii, cu acea privire de lup singuratic, ce-a tanjit secole dup? moartea camarazilor de lupt? ?i via??, Parca v?zu ?n ei sclipirea nebuniei.

  O s?ritur? fu de-ajuns ca Parca s? se dea ?n spate ?n momentul ?n care lupul ro?u s?ri asupra ei. Astfel, Adamant c?zu pe cele patru labe pe p?mant gol, iar datorit? acelei s?rituri resim?i ?n tot corpul o durere ucig?toare ce-l str?b?tu din cap pan? ?n picioare. Dar chiar ?i a?a, chiar dac? sim?ea mii ?i mii de l?nci furnicandu-i pielea, Adamant doar ?nchise pentru o clip? ochii ca s?-?i trag? sufletul. S?ri ?ns? ?i el ?ntr-o parte, cand Parca-l atac?, iar ea e?u? de data asta ?i ale ei gheare ascu?ite ?i lungi nu f?cur? decat s? zgarie aerul de lang? el.

  Adamant se ?ntoarse ?ncet cu fa?a spre ea, de?i dup? cea dea doua s?ritur? era v?zut de Parca doar din profil, ?i-?i ar?t? col?ii lungi ?i albi, col?i ascu?i?i ?i aduc?tori de moarte. Apoi ?i ?opti: ?crezi c? ucigandu-m? vei reu?i s? ?mpiedici astfel soarta s? se ?ntample?”

  ?De parc? m-ar ?mpiedica cineva s? fac asta,” spuse Parca, ranjind cu ironie. ??i… probabil de la ran? ?i se trage, de ui?i esen?ialul: al sor?ii st?pan? sunt eu.”

  ?Ba te-n?eli amarnic, Parca, c?ci Soarta n-are st?pan, ci ea-?i este st?pan? sie?i, ?n timp ce tu nu e?ti decat o reprezentare nefericit? a ei pentru a-i face pe oameni s? cread? ?n ea. Dar… e?ti doar o copie nereu?it? a Vie?ii, ?n timp ce cea din urm? face totul pentru a triumfa.”

  ?Crezi?” ?i Parca iar surase. ?Ba bine c? nu, c?ci chiar de-am fost f?cut? s? fiu condus?, voi conduce ?n cele din urm?, iar m?rturie acestui fapt stai chiar tu: singurul lup viu r?mas ?n urma r?zboiului de pe muntele Ku??i Mantiram de acum sute de ani ?i singurul care-a r?mas ?n via?? datorit? milei ?i bun?t??ii mele, dintr-o gre?eal?. Numai c?: am de gand s? repar ast?zi acea gre?eal? ?i s?-ntorc lucrurile pe f?ga?ul lor normal.”

  Zeci de Parca ap?rur? de-odat? de jur ?mprejurul lupului, mi?candu-se ame?itor ?n cerc. Dar chiar ?i a?a, chiar dac? vedea acea mi?care haotic? ?i ritmic? ?n acela?i timp ?nconjurandu-l din toate p?r?ile, Adamant ?tia c? nu-i decat o iluzie. A?a c? ochii lui c?utar? o singur? fa?? printre acea mul?ime de chipuri demonice, iar cand o g?si, s?ri asupra ei ?i-?i ?nfipse de data asta col?ii ?n al ei gatlej, ne?inand cont c? zeci de lame de cu?it sub form? de gheare se ?nfigeau ?n corpul lui… iar ?i iar.

  Doar cand ?i ultima pic?tur? de via?? se scurse din trupul ro?cat al lupului, acesta c?zu f?r? vlag? la p?mant, descle?tandu-?i u?or col?ii din gatlejul Parc?i pe care-l l?s? sangerand ?n partea dreapt?, iar ea, ?n timp ce-?i ap?sa cu mana pe ran?, avea ochii la fel de ro?ii ca acea p?dure blestemat? din jur: culoarea Mor?ii.

  ?O p?dure destinat? a fi un Leag?n al Vie?ii a ajuns ?n cele din urm? un t?ram al Mor?ii, Adamant: un t?ram ?n care ?i-a dat ultima suflare adev?ratul st?pan al Raiului, ultimul lup Adamant Sheen ce m-ai era ?nc? ?n via??. ?i totul… din cauza c? am vrut r?zbunare,” murmur? Gaea printre hohote de plans, ?n timp ce mana ei strangea cu putere blana ?nsangerat? a lupului. Numai c?, datorit? bl?nii de aceea?i culoare ori a hainei din jur a P?durii Rocu, acele m?rgele de ro?u ?i negru prelinse printre firele de blan? abia se z?reau ici ?i colo.

  ?A meritat totu?i efortul, la fel cum va merita al meu sacrificiu,” auzi Gaea glasul lui Adamant ?i ea-?i ridic? brusc privirea, uitandu-se ?n jur.

  ?l v?zu la ca?iva metri ?n fa?a ei, dar… era ceva schimbat la el: a lui blan? nu era de un ro?u c?r?miziu, schimbat de ploi, furtuni, ?i vanturi n?prasnice, ce se ?ncurcar? printre firele ei, ci era de un ro?u viu, a?a cum o avuse el ?n tinere?e, cand abia ?ncepea s? guste din pl?cerile vie?ii ?i s? cunoasc? lumea. Apoi, m-ai era ceva ciudat la Adamant: de pe fa?a lui disp?ruse cicatricea, la fel cum disp?ruse din al lui suflet triste?ea.

  Gaea-?i ?terse brusc lacrimile ?i privi ?n fa??, crezand c? ce vede e doar o iluzie, de?i ?tia ce putere imens? ascundea neamul lupilor Adamant Sheen ?i c? ?i dup? moarte ace?tia m-ai puteau fi v?zu?i colindand ?ntinsurile vii ale p?mantului. Dar… ?n timp ce-?i ?terse lacrimile nu atrase aten?ie c? mainile ei erau ?nsangerate de la atinsul bl?nii ?i astfel l?sase pe pielea fin? a fe?ei ei brazde vii de ro?u ?i negru. ?i… Gaea zambi f?r? s? vrea, v?zand cum Adamant, cel din fa?a ei, proiec?ia sufletului lui, ?i zambi.

  ??i… nu fi trist?, domni?? ?i nici nu deplange vreme ?ndelungat? a mea moarte, c?ci sunt alte lucruri mai importante de f?cut ?n aceast? via?? decat s?-i deplangi pe cei ce nu m-ai sunt.”

  ?Dar totu?i, Adamant, cum s? nu fiu trist? cand ?tiu c? ai pierit ajutandu-m??”

  ??i ai dreptate: am murit ajutandu-te, dar am f?cut asta din tot sufletul, ?ndeplinindu-mi pan? la cap?t misiunea pentru care-am fost n?scut. Iar eu nu regret a mea moarte, c?ci astfel pun cap?t unui lung ?ir de suferin?e ?i ?n sfar?it m? pot al?tura a lor mei, cei care m-au a?teptat atat de mult? vreme ca s? m? al?tur lor,” ?i Titanidei ?i fu s? dat? cum ?n spatele lui Adamant ap?rur? una cate una proiec?iile camarazilor s?i c?zu?i ?n acel blestemat r?zboi cu mon?trii, iar ultima care-a ap?ru ?n stanga lupului fu chiar Sheen.

  ?Sheen,” murmur? ?nfrigurat? Gaea, iar lupoaica, ce-avea aceea?i culoare a bl?nii ca so?ul ei, ??i plec? u?or capul ?ntr-o sfant? ?nchin?ciune.

  ?Domni??! M? bucur s? te rev?d, fie chiar ?i ?n aceast? form?.”

  ?Dar… cum e asta posibil?” baigui ?ncurcat? Gaea.

  ?Nici noi nu ?tim cum e posibil, dar dac? Via?a ne-a dat aceast? ?ans?, atunci vom profita de ea. ?i… la fel trebuie s? faci ?i tu, domni?? - s? profi?i de pe urma succeselor, dar ?i a e?ecurilor de asemenea, c?ci e?ecul nu-nseamn? sfar?itul, ci doar ?ansa de-a o lua de la cap?t.”

  Gaea zambi trist ?i iar??i ochii ?i fur? sc?lda?i ?n lacrimi. Apoi, se ridic? ?i ea ?n picioare, privind ?int? la cei ce fuseser? odat? lupii Adamant Sheen, gloria Muntelui Ku??i Mantiram, ?i adev?ra?ii prieteni ai oamenilor, ai Titanilor, ?i ai gnomilor. ??mi va lipsi atat de mult a voastr? ?n?elepciune, Adamant. ?mi va lipsi enorm s? nu v? ?tiu acolo, pe munte, protejandu-ne.”

  ?Dar… nu trebuie s?-?i fie dor, domni??, c?ci Ultimul Adamant Sheen ?nc? n-a murit ?i curand va prelua al s?u regat de drept, iar de vrei s? afli adev?rul cuvintelor noastre, vino pe munte cand vor fi vremuri bune, cand aceste vremuri tulburi se vor duce, ?i acolo vei vedea adev?ratul nou ?nceput,” murmur? Adamant ?i el ?i Sheen, ?i ceilal?i lupi se plecar? to?i ?ntr-o singur? ?nchin?ciune ?n fa?a Gaeiei.

  Titanida le r?spunse la acel salut de desp?r?ire cu o alt? ?nchin?ciune, iar cand ??i ridic? privirea v?zu cum lupii pornir? ?n goan? mare printre copacii P?durii Rocu, iar curand fur? doar parte din peisaj, datorit? culorii bl?nii lor.

  Privind ?n stanga ei, Gaea v?zu cum trupul lui Adamant, pe care-l p?r?sise ?n cele din urm? sufletul, se transform? ?ncet ?n cenu?? ce sclipea la ?nceput cu v?p?i de fl?c?ri, ca mai apoi s? fie doar sure petale de vant.

  Cand Titanida ?ntoarse spatele acelui loc ?i se duse mai spre adancurile p?durii, acea cenu?? surie ce plutise o vreme ?n ?nalturi se adun? ?ntr-o singur? figur?, formand o stea, care se urc? la ceruri sub form? de uragan brusc ?i el ??i lu? ?n cele din urm? locul ?n careta lui Canis Majoris ?i a?tept?, c?ci m-ai erau ?i al?ii care trebuiau s? i se al?ture lui acolo ?i astfel, completat? fiind acea Constela?ie, s? scrie ulterior destine ?i s? ?ndrume oamenii pe al lor necunoscut drum ?n via??.

  Unauthorized duplication: this tale has been taken without consent. Report sightings.

  ***

  ?Tu? Aici?” ?ntreb? Tenebre, mirat? s-o vad? pe Ka?ka? intrand ?n a ei ascunz?toare ?i dezgolindu-?i capul de gluga mantiei ce-n P?durea Tenebre o f?cea adesea s? par? invizibil?. ?Cu… ce ocazie?”

  Ka?ka? ??i plec? doar pu?in capul ?i, f?r? s? priveasc? ?n ochii Titanidei, murmur?: ?am venit s? ne ?nchin?m ?ie ?i s? cerem al t?u ajutor.”

  ?Ajutor? Ce fel de ajutor?” ?ntreb? Tenebre ?i mai mirat? de data asta. Dar, chiar ?i dac? era extrem de mirat? de acea vizit? nea?teptat?, nu uit? totu?i de precau?ie. A?a c?, ?n timp ce ?nconjura masa pentru a se ?ndrepta spre conduc?toarea Yātrīkar-ilor, mana ei lu? de pe mas? o panz? neagr?, pe care-o arunc? ulterior asupra Palantir-ului, vrand parc? s?-l acopere de priviri curioase.

  Totu?i, de parc? ar fi avut via??, Palantir-ul f?cu ?s? alunece” acea bucat? de material de pe al s?u rotund corp, iar lumina lui rece, de un negru ?mpletit cu ro?u, f?cu ochii Fecioarei Yātrīkar s? capete o aceea?i nuan??.

  Aceast? schimbare a ochilor tinerei Yātrīkar nu trecu neobservat? de Tenebre, care mai ?ntai privi cu aten?ie la tan?r?, apoi se ?ntoarse doar pe jum?tate ?i privi spre Palantir ?i v?zu cum lumina lui ??i schimba atat de brusc culoarea ?n ro?u ?i negru, numai c? de fiecare dat? avea o diferit? nuan??.

  Ceva ?ns?-i atrase aten?ia: pe ecranul de cristal al Palantir-ului, Tenebre v?zu moartea lui Key?, dar Titanida nu ?n?elesese cand se va ?ntampla asta sau dac? se ?ntamplase. A?a c? ceru mintal Palantir-ului s?-i arate mai multe imagini din mintea ?i despre destinul Yātrīkar-ilor.

  Palantir-ul era ?ns? acel timp de instrument magic care deseori ??i ar?ta ceea ce voiai s? vezi: chiar dac? asta ?nsemna minciun?. A?a c?-i ar?t? ?i lui Tenebre ceea ce voia ea s? vad? - P?mantul arzand ?n fl?c?ri, supus ei ?i lui Eris, ?n timp ce ceilal?i Titani erau mana?i ?n adancurile P?mantului de c?tre mon?tri ?i ?inu?i captivi acolo. ?i… ultima pe care-o v?zu ?nchis? ?n acea ?nchisoare subteran? fu Gaea, care se opri pentru o clip? doar ?nainte de a intra ?i privi ?n urm?, cu ochi tri?ti ?i goi, ?n timp ce avea trupul r?nit ?i mainile ?i picioarele ?nc?tu?ate ?i prinse ?n lan?uri de ceilal?i prizonieri.

  Cei care-i manau pe Titani ?n subteran fur? anume Yātrīkar, care se supuneau ?n totalitate ei. Apoi, Tenebre v?zu statuia de piatr? a Parc?i, numai c? o Parca mult prea ?mb?tranit? de soart?, cum se f?cuse praf ?i pulbere lovit? de o tan?r? Fecioar?, numai c? lui Tenebre acel nou chip din imagini ?i era atat de necunoscut.

  Tres?ri ?ns?, auzind glasul lui Ka?ka?: ?Parca se pare c-a ?nnebunit. Asear? a venit ?n tab?ra noastr? ?i a luat cu ea zece dintre noi.”

  ?A luat? Pentru ce anume?”

  ?Nu ?tiu pentru ce anume, dar vorbea ceva despre P?durea Rocu, Gaea ?i Hestia ?i c? acestea pot ataca P?durea Kiago ?i c? ea ?ncearc? s? ne apere.”

  ?A ?nnebunit de-a binelea,” marai fericit? Tenebre. Apoi, privi din nou spre Palantir, dar nu m-ai v?zu nicio imagine pe el. De altfel, Palantir-ul era total negru ?n acel moment, ?n timp ce materialul ce c?zuse la ?nceput de pe el, ?l acoperea ?n totalitate ?n acele clipe. ?S?-mi fi imaginat?” se ?ntreb? Tenebre. ?A fost doar o iluzie creat? de Yātrīkari care-s mae?tri ?n a?a ceva?” ?i ea privi spre Ka?ka?, ?ncercand s? citeasc? ?n a ei minte de spune adev?rul.

  Dar nu v?zu nimic ?i asta i se p?ru ciudat, de?i era sigur? c? Palantir-ul n-o min?ise. A?a c? se ?ntoarse cu totul spre Ka?ka? ?i-o privi ?ndelung. ??i… pe cine spunea-i c-a luat Parca cu ea ?n P?durea Rocu?” ?ntreb? ?n cele din urm? Tenebre.

  ?Pe Key? ?i nou? dintre ?nso?itoarele ei.”

  ?Karina,” murmur? Tenebre ?i surase, ?n?elegand ?iretlicul ce se afla la mijloc: Parca fusese am?git? de Gaea sau ea ?ncercase s-o am?geasc? pe Mama P?mant, luand cu ea chipul ce fusese odat? atat de drag Titanidei. ?Acum ?n?eleg motivul pentru care Yātrīkar ?mi cer ajutorul: nebunia Parc?i nu m-ai are margini ?i se pare c? cat de curand va ajunge la apogeu. Numai c?: asta joac? ?n folosul meu, iar eu pot profita din plin de pe urma acestui pact nebunesc dintre dou? Titanide la fel de nebune,” ??i spuse Tenebre ?n sinea ei. ??i… de accept s? v? ajut, ce voi primi ?n schimb?” ?ntreb? Tenebre cu ?iretenie.

  ?Orice ve-?i dori, c?ci… trebuie s? facem tot posibilul ca Key? ?i celelalte Yātrīkar s? se ?ntoarc? lang? noi. Doar astfel a noastr? putere e ?n siguran??. La fel cum va fi ?n siguran?? acest obiect,” ?i Ka?ka? scoase din san lupa cunoscut? drept Ochiul Diavolului pe care-o avea prins? de-un medalion.

  Mana lui Tenebre zvacni brusc ?n fa??, vrand s? prind? ?n man? acel obiect magic, care nu doar d?dea st?panului lui puteri nelimitate, ci ?i deschidea orice u?i doreai, chiar ?i pe cele nev?zute.

  Ka?ka? ?ns? se trase la fel de rapid ?n spate ?i mana Titanidei trecu pe al?turi de ea, iar acel e?ec de a pune mana pe prad? o f?cu pe Tenebre s? scra?neasc? din din?i. Se st?pani ?ns? s? nu lupte, g?sind mai de cuviin?? s? foloseasc? ?iretenia ?i inteligen?a pentru a pune mana pe acel lucru?or diavolesc, decat de a folosi for?a. A?a c? surase: la ?nceput de parc? ar fi marait cainele la pisic?, apoi ?l schimb? ?ntr-un ranjet blajin, ?mp?ciuitor chiar, c?ci vorba ceea - ?ine-?i prietenii aproape, dar du?manii ?i mai aproape.

  ?Fie! Vom face dup? cum vre?i voi! Numai c?, ?n schimbul protec?iei mele trebuie s?-mi fi?i mereu supuse ?i s? ?ndeplini?i orice porunc? v? voi da. ?n special Key?! Pe ea o vreau mereu aproape.”

  Ka?ka? tres?ri: ?de ce?” ?ntreb? ea confuz?. ?Ce are Key? de toate Titanidele o vor al?turi?”

  ?Soarta! Ascuns? ?n a ei privire,” sasai Tenebre printre din?i. ?Numai c?, vezi tu, nu toat? lumea poate vedea asta. ?i… shhh, cineva se apropie,” ?i d?du ?n grij? Tenebre.

  Apoi, se gr?bi la al ei Palantir, arunc? materialul negru de pe el, ?i cand puse ambele palme deasupra lui, v?zu cine se apropia: Parca ?i… Key? cu ale ei Yātrīkar. ?De unde ?tie Parca c? sunte?i aici?” marai Tenebre la conduc?toarea Yātrīkar-ilor.

  ?Am l?sat noi vorb? s? vin? aici ale noastre camarade de se vor ?ntoarce cu bine din P?durea Rocu. Au plecat 10, dar se ?ntorc 11. Una dintre ele este al nostru sol l?sat ?n vechea noastr? tab?r?.”

  A?a ?i era: privind din nou ?n Palantir, Tenebre v?zu 12 f?pturi apropiindu-se, dar cand z?ri pentru o clip? doar ochii Parc?i v?zu ?n ei ura. A?a c? Tenebre ?i ordon? tinerei Yātrīkar: ?repede! Ascunde-te! Se pare c? Parca este ?n che?i r?i ?i are de gand s? se r?zbune pe cineva.”

  ?S? m? ascund? Dar unde?” ?ntreb? Ka?ka?.

  Tenebre ?ns? nu ?tia r?spunsul. Nu la ?nceput. Privind ?ns? prin a ei scorbur?, v?zu trupul f?r? via?? al cobrei ce z?cea ?n lichidul dintr-un imens recipient ?i-i f?cu semn lui Ka?ka? s? se apropie de ea. ?De celelalte nu-?i f? griji!” ?i spuse titanida. ?Aceast? p?dure ?mi este prieten? ?i deja am trimis vorb? copacilor s? le ascund?. R?mai doar tu,” ?i f?r? s? m-ai a?tepte r?spuns de la Ka?ka?, Tenebre o lovi u?or peste gat, iar aceasta se transform? ?n fum negru ce intr? ?n acel trup f?r? via?? al cobrei din recipient.

  ?i Tenebre r?mase ?n a?teptare: ?n mijlocul camerei, dup? ce ascunse iar??i Palantir-ul cu materialul negru. ?n sinea ei ?ns? zambea atat de fericit? s? ?tie c? triumfase: cel pu?in pentru moment, ?n fa?a Parc?i, iar de punea mana ?i pe Ochiul Dracului, atunci ar fi fost de ne?nvins.

  ***

  Cu cat ?naintau tot mai mult ?n p?dure, cu atat acel loc i se p?rea mai straniu ?i mai ?nc?rcat de energie neagr?. ?n special asta se datora cobrelor care atarnau pretutindeni printre crengile copacilor sau se ?ncol?ciser? ?n jurul trunchiurilor groase, iar cu cat se apropiau mai mult de culcu?ul lui Tenebre, cu atat erau tot mai multe ?i mai multe cobre ?n jurul lor.

  Dar, de?i nu era nimic straniu acolo, datorit? faptului c? toat? lumea ?tia c? Tenebre era de fapt regina cobrelor, Parc?i ?ns? ceva-i spunea c? acele lucruri nu-s chiar adev?rul sau cel pu?in nu adev?rul pe care l-ar fi vrut s?-l vad?.

  ?Fiicele lui Tenebre,” ??i spuse Key? ?n sinea sa, privind cu aten?ie la cobre ?i v?zand c? de fapt multe dintre ele erau diferite de restul, ?n special datorit? culorii ochilor lor: zeci de cobre, exact num?rul Fecioarelor Yātrīkar, care-o ?nso?iser? pe Ka?ka? acolo ?i care aveau vestita pieli?? alb? pe ochii, ceea ce f?cea a lor privire oarb? ?i goal?. ?Un camuflaj! Dar de ce? Din cate ?tiu Tenebre ?i Parca mereu au fost man? ?n man?.”

  Key? se opri ?ns?-n loc, v?zand-o pe Parca oprindu-se, iar asta le f?cu ?i pe ale lor ?nso?itoare s? se opreasc?. Dar Parca nu privi direct spre tinerele Yātrīkar din spatele ei, ci la acele cobre ce erau tot mai multe ?i mai multe cu fiece clip?, c?ci tot soseau ?i soseau cobre de peste tot: strecurandu-se printre tufi?uri ?i ierburi, tarandu-se pe p?mant ?i l?sand urme ?erpuinde pretutindeni sau mi?candu-se ?ncet printre crengi sau alunecand pe trunchiuri.

  Parca ?ns? nu v?zu nimic straniu, de?i se str?duise enorm s? disting? ceva, c?ci inima-i spunea c? ceva putred se ascundea ?n acele locuri, dar ce anume nu putea ?n?elege.

  Privi ?n cele din urm? la Key?, dar nu v?zu decat a ei privire goal? ?i rece. Totu?i, decise s-o ?ntrebe: ?e?ti sigur? c? nu vezi nimic straniu aici? Nici urm? de celelalte Yātrīkar?”

  Key? ??i lu? un scurt r?gaz de gandire, timp pe care-l folosi cu cap pentru a cerceta cu grij? zona, dar mai mult ?i-l lu? pentru a alege cu grij? cuvintele ce i se ?ngr?m?deau ?n cap ?i astfel s? formeze r?spunsul dorit de Parca. ?Sunt sigur?!” murmur? ?n cele din urm? Key?. ?Nu-s decat ?erpi ?i cobre-n jur. Nimic ciudat sau ce s? nu fi fost nicicand ?ntalnit ?n aceast? p?dure: regatul lui Tenebre de altfel.”

  ??n asta ai dreptate. Dar totu?i: ceva m? nelini?te?te.”

  ?Ce anume?” se interes? Key?.

  ?Aerul! Aura acestei p?duri ?i chiar… cobrele. Sunt prea multe… prea misterioase… prea rece ?i ciudat? e aceast? atmosfer?. ?i m-ai e faptul c? venind ?ncoace n-am dat de urma Yātrīkar-ilor, de?i au l?sat vorb? c-au venit aici. E?ti sigur? c? anume spre P?durea Tenebre au zis c? se ?ndreapt??” o ?ntreb? ea pe tan?ra Yātrīkar l?sat? ?n P?durea Kiago de Ka?ka? s?-i anun?e sora ?i camaradele despre a lor nou? loca?ie.

  ?A?a e! Aici au zis s? venim de ?ndat? ce Key? ?i restul se ?ntorc din P?durea Rocu,” se gr?bi tan?ra Fecioar? Demonic? s? r?spund?.

  ??i totu?i: nu-s aici!” marai Parca ?i-?i continu? drumul.

  De?i fa?a lui Key? p?rea de piatr?, totu?i se z?ri cum col?ul buzelor ei se ridic? pu?in ?ntr-un zambet. Nimeni ?ns? nu observ? acel zambet, n?scut dintr-un ciudat impuls ?i-o stranie bucurie pe care un suflet Yātrīkar n-ar fi trebuit s-o simt?.

  ***

  ?Tenebre, unde-s Yātrīkar?” strig? Parca, dand buzna ?n ascunzi?ul Titanidei. Dar, spre marea ei uimire, nu v?zu pe nimeni acolo.

  Intrand ?n urma ei, Key?, urmat? ?n de-aproape de-ale ei ?nso?itoare, se uit? cu aten?ie ?n jur. Dar… de?i totul p?rea atat de pustiit ?i atat de lipsit de via??, totu?i era energie vie acolo.

  De unde-o sim?ea acea energie ?ns?, nu ?n?elese la ?nceput. De aceea privi cu aten?ie ?n jur. ?n cele din urm? ochii ei se oprir? asupra Palantir-ului, care era complet ?orb,” iar asta o mir?, c?ci era sigur? c? dac? Tenebre e prin preajm?, acel ochi al diavolului se activa involuntar. Totu?i, era lipsit de energie ?n acel moment, chiar dac? nu ?n?elegea de ce.

  Auzi ?n cele din urm? dou? b?t?i de inim? ?i le auzi atat de clar ?n urechi. Dar… nu puteau fi nicidecum inimile Fecioarelor Yātrīkar ce-o ?nso?eau, c?ci ele erau demult moarte ?i dac? nu-i via?? ?n trup, nici inima nu poate s? bat?.

  ??i ?ntoarse ?n cele din urm? privirea spre acea mare cobr? plutind ?n interiorul unui tub colosal, aflat deasupra mesei ?i care plutea ?i el ?n aer. ?Straniu!” ??i spuse Key?. ?O cobr? moart? cu dou? inimi!”

  Surase ?ns? ?n sinea ei: dou? inimi! ?nseamn? c? Tenebre se ascundea acolo. Numai c? cine s? fi fost st?pana celei de-a doua?!

  De-odat? tres?ri, sim?ind ceva rece alunecandu-i sub haine, iar mana ei se ?ntinse involuntar spre al ei piept ?i, atingandu-l, opri acea ?curgere” rece pe pielea ei, c?ci era sigur? c? dup? moarte trupul unuia nu simte nimic. Totu?i sim?ea totul atat de viu, atat de real.

  ?Nu poate fi!” ??i spuse Key?. ?Energia Yātrīkar-ilor a r?mas ?n acest trup, chiar dac? acel suflet l-a p?r?sit?! E posibil! ?ntrebarea e de ce-l simt eu, care nu-s decat o simpl? fiin?? uman?, pus? ?n acest trup de m?rinimia Gaeiei?!”

  ??i aduse aminte ?ns? cuvintele spuse ei la ureche de Gaea, cand o ?mbr??i?ase ?n P?durea Rocu: ??ine minte, Karina, trupul unuia ??i ?ine minte st?panul chiar ?i dup? sute de ani de moarte! Aflat? din nou ?n trupul t?u, e posibil s? sim?i tot ce a sim?it el ?n timpul acestor ?ase sute de secole cat a fost st?panit de Yātrīkar.”

  ?Asta era: memoria pielii! Memoria fiec?rei p?r?i din mine! Chiar dac? Yātrīkar l-a posedat pentru secole, acest trup ?i-a a?teptat st?pana, iar asta ?nseamn? c? ?i eu pot st?pani puterea cea fost candva st?panit? de-o Yātrīkar.”

  ??i totu?i simt prezen?a viperei celeia ?n jur,” auzi ea glasul Parc?i ?i-?i f?cu s? tac? vocea min?ii, c?ci de?i magia Gaeiei ?i a Hestiei blocar? accesul c?tre min?ile lor, ca nici Parca, ?i nici altcineva s? nu poat? citi ce se ascunde ?n interiorul lor ?i nici s? vad? al lor trecut ?i astfel s? afle despre schimb, Karina sau cum era mai nou chemat? Key? se decise c? n-ar strica s? fie prudent? ?i se decise s? se gandeasc? la astfel de lucruri doar cand nu era ?n preajma unor fiin?e atat de puternice precum Tenebre ?i Parca.

  Titanida Sor?ii nu g?si ?ns? nimic folositor ?n acea scorbur? ?i ?n cele din urm? plec? la fel de c?tr?nit?, dac? nu ?i mai c?tr?nit? decat cand venise acolo. Totu?i, ?nainte de plecare, ?i ordonase lui Key? s? a?tepte acolo, iar de-or trece Fecioarele Yātrīkar pe acolo s? le ?ndrume numaidecat pa?ii c?tre Muntele Fricii, c? ea le va a?tepta acolo ?i astfel le va spune ce urmeaz? mai apoi.

  Dup? plecarea Parc?i, Key? le ordon? celorlalte s? ias? din scorbur?. Apoi, r?mas? singur? se apropie de Palantir cu gandul s?-l ating? ?i s? vad? cat de mult crescuse a ei putere.

  Totu?i, cu cat ?nainta spre Palantir, cu atat mai rece sim?ea acea ?erpuire pe pielea pieptului ei, iar asta-i provoca disconfort, chiar dac? n-ar fi trebuit, c?ci Yātrīkar erau cunoscute pentru incapacitatea lor de a sim?i. De aceea, oricat de mult nu ar fi dorit s? smulg? acel obiect rece de pe piele ?i s?-l arunce cat colo, decise s? nu ri?te ?i se opri.

  F?cu bine ?ns? c? se oprise, c?ci fiind la doar un pas doar de Palantir, acesta se activ? brusc ?i ?ncepu s? proiecteze raze ro?ii de jur ?mprejur ?i toate se ?ndreptau spre un punct anume pe al ei trup: pieptul, anume locul unde sim?ea acea ?erpuire rece pe piele.

  ?Nu-l atinge!” auzi ea brusc glasul lui Ka?ka?, cand ea-?i duse f?r? s? vrea mana spre piept ?i era cat pe ce s? ating? acel obiect ascuns sub rob?. ?Chiar dac? al t?u suflet simte puterea de-odinioar? ce-a fost luat? din acest Palantir, ele nu trebuie s? se reuneasc? iar??i.”

  ?S? nu se reuneasc?? Din Palantir?” se auzi ?i glasul lui Tenebre ?i Key? o v?zu pe Titanid? la doar un pas ?n spatele lui Ka?ka?, dar atat de aproape de acel tub imens ce avea cobra ?n?untru. Numai c? tubul se ?a?ezase” ?n cele din urm? pe mas?, c?utand suport, c?ci nemaifiind controlat de puterea lui Tenebre, for?? proprie nu avea. Mai ales cu puterea Palantir-ului concentrat? asupra ei.

  ?Ochiul Diavolului ?i Palantir-ul pe care-l de?ii au fost candva o singur? putere,” ??i continu? Ka?ka? povestirea. ?Se numea pe atunci Ma?ati? Ka? sau Ochiul Min?ii ?i era de?inut de a noastr? mam?, O?i, care ?n limba veche a Yātrīkar-ilor ?nseamn? ?lumin?.”

  ?Lumina proiectat? de ochiul min?ii ?i care reflect? adev?ruri,” murmur? Tenebre.

  ?A?a e! Numai c? r?zboiul cu Fecioarele A?cali sau cum m-ai sunt ast?zi cunoscute ca Bocetele, ne-a distrus regatul ?i ne-a for?at ?n cele din urm? s? ne desp?r?im. Atunci a fost cand a noastr? mam? a decis s?-l despart? pe Ma?ati? Ka? ?n trei: mie mi-a dat Ochiul Diavolului sau pe Picācu, lui Key? i-a dat Axa numit? Accu, iar mama ?i-a l?sat Palantir-ul. Dar… am fost ?nvinse toate pan? la urm? ?i doar Palantir-ul a fost singurul r?mas pe p?mant, c?ci ?nainte ca mama s? moar? i-a fost luat de Bocete. Dar eu ?i Key? am fost ucise avand aceste obiecte asupra noastr?, de aceea a lor form? material? ne-a urmat la Poarta Purgatoriului.”

  ??ns?… de ce totu?i Palantir-ul nu a r?mas ?n posesia Bocetelor? Doar ai spus c? ele au pus mana pe el cand ?i-au ucis mama, pe O?i?” ?ntreb? Tenebre curioas?.

  ?Asta deja n-o m-ai ?tiu ?i putem afla doar unind cele trei elemente ale Ochiului Min?ii.”

  Asta era ce a?teptase Tenebre. ?S? ne gr?bim s? le unim atunci,” s?ri ea spre Palantir cu gand s?-l ating? prima, iar de cele trei for?e s-or uni, ea va reu?i s? le controleze brusc pe toate.

  Totu?i Tenebre fu oprit?, sim?ind mana rece a lui Key? prinzand-o de bra? ?i spunandu-i cu voce joas?, dar ferm?: ?de-au fost aceste trei puteri desp?r?ite ?i for?ate s? umble singure prin lume, o fi pentru ceva! De aceea, pan? nu vom afla motivul desp?r?irii lor de a noastr? mam?, Ma?ati? Ka? va r?mane desp?r?it.”

  ?Dar… e o prostie!” strig? Tenebre. ?Avand posibilitatea s? fi?i st?panele lumii prefera?i s? fi?i sclavele cuiva.”

  ?Atunci mul?ume?te-te c? suntem ale tale sclave,” ?i ?uier? Key? printre din?i, iar asta o puse ?n gard? pe Ka?ka? care sim?i pentru prima dat? ceva straniu la a ei sor?, care fusese pan? atunci extrem de t?cut? ?i retras?. Deodat? ?ns? avea curajul s-o ?nfrunte pe Tenebre, ceea ce nici m?car ea, Ka?ka?, nu reu?ise s? fac? de?i avea puterea Ochiului Diavolului de partea ei ?i, de-ar fi vrut, ar fi putut-o ?ngenunchea pe Tenebre ?i-i lua Palantir-ul.

  ?ns? n-avu timp s? stea pe ganduri Ka?ka? ?i s? ?ncerce s? descifreze acel mister, c?ci Key?, ?n?elegandu-?i gre?eala, f?cu un pas ?n spate ?i-?i plec? u?or capul ?n fa?a lui Tenebre: ?iertat? s?-mi fie ?ndr?zneala, Titanid?! Dar totu?i: am tr?it doar pentru o clip? ura anilor trecu?i ?i asta m-a f?cut s?-mi pierd capul.”

  Tenebre surase ?i crezu acele cuvinte. Nu ?i Ka?ka? care decise s? stea cu ochii pe a ei sor? de acum ?nainte, mai ales v?zand cu cat? ?nver?unare atingea Key? al ei piept, exact ?n locul unde se afla axa, Accu.