?Asta a ?nceput cand lumea a luat-o complet razna ?i era absolut necesar s?-i ?ntoarcem pa?ii pe f?ga?ul normal,” ??i ?ncepu Gaea povestea, privind adanc ?n ochii Hestiei de parc? ar fi vrut s? se conecteze complet cu a ei sor?, ?n timp ce ceilal?i din grupul lor t?cur? brusc, dornici s? afle povestea ascuns? ?n dansul fl?c?rilor, c?ci nu degeaba Mama P?mant alesese s?-?i ?eas? firul gandurilor anume acolo, lang? Titanida focului ?i privind adanc ?n ai ochii goi, ?n ai ei ochi de fl?c?ri. Asta ?nsemna c? ceva magic se ascundea ?n spatele tuturor acelor secrete ce doar o inim? de Titanid? putea ascunde.

  ?i dansul cela ascuns ?ntr-o privire de fecioar? era complet am?gitor, era atat de sfant ?i atat de tr?d?tor ?n acela?i timp, c?ci o fecioar? ce n-a cunoscut nicicand iubirea nu poate fi ?n permanen?? pur?, c?ci asta e legea firii: s? se uneasc? to?i ?n pereche, s? continue via?a, s? tr?iasc? ?mpreun?, iar de cineva ?ncalc? aceste legi, ?nc?p??anandu-se s? tr?iasc? ?altfel,” atunci va fi pe veci pedepsit.

  La fel i s-a ?ntamplat ?i Hestiei, iar golul din ochii ei nu era decat o m?rturie a blestemului aruncat asupra ei de soart?, de oameni, de cei c?rora le refuzase iubirea, ?i chiar blestemat? fusese de-a ei inim?.

  ?S? mergem acolo!” murmurar? deodat? buzele Hestiei, ?n timp ce ea privea ?n ochii Gaeiei, dar nu se vedea ?n ei nici urm? de str?lucire de parc? al ei suflet ar fi fost complet mort pe din?untru.

  ?E?ti sigur??” o ?ntreb? ?n ?oapt? Gaea, dar acea ?oapt? nu f?cu decat s? ?nte?easc? murmurul ce se auzea pretutindeni, chiar dac? buzele oamenilor nu se mi?car? de fel, ?i la fel nu scoseser? niciun sunet nici Fecioarele TINEIMU, care-?i opriser? de mult melodia sufletului ?i ascultau ?i ele ?n t?cere povestea vremurilor.

  ?Am fost mereu sigur? de asta, sor? ?i mereu voi fi,” spuse Hestia ?ncrez?toare ?i-nchise pentru o clip? ochii. ?Dar… cred c?-i destul cat ne-am min?it pe noi ?n?ine c?-i totul bine ?i la fel cred c? i-am min?it destul ?i pe al?ii. E timpul s? spunem ?i celorlal?i povestea fecioarei ce ?i-a sacrificat sufletul pentru Via??, s? revel?m a ei tain? ?i a ei mare durere, cred c? e timpul s? spunem ?i altora despre A Doua Moarte a Fecioarei.

  ***

  ANUL 9400. cu 600 DE ANI MAI ?NAINTE DE TIMPUL SAMAYEI

  E-o lini?te monumental? ?n regatul naturii terestre. ?n special e lini?te pe cursul raului Hicoyada, cel numit ?n limba antic? a gnomilor ?Dans de Poveste.”

  Doar apa lin? ce curge la vale ?i al ei susur cristalin m-ai tulbur? din cand ?n cand feeria naturii, frem?tand ?n amintiri de mult uitate ale locurilor, susurand ?n ?oaptele str?mo?ilor ?i umpland astfel de vise ?i de reverie a locurilor minun??ie.

  O imens? explozie de lumin?, ce ap?ru deodat? ?n susul raului, spintec? pentru o clip? zarea, opri respira?ia timpului, f?cu natura ?n jur s? ??nghe?e” ?n secunde, ca mai apoi, pe acea suprafa?? ce sclipea magnific ?n lumina razelor de soare, s? apar? o mic? barc? din lemn de bambus.

  Cand spectacolul acelei lumini de poveste se dispers? ?n lumina natural? a locurilor, ?n acea b?rcu?? de bambus se contur? trupul Gaeiei, ce ?edea a?ezat? chiar pe marginea din spate a b?rcii, privind ?int? ?nainte.

  Al ei trup era complet acoperit de-o pelerin? Veppam, numai c? aceasta nu avea culoarea ?ur?urilor de ghea??, ci era complet sur?, de parc? ar fi vrut astfel s? se ?mascheze” de eventuale ?atacuri” a cine ?tie ce mon?tri. Numai c? acele locuri erau mult prea feerice ?i mult prea lini?tite pentru a fi locul de trai al barbarilor. Dar chiar ?i a?a, Mama Natur? ?tia c? era mai bine s? fii precaut, decat nes?buit.

  Cand barca coti ?n cele din urm? la dreapta, urmand cursul natural al raului, ?i trecu printr-un fel de poart? croit? ?n stanc?, o poart? ce se asem?na atat de mult cu Poarta Purgatoriului, cea pe care Kaerlleikans ?i Upprisin v?zur? macheta Balan?elor ?nc? pe vremea lui Obregon, cand avuseser? acea discu?ie cu feti?a-dege?ic? Bodhi, Gaea ?ndr?zni s?-?i descopere ?n cele din urm? capul ?i privi uimit? ?n dreapta la trupul garbovit de vremuri ?i de istorie al muntelui Ku??i Mantiram, cel ce ?n limba antic? a gnomilor ?nsemna ?Vraja Omule?ilor,” adic? Vraja Gnomilor de munte. Numai c?, dup? nici doar 300 de metri de ?curgere” pe apa cristalin? a raului, totul ?n jur fu acoperit de-o cea?? l?ptoas? ?i dens?, iar din susul muntelui se auzi urletul asurzitor al unui lup. Dar acel urlet nu era nici de durere, nici de singur?tate ?i nici de chemare la lupt? sau van?toare a haitei. Acel urlet era strig?tul ce anun?a gnomii despre sosirea oaspe?ilor ?n ?inuturile lor, ?n regatul Adamant Sheen.

  Auzind acel strig?t, Gaea-?i acoperi iar??i capul ?i ?nchise ochii, iar buzele ei ?optir? abia auzit: ?Adamant! E?ti ?nc? aici?”

  Dar n-auzi Gaea niciun r?spuns. Dar mintea ei v?zu, sus pe varful muntelui, cum lupul ro?u ca focul, ce avea o linie neagr? pe fa??, o cicatrice a unui vechi r?zboi, ?nchise ?i el ochii, ??i plec? pu?in botul spre trei pietroaie albe puse una peste alta: de la mic la mare, de parc? ar fi ?ncercat astfel s? se conecteze cu mintea Titanidei.

  ?Sunt aici, domni??!” spuse lupul, iar vocea lui l?untric? fu dus? rapid spre barca de bambus de curen?ii muntelui, de curen?ii apei ?i de suflul vantului abia sim?it ce colinda acea cea?? alb-l?ptoas?, sporindu-i astfel intensitatea.

  ?M? bucur s? te ?tiu bine, Adamant! Credeam c? acel r?zboi de demult n-a f?cut decat s?-?i curme linia vie?ii!” spuse Gaea de data asta ?n voce ?i deschise brusc ochii, iar ?n locul b?rcii de bambus ea se afla de data asta ?n fa?a lupului.

  Deschizand ochii, Adamant privi adanc ?n ochii Titanidei, iar ea-?i descoperi ?n cele din urm? capul ?i-i zambi. Ai lupului ochi r?maser? ?ns? reci, cumva goi pe din?untru, de parc? acel lup nu era decat o carcas?, furat? de oameni din tolba timpului.

  ?Via?a a fost mai mult decat darnic? cu mine,” spuse Adamant. ?Eu am supravie?uit, dar iaca mul?i dintre ai mei, a? putea spune chiar to?i restul, au pierit ?n acel mare r?zboi din P?durea Kristallar, iar asta mi-a sec?tuit trupul ?i mi-a l?sat sufletul gol, s? zboare ?n neanturi asemeni unei p?s?ri f?r? aripi. Dar… chiar ?i a?a, chiar dac? am r?mas se pare singurul din neamul meu, eu trebuie s? p?zesc ?nc? aceste locuri, c?ci am fost desemnat de Yggdrasil ?i de Via?? drept gardian al acestor ?inuturi ?i trebuie s?-mi respect jur?mantul dat ?nc? de la ?nceputuri.”

  ??i faci bine, Adamant! Asta e al t?u destin! Dar… va veni o vreme cand vei fi eliberat de a ta mare povar? ?i abia atunci vei fi liber s? te al?turi celorlal?i ?n regatul sufletelor de dincolo.”

  Adamant ??i plec? pu?in capul ?n fa?a Gaeiei ?n semn de respect. Apoi spuse: ?urmeaz?-m?, domni??! ??i voi ar?ta drumul spre Por?ile Regatului Gnomilor, dar nu te pot ?nso?i decat pan? la acea poart?, c?ci am drumurile ?ngr?dite de soart?, dup? acel mare ?i blestemat r?zboi!”

  Lupul ??i ?ntoarse spatele c?tre Titanid? ?ntr-un salt ?i ?n goan? mare ?ncepu a cobor? muntele.

  R?mas? singur?, Gaea privi timp de cateva secunde ?n spatele lui, v?zandu-l ?ndep?rtandu-se ?n fug? de acele locuri, ca o fantom? strecurandu-se printre trunchiurile copacilor sau croindu-?i drum printre arbu?ti ?i alte ierburi crescute ?n nevolnicie. Dup? aceea, titanida ??i puse iar gluga pe cap, ?i se ?ntoarse ?n a ei barc? de bambus.

  ?n momentul ?n care mana dreapt? a titanidei atinse marginea de lemn a b?rcii, raul ??i ?nvolbur? cursul, ducand ca vantul acea b?rcu?? u?oar? pe apele sale. De fapt, de?i p?rea c? raul ?ncepuse a curge nebun, c?utand s? se r?zbune pe tot ?i pe toate, nu f?cea decat s? duc? acea b?rcu?? spre destina?ia dorit?, ?n timp ce urm?rea ?n de aproape fuga lui Adamant prin p?dure, o fug? pe care de altfel o urm?rea ?n de aproape ?i privirea ager? a Gaeiei, iar dac? lupul disp?rea pentru cateva clipe din vizorul ei, cotind-o pe vreo potec? mai ?ndep?rtat?, Titanida ?l putea urma privind reflec?ia lui pe frunzele acelei p?duri, care scanteiau asemeni cristalelor ?lefuite ?n lumin? binecuvant?toare, de parc? ?ns??i timpul ?i-ar fi oglindit chipul pe a lor oglind? verde.

  ***

  ?De?i am trecut de-atatea ori prin aceste locuri, ?nc? nu m? pot obi?nui cu a lor splendoare,” murmur? Gaea, ?n timp ce ea ?i Adamant p??eau al?turi prin p?dure, afundandu-se tot mai mult ?i mai mult ?n al ei crang des ?i verde, un verde briliant de altfel, sc?ldat din bel?ug de razele soarelui, a c?rui lumin? era preluat? apoi de reflec?ia frunzelor ce f?ceau ulterior natura din jur s? par? f?cut? din raze de soare.

  ?Asta e pentru c? e?ti obi?nuit? cu verdele pur al vie?ii, Mam? P?mant. Noi ?ns?, cei exila?i ?n aceste locuri, ne-am obi?nuit deja ?i cu magia, ?i cu razele de soare, ?i cu dorul,” r?spunse lupul, clipind trist din ale sale pleoape ro?ii, la cap?tul c?rora se z?reau ni?te gene albe, extrem de lungi, dar rare, ?i anume albul acelor gene f?cea ca linia neagr? de pe fa?a lui Adamant s? fie atat de vizibil?.

  ??i totu?i, Adamant, nu cred c? unul se poate s?tura de atata minun??ie.”

  ?De s?turat nu ne vom s?tura noi nicicand, dar iaca se pare c? tu ai venit pe aceste locuri nu doar pentru a le admira a lor feeric? existen??.”

  ?A?a e, Adamant! Nevoia m-a adus ?n aceste locuri!” spuse Gaea trist ?i privi ?n p?mant.

  Lupul se opri locului ?i-o privi cu ai s?i ochi negri umbri?i de gene albe. ?Nevoia? Ce nevoie, Mam? P?mant? Oare al nostru iubit p?mant e iar??i ?n pericol?”

  ?A?a se pare, Adamant, c?ci r?ul n-a stat ?i nici va sta nicicand locului, ci va c?uta mereu s? aduc? r?zboaie pe p?mant. De data asta ?ns? e randul lui Maranam s? ne fac? inimile s? sangereze pan? la epuizare.”

  Adamant stramb? din nas ?i iar ?nchise cu durere ai s?i ochi. ?Maranam! Acest nume-mi va fi mereu urat ?i mereu voi c?uta s?-l v?d d?rmat asemeni unui copac uscat ?i mancat de carii. Numai c? se pare c? soarta nu-i de partea mea de m-a blestemat s? fiu ?nchis ?n aceast? lume de poveste.”

  ?Dar sunt al?ii care pot lupta ?mpotriva lui. De asta am venit aici: s? cer ajutorul lui Shalamar ?i al gnomilor. Am nevoie s? ajung la Poarta de Dincolo.”

  Tonul grav al vocii Titanidei f?cu blana lupului s? se cutremure de la varful urechilor pan? la varful cozii, ?n timp ce ?inea ?nc? ochii strans ?nchi?i, luptandu-se cu ura din al lui suflet: o ur? n?scut? ?n urma pierderii tovar??ilor s?i de via??, o ur? crescut? ?n limitatul spa?iu al inimii unui lup singuratic ?i o ur? ce p?rea s? moar? odat? cu el, neputand fi scoas? din suflet de foc ?i de sabie.

  ?N-o s? ?ntreb pentru ce a-i nevoie s? ajungi la acea poart?, Mam? P?mant, c?ci astfel ?mi va tanji ?i mai mult sufletul dup? libertate. Dar totu?i, m? voi ruga cerurilor ?n permanen?? s? fie al?turi de voi, ca aceast? lume s? fie mereu liber? ?i ?n siguran??.”

  Dup? aceea, Adamant porni din nou la drum, ?naintand la pas lent, dar sigur prin acea p?dure de cristale verzi, ce-n lumea muritorilor erau numite frunze, urmat ?n de aproape de Gaea, care, dintr-un motiv anume, ??i acoperi din nou capul cu gluga mantiei sale sure Veppam, de parc? ar fi vrut s? treac? pe acolo ?n t?cere, neobservat? nicicum de soart? sau poate de Maranam.

  ***

  ?Aici e Regatul Eroilor Adamant Sheen,” st?tea scris deasupra imenselor por?i de piatr?, ce aveau sculptate pe ele fragmente dintr-o lupt? stra?nic? dintre gnomi, nemai?ntalni?i dragoni de foc, fioro?i ?i demonici, ?i lupii Sheen, al c?ror nume ?nsemna ?n trecutul lor eroic: Str?lucirea Gloriilor.

  ?Pan? aici te-am putut urma, Mam? P?mant,” murmur? Adamant cu triste?e ?i-ntoarse spatele por?ilor cu gand s? plece.

  Deodat? ?ns? se opri locului ?i privi spre Gaea, care st?tea ?n fa?a por?ilor, dar privea blajin ?n urma lui, de parc? l-ar fi binecuvantat ?i alinat ?n acela?i timp. Dar Adamant nu privi ?n urm? doar ca s-o m-ai vad? odat? pe titanid?, ci privi ?n cele din urm? undeva pe lang? ea, la o imens? lupoaic? sculptat? chiar ?n centrul Por?ii din stanga ?i ai lupoaicei col?i erau ?nfip?i ?n gatlejul unui imens dragon. Numai c? al ei spate era r?nit, prins ca-ntr-un cle?te ?n ghearele din spate ale aceluia?i dragon. Aceea era lupoaia Sheen, cea ce-i fusese odat? so?ie, dar pe care-o pierduse demult ?i de care-i m-ai era atat de dor ?i ?n acele clipe.

  Apoi, Adamant s?lt? iar din loc ?i porni ?n a lui etern? goan? prin p?dure, pentru a ajunge din nou ?n varful muntelui ?i a vesti gnomilor sosirea tuturor musafirilor.

  Deodat? ?ns?, cand mana Gaeiei se ?ntinse spre poart?, cu gand s? cioc?neasc? ?n ele ?i s?-?i anun?e sosirea, noaptea lu? locul zilei ?nsorite, iar de pe munte se auzir? trei urlete: strig?tul de veste al lui Adamant. Asta o f?cu pe Gaea s? surad? ?i mai apoi ea cioc?ni de trei ori ?n acele por?i ?i a?tept?.

  Minute bune dup? aceea, cam un sfert de or? dup?, se auzi cum cineva tr?gea z?vorul acelor por?i ?i-i fu dat titanidei s? m-ai a?tepte un alt sfert de or? pan? cand gnomii reu?ir? ?n cele din urm? s? ?ntredeschid? doar poarta, c?ci aveau nenum?rate z?voare protejand acea poart? pe din?untru, iar acele z?voare fuseser? create din team?, c?ci nu odat? al lor neam fusese aproape starpit din r?d?cini de du?mani ve?nici, de du?mani ce ravneau al lor regat bogat ?n z?c?minte, dar ?i datorit? pozi?ion?rii geografice, c?ci ?n interiorul acelor catacombe s?pate de gnomi ?n adancul muntelui Ku??i Mantiram se g?sea o scurt?tur? c?tre Por?ile Purgatoriului, iar cel care st?panea acele locuri putea fi considerat st?pan pe dou? lumi: pe cea a Uria?ilor, cum ?i numeau gnomii pe oameni ?i pe Titani, ?i pe Lumea lui Maranam.

  Unauthorized usage: this narrative is on Amazon without the author's consent. Report any sightings.

  De asta ?i avusese loc r?zboiul cel aprig cu mii de ani, cand lupii Adamant Sheen fuseser? extirpa?i, gnomii fuseser? decima?i, iar dragonii de foc uci?i f?r? mil?: se datora ravnei imense a lui Maranam de a pune st?panire ?i pe acea Poart?, vrand astfel s? st?paneasc? cu u?urin?? universul. Numai c? cel ce-?i ap?r? ?ara nu va cru?a pe nimeni ?i a?a f?cur? ?i gnomii ?i lupii, chiar dac? atunci pl?tir? un pre? mult prea mare pentru a lor victorie.

  Dup? acel r?zboi ?ns?, oranduirea lumii se schimb?, c?ci r?mas singurul exemplar din a sa ras?, Adamant nu putea p?zi Por?ile Purgatoriului. De aceea, Shalamar fusese declarat rege de c?tre Haos ?i Yggdrasil, iar poarta fusese dat? ?n grija gnomilor, care juraser? s-o apere chiar cu pre?ul vie?ii, ?n timp ce Adamant fusese numit sfetnic al gnomilor ?i i se d?duse ?n grij? paza ?ntregii P?duri Kristallar.

  ?Intra?i, domni??!” ?i spuse unui pui de gnom Gaeiei, ap?rand de nic?ieri ?n fa?a ei, dup? ce se strecurase prin acea poart? ?ntredeschis?, iar a b?ie?elului-gnom apari?ie o f?cu pe Titanid? s? tresar? ?i s? se ?ntoarc? ?n realitate, dup? ce mintea ei se ?ntoarse ?n acele vremuri de demult pentru doar cateva clipe.

  Gaea nu-i spuse nimic b?ie?elului: doar ?i zambi ?i a ei man? mangaie pentru cateva clipe chica aspr? ?i ro?cat? ce era strans? ?ntr-o coad? groas?, ?mpletit? ?i ce-i c?dea pe spate. Apoi, titanida se strecur? ?i ea prin acea poart?, urmandu-l ?n de aproape pe b?ie?el.

  ?Numele meu e Gagah (viteazul),” ?i spuse b?ie?elul Gaeiei ?n timp ce cei doi ?naintau prin tunelurile sinuoase ale regatului Adamant Sheen, numit astfel ?n cinstea lupilor eroi ce c?zuser? ?n acel r?zboi ap?randu-le lor casa. ?Iar aceste locuri se numesc Corkkam sau Paradisul Min?ilor Ascunse.”

  ?Paradisul Min?ilor Ascunse?” ?ntreb? mirat? Gaea. ?De ce a fost numit astfel? ?i… mi se pare c? acest loc e nou. Nu l-am m-ai v?zut mai ?nainte cand am vizitat acest regat.”

  ?A?a e. Acest loc a fost construit dup? ce lupii Adamant Sheen au fost ?nvin?i ?n lupt?. E un Paradis construit anume pentru ei,” iar mana b?ie?elului ?i ar?t? Titanidei s? priveasc? ?n sus.

  Abia dup? ce Gaea ?i Gagah se oprir? locului ?i ea privi ?n direc?ia ar?tat? de b?ie?el, v?zu splendoarea acelui loc: de-a lungul tunelurilor, la intervale egale, se vedeau piloni sculpta?i direct din fostele ziduri ale muntelui ce r?maser? goale dup? ce gnomii extr?seser? ale muntelui bog??ii, iar pentru a nu-i sup?ra pe Titanii subteranului ?i cei ce ocroteau acel munte, precum titanul Tetapas (sau titanul ascuns ?n inima p?mantului), cel care era de fapt ?i protectorul regatului Adamant Sheen ?i al muntelui Ku??i Mantiram, gnomii au ales s? dea via?? acelor p?manturi f?r? vlag? ?i le transformaser? ?n piloni cu impresionante sculpturi pe ei.

  De fapt, acele sculpturi nu erau la ?ntamplare crestate ?n piatr? ?i lut. Al lor loc fusese ales cu minu?iozitate, dup? ?ndelungi consilii ale b?tranilor gnomi, care, fiind greoi din fire, nu decideau rapid, ci-?i luau lungi timpuri de medita?ii. De aceea pilonii au fost f?cu?i ?n secole ?i nu ?n zeci de ani a?a cum ar fi trebuit s? fie. Dar chiar ?i a?a, cu toat? t?r?g?neala consiliilor gnomilor, pilonii au fost ?mp?r?i?i ?n ?ase nivele: partea de jos, cea de la baz?, a fost dat? lumii de dincolo ?i a regatului Samargo, cu reprezent?ri ale Podului Yeomna, ale Por?ilor Iadului Narakatti? Vācal unde a?teptau sufletele celor ce-?i a?teptau randul la isp??irea ?i cant?rirea p?catelor ?i chiar imaginea castelului Pi?aku se afla sculptat? la baza fiec?rui pilon. Apoi urmau desene luate din lumea oamenilor ?i din sanul naturii ce era nivelul doi, pe urm? era cerul cu a lui vast? bolt? albastr? ?i cu splendoarea desenelor create de nori, pe urm? se vedea Cosmosul cu a lui Infinitate, Paradisul adormirii lui Yggdrasil ?i a ?ireteniei Geneiei, iar la final, al ?aselea nivel era rezervat Superbelor Campii ale Aeon-ului, a?a cum fuseser? ele ?nchipuite de gnomi, chiar dac? lor nu le fusese nicicand dat s? vad? cum era de fapt ?n interiorul acelei imense stele create din lumin?, unde toate sufletele se n??teau ?i unde ajungeau apoi dup? moarte.

  ?Paradisul Min?ilor Ascunse e ?ns??i Aeon-ul?” ?ntreb? extrem de mirat? Gaea.

  ?A?a e,” r?spunse Shalamar ?n locul b?iatului, ap?rand dintre piloni. ?Acesta este Aeon-ul lumii gnomilor ?i locul unde ne cinstim erorii.”

  V?zandu-l pe regele lor, Gagah rase fericit ?i se apropie numaidecat de Shalamar, care-l ?mbr??i?? imediat, ?ncurcandu-i ?i el chica, a?a cum f?cuse Gaea.

  Apoi, Gaea ?i Shalamar se ?nchinar? unul ?n fa?a celuilalt ?i-?i continuar? conversa?ia cu vocea min?ii, c?ci cele ce trebuiau s?-?i spun? erau chestii secrete, chestii pe care un b?ie?el precum Gagah nu trebuia s? le aud?, dar nici s?-l trimit? de acolo nu puteau, c?ci, dintr-un motiv necunoscut chiar ?i Titanilor, Por?ile Purgatoriului puteau fi g?site doar de copii, iar Via?a orandui astfel lucrurile doar dup? acel mare r?zboi, pentru a ap?ra lumea ?i a se ap?ra ?i pe sine de altfel.

  ?V?d c? ?tii pentru ce sunt aici de nu ?ntrebi nimic,” ?i spuse Gaea lui Shalamar, cand cei doi ?l urmau ?n t?cere pe Gagah, care era la doar ca?iva pa?i de ei, ar?tandu-le drumul spre Poart?. ?Am crezut c? venind aici va trebui s? te conving mai ?ntai pe tine.”

  ?S? m? convingi?!” surase Shalamar. ?Nu-i nevoie s? convingi sufletul r?zboinicului de necesitatea r?zboiului, la fel cum nu po?i s? nu sim?i durere ?n inima celor ce-au pierdut atat de mul?i oameni dragi datorit? unui r?zboi. Dar, chiar dac? sunt mereu ?mpotriva r?zboaielor, trebuie s? recunosc c? uneori nu putem tr?i f?r? ele de vrem evolu?ie.”

  ?Evolu?ie?” ?ntreb? Gaea confuz?.

  ?Da. Vorbesc aici despre evolu?ia lumii, despre evolu?ia sufletelor, precum ?i de cea a oamenilor ?i a Titanilor, c?ci doar prin pierdere ?i jertfire putem deveni mai buni, aprecia ceea ce avem ?i regreta ceea ce am pierdut, iar astfel s? facem tot posibilul pentru a ?mpiedica ca acest lucru s? aib? iar??i loc ?n viitor ?i s? ne nimiceasc? pan? la ultima suflare.”

  ??ns? eu n-am venit aici ca s? pornesc un r?zboi, Shalamar. Am venit aici tocmai ca s? previn unul.”

  Shalamar iar zambi. ?Dar ale tale ganduri vor aduce cu ele o alt? lupt? ?i alte pierderi.”

  ??tiu, dar acele pierderi sunt absolut necesare de vrem s? supravie?uim, m?rite rege al gnomilor.”

  ??i totu?i vor fi o imens? pierdere pentru lume, ?n special pentru acea neprih?nit? fecioar?. Dar, chiar ?i a?a, n-o s? fac nimic s? ?mpiedic acest lucru s? aib? loc. Cea care va decide pan? la urm? va fi anume acea copil?, iar de ea va dori s? se al?ture ?ie, atunci va ?nsemna c? asta i-a fost scris ?n stele. ?ns?, ?ine minte, Gaea, gnomii nu vor intra ?n acest r?zboi, chiar de-o fi s? ard? lumea.”

  ?Dar… de ce, Shalamar? Dac? e s? ne unim for?ele putem ob?ine victorie absolut? ?mpotriva lui Maranam!”

  ?Ui?i ?ns? ce-i a?teapt? totu?i pe gnomi ?n viitor ?i nu doar un singur r?zboi ne va fi dat s? ?nfrunt?m contra lui Eris, c?ci atata timp cat Themis e pierdut? undeva ?n lume sau ?n Cosmos, ?i noi, ?i voi, ?i tot restul lumii suntem la cheremul Sor?ii ?i a lui Moirae, precum suntem captivii urii, a ranchiunei ?i a dezbin?rii, iar de gnomii se al?tur? acestui r?zboi, atunci vom fi nimici?i ?nainte de-a avea posibilitatea s? d?m m?car o singur? lupt? pentru a ne ap?ra gloria.”

  ??i gloria voastr? e mai important? decat existen?a ?ntregului p?mant?” ?l ?ntreb? Gaea manioas?.

  ?La fel de important precum ??i este ?ie p?mantul, Gaea, c?ci… s? nu uit?m c? de?i noi to?i am ap?rut din mila ta, tu ai totu?i preferin?e pentru lumea exterioar?, ?n timp ce ui?i de ai t?i copii ascun?i ?n inima lumii de dincolo.”

  ?Uit? Nu vorbi despre ceea ce nu ?tii, Shalamar!” spuse Gaea de data asta manioas? la culme. ?Eu ?mi iubesc deopotriv? to?i copii, numai c? nu-i pot ?n?elege pe to?i, iar din cei pe care nu-i pot ?n?elege face?i parte ?i voi, c?ci a voastr? avari?ie pentru bani, un trai bun, ?i lux va ?ndemnat s? sec?tui?i acest munte din str?funduri, dar f?r? s? fi?i capabili s? da?i ceva ?n schimb pentru a-i ap?ra sufletul ce-l colind? pe dinafar?.”

  ??i totu?i, Mam? P?mant…”

  Gaea ?ns? era prea furioas? ca s?-l asculte. ?De cand n-ai m-ai colindat ?ntinsurile verzi ale p?mantului ?i albastrul de cristal al apelor, Shalamar? De cand al t?u suflet n-a m-ai v?zut ?i alte minun??ii ?n afar? de luciul cristalelor brute ?i mirosul jilav de p?mant proasp?t s?pat? De cand ale tale urechi n-au m-ai auzit cantul melodios al p?s?rilor crangului ?i s-au delectat doar cu muzica tarn?copului ce ciople?te piatra ?n c?utare de diamante, Shalamar?”

  ?E chiar atat de important acest r?spuns?” ?ntreb? Shalamar, extrem de calm, c?ci regele-gnom era vestit pentru al s?u echilibru sufletesc ?i pentru faptul c? chiar ?i ?n timpul certurilor cu cineva, pe care c?uta mereu s? le evite, reu?ea s? aib? minte clar? ?i s? calculeze fiecare cuvant pe care-l spunea, fiind astfel total-opusul Gaeiei, care adesea se l?sa prad? emo?iilor, ?n special ?n discu?iile cu cei ce aveau opinii contrarii ei. ?Ce-i important pentru noi este a noastr? siguran?? ?i a noastr? bun?stare. De aceea vom face totul pentru a o ap?ra, Gaea. A?a c?, e inutil s? ne ceri s? ne al?tur?m ?n acest r?zboi oamenilor ?i Titanilor ?i, chiar de-o fi s? lupt?m ulterior singuri pentru a ne ap?ra regatul, atunci vom accepta asta ca fiind o r?splat? pentru al nostru refuz. Dar totu?i, consider a noastr? decizie echilibrat? ?i ?n?eleapt?, o decizie pe care am ales cu to?ii s-o respect?m pan? la sfar?itul existen?ei noastre.”

  ?Cu to?ii?”

  ?Da, noi, gnomii! ?i am ales asta dup? ?ndelungi consilii ?n care fiecare a avut dreptul la opinie ?i la liber? alegere.”

  ?Nu-? de ce m? cam ?ndoiesc eu de echitabilitatea alegerii voastre,” spuse Gaea stramband din nas. ?Mai degrab? a? numi aceast? decizie ?necesar?,” doar ca s? scape de ale voastre consilii de secole, care nu fac decat s? exaspereze pe unul. Dar… fie cum vre?i, Shalamar! Nu voi obliga pe nimeni s? se al?ture luptei mele. A?a cum nici eu nu voi fi obligat? s? v? ascult rug?min?ile atunci cand vor fi auzite la suprafa?a p?mantului.”

  Spunand aceasta, titanida ?i ?ntoarse spatele lui Shalamar ?i-l urm? singur? pe Gagah, c?ci regele-gnom, refuzand s? intre ?n acel r?zboi, pierduse astfel dreptul s? afle detalii despre ceea ce avea de gand s? fac? Gaea ?i ?n special s? participe la extraordinarul consiliul al Sufletelor de Dincolo.

  ***

  ?E o curat? nebunie ce propui, Gaea,” spuse furioas? Bodhi, afland cerin?a Titanidei ?i motivul pentru care aceasta se hot?rase s? intre ?n lumea subteran?, de care de altfel se temea atat de mult.

  ?Nebunie sau nu, ?tii ?i tu prea bine c? e singura noastr? ?ans?,” ?i spuse Gaea cu ?ncredere.

  ?Chiar dac? asta ?nseamn? moartea unui suflet?” ?uier? Bodhi printre din?i. ?Nu voi permite nicicand ca un suflet dat mie ?n grij? s? piar? astfel.”

  ?Atunci ar fi trebuit s? te ?ngrije?ti ca Fecioarele Yātrīkar s? nu fi p?r?sit aceste locuri nicicand,” strig? Gaea, iar ea se transform? pentru cateva clipe doar ?ntr-o stra?nic? fiin??, cu p?rul valvoi, cu ochi de foc ?i cu hainele ei biciuite de un vant nev?zut, ap?rut acolo tot din mila ei.

  Anume acea furie r?bufnit? din inima Gaeiei, f?cu totul ?n jur s? vuiasc? amenin??tor, iar petalele florii de lotus, deasupra c?reia plutea Bodhi, se pleo?tir? f?r? vlag? la p?mant, iar asta se datora influen?ei energiei negative a Titanilor, c?ci fiind creat din Via?? doar, Karuvil sec?tuia atunci cand prin preajma lui se aflau suflete rele, iar asta o sec?tuia de puteri ?i pe Bodhi, care brusc ?ncepu s? cad?, nemaiputandu-?i mi?ca micile aripi din spatele ei.

  C?zu totu?i Bodhi ?n palma Gaeiei, care v?zand-o c?zand ?i petalele lui Karuvil f?r? vlag?, ??i reveni din a ei nebunie ?i regret? c? adusese Distrugerea al?turi de Via??.

  ??mi pare r?u,” ?optir? buzele Gaeiei, privind-o cu triste?e pe Bodhi, care ?edea a?ezat? ?n palma titanidei, cu capul plecat ?i cu aripile pleo?tite, ?n timp ce ochii ei c?p?tar? brusc o singur? culoare: albul pur.

  ??i reveni ?ns? Bodhi la via??, cand Gaea sufl? aer magic deasupra ei ?i astfel ?i readuse ?napoi culoarea atat ?n ochii feti?ei-dege?ic?, cat ?i a aripioarelor din spatele ei. Apoi, Bodhi oft? ?i, for?andu-se s? se ridice ?n picioare ?n palma titanidei, rosti abia auzit: ?fie cum dore?ti, Mam? P?mant! Dar totu?i consider c? asta e nebunie!”

  Pe urm?, Bodhi se ridic? ?n aer, falfaind din ale ei colorate ?i totodat? str?vezii aripioare ?i, sco?and de la brau un mic corn asem?n?tor lui Imagus, numit de Titanii vie?ii drept Mūccu (Suflul Vie?ii), dege?ica sufl? prelung ?n el ?i curand fur? v?zu?i venind ?nspre ele, dinspre nenum?ratul ?ir de piloni sculpta?i de gnomi, zeci de cerberi pe al c?ror spate se aflau Fecioarele Siar-ului, cele alungate de Yātrīkar din ale lor trupuri, iar ?n fa?a tuturor p??ea Karina, care era singura care se afla pe propriile picioare.

  Aceast? oranduire era ciudat? ?i ne?n?eleas? de mul?i, c?ci sufletele muritorilor puteau ajunge la Por?ile Purgatoriului doar pe spatele Cerberilor dac? ele veneau acolo urmand scurt?tura din regatul gnomilor. Karina ?ns? fu singura c?reia i se permise s?-i conduc? pe ceilal?i ?i asta nici m?car ea ?i Bodhi nu ?tiau din ce cauz? era a?a.

  Ea doar ??i amintea c? trecand de Podul Yeomna, ea ?i celelalte fecioare nu ajunser? la Por?ile Purgatoriului a?a cum ar fi trebuit s? fie ?i s? a?tepte acolo ?ntoarcerea Yātrīkar-ilor, ci se trezir? brusc trecand de Por?ile regatului Adamant Sheen, ?n spatele c?rora se aflau Cerberii a?teptandu-le.

  Kuru?ar, Cerberul orb care se afla ?n fa?a celorlal?i confra?i ai s?i, f?cu atunci ca?iva pa?i spre fecioare, dup? ce Poarta Regatului Gnomilor se ?nchise cu zgomot ?n spatele lor, z?vorate ?n secunde de gnomii ce se temeau de lumea de afar? mai ceva ca de iad. Apoi, cand era la doar un pas ?n fa?a Karinei, se uit? ?n ochii ei, chiar dac? a ochilor lui retin? era complet alb?, orbit? de cine ?tie ce p?cate s?var?ite ?n via??: ?de aici ?ncepe un alt drum pentru voi, Fecioare ale Siar-ului,” ?i spuse el.

  ?Dar… de ce?” ?ndr?zni s? ?ntrebe atunci Karina. ?Din cate ne-a spus Maranam cand ne-a trecut Podul Yeomna, noi am fi trebuit s? a?tept?m la Poarta Purgatoriului o eternitate sau cel pu?in pan? cand Yātrīkar se vor ?ntoarce acolo.”

  ?Pentru c? a?a au decis Yggdrasil ?i Via?a,” ?i spuse cerberul. ?Iar cel v?zut de voi nu-i adev?ratul Maranam, ci doar un slujitor al lui, numit Gosmel, care are dreptul s? colinde ?i lumea de afar? ?i care adesea ia alt chip pentru a se ar?ta oamenilor.”

  ?De Yggdrasil am auzit. Dar… cine e Via?a?” ?ntreb? Karina.

  ?Energia de la care s-au n?scut toate, chiar ?i Aeon-ul ?i chiar ?i Yggdrasil a luat form? de la ea, ?i este totodat? puterea care ne men?ine pe linia de plutire ?i nu ne las? prad? mor?ii ?i a distrugerii.”

  ?Dar totu?i, nu ne-ai spus motivul pentru care a trebuit s? fim aduse aici.”

  ??l vei afla curand,” ?i spuse Kuru?ar ?i-i ?ntoarse spatele fecioarei. Dar nu se porni din loc, decat dup? ce spuse: ?toate fecioarele ?n afar? de tine, Karina s? urce pe spatele cerberilor ?i s? m? urmeze. Tu ?n schimb ?n vei sta al?turi, ?n dreapta mea ?i-mi vei fi c?l?uz?, c?ci dup? cum vezi ai mei ochi sunt orbi ?i nu v?d nimic.”

  ??i totu?i, nu pari a nu ?ti aceste locuri, m?car dup? miros,” spuse Karina, p??ind spre el ?i luandu-?i locul ?n dreapta lui, ?n timp ce ?n spatele ei, cerberii fioro?i devenir? deodat? supu?i, ?ngenunchear? pe picioarele din fa?? ?i permiser? celorlalte fecioare s? se urce ?n spatele lor. Apoi, unul cate unul, pornir? dup? Karina ?i Kuru?ar care deja f?cuser? ca?iva pa?i ?n fa??.

  ?Poate ?i c?-l ?tiu dup? miros, dar totu?i sim?urile nu pot ?nlocui v?zul, dup? cum un om nu poate tr?i soarta altuia.

  ?i a?a a ?i fost, c?ci ?n timp ce se ?ndreptau spre Por?ile Purgatoriului, Kuru?ar disp?ru brusc undeva, dar niciun cerber nu se mir? de asta. Doar fecioarele Siar-ului se uimir? toate ?ntr-un glas, ?n timp ce Karina continua s? p??easc? ?nainte, cu ochi goi, de parc? ?n?untrul ei ar fi fost un alt suflet.

  Ajun?i ?n fa?a Gaeiei ?i a lui Bodhi, cerberii se oprir? ?i la fel ?ngenunchear? pe picioarele din fa?? pentru a permite fecioarelor s? coboare de pe al lor spate. Dar totu?i, fetele nu se apropiar? de Karina, Titanid? ?i Bodhi, ci r?maser? al?turi de ai lor ?nso?itori, de parc? ar fi fost legate cu lan?uri de ei.

  ?Mam? P?mant, nu m? a?teptam s? te v?d aici!” ?i spuse Karina, plecandu-se u?or ?n fa?a Titanidei.

  ??i nici eu s? te ?ntalnesc aici, Karina, dar se pare c? soarta a avut alte planuri pentru noi,” scra?ni Gaea cu ur? din din?i. ??i totu?i, ?nc? cred c? putem schimba soarta ?i ale ei ?ncurcate planuri.

  ?Schimba? ?n ce fel?” ?ntreb? Karina ?ncurcat?.

  ?Luand ?napoi ce-a fost al t?u!” spuse Gaea cu ?ncredere ?i-ntinse mana ?n fa??, a?teptand ca Karina s? i-o ating?. Fata ?ns? ?ntarzie s? fac? asta, de parc? s-ar fi temut.

  ?Pentru asta ar trebui s? m? nasc din nou. Dar… odat? ce m? aflu aici va fi dificil, dac? nu imposibil ca asta s? se ?ntample,” murmur? fata, dup? ce o mare de triste?e puse st?panire pe al ei suflet.

  ?Nu ?i dac?-i putem ?n?ela pe cei ce vau ?n?elat pe voi, folosind acela?i truc ca ?i ei.”

  Karina ridic? ?n cele din urm? privirea ?i se uit? adanc ?n ochii titanidei. Deodat? ?ns? se cutremur?: ?moarte! O ?n?el?torie ?mpletit? cu moarte!” murmurar? buzele fetei.

  ?A?a e, c?ci… nu putem reu?i f?r? asta, Karina! Dar… e?ti singura ?n m?sur? de-a alege sau respinge aceast? idee, c?ci de alegi s? mergi pe acela?i drum cu mine, atunci al t?u suflet se va risipi ?n neant f?r? posibilitatea de-a rena?te. Dar al t?u sacrificiu nu va fi ?n van, c?ci dac? al nostru plan reu?e?te, atunci poporul Siar-ului va fi ?n siguran??! A?a c? tu decizi: te sacrifici pentru al t?u popor sau al t?u popor se va sacrifica pentru tine.”

  Apoi, Titanida t?cu, iar Karina privi ?n spate, de parc? ar fi c?utat pe cineva cu privirea, pe cineva c?ruia ar fi vrut s?-i cear? p?rerea a?a cum f?cea mereu. Numai c? Geran nu era acolo s?-i dea sfaturi ?i nici s?-i r?spund? la ?ntreb?ri, iar ?n acel ?inut de umbre ?i via?? ascuns?, ?n inima fetei se n?scur? doar ?ndoielile, a?a c? nu-i d?du r?spuns Titanidei, ci doar t?cu ?ndelung, cu capul plecat ?i privind ?n p?mant.