?n timp ce ?naintau prin P?durea Succubi, ?ndep?rtandu-se de locurile ce fuseser? odat? cas? ghoul-ilor, Gaea continu? s? priveasc? ?int? spatele Kalimērei, care era la doar ca?iva metri distan?? de ea, p??ind al?turi de Zorrota care decise s?-i fie mereu al?turi ?i s? ?mpiedice un eventual atac din partea lui Izkina sau a celorlal?i ghouli care ar fi putut ravni la postul de lider sau s? r?zbune moartea lui Tomai.

  ?Ce fel de fiin?? e?ti tu, Kalimērā?” ??i spuse Gaea ?n sinea ei, privind spatele drept al femeii, care de?i-?i ucisese cu mana ei propriul so? cu doar scurt timp ?n urm?, reu?ise totu?i s? se men?in? calm? ?i nu scoase nici m?car un suspin sau v?rsase o lacrim? pentru cel trecut ?n nefiin??.

  ?N-ai plans nici m?car atunci cand Lodur l-a transformat ?n cenu?? pe cel pierit de mana ta, n-ai scos nici m?car un bocet din al t?u piept, ?i nici m?car mana nu ?i-a tremurat s? apuci cu putere acel maner al sabiei ?i s? transformi ap?rarea ?n atac.”

  De parc? ar fi citit gandurile titanidei, Kalimērā se uit? ?n urm? ?i privi ?int? ?n ochii Gaeiei. Titanida ?ns? nu-?i feri privirea, ci citi adanc ?n ochii tinerei femei, care-?i atingea pantecul rotunjit, dand alinare pruncului ei, cu aceea?i man? cu care curmase o via??.

  ?i ?n acea privire Gaea v?zu iar??i copila de demult, cea aflat? ?n tab?ra Siar-ului, stand lang? foc al?turi de Karina ?i alte tinere, ?ntr-una dintre nop?ile calde de var?, ?n timp ce fetele radeau fericite, cantau, iar mainile lor ?mpleteau Prinz?toare de Vise.

  Iar ochii copilei str?luceau de fericire ?n timp ce acelea?i fl?c?ri ale Hestiei, ce le ?nc?lzeau sufletele, se oglindeau pe neagra oglind? a privirii inocente a copilei.

  ?O altfel de privire aveai atunci, tu, suflet prigonit,” murmur? Gaea, de-l f?cu pe Island, ce p??ea al?turi de ea s-o priveasc? uimit. ?i Island o prinse apoi pe titanid? de man?, ?ntreband-o din privire despre ce vorbea. Titanida doar cl?tin? u?or din cap, dand de ?n?eles c? nu avea de gand s? vorbeasc? despre asta. Apoi, ?i desprinse mana lui Island de pe a ei ?ncheietur? ?i-?i continu? ?n t?cere drumul, ?n timp ce ?n fa?a ochilor vedea aceea?i copil? p?r?sind tab?ra Siar-ului ?n aceea?i noapte cand f?cuser? Prinz?toarele de Vise, cand toat? lumea adormise, c?ci ?n timp ce copila era adormit?, strangand al ei obiect magic la piept, de ea se apropie o alt? copil? ?i-i ?opti s-o urmeze, c?ci avea ceva interesant s?-i arate.

  De?i acea copil? era o str?in? neamului Siar-ului, cealalt? o urm? ?i cele dou? se afundar? tot mai mult ?i mai mult ?n p?dure, dar numai Gaea v?zu cine de fapt se apropiase de copil?: Parca, sub forma ei de copil?.

  Apoi, Gaea o v?zu pe acea copil? a Siar-ilor plangand neconsolat? ?n timp ce ?naintea prin P?durea Rocu, dar nu spre tab?r?, ci ?n sens opus ei. ?i, cand sleit? de puteri se a?ez? ?n cele din urm? lang? trunchiul unui copac ?i-?i ?terse ochii de lacrimi, ?i fu dat s? vad? o mic? veveri?? ro?cat? ce-o chema dup? ea. Astfel uitase copila de a ei triste?e ?i, ?n timp ce urma mica veveri??, al ei glas cristalin se auzea pretutindeni: ?Ratatosk, a?teapt?-m?! Unde te gr?be?ti? A?teapt?-m? ?i pe mine!”

  ?A?a e, Gaea!” auzi glasul lui Lodur, vorbindu-i telepatic. ?Cel care-a trimis-o pe Parca acolo a fost ?ns??i Via?a ?i Yggdrasil ?i, cu ajutorul lui Ratatosk, ei au salvat acel suflet nevinovat de otrava Yātrīkar-ilor.”

  ?Dar… ce s-a ?ntamplat pan? la urm? cu ea? Unde-a ajuns acel neprih?nit copil?”

  ??n acela?i sat de oameni unde-a ren?scut pe urm? ?n trupul Kalimērei, c?ci al ei destin a fost s? dea na?tere unui nou ghoul, numai c? ace?tia vor servi binelui de data asta.”

  ?S? nu ne pripim cu ghicitul,” interveni Dike telepatic ?n a lor discu?ie. ?Chiar dac? Tomai nu m-ai este, au r?mas totu?i ceilal?i ghouli care ?nc? tanjesc dup? jertfe,” m-ai spuse Dike ?i, cu mainile cruci? pe piept, trecu pe lang? Lodur ?i Gaea ?ndreptandu-se ?n grab? spre fruntea grupului, care se apropia cu repeziciune de marginile p?durii, ne?tiind ce-i poate a?tepta acolo de fapt.

  ?Dike are dreptate, Lodur! ?i eu cred c? ghoulii vor m-ai lupta pe dou? fronturi mult timp de-acum ?n colo, c?ci a lor natur? demonic? nu le permite s? devin? de-odat? buni,” ad?ug? Island.

  ?Nu ?i dac? sunt n?scu?i din oameni,” spuse Gaea, ?iar cum Tomai nu m-ai e, iar a sa putere a fost transmis? copilului din pantecele Kalimērei, re?ncarnarea celor r?i a fost ?ntrerupt? ?i, s? nu uit?m ?i de dragostea de mam?: ea poate face minuni ?n educa?ia copiilor.” Apoi Gaea se ?ndep?rt? de cei doi titani cu gand s? se apropie de Kalimērā ?i s? citeasc? ?n ochii ei ce s-a ?ntamplat cu ea dup? ce a p?r?sit P?durea Rocu.

  ***

  Mult ?n spatele grupului ghoul-ilor ?i a titanilor mergeau um?r la um?r Izkina ?i Sephir, c?ci dup? ce Tomai disp?ru precum cenu?? arzand zburat? de vant, al s?u suflet c?tr?nit se m-ai lini?ti pu?in, ?n?elegand c? de?i se ?ncheiase o etap? a vie?ii lor, m-ai erau ?nc? multe de tr?it de ghouli pan? s? ajung? la sfar?itul vie?ii lor.

  ?Ceea ce mi-ai ar?tat la marginea p?durii nu a fost real, nu-i a?a?” ?i spuse el Sephirei ?n cele din urm?.

  ?Ba a fost, numai c?… am gr?bit un pic lucrurile.”

  ?Le-ai gr?bit? ?n ce fel?” ?ntreb? ghoul-ul ?ncurcat, oprindu-se ?n loc ?i for?and-o ?i pe Sephir s? se opreasc?, dup? ce-o apuc? de man?.

  Sephir ?ns? nu se temu de el ?i-l privi ?n ochi: ?Yātrīkar erau cele care trebuiau s? termine cu a voastr? existen?? ?i s-ar fi ?ntamplat asta ?n aceast? p?dure, peste aproximativ 10 zile, dup? ce ar fi trecut pe aici, ?ntorcandu-se de pe Muntele Fricii.”

  ?Dar… nu ?n?eleg de ce, c?ci Tomai anume cu ele a ?i f?cut pactul.”

  ?Ba nu. Tomai a f?cut pactul cu Moirae, a?a cum s-a ?ntamplat ?i acum 600 de ani, cand din Fecioarele Siar-ului au fost n?scute Yātrīkar.”

  ?N?scute? Din oameni?”

  ?A?a e ?i anume puterea lui Tomai va tr?dat atunci, c?ci, adormindu-v? trupurile ?n aceast? p?dure de umbre, el a putut-o transmite lui Moirae sub form? de lance de foc, putere folosit? mai apoi de Parca pentru a intra ?n P?durea Rocu ?i a ?n?ela Fecioarele Siar-ului. Dar… acceptand acel pact, Tomai va condamnat pe to?i la pierzanie.”

  ??i totu?i suntem pierdu?i,” ?uier? Izkina printre din?i. ?Cu moartea lui Tomai, ghoulii…”

  ?Au o nou? ?ans? la supravie?uire, c?ci… n?scu?i din oameni, ai vo?tri copii vor fi departe de influen?a lui Moirae, care ?i-au ?nc?lcat cuvantul ?nc? de la ?nceput. De asta v-a?i ucis cu propriile maini femeile tribului vostru ?i v-a?i condamnat la un ciclu infinit de re?ncarnare. Numai c?, vezi tu, toate au un sfar?it pe lumea asta, la fel cum au ?i-un ?nceput.”

  ?Nu ?n?eleg unde ba?i,” spuse trist Izkina.

  ?M? refer la oboseala sufletului, la pustiul care deja a ?nceput s? pun? st?panire pe voi, c?ci luandu-i darul de drept, de a-?i urma al s?u ciclu firesc, el a optat pentru autodistrugere ?i de aceea Moirae au avut gandul s? termine cu a voastr? existen??.”

  ?Dar e o tampenie ce spui. Cum poate sufletul care nu-i decat materie s? decid? a?a ceva ?i ?nc? ?i s? influen?eze soarta cuiva?”

  ??i… cum explici atunci faptul c? Tomai a fost ucis atat de u?or de o femeie, ?n ciuda faptului c? de?inea o imens? putere ?i ar fi putut preveni atat de u?or acel atac al Kalimērei?”

  ?Coinciden???!”

  ?Ba nu! Dragoste!”

  Izkina surase: ?Iubire? A unui ghoul pentru o femeie?”

  ?Ba nu. Tomai n-a iubit-o nicicand pe Kalimērā, la fel cum ea n-a avut sentimente pentru el. Numai c?, atunci cand cei doi s-au unit ?n c?snicie, fie ea ?i for?at?, sufletul lui Tomai s-a iubit din nou pe sine ?i de asta a f?cut tot posibilul s? renasc? sub un alt aspect, cel al copilului Kalimērei, chiar dac? asta ?nsemna s? uite tot ce-a tr?it ?n trupul lui Tomai. Oricum, n-am de gand s? te conving de nimic. Doar am men?ionat ce gandesc, la fel cum cred c? e?ti singurul capabil s?-?i alegi propria soart?.” Apoi Sephir ??i continu? drumul, l?sandu-l pe Izkina ?n acela?i loc, privind tamp la un punct orb pe care se vedea ?i trupul lui transformat ?n cenu?? arzand?, dup? ce c?zuse pe campul de lupt?.

  ***

  ??napoi!” d?du ordinul Boor aproape ?n ?oapt? v?zand cum norii negri de pe cer ?ncepur? a se gr?m?di ?i forma un fel de scar? spre p?mant, de parc? acei nori n-ar fi fost decat saci cu grane cl?di?i unul peste altul, numai c? ?n sens invers.

  ?Ce-i asta?” ?ntreb? ā?mai tot ?n ?oapt? ?n timp ce era ?n dreapta lui Boor ?i-?i duse ?ncet mana spre manerul sabiei ce-o avea la cing?toare. ?E acel Maranam?”

  ?Nu pare! Mai degrab? un acolit de-al s?u. Cine ?ns?: o s? afl?m curand,” r?spunse Boor, sco?and sabia din teac?. ??i… aminte?te-mi data viitoare s? nu m-ai cobesc, c?ci se pare c? am avut gand r?u ?n minte cand am zis c? asta o s? fie o noapte lung?,” ad?ug? Boor, ranjind nemul?umit.

  ā?mai zambi ?ns?, c?ci acel gand al lui Boor nu era decat un fel de scuz? pentru copii, c?ci zeul nu era din cei ce credeau ?n basme cu zane, da mai ales s? cread? ?n supersti?ii.

  ?Am spus ceva comic?” se interes? Boor ?ncurcat ?i o mic? crest?tur? ap?ru ?ntre sprancene cand se ?ncrunt?.

  ?Nimic. Doar un gand ce-mi trecu prin minte. Nimic important,” se gr?bi ā?mai s? r?spund?, dar nu pentru a calma spiritele, ci pentru c? nu era momentul de dat explica?ii lungi. ?Se ?ncepe!” spuse o?teanul, sco?and ?i el sabia din teac?, cand v?zu cum scara aceea de nori burduho?i, ce pornea din cer ?i cobora spre p?mant, ?ncepu deodat? s? scapere, t?iat? adanc de s?ge?ile de foc ale fulgerelor. Apoi, pretutindeni, pe trupurile acelor nori vine?iu spre negru, ce p?reau c?-s forma?i din fum dens adunat ?n palcuri, se v?zur? ochi ca cel v?zut de Mayar adesea ?n lumea ei interioar?: ochiul min?ii ei. Numai c? ace?ti ochii erau totu?i diferi?i de al ei, c?ci ?n locul galbenului ?i al verdelui se vedea negrul abisal din mijlocul lor, cu o imens? flac?r? reflectat? pe a lor invizibil? retin?, iar ceea ce trebuia s? fie globul ocular era colorat ?n ro?u sangeriu, ceea ce f?cea s? par? un imens zig-zag, dac? cuiva i-ar fi trecut prin cap s? foloseasc? retinele acelor ochi drept puncte de contur.

  ?Parca!” ?uier? deodat? Boor printre din?i, z?rind reflec?ia titanidei sor?ii ?n sclipirea fulgerelor. ?Cum de nu m-am gandit la asta mai ?nainte. Era de a?teptat s-o v?d aici, mai ales ?tiind a ei predilec?ie pentru iubitorii de sange numi?i ghouli.”

  Cuvintele zeului starnir? ?ns? rasul isteric al Parc?i, care f?cea ?mprejurimile s? r?sune puternic. Apoi, al ei trup se v?zu apropiindu-se de Boor ?i de restul ?n timp ce ea p??ea ?ncet printr-un portal ap?rut de nic?ieri ?n acea scar? de nori. ?Interesante preferin?e ai, m?rite Boor,” ?i spuse Parca cu ironie. ?Ca s? fiu sincer? nu m? a?teptam la o astfel de grandioas? primire: cu surli?e ?i trambi?e,” ad?ug? ea ?i iar??i rase, c?ci, v?zand fe?ele speriate ale o?tenilor, ?n?elese c? era o b?t?lie lejer? pentru ea.

  Numai c?, surpriz?: Boor zambi larg, privind la a ei fericire, iar acel zambet o f?cu pe Parca alert?, ne?n?elegand ce se ?ntampla.

  ?Surpriz? zici?!” spuse Boor. ?Cu surle ?i trambi?e?! Ei bine, n-am de ce s? neg c? anume la asta ?i m-am gandit cand am auzit de venirea unui oaspete important pe aceste meleaguri. Numai c?, scuzat? s? ne fie primirea, va fi f?r? paine ?i sare, c?ci fiind departe de cas? n-am avut cuptor cu lemne pentru a o coace.”

  ?Ce pui la cale?” ?ntreb? Parca, sfredelindu-l pe zeu cu privirea ?i chinuindu-se s?-i citeasc? gandurile.

  ?O s? vezi!” spuse Boor ?i-?i ?ntoarse fa?a spre ai s?i solda?i, vorbindu-le cu blande?e, chiar dac? le d?duse o porunc?: ?v? pute?i relaxa! Nu-i cine ?tie ce important? vizita!” ?i, de parc? ar fi fost p?pu?i pe un gigant ecran, osta?ii lui Boor ??i reluar? a lor ?nf??i?are normal?, serioas?, cu priviri dure de solda?i trecu?i prin multe lupte, c?ci look-ul lor speriat de mai ?nainte nu fusese decat o tactic? propus? de ā?mai pentru a-i b?ga ?n ?ncurc?tur? pe cei ce-i vor ataca.

  ??iretlic deci?!” spuse Parca cu ironie. ?Atunci permite-mi s? folosesc ?i eu unul!” ad?ug? ea ?i, cand pocni din degete, sute de Parca ie?ir? prin acela?i Portal ca ?i ea ?i se aliniar? ?n spatele titanidei ca o adev?rat? semea?? ?i de temut armat?.

  Numai c? aceast? turnur? de situa?ie p?ru s? nu fi uimit pe nimeni, c?ci niciun mu?chi nu se cl?tin? pe fa?a solda?ilor sau a lui Boor.

  ?Numai atatea sunte?i?!” spuse Boor ?n batjocor? cand Portalul se ?nchise brusc, semn c? copiile Parc?i se terminaser?.

  ?Nu-s destule?” ?i r?spunse titanida cu aceea?i batjocor? ?n glas. ??n caz de nu-i clar, o singur? Parca face cat zece,” iar drept r?spuns, Boor se stramb? comic, semn c?… nu prea era convins.

  ?Le-om vedea ?n ac?iune cat sunt de vrednice,” ad?ug? Boor, f?cand s? m-ai apar? o sabie ?n cealalt? man? ?i apuc? strans ale lor manere, rotindu-le u?or prin aer ?i lu? imediat pozi?ia de atac.

  Dar… Parca nu se gr?bea s? atace de parc? ar fi a?teptat pe cineva, ?n timp ce a ei privire se ?ndrepta spre p?dure, chiar ?i dac? ?ncerca ea s? fac? asta pe nev?zute, extrem de discret.

  Ochiul ager al lui ā?mai surprinse ?ns? a ei privire piezi?? pe dup? um?rul solda?ilor ?i-?i ?ntoarse ?i el capul ?ntr-acolo. ?A?teapt? titanii!” ?opti el, iar Boor schi?? un zambet ironic pe a lui fa??.

  ?N-are decat! Astfel ne d? ?ansa s? avem spatele ap?rat!” ?i Boor ??i relu? pozi?ia dreapt?, de a?teptare.

  Numai c? mi?carea zeului nu fu una inteligent? sau calculat?, c?ci privirea Parc?i fusese doar un ?iretlic ?i, dintr-o smucitur? ?n fa?? a bra?elor, Parca arunc?, spre Boor ?i restul, un imens fum gros ca cel ce formase portalul de nori. Cu toate acestea, fumul cela nu r?ni pe nimeni, c?ci Boor, ?inandu-l pe Imagus ?n man?, form? un mic vartej, care ?ncepu a roti fumul ?n form? de palnie, ca mai apoi s? se transforme ?ntr-un mic uragan, pe care suflul lui Imagus ?l goni ?n dep?rtare, m?turand tot ce ?ntalnea ?n cale: ierburi, frunze uscate, crengu?e rupte de pe copaci ?i duse departe de p?dure pe campie.

  ?Ah, uitasem se pare cu cine am de-a face!” ?uier? Parca printre din?i, mi?candu-?i capul dintr-o parte ?ntr-alta. ?Nu-i nimic! Cer iertare: gre?eala mea!” ?i ?n mainile tuturor copiilor ei ap?rur? l?nci asem?n?toare celor folosite de Tomai ?n lupta cu Dike, iar cele cateva sute de Parca luar? pozi?ie de atac, mi?candu-se ?ntr-un singur ritm.

  Boor ?ns? stramb? din nas, v?zand acea mi?care, c?ci ce ura Boor cel mai mult era s? lupte contra falsurilor. A?a c?, f?r? s? m-ai a?tepte ?joaca” Parc?i, Boor ridic? mana stang? ?n sus, iar ultimul rand de o?teni ??i preg?tir? arcurile ?i s?ge?ile, ?intind ?n sus.

  ?Atac?” se interes? ?n glum? Parca, v?zand mi?carea zeului. ?M-a? fi a?teptat la ap?rare. Dar… fie pe-a ta!” ?i ea fu prima care porni ?n fug? spre armata zeului vanturilor, urmat? ?n de-aproape de ale ei lupt?toare.

  ?Atac!” strig? ā?mai, cand v?zu pumnul strans al lui Boor, semn c? era timpul, ?i-o ploaie de s?ge?i trecu pe de-asupra osta?ilor, avand drept ?int? armata Parc?i.

  Cand s?ge?ile intrar? ?n trupul catorva dintre lupt?toare, acelea se transformar? de imediat ?n fum, iar dup? cateva secunde ??i reluar? forma normal?, ap?rand de data asta ?n mijlocul osta?ilor care se v?zur? for?a?i s? se apere cu s?biile.

  Dar… oricat de mult nu mu?cau s?biile din acele trupuri de fum, lupt?toarele titanidei sor?ii p?reau a fi nu doar nemuritoare, ci chiar ?ncepur? a se ?nmul?i cu repeziciune, amenin?and s?-i ?ntreac? numeric pe osta?i.

  ?Aten?i la lovituri! Nu pierdem ritmul! Ataca?i!” tot striga ā?mai, ?ncurajandu-?i tovar??ii ?i ap?randu-se pe sine, ?ntr-o lupt? aprig? cu acele fiin?e ciudate, pe care nu le m-ai ?ntalniser? nicicand mai ?nainte ?i habar n-aveau cum le puteau ?nvinge.

  Stolen content warning: this tale belongs on Royal Road. Report any occurrences elsewhere.

  Singurii care nu luptau ?ns? erau Boor ?i Parca, care st?teau la doar ca?iva metri unul de altul, privindu-se cu ur?, ?n timp ce lupta din jurul lor devenea tot mai aprig? cu fiecare suflare de vant a lui Imagus.

  ***

  ?Shhh!” strig? deodat? Izkina, ridicand bra?ul drept ?n sus ?i dand ordin celorlal?i s? se opreasc?.

  Ghoulii, sim?ind miros de sange pretutindeni, ?ncepur? a adulmeca zarea ?i-a? freca mainile de pl?cere, ?n timp ce priveau ?n toate p?r?ile s? z?reasc? sursa de hran?. Dar… ?n jur era numai iarb? verde, arbu?ti, ?i copaci cufunda?i ?n umbr?.

  ?Ce se ?ntampl??” ?l ?ntreb? Kalimērā pe Zorrota, privind ?i ea ?n jur, dar de?i nu se temea de acele zgomote ciudate auzite pretutindeni, totu?i nu ?tia cum s? reac?ioneze: nici pentru a se ap?ra pe sine, nici pentru a-i ap?ra pe ceilal?i.

  Zorrota ?ns? nu-i r?spunse, ci, ?ncruci?andu-?i mainile pe piept, cu pumnii stran?i, ?nchise ochii ?i-?i trimise ochiul min?ii pan? la marginea p?durii, dar imaginea de gol se ?ntoarse rapid la el, iar asta-l uimi nespus, c?ci nicicand mai ?nainte nu i se ?ntamplase asta.

  ?Efectul lui Tomai!” ?l l?muri Sephir, trecand pe lang? el ?i ?ndep?rtandu-se ?n grab? spre Dike care se oprise la ca?iva zeci de metri ?n fa?a lor, ?mpreun? cu Island, Lodur, ?i Gaea.

  ?Efectul lui Tomai? Asta ce naiba m-ai e?” se ?ntreb? Zorrota confuz.

  ??nseamn? c? mort c?pitanul, s-a terminat r?zboiul,” marai Izkina, ajungandu-l din urm? pe Zorrota.

  Acesta din urm? ?ns?-i arunc? o privire de ur? camaradului s?u, ar?tandu-i totodat? ?i col?ii ascu?i?i, semn c? l-ar fi ?ncantat s? guste din a lui beregat?. Numai c? cei doi se v?zur? nevoi?i s? termine a lor stupid? ceart?, z?rind privirea Kalimērei a?intit? asupra lor. A?a c? se d?dur? fiecare ca?iva pa?i ?n spate, scra?nind din din?i ?i ?nghi?indu-?i ura, p?strand-o pentru ?mai pe urm?,” c?ci fiecare era sigur c-o s? fie un ?pe urm?” pentru a se r?fui cu cel?lalt.

  ?Parca a atacat!” le spuse Dike titanilor, cand Sephir fu la doar un pas de ei. ?Numai c? de data asta e ceva ciudat la ea.”

  ?Ciudat? ?n ce fel?” se interes? Island.

  ?Yātrīkar!” ?i r?spunse Gaea, dup? ce ea se ?ntoarse din a ei scurt? teleportare pan? la marginea p?durii ?i v?zu lupta dintre armata lui Boor ?i a Parc?i, ?i pe cei doi stand ?n centrul luptei aprige ?i privindu-se ca ?oarecele ?i pisica. ?Armata Parc?i e format? din fantome, dar de unde le-a scos de data asta… nu pot spune. Numai c?: ele nu par a fi totu?i dup? noi sau pentru a ?ngenunchea Oamenii Ghe?ii. Caut? altceva!”

  ?Altceva?” se interes? Dike confuz. ?Cum ar fi?”

  ?S? transforme alte Fecioare ?n Yātrīkar,” interveni Lodur, rostind calm fiecare cuvant.

  ?Numai c? Parca se pare c? n-a calculat bine asupra cui a s?rit ?n carc?,” spuse ?i Sephir. ?Aici nu-i nicio fecioar? c?ruia s?-i alunge sufletul pentru a-i lua trupul.”

  ?E?ti sigur??” o ?ntreb? Gaea, privind-o ?int?-n ochi, iar dup? cateva secunde, Sephir se ?ntoarse ?i privi spre Kalimērā ?i celelalte femei.”

  ?Pruncii!” murmur? Sephir ?i, f?r? s? vrea, se cutremur?.

  ?A?a e! Pentru a-?i des?var?i crea?ia, Parca are nevoie de trupuri din carne ?i oase, iar cel mai potrivit pentru asta este trupul unui copil neprih?nit,” spuse Gaea.

  ?Iar pentru asta au nevoie anume de copiii ghoul-ilor, c?ci ei poart? ?n a lor sange parte din puterea vestitului neam de atacatori, cei mai de temut de pe aceste meleaguri,” murmur? Lodur.

  ?S? ?ncerce numai,” ?uier? Zorrota printre din?i, strangand pumnii ?i vrand s? porneasc? spre marginea p?durii. Se opri ?ns?-n loc, cand sim?i mana Kalimērei apucandu-l de bra?.

  ?A?teapt?, Zorrota! Nu-i chiar atat de simplu!” ?i spuse femeia. ?Chiar ?i dac? mi-ar pl?cea s? ?ntorc timpul ?i s? nu am de-a face cu voi, sunt totu?i mam? acum ?i trebuie s? m? gandesc la al meu copil, chiar ?i dac? nu-mi face pl?cere s? ?tiu din al cui trup se va na?te.”

  ?Kalimērā are dreptate,” interveni Lodur. ?Parca trebuie ?nvins? ?nainte de a pune mana pe aceste tinere ?i a le for?a s? le urmeze, c?ci de pun mana ?i pe puterea ghoul-ilor vom fi iar??i ?n minus.”

  ?Atunci da?i-ne voie s? le ar?t?m de ce-s ?n stare vesti?ii ghouli,” interveni ?i Izkina, ar?tandu-?i col?ii.

  ?Mai bine le l?s?m ?n urm?,” spuse Gaea sigur? pe sine, luandu-i pe to?i prin surprindere.

  ?S? le l?s?m ?n urm?? Ce mama naibii ?ndrugi?” strig? Izkina. ?Sunt femeile ?i copiii no?tri! Trupurile noastre! Cum s? le l?s?m ?n urm??”

  ?Atunci preferi s? pierzi totul f?r? posibilitatea de-a lupta ?mpotriva lui Maranam ?i-a Parc?i?” ?i spuse Gaea cu asprime, privindu-l ?int?. ?Oricum, chiar ?i dac? le l?s?m ?n urm?, n-or s? fie neprotejate, c?ci… vom folosi acela?i truc pe care l-am folosit pentru a-l ?nchide pe Mannar ?i-al feri de ochii lumii.”

  ?Magia neagr? ?n P?durea Succubi ne va distruge pe to?i!” spuse Island cu team?. ?S? nu uit?m c? aceast? P?dure a fost totu?i candva creat? de suflurile lumii de dincolo, sub puterea lui Sava??ā. Acest vant…”

  ?…e cel mai de temut dintre toate cele trei vanturi necontrolate de Boor sau Sephir. Dar… Gaea are dreptate: o celul? asem?n?toare celei ?n care e ?nchis Mannar va fi cea mai potrivit? ?i le va p?zi ca s? nu cad? victime ambi?iei f?r? margini a Parc?i,” spuse Lodur.

  ?Dar, frate, dac? nu folosi?i magia neagr?, atunci cum ve-?i crea un alt Mā?s?ar Kēlaksi aici, pe p?mant?”

  ?Folosindu-l pe Ionas, Dike!” ?i r?spunse Lodur. ?Shiman nu degeaba ?i-a ?nmanat aceast? sabie: a fost la ?ndemnul Hestiei care a prev?zut se pare acest moment, c?ci una dintre func?iile lui Ionas, pe lang? cea de-a?i sluji ?ie, este cea de-a p?zi sufletele neprih?nite dorite de Maranam. A?a c? e de-ajuns s? ne unim puterile cu cea a lui Ionas pentru a s?var?i acea celul?.”

  ?Numai c? uita?i un lucru,” interveni Kalimērā. ??n acea celul? vor muri de foame, c?ci, fiind ?nchise, n-o s? aib? ?ansa s? se hr?neasc? ?i…,” t?cu ?ns?, v?zand-o pe Sephir zambind.

  ?Din contr?: n-o s? simt? foame acolo, ?n?untrul acelei celule a lui Ionas, c?ci cine se afl? ?n interiorul bulei acestei s?bii magice nu simte trecerea timpului, nu simte foame sau sete, la fel cum nu simte fric?. Prin urmare, toate vor fi ?n siguran??, ascunse chiar ?n inima P?durii Succubi.”

  ?Nu-i timp de pierdut!” spuse Gaea cu asprime. ?Boor ?i restul au nevoie de ajutorul vostru, Dike ?i, curand, un alt aliat de n?dejde vi se va al?tura ?n lupt? pentru a face fa?? nebuniei Parc?i. ?ntre timp, eu, Lodur, Ionas, ?i Sephir vom des?var?i ce am pl?nuit ?i ne vom al?tura vou? ?n lupt? de va fi ?nc? nevoie.”

  ?Dar, Gaea, ui?i c? f?r? Ionas Dike poate fi vulnerabil,” interveni Island.

  ?Nu ?i dac?-l are pe Kuasa cu el,” ?i, zicand aceasta, Gaea-?i scoase sabia de la cing?toare ?i-o arunc? c?tre Dike care-o prinse din zbor. Apoi Dike-l l?s? liber pe Ionas, care pluti lin spre Gaea, iar el fu primul care porni spre Campia Succubi de unde se auzeau zgomote stra?nice de lupt?.

  Island ?l urm? ?ndeaproape pe titan, iar dup? Island porni Izkina ?i restul ghoul-ilor.

  ?S? mergem, st?pan? Kalimērā!” ?i spuse Zorrota femeii, care privea ?int? spre ale ei camarade de suferin??, ce-o priveau speriate, c?ci nu ?tiau nici ce se ?ntampl?, nici de ce erau l?sate ?n urm?.

  Totu?i Kalimērā se ?ndep?rt?, cand auzi vocea Gaeiei ?optindu-i la ureche, de?i Titanida nu-?i folosise buzele pentru a vorbi. ?E timpul s? te ?ntorci la ai t?i, copil?! Vremurile de pribegie s-au ?ncheiat, iar pentru soarta acestor suflete nu te teme, c?ci vor ?n siguran??.”

  Totu?i, cu cat se ?ndep?rtau de acel loc, tras? de man? fiind de Zorrota, Kalimērā continu? s? priveasc? ?n urm? ?i v?zu cum Gaea, Lodur, ?i Sephir se pozi?ionar? ?n trei puncte cheie, de parc? ar fi fost varfurile unui triunghi isoscel, ?n timp ce Ionas plutea vertical ?n mijlocul femeilor ghoul-ilor, care se pozi?ionar? ?ntr-un cerc, la ?ndemnul Gaeiei. ?i m-ai v?zu Kalimērā cum din mainile celor doi titani ?i ale lui Sephir ie?eau proiec?iile luminoase ale unei celule, format? din trei p?r?i, iar puterea albastr? a lui Ionas le uni ?n cele din urm? ?ntr-un tot ?ntreg.

  ***

  C-o lovitur? precis? a manii, ?n timp ce cealalt? strangea manerul celei de-a doua s?bii ce-o ?inea la spate, Boor reu?i s? se protejeze de atacul nea?teptat al Parc?i, care nu folosi doar 1 lance de foc, ci 3. Totu?i, de?i le arunc? cat colo lovindu-le cu sabia, Boor nu reu?ise s? distrug? l?ncile, iar acestea, controlate de puterea Parc?i, zvacnir? ?n sus, de la p?mant, ?i se aliniar? ?ntre el ?i Titanid?, cu varfurile a?intite asupra pieptului lui.

  ?Acum e mai bine,” spuse Parca, ranjind viclean. Dar, cand ?mpinse brusc mainile ?n fa??, ca s? trimit? s?ge?ile spre Boor ?i acestea s? treac? prin al lui trup sau m?car s?-l r?neasc?, v?zu cu stupoare cum ?ncruci?area celor dou? s?bii ?inute de zeu ?n fa?a l?ncilor le for?? s? stea locului. ?Ce dr?covenie m-ai e ?i asta?” strig? Titanida ?nfuriat?, r?cnet care de altfel f?cu s? ?iuie urechile nu doar a solda?ilor, sensibili la sunete, ci ?i chiar al copiilor ei care se oprir? pentru cateva clipe din lupt?. ?Ceva necurat e la mijloc!” marai titanida, privind cu aten?ie ?n jur. Apoi, de parc? i-ar fi mirosit a ars, ?ncepu a adulmeca z?rile, dar… un pumn primit ?n fa?? o f?cu s? se dea de-a berbeleacul, oprindu-se apoi ?n patru labe. ?Hestia!” spuse ea, scra?nind din din?i ?i privind cu ur? ?n fa??.

  Dar la ?nceput v?zu doar cum se contur? un pumn de foc ?n fa?a ei, ca mai apoi s? se vad? un imens rug sub acel pumn ce p?rea c? plute?te ?n aer, ?i abia dup? aceea Parca v?zu trupul titanidei focului conturat din fl?c?ri: ?bun? lovitur?!” se l?ud? Hestia pe sine, admirandu-?i pumnul strans, iar asta-l f?cu pe Boor s? zambeasc? ?i s? se relaxeze pu?in. ?Ce crezi nepoate? M-ai am ?nc? destul? for?? pentru lupt?, nu-i a?a? Chiar ?i dup? milenii de ars ?n fl?c?ri ?nc? pot ?ntoarce cuiva f?lcile pe dos dintr-o singur? mi?care!” ?i Hestia zambi atat de frumos, cu ale ei buze ro?ii ca focul.

  ?Glumea?? ca ?ntotdeauna!” murmur? Boor, zambind ?i el, dar mana sa stang? zvacni brusc ?n stanga, apucand de gat una dintre copiile Parc?i care se apropiase prea mult de el. ?Nu ?i-a spus nimeni c?-?i pute gura?” ?i ?uier? zeul printre din?i. ?Mergi ?ntai ?i-?i spal? din?i!” ?i, dintr-o singur? mi?care, f?cu acel trup s? se transforme ?n fum, dup? ce-i sucise ni?el gatul.

  Curand ?ns? trei Parca ap?rur? nu departe de el din fumul celei ?nvinse de zeu. ?Ah, Parca, nu te ?nve?i niciodat? minte!” ?uier? Boor furios printre din?i ?i apuc? strans manerele s?biilor, gata de atac.

  Dar se opri brusc, auzind un ciudat vuiet ?n jur, de parc? ar fi ars ?ntreaga lume ?i nu doar focul de sub t?lpile Hestiei, iar cand privi spre ea o v?zu atat de senin?, sufland aer cald peste fl?c?rile pumnului ei, ?nte?indu-le mi?carea.

  ?Aaaa,” strig? Parca cu ur? aruncandu-se asupra Hestiei, dar a ei nechibzuit? mi?care o f?cu pe Hestia s? se mi?te spre ea n?prasnic, cu tot cu rugul de sub picioarele ei, c?ci dup? ce fusese blestemat?, Hestia nu putea p??i cu piciorul gol pe p?mant, ci doar pe locuri ce ardeau ?n fl?c?ri. Dar ea-?i folosi chibzuit a ei imens? putere ?i, ?n timp, ?nv??? s? lupte chiar ?i c?rand dup? ea acel rug din care-?i forma trupul.

  Astfel, ajunse fa?? ?n fa??, Hestia ?i Parca se apucar? cu ambele maini de gat, strangand cu putere ?i ?mpingandu-se una ?n cealalt?, ?ncercand s-o ?ngenuncheze pe rival?, s-o distrug?. Numai c? atunci cand lupt? dou? puteri egale nu-i loc de compromis.

  Curand ?ns? Boor fu nevoit s?-?i mute privirea de la cele dou? titanide ?ncle?tate ?n lupt?, cand auzi peste tot ?n jurul lui lemne trosnind, de parc? bu?teni imen?i ar fi prins via?? ?n dulcea ?mbr??i?are a focului ?i, pretutindeni, pe ?ntreaga Campie Succubi se v?zur? sute de mici ruguri asem?n?toare celui din care ap?ruse Hestia.

  ?Tineimu!” (lupt?toarele focului) murmur? ā?mai ?nfrigurat, v?zand cum din acele ruguri se contureaz? trupurile lupt?toarelor Hestiei, care st?teau toate cu ochii ?nchi?i ?n acel moment, a?teptand s? fie des?var?ite de fl?c?ri.

  ?To?i la ad?post!” strig? deodat? Boor, ?n?elegand planul Hestiei. ?Spre marginea p?durii! Acum!” ?i fu primul care se retrase din lupt? fugind cu spatele spre p?dure pentru a nu fi ataca?i de lupt?toarele Parc?i.

  Dar, chiar dac? ele se luar? dup? Oamenii Ghe?ii cu gand s? termine cele ?ncepute, copiile Parc?i nu-i ajunser? din urm? pe solda?ii lui Boor, c?ci de d?deau numai un pas ?n fa??, ap?reau ?n fa?a lor tot mai multe ?i mai multe ruguri ?i, cat de curand, se v?zur? ?ncercuite, ?ntr-o capcan? de ruguri ce formau un labirint asemeni celui construit de arhitectul cretan Dedal ?i ?n care tr?ia legendarul Minotaurus.

  ?Stra?nic? priveli?te,” ?uier? un ghoul, v?zand acea imagine apocaliptic? a sute de Parca ?ncol?ite de pretutindeni de Tineimu.

  Dar, o lovitur? puternic? peste fa??-l arunc? cat colo de se duse de-a berbeleacul ?i, cand ghoul-ul privi furios spre cel ce-l lovise, ?l v?zu pe Island ar?tandu-i pumnul, semn c? acesta se apropiase prea mult de Titan, suflandu-i cu a lui puturoas? respira?ie chiar ?n fa??. ?ns?, de?i tare-ar m-ai fi vrut s? scarpine spatele Titanului ?i s?-l ?nve?e minte pentru acea palm?, ghoul-ul se v?zu nevoit s? se lase p?guba?, cand Izkina ap?ru de nic?ieri ?n fa?a lui, pocnind puternic din degete, semn c? cel sc?rm?nat putea fi el de nu se astamp?r?.

  Dar totu?i, ghoul-ul avusese dreptate: priveli?tea Campiei Succubi era cu adev?rat impresionant?, dac? nu terific?, c?ci Tineimu ?i copiile Parc?i, ?ncle?tate ?n lupt?, p?reau creaturi mitice cioplite ?n fum ?i fl?c?ri, ?n timp ce se loveau cu suli?e, s?bii, ?i alte diverse obiecte ciudate ap?rute de nic?ieri ?n ale lor maini, dar ?i folosindu-se unele dintre ele de bra?ele goale ?n lupta contra vr?jma?elor. ?ns?… lupta nu se ?ncheie nici ?n clipa ?n care Lodur, Gaea, ?i Sephir se al?turar? celorlal?i: din contra - p?rea c? de abia se ?ncepe, ?n timp ce ?ntreaga campie ardea ?n fl?c?ri ?i se acoperea de fum negru ?i gros al copiilor Parc?i, ce c?zuser? victime furiei focului Lupt?toarelor Tineimu.

  ***

  Zorii zilei ?ncepur? s? se iveasc? pe bolta cerului, care continua totu?i acoperit? de nori negri, f?cand diminea?a s? par? de fapt un imens apus.

  Dar acea senza?ie de ciudat era ?i mai mult accentuat? de fumul negru ?i gros ce continua s? se ?mpr??tie pretutindeni, manat din urm? de vanturile controlate de Boor ?i Sephir care recurser? ?n cele din urm? la folosirea lor pentru a da naturii ?ansa s? respire m?car pu?in aer proasp?t.

  Anume un suflu u?or de vant dispers? fumul, reveland pe rand chipurile Titanilor, cu Dike ?i Lodur ?n fa??, cu Sephir ?i Island p??ind al?turi de Kalimērā, Zorrota, ?i ā?mai, ?i cu restul ghoul-ilor condu?i de Izkina p??ind ?n spatele grupului, iar trupurile lor, ce ap?reau ?i disp?reau ?n acel imens nor de fum, ?i f?cea s? par? creaturi ciudate, venite din Lumea de Dincolo.

  R?mas? pe acel camp de lupt? unde-o ?nvinser? ?n cele din urm? pe Parca ?i armata ei de lupt?toare false, Hestia zambi, privind cu aten?ie spre cei ce se ?ndep?rtau de acea campie a durerii, iar ale ei buze murmurar? ?n ?oapt?: ?vor fi ?i alte timpuri pentru ?ntalnire, fra?ii mei! R?zboiul ?sta nu-i pe terminate, nici chiar ?nceput, iar ajutorul meu va fi mereu binevenit, precum va fi ?i ajutorul lupt?toarelor mele Tineimu, n?scute din a mea suflare pentru ap?rarea acestui p?mant. Ave?i grij? de voi! Ave?i grij? de Via??!”

  Dup? aceasta, Hestia sufl? pu?in aer cald ?n fa?? ?i trupul ei se ?ntoarse ?n fl?c?ri, a?a cum ap?ruse, ?i la fel f?cur? ?i ale ei lupt?toare, care disp?rur? una cate una, l?sand pe acea imens? campie o mul?ime de ruguri arzande drept m?rturie a luptei recent ?ncheiate, dar ?i ca simbol de straj? al acelor p?manturi, dand de ?tire r?ului c? pe acolo loc de trecut nu e, precum nu-s nici sor?i de izband?.