?N-ai de gand s? renun?i, nu-i a?a?” ?l ?ntreb? Tomai pe Dike ?n timp ce ambii se mi?cau ?n cerc, preg?tindu-se de lupt?, ?i pandindu-l pe cel?lalt doar cu coada ochiului pentru a preveni un eventual atac-surpriz?.

  ?n acest timp, cat Dike ?i Tomai p?reau a dansa ?n jurul unui foc invizibil, dar f?r? mi?c?ri bru?te sau urmate de figuri spectaculoase de dans ori mi?c?ri precise, desprinse din ritualuri antice, ceilal?i trei titani st?tur? de-o parte, p?zi?i ?n de aproape de ghouli, c?ci pactul lui Dike cu Tomai fusese s? se lupte doar ei doi, f?r? a implica pe altcineva ?n asta.

  De fapt cel care propuse pactul fusese Tomai ?i nu Dike, c?ci dup? ce titanul ?l aruncase pe Ionas ?nspre el ?i sabia se ?ntoarse ?napoi la st?panul s?u, Dike avusese o revela?ie: P?durea Succubi ?n fl?c?ri ?i nici chiar ei n-avur? sc?pare, dar?mi-te ghoulii. Dar nu numai Dike p?ru s? fi v?zut acea premoni?ie, ci ?i Tomai, care tres?ri brusc ?i se uit? la Dike.

  ?Nu poate fi!” ?i spuse Tomai lui Dike folosind telepatia. ?Cum e posibil s? v?d acela?i lucru ca ?i tine, titane? Ce dr?covenie de magie neagr? m-ai e ?i aceasta?”

  ?Niciuna,” ?i spuse Dike ?n glas, ca s? aud? ?i ceilal?i. ?E doar puterea ciclopilor implicat? aici.”

  ?Puterea ciclopilor?” ?ntreb? Tomai. ?Cum e posibil s?…?”

  ?Ionas! Sabia a fost c?lit? ?n focul insulei Inetha, ?n fier?ria Lamar, cea condus? de Shiman, regele de ne?nvins al ciclopilor.”

  ?Nici chiar de ne?nvins,” spuse ?n batjocor? unul dintre ghouli, ranjind. ??tim cu to?ii cine i-a pus pe fug? de-au p?r?sit ?i cas? ?i mas? cu coada-ntre picioare,” numai c? n-avu ghoul-ul timp s? se bucure de cuvintele lui ?n?elepte, c?ci o lovitur? primit? brusc ?n frunte ?l puse la p?mant, l?sandu-l incon?tient.

  Tomai marai, v?zand cum supusul s?u c?zuse, ?i privi cu furie spre titani.

  ?Ups, f?r? sup?rare!” spuse Island, ranjind, c?ci el fusese cel care-l tr?snise pe ghoul-ul ?ndr?zne? ?n frunte, de-l l?s? lat, ?i, ca s? fim sinceri, nu prea depuse titanul ghe?ii prea mult efort pentru asta. El doar profit? de faptul c? ghoul-ul se afla la doar jum?tate de pas ?n spatele lui ?i, cand Island ridic? brusc mana stang? ?n sus, cu pumnul strans, reu?i s? loveasc? ?inta drept ?n frunte ?i-i drept c? m-ai folosi el ?i pu?in? magie pentru asta, c?ci altfel nu s-ar fi sim?it acel pumn precum un baros ?n moalele capului. ?Doar m-am ap?rat de mu?te!” glumi titanul. ?Nu de alta, dar… ur?sc cand ?mi bazaie ?n urechi!”

  Tomai ?ns? nu gustase gluma ?i f?cu doi pa?i spre titan, cu gand s?-l ?nve?e minte. Numai c? se opri locului cand Dike ?i ie?i ?n fa??. ?A spus f?r? sup?rare! Nu-i vina titanului c? ?edea atat de aproape de el. Doar… s-a ap?rat de… mu?te!”

  ?Atunci cineva trebuie s? pl?teasc? pentru asta,” ?i ?uier? Tomai printre din?i, privindu-l cu ur?. ?Ochi pentru ochi ?i dinte pentru dinte, titane!”

  ?n timp ce-?i vorbeau cu ur?, Dike ?i Tomai st?teau fa?? ?n fa??, dar nu pe linie dreapt?, ci cumva la 45 de grade, c? umerii lor aproape c? se atingeau, ?ntr-o ciudat? s?rutare, ?n timp ce st?panii lor se sfredeleau unul pe cel?lalt cu privirea.

  ??i… ce-ai s? ca?tigi din asta? R?zbunare?” ?l ?ntreb? Dike dezgustat, c?ci de?i nu-i era team? s? lupte cu un ghoul, totu?i ?i-ar fi dorit s? evite acea confruntare. Nu de alta, dar… se apropia un mare r?zboi, iar for?ele trebuiau cru?ate.

  ?R?zbunare?! Te ?n?eli, titane! Nu-mi serve?te la nimic!”

  ?Atunci?”

  ?Premoni?ia! A-i v?zut-o ?i tu! Atat de clar! Asta ?nseamn? c? de vom lupta cu to?ii, p?durea asta va arde ?n fl?c?rile Hestiei, controlate de puterea lui Haos ?i a titanilor s?i. Dar… dac? alegem s? lupt?m de bun? voie, doar noi doi, atunci nu vor avea pentru ce interveni ?i ceilal?i.”

  ??i totu?i nu v?d rostul acestei b?t?lii,” insist? Dike.

  ?Singur ai spus-o: Yātrīkar!”

  ?Yātrīkar?! ?i… ce au de-a face acele fecioare demonice cu lupta dintre noi?”

  ?Desigur c? au ?i ?nc? cat de mult? influen?? au! S? nu crezi c? noi vam t?iat calea doar de dragul de-a v? sc?rm?na pu?in spatele. Avem ordin: s? v? facem s? ?ngenunchea?i sau s? v? distrugem!”

  ?A?a deci?! Numai c?, dup? cum pot citi ?i-n ochii t?i, nu ave?i convingerea c? ve-?i putea reu?i asta.”

  ?A?a e! Prin urmare: n-avem de ce risca vie?ile a lor no?tri! Las s? fie lupta asta doar ?ntre noi doi, iar cel ce-o ca?tiga s? aib? suprema?ie ?n fa?a celuilalt.”

  ?Suprema?ie, zici?! Nu v?d cum m-ar ajuta pe mine asta.”

  ?For?? de lupt?! R?zboiul cu Maranam se anun?? unul aprig ?i fiecare sabie ridicat? ?mpotriva lui v? poate ajuta la izband?.”

  ?Asta a?a e. Numai c?… ?tim cu to?ii c? voi n-o s? fi?i nicicand de partea binelui, ci a r?ului. V?d asta ?n sufletele voastre negre ca c?trana care nu fac nimic altceva decat s? tanjeasc? dup? ?i mai mult sange, dup? ?i mai multe jertfe, dup? ?i mai mult? durere,” ?i spuse Dike aproape ?n ?oapt?, dar cuvintele spuse de el r?sunar? ?n urechea ghoul-ului de parc? ar fi fost spuse ap?sat, cu ur?, folosind ?ntreaga putere de care era capabil un titan.

  ??i… ce folos de-a noastr? r?utate, dac? nu vom m-ai fi liberi?!” ?i spuse Tomai, iar cuvintele ghoul-ului ?l uimir? nespus nu doar pe Dike, ci ?i pe ceilal?i titani. Chiar ?i pe ghouli ?i uimir?, f?candu-i s? se uite ?ncurca?i unul la cel?lalt. ?Mai bine alegem r?ul mai mic: adic? pe voi, decat s? fim pe veci ?n slujba lui Maranam,” ad?ug? Tomai. ?Via?? pentru via??, putere pentru putere, ?i pact pentru pact.”

  ??ns?… continuu s? am un mare dubiu,” spuse Dike, dup? ce ranji cu viclenie, c?ci de?i-i suna ademenitoare propunerea ghoul-ului, c?ci ace?tia dispuneau de-o mare putere ?i i-ar fi putut ajuta ?n lupt?, trebuia cumva s?-l lege pe Tomai prin jur?mant ?i astfel s? asigure spatele tuturor celor care ar fi intrat ?n acel r?zboi de partea binelui. ?Cum te angajezi tu s?-?i ?i-i cuvantul ?i s? nu-?i ataci pe urm? alia?ii, schimband taberele?”

  ?Depinde de pactul pe care-l propui,” r?spunse Tomai.

  ?E?ti sigur?! S-ar putea s? nu-?i plac? a mea propunere.”

  ?Dup? cum am spus: depinde de propunere.”

  ?Bine atunci, singur a-i spus-o: depinde de pact. Atunci asta e propunerea mea - dac? ca?tigi tu, titanii vor pleca din aceast? p?dure ?i chiar ?i de ne vom ?ntalni pe campul de lupt? ne angaj?m s? nu v? t?iem capetele ?i s? v? d?m prad? mor?ii.”

  ?Iar dac? ca?tiga?i?”

  ?Nu fi gr?bit,” ?i ?uier? Gaea printre din?i. ?Ascult? pan? la urm? ?i-o s? afli.”

  ?Ne?nduplecat? ca ?ntotdeauna, Mam? P?mant. Numai c?: ai grij? la spate, c?ci pactul ?sta nu te include ?i pe tine. Cu tine am o r?fuial? aparte, mai veche chiar ?i decat toate zilele.”

  ?De parc? m-a? teme de-un mar?av ca tine! Oriunde ?i oricand, Tomai: ?mi va face pl?cere s?-?i tai capul cu mana mea!” ?i Gaea rosti acele cuvinte cu toat? r?utatea de care era capabil?, c?ci ea ?nc? nu uitase de moartea fecioarelor Siar-ului, datorit? ajutorului dat de ghouli lui Tenebre ?i acoli?ilor ei, ?n special de pactul lor cu Moirae.

  ?Nu-i timpul, Gaea!” ?i spuse Dike cu asprime. ?Avem alte lucruri de care trebuie s? ne ocup?m acum, ?n afar? de r?zbun?ri stupide.”

  ?Nici chiar atat de stupide!” marai Mama P?mant.

  ?Dike are dreptate, Gaea! Acum e momentul s? veghem pentru via?? ?i s? facem un pas ?n spate pe calea mor?ii.”

  De parc? ar fi avut iar??i o revela?ie, Dike tres?ri, auzind cuvintele lui Lodur spuse Gaeiei, ?i g?si astfel ?i pactul perfect pentru a-l lega pe Tomai ?i hoarda lui de armata binelui ?n acel r?zboi. ?De ca?tig?m noi, pentru a fi siguri c? n-o s? ne tr?da?i nicicand, Tomai, avem nevoie de-o asigurare de via??!”

  ?O asigurare?” ?ntreb? Tomai confuz.

  ?Mmm, de una extrem de sigur? - al vostru trup!” iar r?spunsul lui Dike-i f?cu pe ghouli s? tresar? ?i mai apoi s? tremure din tot corpul.

  Island ?i Gaea se privir? ?i ei uimi?i, c?ci de?i nu erau siguri de planul lui Dike acceptand acea lupt? inutil?, nu se a?teptar? nici ei la o astfel de propunere. Singurul care r?mase calm, privind ?int?, undeva la un mic punct de pe p?mantul din fa?a lui, cu mainile cruci? pe piept, fu Lodur.

  Tomai ?ns?, auzind propunerea lui Dike, scra?ni din din?i ?i-?i stranse cu putere pumnii de f?cu p?durea din jur s? geam?, c?ci acea p?dure ?i ciud??enia ei era strans legat? de imensa putere a conduc?torului ghoul-ilor. ???i dai seama m?car ce ceri la schimb?” ?uier? Tomai printre din?i, privind cu ur? la titan.

  ?Desigur! Via?? pentru via?? ?i… moarte pentru moarte, Tomai! Sau ce, ai crezut c? o s? ne arunc?m cu capul gol ?nainte ?n acest r?zboi, f?r? a ne asigura spatele de o eventual? tr?dare din partea voastr??”

  ?Desigur c? nu! Numai c?, cerand darul nostru cel mai de pre? ?nc? ?nainte de lupt?, nu faci decat s? ?ncalci un pact care ?i a?a n-a fost ?ncheiat!”

  ?Atunci, neacceptand acest pact - nu-i lupt?, Tomai ?i nici acceptul nostru de-a v? p?zi spatele ?n lupta cu Maranam.”

  ?Chiar ?i a?a: crezi c? suntem pro?ti s? renun??m de bun?voie la ?ansa de a rena?te pentru o lupt? inutil??” strig? Tomai de r?sunar? ?mprejurimile. ?Trupurile noastre ?nseamn? al nostru viitor. S? le ced?m drept prad? de r?zboi, e o cerin?? mult prea mare chiar ?i venind din partea ta, titane!”

  ?Atunci… s? ard? p?durea Succubi!” ?i r?spunse Dike sigur pe sine ?i-i ?ntoarse spatele lui Tomai. Dar Dike nu d?du niciun pas ?n fa??, ci se opri, sim?ind mana ghoul-ului atingandu-i um?rul ?i for?and cu titanul s? stea pe loc.

  ??tii c? asta e moarte curat? pentru to?i!” spuse Tomai, privind la un punct orb ?n fa?a lor. ?Ar trebui s? te gande?ti de dou? ori ?nainte de a propune acest pact, titane!”

  ?Nu-i niciun altul de propus,” r?spunse Dike, ?tiind prea bine c? anume acel pact era cel mai propice ?i mai de n?dejde pentru a-i lega pe ghouli de maini ?i de picioare ?i de a-?i asigura spatele.

  ?Un pact pe care noi nu suntem gata s?-l accept?m! Nici ?n ruptul capului,” ad?ug? Tomai, tot privind ?nainte.

  ?Ba o s?-l accep?i, Tomai!” se auzi strig?tul unei femei ?n spatele lor ?i to?i privir? ?ntr-acolo ?i v?zur? o tan?r? femeie, la vreo 20 ?i ceva de ani, privind sigur? pe sine c?tre cei prezen?i, f?r? urm? de team?, remu?care, sau ezitare.

  ?Stai departe de asta, Kalimērā!” strig? Tomai, dar cand se ?ntoarse ?i privi spre ea, ?i ?nghe?? sangele ?n vine, c?ci atat Kalimērā, cat ?i restul femeilor ce d?deau na?tere trupurilor ghoul-ilor ?i care erau ?ns?rcinate ?n acel moment, priveau cu ur? ?n fa?a lor, la cei prezen?i, ?n timp ce aveau pumnale ?n maini, ale c?ror varfuri de lame atingeau u?or pantecele lor rotunjite.

  ?Ba n-o s? stau, Tomai! ?mi e de-ajuns cat am fost for?at? s? tac!” ?i strig? iar??i femeia, strangand cu putere manerul pumnalului. ?E de ajuns atata t?cere ?i prigonire! E timpul nostru!”

  ?E o nebunie ce faci! ?nceteaz?!” strig? iar??i Tomai ?i f?cu un pas spre ele, cu gand s? le for?eze s? se ?ntoarc? la ascunz?tori. Dar se opri brusc cand v?zu hot?rarea ?n ochii femeii: hot?rarea s? ucid? pruncul din al ei pantec. ?N-ai face asta!” ?i ?uier? el furios, printre din?i.

  ?Crezi?! Eu sunt sigur? c? a? face-o, dup? cum e sigur? fiecare fiin?? ce se afl? ?n spatele meu ?i… ?tii de ce?! Pentru c? ne-am s?turat s? fim doar vase pentru formarea trupurilor voastre, ?n timp ce sufletele copiilor no?tri sunt alungate din ale lor trupuri, ca s? le pute?i lua voi locul,” spuse femeia cu ur?, ?n timp ce degetele ei se mi?cau amenin??tor ?n jurul manerului pumnalului, ba strangandu-l, ba sl?bindu-l, iar maxilarul de jos ?i juca ?ntr-un tremur ciudat.

  ?Nici nu ?tii ce pact nebunesc ?mi propui s? ?nchei, femeie nebun?!” spuse Tomai. ?Acceptand pactul titanului ne condamni la moarte pe to?i, c?ci… fiind departe de voi, ?n caz de unul din noi moare, n-o s? aib? ?ansa s? revin? la via??, iar sufletul lui va hoin?ri ?n ne?tire pe ?ntinsul campiilor mor?ii.”

  ??i? Ce ne pas? nou? ce se va ?ntampla cu sufletele voastre?! Acceptand acest pact ?ns? ave?i m?car ?ansa ca al vostru sange blestemat s? nu piar?, iar al vostru neam de uciga?i s? continue prin copiii vo?tri, copii pe care noi ne angaj?m s?-i na?tem ?n caz c? voi nu ve-?i reu?i s? supravie?ui?i pe acel camp de r?zboi.”

  ?Un pact rezonabil mi se pare mie,” murmur? Gaea cu viclenie. ?Via?? pentru via??, cum a spus ?i Dike!” dar Tomai gandi altfel ?i-o privi pe titanid? cu ur?. Gaea ?ns? nu-?i feri privirea, ci se uit? direct ?n ochii lui. Deodat? ?ns? tres?ri, cand avu o premoni?ie: Tomai c?zand ?n genunchi, cu capul t?iat, dar nu v?zu unde se ?ntampl? asta, c?ci totul ?n jur era cufundat ?n bezn? ?n acea viziune. Apoi, Gaea o v?zu pe Kalimērā p??ind spre acel Tomai ?ngenuncheat, iar ?n bra?ele ei titanida v?zu un nou-n?scut ai c?rui ochi vioi nu r?spandeau team? sau sete de sange, ci… sclipeau cu via??. ?Nu poate fi!” murmur? Gaea ?i-?i feri privirea din cea a lui Tomai ?i privi ?n ochii Kalimērei care continua s? priveasc? ?int? spre so?ul ei.

  Abia cand Kalimērā sim?i privirea cuiva a?intit? asupra ei privi ?ntr-acolo ?i-o v?zu pe Gaea privind-o ?int?, iar cand ochii celor dou? se ?ntalnir?, Gaea se m-ai cutremur? odat? ?i-n minte-i reveni un fragment din ?ndep?rtatul ei trecut: o vizit? f?cut? Oamenilor Siar-ului ?n P?durea Rocu. O copil? de vreo 5 ani fugind spre ea, ?n timp ce radea vesel? ?i se juca cu un balon de s?pun ?i Gaea recunoscu ?n acei ochi privirea Kalimērei. ?Nu poate fi! Asta nu poate fi!” murmur? Gaea ?n ne?tire ?i, incon?tient, f?cu un pas ?n spate, cl?tinandu-se pe picioare. Dar titanida nu c?zu, c?ci atat Lodur, cat ?i Island o apucar? de bra?e, sus?inand-o.

  ?Ce se ?ntampl?, Mam? P?mant? Ce te-a tulburat ?ntr-atat ?ncat s? reac?ionezi astfel?”

  Tremurand, Gaea privi aiurit? ?n ochii titanului ?i Lodur v?zu reflectat pe retina lor acela?i fragment de amintire v?zut ?i de Gaea. Apoi, Lodur privi spre Kalimērā, dar nu v?zu ?n ea decat acea copil? de demult. ?Poporul Siar-ului unit cu o mare putere demonic?!” gandi titanul. ?O cale spre supravie?uire ?i una spre moarte ce s-au ?ntalnit la o r?scruce de drumuri ?i apoi s-au despicat iar??i! Un viitor incert ?i… o nou? moarte!”

  Dike, auzind vocea interioar? a fratelui, se ?ntoarse ?ncet spre el ?i-l privi ?nm?rmurit. Apoi privi ?i el spre Kalimērā ?i-o v?zu p??ind ?ncet spre ei. ?Dac? Tomai nu accept? pactul propus, Maestre Dike, atunci ?l vom accepta noi, iar pentru asta vom alege toate calea mor?ii ?i pieirea neamului ghoul-ilor.”

  ?E?ti nebun?!” susur? Tomai, privindu-?i ?int? so?ia.

  ?Exact! Am ?nnebunit ?n clipa ?n care am fost for?at? s? renun? la inocen?? ?i s?-?i devin so?ie! Am ?nnebunit ?n clipa ?n care am sim?it o inim? b?tandu-mi ?n pantec, dar ?tiind prea bine c? e o via?? f?r? viitor, datorit? ?ie.”

  ?Ai ?n pantec acea s?man?? de via?? datorit? mie,” strig? iar??i Tomai ?nnebunit! ?Cel care a plantat acea s?man?? ?n pantecul t?u sunt eu! Acel rod ?mi apar?ine!”

  ?Aici te ?n?eli, Tomai!” spuse femeia cu hot?rare, iar cand ochii ei se umplur? de ur? ?i p?reau s? scapere cu foc, dou? linii ap?rur? pe obrazul ei drept: una neagr? ?i una ro?ie, c?ci acela era semnul blestemului unirii unei fecioare umane cu un demon de tipul ghoul-ilor, chiar dac? acea uniune fusese ?mpotriva voin?ei lor. ?Chiar ?i dac? plugarul pune s?man?a ?n p?mant, cel care alege de va cre?te plant? din acea s?man?? sau va fi doar rod sterp e ?ns??i p?mantul. A?a se ?ntampl? ?i cu noi: suntem noi, femeile, cele care putem alege dac? s? d?m na?tere rodului crescut din s?man?a voastr? sau… s?-l starpim din r?d?cin?, iar pentru a gandi altfel, Tomai, e nevoie ca tu s? accep?i pactul propus. E singurul pact pe care-l vom accepta.”

  You might be reading a pirated copy. Look for the official release to support the author.

  ?Fie!” ?uier? Tomai ?n cele din urm?, c?ci de?i ar fi putut-o for?a pe Kalimērā s? se r?zgandeasc?, folosind puterile sale, ?tia prea bine c? se poate termina totul tragic datorit? acelei premoni?ii cu P?durea Succubi ?n fl?c?ri. ?Accept pactul, Dike! Numai c?… te asigur c? sunt hot?rat s? ca?tig b?t?lia asta ?i s? v? v?d pe to?i ?ngenunchea?i ?n fa?a mea ?i cer?ind ?ndurare.”

  Apoi, ?n mana lui Tomai ap?ru o lance ?n fl?c?ri ?i el lovi pe nea?teptate cu ea spre Dike.

  Ionas ?ns?, sim?ind pericolul aproape, ap?ru de nic?ieri ?n dreptul l?ncii, iar cand lama sabiei lovi trupul dur, dar ?n fl?c?ri al l?ncii, aerul din jur ?ncepu s? vibreze, p?durea ?ncepu s? se vaiete, cerul sc?p?r? de tunete ?i fu ?njunghiat de lamele ascu?ite ale s?biilor numite fulgere, iar cele dou? obiecte aduc?toare de moarte: Ionas ?i Lancea Mor?ii lui Tomai, fur? apoi aruncate ?n aer de aceea?i explozie de aer provocat? de-al lor contact, ca mai apoi s? se ?nfig? ?n p?mant, la doar un metru distan?? una de alta.

  Dar… era totu?i ceva ciudat la cele dou? obiecte ale r?zboiului: ?n timp ce lancea continua s? ard? ?ntr-un ro?u aduc?tor de moarte, Ionas producea o aur? albastr? ?n jur, o aur? ?nc?rcat? de energie d?t?toare de via??, o energie a inimilor pure ?i a speran?ei de viitor.

  ***

  Un cantec ciudat pluti deodat? deasupra p?mantului, ?n timp ce o aur? albastr? ?i ro?ie, ca cele create de Boor ?i Sephir mai ?nainte, pentru a-i putea vedea pe ghoulii care-i urm?reau de la marginea P?durii Succubi, acoperir? cerul ca o pelicul?, for?and acei nori controla?i de Maranam s? nu m-ai fie v?zu?i de c?tre cei de pe P?mant.

  Apoi, din acea panz? colorat? ?n albastru ?i ro?u, se desprinser? dou? linii avand fiecare cate o culoare preluat? din acele puteri ce se unir? cand Ionas ?i Lancea Mor?ii se lovir? una de alta. ?i, de parc? s-ar fi ?mpletit ?ntre ele, ?ntr-un dans ciudat, de parc? ar fi fost valuri, ?n timp ce capetele lor aveau varfuri ascu?ite de suli?e, cele dou? linii se mi?car? vertiginos pe deasupra p?durilor, p?trunser? printre copaci, str?b?tur? goluri de aer ?i ape pan? ajunser? h?t departe ?n zare.

  Vakkurti, care ?n acel moment gonea ca vantul prin p?dure, ducandu-l ?n spatele s?u pe Maranam, care-l tot ?ndemna s? goneasc? mai repede ?i mai repede, se opri deodat?-n loc, ridicandu-se pe picioarele din spate, nechezand ca apucatul, de parc? v?zuse ?n fa?a lui pe ?ns??i diavolul ?i, oricat de mult nu se lupt? Maranam cu calul ca acesta s?-?i reia galopul, calul se ?mpotrivea ?i pace.

  Abia cand cele dou? pantere negre: Ko?umai ?i Kurūcim ?i ajunser? din urm?, fugind ?i ele de mancau p?mantul, Vakkurti se cobor? pe p?mant cu copitele din fa?? ?i se ?ntoarse n?r?va? cu fa?a spre acela?i drum de pe care venir?.

  ?Ce se ?ntampl?, st?pane?” ?l ?ntrebar? panterele pe al lor st?pan demonic, ?n timp ce st?teau una lang? alta ?n stanga calului.

  Maranam ?ns? nu r?spunse, ci continua s? priveasc? ?int? ?nainte, cu toate c? marginile glugii negre a pelerinei sale ?i acoperea privirea mai mult de jum?tate. Apoi se tot auzea forn?itul ne?ntrerupt al lui Vakkurti, semn c? ceva ciudat se apropia, iar piciorul stang al calului racaia p?mantul de sub copite, l?sand urme adanci pe el.

  Dar… clipele de a?teptare ?i de privit ?int? ?nainte se scurgeau cu rapiditate, f?r? s? se ?ntample nimic. Cu toate c? aerul ?ntunericului din jur plutea ?i vibra ciudat. Pe urm? se auzi un vuiet, ?nso?it de acel cantec auzit dup? unirea puterilor l?ncii ?i a lui Ionas, iar frunzele de pe copaci ?i iarba de pe p?mant ?ncepur? ?i ele s? tremure u?or de parc? suflul unui vant puternic se apropia de acele locuri. Apoi vantul ??i ?nte?i ?i-?i ?nte?i suflul de f?cu nu doar crengile copacilor s? se mi?te violent, ci ?i tot ce-i ?nconjura pe Maranam ?i pe ai s?i ?nso?itori, iar poalele pelerinei se mi?cau ?i ele ?ntr-un dans ciudat.

  ?n momentul ?n care frunzele uscate de pe p?mant ?ncepur? s? pluteasc? ?n aer, ridicate de o stranie energie, Maranam stranse cu putere h??urile ?i ?ncepu a bolborosi cuvintele ne?n?elese ale unei vr?ji, f?cand ca acel vant ce se apropia de ei s? m?ture totul ?n calea lui, dand frunzele uscate ?ntr-o parte ?i culcand ierburile la p?mant.

  ?Sava??ā!” murmur? deodat? Maranam, iar glasul lui r?sun? ?nfundat, de parc? el i-ar fi vorbit vantului dintr-un butoi. ??tiu c? e?ti prin preajm?, dar nu ?n?eleg motivul vizitei tale pe aceste meleaguri.”

  Cateva clipe dup? aceea nu se auzi nimic altceva decat vantul care-?i f?cea de cap ?i a?teptarea. Apoi, parc? aruncate dintr-un tun imaginar, frunzele galbene ?i ro?ietice, ce fuseser? m?turate mai ?nainte spre marginile drumului din fa??, fur? aruncate ?nspre centru, dar nu c?zur? la p?mant, ci fur? prinse ?ntr-un vartej format de nic?ieri ?i astfel, cand frunzele se lipir? de acel vartej, se putu vedea trupul lui Sava??ā, care era singurul vant f?r? trup sau mai bine zis singurul vant cu trup transparent ?i el deveni astfel dup? o lupt? crancen? avut? cu fra?ii s?i, cu multe mii de ani ?n urm?. Astfel, pentru a c?p?ta unul, Sava??ā trebuia s? ?lipeasc?” ceva de el pentru a fi v?zut ?i de al?ii.

  Apoi, dup? ce trupul s?u fu format din frunze moarte, se auzi ?i rasul lui puternic colindand ?mprejurimile, iar Maranam ?i panterele v?zur? ?i ranjetul schi?at pe a lui fa??.

  ?V?d c? ?nc? nu m-ai uitat, st?pane!” marai Sava??ā cu viclenie, c?ci de?i era el vantul care colinda P?manturile ?i Podurile Lumii de Dincolo, cele st?panite de Maranam, Sava??ā nu era de fapt st?panit de nimeni, c?ci pierzandu-?i trupul ?n lupta dintre fra?i, el c?p?t? ?n cele din urm? dreptul suprem de-a nu se supune ?n fa?a nim?nui. ?M? bucur c? e a?a, c?ci astfel nu voi pierde timpul s? m? prezint!”

  ?Spune ce ai de spus, Sava??ā ?i nu ne f? s? pierdem timpul,” ?i vorbi Ko?umai cu asprime, f?cand ca?iva pa?i ?n fa??. Se opri ?ns? cand Maranam ridic? mana stang? ?n sus, dandu-i ordin s? nu intervin?.

  ?Cainele mereu caine r?mane,” spuse Sava??ā ?n batjocor?, ?supus ?i prost. ?ns?… nicicand n-o s? gusta?i adev?rata pl?cere a puterii, caini ce sunte?i,” le ?uier? vantul printre din?i celor dou? pantere, f?cand ai lor ochi s? str?luceasc? cu ur?.

  ?La fel ca tine!” interveni ?i Kurūcim, numai c? glasul ei fu mai cump?tat ca al surorii ei. ?Noi m?car avem cui sluji. Tu ?ns? tr?ie?ti f?r? cas? ?i f?r? c?p?tai, nefiind nici supus, nici rege.”

  ?Supus? Rege?” bomb?ni Sava??ā. ?Pentru ce am nevoie de aceste titluri de fa?ad?, cand pot fi eu?” ?uier? el printre din?i. ?Dar… pot fi aliat de n?dejde cand trebuie ?i dac? este nevoie,” ?i vantul ??i a?inti ai s?i ochi, ce devenir? deodat? negri, datorit? urii crescande ?n sufletul s?u, asupra lui Maranam.

  ?Vorbe?te!” ?i ordon? Maraman. ?Care-?i e cerin?a?”

  ?Cerin?a?” spuse Sava??ā ironic. ?Nici una! Doar s? zicem c? ?ntorc altora o favoare.”

  ?R?zbunare deci?!” bomb?ni Ko?umai, dar cand Maranam ?i arunc? o privire ?nc?rcat? de furie c? se tot b?ga ?n discu?ia lor, pantera se retrase pu?in ?n spate, de parc? s-ar fi pus la ad?post, ?i-?i plec? capul. Sora ei ?ns? r?mase pe pozi?ii privind ?int? la acea fantom? cu ro?u ?i galben din fa?a ei, ascultandu-l cu aten?ie, c?ci nu ?tia de ce, dar sim?ea c? a lui prezen?? acolo nu era chiar lipsit? de sens.

  ?Un pact nu pare a fi!” murmur? ?n cele din urm? Kurūcim, iar al ei murmur ?i f?cu aten?i atat pe Maranam, cat ?i pe Sava??ā, c?ci ambii ?tiau prea bine c? anume aceast? panter?, cea mai ?n varst? dintre surori, era de fapt ?i cea mai ?n?eleapt?. ?La fel nu pare a fi r?zbunare sau ajutor reciproc! Mai degrab? o misiune!”

  ?Bingo!” spuse Sava??ā vesel. ??nseamn? c? deduc?ii logice po?i face.”

  ?Parca!” murmur? Maranam. ?Ea e cea care te-a trimis aici?”

  ?Ba nu. Am venit singur ?i pe picioarele mele,” ad?ug? Sava??ā ironic. ?Dar… n-o s? neg c? ?i Parca a avut partea ei ?n aceast? decizie, c?ci ea mi-a spus unde v? pot g?si.”

  ?Atunci?” se interes? Maranam. ?Care-i scopul vizitei tale?”

  ??mi ?ndeplinesc doar rolul dat de titani la ?nceputurile lumii, Maranam: vestesc cursul urmat de soart?,” iar cuvintele lui Sava??ā f?cur? ca vidul din spatele lui, care vibrase ciudat pan? atunci, s? fie luminat de acele dou? s?ge?i colorate ?n ro?u ?i albastru, iar cand ele trecur? pe lang? Maranam ?i Pantere, ocolindu-l apoi ?i pe Sava??ā, se ?mpletir? exact ?n spatele vantului, ca apoi, cand se despicar? din nou, s? fie v?zute dou? drumuri ?n spatele lui Sava??ā: dou? drumuri care duceau ?n direc?ii diferite, pornind dintr-un singur punct, dar aflate la 45 de grade unul de cel?lalt.

  ?Un alt drum al mor?ii,” murmur? Kurūcim, iar sora ei, mirat? de acele cuvinte, se apropie de ea din stanga, privind-o insistent.

  Dar… cand Ko?umai vru s? spun? ceva, Sava??ā ??i duse degetul la buze ?i-i f?cu semn s? p?streze t?cerea. Apoi se auzir? dou? cantece venind din dep?rtarea acelor dou? drumuri: unul era de jale, venind de pe drumul din stanga, ?n timp ce din dep?rtarea drumului din dreapta, luminat de acea s?geat? albastr? ce ?nc? se vedea deasupra lor, dar care se pierdea ?n zare, se auzea un cantec vesel, un cantec pentru via??.

  ?Cantecul Siar-ului,” murmur? Sava??ā. ?Un cantec pentru via??, ?n timp ce Cantecul Mor?ii este de data asta acompaniat de vocea ghoul-ilor, al c?ror sfar?it e aproape.”

  ?Ghoulii? De ce?” ?ntreb? Maranam.

  Sava??ā zambi: ?pentru c? anume Poporul Siar-ului, cel urat de tine ?i de al?ii atat de mult, cel prigonit de secole ?i for?at s? se ascund?, va fi ?i cel care va pune cap?t unei domnii a r?ului pe p?mant. Un r?u care de altfel va lupta ?mpotriva ta de data asta, Maranam, dandu-?i chiar ?ie, marelui Rege al Mor?ii, o lec?ie de via??!” ?i Sava??ā disp?ru la fel de brusc, precum ap?ruse.

  Dar disp?ru doar trupul lui Sava??ā: restul imaginilor r?maser? ?i astfel Maranam ?i panterele v?zur? venind pe acel drum ghoulii ?i oamenii Siar-ului condu?i de Dike ?i de titani, iar cand ajunser? pe drumul unic, ce se oprea la acel punct de r?scruce, atat ghoulii, cat ?i oamenii lui Dike pornir? s? mearg? ?mpreun? pe el.

  V?zand asta, Maranam r?cni, de-l f?cu pe Vakkurti s? se ridice din nou pe picioarele din spate, nechezand n?prasnic, ?n timp ce ochii du?manilor mor?ii ?i priveau cu hot?rare din fa??, iar o stranie putere-l for?? ?n cele din urm? pe Vakkurti s? se lase cu toate copitele pe p?mant, ca mai apoi s? se dea ?napoi, ?n ciuda faptului c? Maranam ?l for?a s? stea locului.

  Maranam ?ns? tres?ri ?i privi ?n jur, dar nu v?zu pe nimeni, cand vocea Vie?ii se auzi plutind pretutindeni: ??i-am spus c? va veni momentul cand vei fi tr?dat de propriul suflet, Maranam ?i se pare c? acel moment se apropie. ?i-am spus c? ?ns??i lumea, al c?rei tron ?l ravne?ti atat de mult, te va for?a s? faci un pas ?napoi pe calea mor?ii ?i se pare c? tocmai l-ai f?cut, la fel cum ?i-am spus c? chiar ?i f?r? un trup voi sta ?mpotriva ta ?i voi lupta cu tine pentru vecie ?i la fel se pare c? mi-am ?inut cuvantul.”

  ?Poate c? a?a o fi, Via??, numai c?… ui?i un lucru!” spuse Maranam, privind cu ur? ?n jur.

  ?Uit? Ce anume?” se auzi iar??i vocea melodioas? a Vie?ii, plutind ?n jur, voce care de altfel avea ?i urme de asprime ?mpletite cu acele fire invizibile de blande?e ?i bun?tate.

  ?C? puterea f?r? trup r?mane doar o putere inutil?, ?n timp ce eu am unul ?i pot lupta la nesfar?it pentru a-mi atinge ?elul.”

  ?Atunci ??i urez succes, Maranam, c?ci tare m? ?ndoiesc de ale tale spuse, c?ci ?n timp ce tu ai un singur trup, eu am milioane, c?ci tot ce se afl? pe acest p?mant con?ine via??: chiar ?i aerul pe care-l respiri, ??rna pe care calci, la fel cum ?i inima care bate acum ?n al t?u piept are parte din mine.”

  De parc? spusele Vie?ii l-ar fi atins ?n orgoliu, Maranam scra?ni din din?i ?i ?nchise ochii, strangandu-i cu putere. Apoi, se auzi iar??i acel glas parc? ie?it ?n afar? dintr-un imens butoi hodorogit: ?timpul ne va ar?ta cine-i drept ?i cine-i fals, Via??, precum tot timpul ne va da ?ansa la succes sau pierzanie, iar eu te asigur c? n-am de gand s? pierd ?n fa?a nim?nui.”

  Dup? asta, Maranam trase de c?p?stru ?i Vakkurti se ?ntoarse cu spatele la acel drum imaginar pe care continuau s? mearg? Dike ?i noua sa armat?. Dar calul putu ?ntoarce spatele acelei imagini doar pentru c? Via?a permise acest lucru.

  Apoi, cand Vakkurti ??i relu? a lui nebun? galopare, purtandu-?i st?panul ?n spate ?i urmat ?n de aproape de cele dou? pantere, pe acela?i loc pe care st?tuse Sava??ā mai ?nainte, ap?ru Parca cea bun?, iar ?n stanga ei se contur? trupul transparent al unei femei, de parc? acel trup ar fi fost f?cut dintr-un lichid gelatinos ca cel folosit de Bestla pentru ale ei oglinzi.

  ??nc? o misiune ?ncheiat? cu succes, Parca!” i se adres? Via?a titanidei Sor?ii, iar drept r?spuns Parca doar ??i ?nclin? u?or capul ?nspre acea fiin?? transparent?. ?Acum e timpul s? m-ai s?var?im o fapt? vitejeasc? ?i s? m-ai ?nchidem un capitol ?n acest r?zboi.”

  ?Ascult ?i m? supun, Via??!” spuse Parca cu glas ?optit. ?Cu ce ar trebui s? ?ncep?”

  ?Cu revelarea secretului cel mare al Yātrīkar-ilor ?i… e ?i timpul ca cei implica?i ?n apari?ia Fecioarelor Demonice s? pl?teasc? pentru asta.”

  ?Dar, via??, pentru asta e nevoie de un p?cat s?var?it de inocen??,” murmur? titanida.

  ??tiu, dar… e un sacrificiu pe care trebuie s? ni-l asum?m,” spuse Via?a de data asta cu triste?e ?n glas.

  ??ns?… pentru a duce la cap?t acest plan, Tu trebuie s? faci un pas ?nainte pe acela?i drum al mor?ii, c?ci pasul f?cut ?napoi de Maranam a l?sat un gol imens acolo, iar asta poate dezechilibra Balan?a Vie?ii ?i a Mor?ii.”

  ?Atunci o s?-l fac, c?ci nu pot renun?a la a mea crea?ie pentru o simpl? ambi?ie! ?ntre timp, tu ?ndepline?te-?i misiunea pentru care ai fost trimis? pe p?mant, Parca!” ?i pentru prima dat? Via?a-?i ?ntoarse a ei privire invizibil? spre titanida care st?tea cu capul u?or plecat ?n fa?a ei.

  ?i… chiar sub privirile Vie?ii, Parca-?i lu? trupul cel ?ntunecat ?i, ranjind demonic, disp?ru la fel de brusc precum ap?ruse, ?i imaginea lui Dike ?i a armatei sale disp?ru ?i ea ?n acela?i moment.

  Dar nu disp?ru imaginea acelor dou? drumuri desp?r?ite.

  Via?a, stand chiar pe punctul de r?scruce al lor, trase deodat? adanc aer ?n piept, iar zgomotul acelei inhal?ri de aer r?sun? atat de viu ?n jur, dar umpland vidul ?i cu triste?e ?n acela?i timp, c?ci atunci cand Via?a lua Calea Mor?ii, fie ?i doar pentru o scurt? vreme, ?nsemna dezechilibru ?n Cosmos ?i pe P?mant, iar asta ?nclina Balan?a Puterii ?n favoarea necunoscutului.

  Totu?i Via?a era hot?rat? s? fac? asta: pentru triumful Binelui ?n fa?a R?ului, iar pentru atingerea acelui scop era nevoie de un sacrificiu. A?a c?, cu pa?i siguri, dar len?i, Via?a p??i ?nainte, dar oricat de mul?i pa?i n-ar fi f?cut ea ?n fa??, n-o lua pe niciunul dintre cele dou? drumuri, ci le unea ?ntr-unul singur, ?n timp ce ?n fa?a ochilor ei, ca punct final de destina?ie, vedea figura lui Yggdrasil, ?n trupul c?ruia era ?nchis ?i al Vie?ii trup.