?E lini?te,” dar caii gonind prin ape ?i pe p?mant ranced arunc? glod ?i jale-n jur ?n timp ce urc? ?n sus pe munte. ?Pe Muntele Fricii e ?ns? o lini?te amar?, c?ci pan? ?i soarele pe cer continu? s? se ascund? dup? nori privindu-i pe acei ce trec peste rauri ?i ape, s?rind pietre ?i copaci c?zu?i, c?ci acei c?l?re?i, ce au capetele plecate ?i fe?ele acoperite de glugi, nu-s decat mesageri ai durerii ?i urii pe-un munte r?v??it de p?cate de peste mii ?i mii de ani,” termin? vocea Vie?ii al ei straniu discurs, ce fu dus peste tot ?n ?mprejurimile acelor locuri, ?n timp ce a ei form? transparent? ?i pe alocuri colorat? ?n roz urm?rea de sus a c?l?re?ilor celora negri ?i fantomatici galop nebun prin acele locuri s?lb?ticite de vreme ?i ocolite de oameni… natura s?lbatic? a Ka?ka? Pēy-ului…

  ***

  ?Sunt aici!” spuse ?nfrigurat? Inlan Diar, ?ntorcand capul ?i privind ?n dep?rtarea campiilor celea ce se ?ntindeau mult ?n fa?a Palatului ei de ghea?? sau mai bine zis mult ?n fa?a zidului de ap?rare a regatului ghe?ii Pa?i Makka?. ?i… ?n timp ce regina se uita ?n zare, un stra?nic criv?? b?tu spre locul ?n care se afla ea ?i ai ei osta?i, to?i purtand armur? ?i arme ?n maini, c?ci a?teptau cu ?nfrigurare acel atac, vestit de ?ns??i Tetapas ?n vis lui Zeal, acel stra?nic Titan-?arpe care se decise astfel s? se r?zbune pe Yātrīkar pentru simplul fapt c? fusese ?n?elat de ele ?n ascunsa grot? a Ka?ka? Pēy-ului, acolo unde fusese ?nchis de veacuri…

  Totu?i… Inlan Diar nu decise acea ap?rare doar din cauza lui Tetapas. Ea sim?ea acea aprig? b?t?lie apropiindu-se de ei cu repeziciune, c?ci fusese prezis? chiar ?i de Caktiyi? ātāram - Izvorul Sfant al Puterilor, a c?rui mini-machet? se vedea ?i-n sala tronului Palatului ei de Ghea??, de?i adev?ratul izvor al puterii se afla ascuns adanc ?n inima acelui munte ?i nimeni nicicand nu-l putuse descoperi, mai ales dup? moartea fizic? a panterei negre Accam Ku??u.

  Chiar ?i a?a Izvorul Sfant continua s?-i vorbeasc? st?panei sale, cea numit? mo?tenitoare de ?nsu?i sfantul munte, c?ci fiind singura lui fiic? ?i singurul lui copil cu suflet bun, Inlan Diar fu astfel aleas? ?i de Putere ca a ei ve?nic? st?pan?.

  ?n acel moment ?ns?, cand privea ?n dep?rtarea campiilor ātmā, Inlan Diar se sim?i totu?i neputincioas?, chiar dac? ātmā ?nsemna, ?n limba antic? a Poporului Pa?i Makka?, ?Campiile Puterii Sufletelor,” c?ci nu odat? acele campii, ce p?reau prietenoase ?i inofensive la prima vedere, ?i ajutaser? de atatea ori s? evite atacurile feroce ale du?manilor, c?ci nu doar Coallar ?i ai lui vl?stari netrebnici urau tot ceea ce ?inea de T?ramurile Ghe?ii ?i ale Frigului, ci m-ai era un popor aprig ce le dorea sfar?itul, cei cunoscu?i ca ?i Kari Makka? sau… C?rbunarii.

  Cum, cand sau cine i-a adus pe acei stra?nici mon?tri ?n aceast? lume nimeni nu ?tia. Nici chiar Gaea, cea care avea scris ?n soarta ei s? aduc? via?? pe p?mant, iar asta chiar c? era straniu, c?ci acei C?rbunari p?reau ?ntr-adev?r c? nu se ?nchinau ?n fa?a nim?nui ?i n-ascultau de nimeni, nici chiar de Coallar, care era prea bine cunoscut de to?i cu al s?u ve?nic nume de Rege Coal sau Regele C?rbune.

  Totu?i… chiar ?i dac? atacaser? C?rbunarii acele locuri ale frigului ?i ghe?ii de atatea ori aproape nimeni nicicand nu le v?zuse fa?a. Se spunea despre ei doar c? poart? mantii negre ?i lungi, asemeni Yātrīkar-ilor, cu glugile cu boruri largi acoperindu-le fa?a ?n ?ntregime, ?n timp ce, doar din cand ?n cand, ?n ?ntunecimea acelei glugi, ce ascundea chipuri ?n spatele ei, se vedeau scantei, asemeni c?rbunilor ?ncin?i, c?ci ori de cate ori se vedeau spintecand acel abis din spatele glugii acele scantei erau mereu dou? ?i de fiecare dat? ?n acela?i loc ?i de aceea cei c?rora le fusese vreodat? dat s?-i ?ntalneasc? ajunser? de numiser? acele scantei ochi.

  Apoi erau ale lor maini ce erau ?ntr-adev?r de culoarea c?rbunelui ?ntunecat, cu unghii la fel de negre, dar lungi asemeni fiarelor ?i asemeni Yātrīkar-ilor atunci cand erau ?n plin atac.

  ?n rest nu se ?tia mai nimic despre ei… nici unde le este regatul ?i nici ce religie poart?. Doar al lor flag spintecat de vremuri, cu urme adanci de cu?it pe acea panz? neagr? cu ro?u, m-ai l?sa uneori vederii acele ?nscrisuri de demult, ?ntr-o limb? antic? ne?n?eleas? practic de nimeni pe acest p?mant… ???, ceea ce un singur b?tran al Poporului lui Ilan Diar ?l putu r?st?lm?ci demult ?i de la el ei aflar? c? ?n limba Pa?i acel ?nscris ar ?nsemna Kari sau C?rbunarii ?n limba noastr? lumeasc?.

  ?Ce ar trebui s? facem, st?pan??” o ?ntreb? comandantul E?ōl pe Inlan Diar, stand chiar ?n dreapta ei ?i privind ?i el ?n dep?rtarea z?rii, ?n timp ce criv??ul cela nebun ??i f?cea de cap ?i cu poalele ve?mintelor sale ?i chiar cu a lui armur?, ce era mai u?oar? tot pe la poale ?i maneci.

  ??nc? nu ?tiu, E?ōl,” r?spunse regina abia auzit, strangand cu putere ?n man? conul ascu?it al cornului ei Sōmarē sau Cornul Puterii cum m-ai era numit de b?trani, c?ci acel corn ap?ru ?n mainile reginei lor cand ea deveni femeie din copil? ?i de atunci acel corn le vestise bucurii ?i dureri ori de cate ori acelea le d?dur? tarcoale caselor.

  ?n acele clipe ?ns?, cand Ilan Diar ?l strangea cu putere ?n man?, Sōmarē t?cea cu des?var?ire, de?i inima reginei ?i ordona ?n ne?tire s? cante ?i s?-i vesteasc? pe to?i, ?n special pe oameni, despre pericolul care-i pandea pe ei to?i, iar asta putea ?nsemna doar un lucru… puterea nu m-ai era deja de partea ei sau poate era totul doar un ?iretlic al sor?ii…

  ***

  ?Caii!” murmur? Zeal ?n somn, foindu-se ?n al ei a?ternut alb, dar totu?i rece, ?n ciuda focului zdrav?n ce ?nc? ardea vioi ?n c?minul din iatacul prin?esei. Dar… a?a cum ?i era firea, Zeal era mereu rece… ale ei maini, a ei piele, chiar ?i a?ternutul de sub ea devenea rece uneori, ?n special cand puterea cobrelor, ce-i curgea vertiginos prin vene, ?i ie?ea practic prin porii pielii afar?, iar asta se ?ntampla doar atunci cand inima lui Zeal sim?ea pericolul apropiindu-se.

  Dar… a?a cum se ?ntampla de fiecare dat?… Zeal nu se putea trezi ?n acele clipe, de?i ale ei urechi auzeau atat de clar copitele cailor lovind n?prasnic pe piatr? tare sau drum b?t?torit, de parc? acei cai s-ar fi ?ndreptat anume spre ea. Zeal ?ns? era ?nc? strans ?inut? ?n bra?e de Hyora, Titanida Somnului, care, dintr-un motiv necunoscut ei, ?n astfel de momente de grea cump?n? ?i pericol iminent, p?rea s? fie de partea r?ului ?i nu de cea a binelui, iar asta era ?ntr-adev?r straniu, c?ci era bine ?tiut de to?i c? Hyora nu poate fi de partea r?ului, c? ea iube?te bun?tatea ?i inocen?a ?i c? de asta se g?sea mereu ?n preajma copiilor, acolo unde era veselie ?i zambet pe buze, precum era ?i iubirea ascuns? ?n pletele tinerelor.

  Totu?i putea fi totul doar o aparen??, c?ci ori de cate ori Zeal nu se putea trezi din al ei straniu somn avea vise ciudate, vise asemeni premoni?iilor care de cele mai multe ori se ?ntamplau, iar acele vise aveau practic acela?i final - vedea o coad? lung?, groas? ?i verde al unui gigant ?arpe, care se ascundea prin catacombele ascunse ale unui loc subteran. Dar de?i ea avea ?n a ei putere cobrele, Zeal niciodat? nu putuse vedea chipul acelui ?arpe ?i nici s?-i aud? vocea.

  ?n acele clipe era totu?i ceva straniu ?i nu ca de fiecare dat? cand avea acele vise, c?ci dac? ?n restul d??ilor ?l vedea ?ndep?rtandu-se de ea, ?n acel moment sim?i c? ?arpele se ?ndrepta direct spre ea. ?i… ?n clipa cand era extrem de concentrat?, aflandu-se ?n centrul unui loc ?nconjurat de oglinzi (sau cel pu?in a?a i se p?ru la ?nceput ca s? ?n?eleag? apoi c?-s pere?i de piatr? ?lefui?i de ape) ?n fa?a lui Zeal se deschise larg gura unui ?arpe ce amenin?a s-o ?nghit?, iar asta o f?cu pe adev?rata Zeal, cea care se zvarcolea u?or ?n al ei a?ternut, s? tresar? ?n somn, s? se ridice pe ?ezute, ?n timp ce ochii ei verzi se roteau ?n mici cercuri la fel ca ai ?arpelui, de parc? ar fi ?ncercat s? se vr?jeasc? unul pe altul, ca mai apoi ea s? vorbeasc? cuvintele gandite de acel gigant, numit Titanul Tetapas: ?grele momente-i a?teapt? pe Oamenii Pa?i Makka?, tu, st?pan? a cobrelor. De aceea ar trebui s? te treze?ti din al t?u dulce somn ?i s? te al?turi o?tilor tale, c?ci doar cu tine al?turi ar putea s? g?seasc? salvarea.”

  ?Dar… cine e?ti ?i de ce-mi apari mereu ?n vis?” ?ntreb? Zeal, cea ce se afla ?n acele clipe ?n fa?a gigantului ?arpe Tetapas, care se ridicase pe a lui groas? coad?, cam 3 metri ?n ?n?l?ime, ca s? par? impozant ?n fa?a fetei.

  ?Eu sunt Tetapas, Titanul ascuns ?n inima Muntelui Accam Ku??u, cel blestemat de Soart? s? se ascund? mereu ?i cel care n-are voie s? p?r?seasc? nicicand locurile ascunse ale Ka?ka? Pēy-ului.”

  ??i totu?i… nu ?n?eleg de ce-mi vorbe?ti acum ?i de ce-mi pare c? ?ncerci s? ne aju?i, de?i ceva adanc ?n interiorul meu ?mi spune c? ar trebui s? fug de tine, c?ci ne e?ti du?man ?i nu prieten.”

  ?C?ci a?a ?i este: Titanul Tetapas este ?mpotriva Regatului Ghe?ii de cand ai lui oameni au ajutat Soarta s?-l ?nchid? ?n adancurile acestui munte. Dar chiar ?i a?a, ?n aceste clipe ne putem considera alia?i.”

  ??i care-?i e ca?tigul t?u? Nu-mi spune c? cau?i eliberarea pentru simplul fapt c? ne anun?i de-un pericol imens ce se apropie de noi.”

  ?De?i asta mi-a fost inten?ia la ?nceput, totu?i nu-i a?a cum ??i spune mintea, prin?es? Zeal.”

  ?Atunci?”

  ?Nume?te-o doar r?zbunare, c?ci nu demult Fecioarele Demonice Yātrīkar mi-au c?lcat orgoliul ?n picioare doar pentru a-l g?si pe Tikil ?i ai cere ajutorul.”

  ?Tikil? Titanul Groazei?” ?ntreb? Zeal mirat? cu des?var?ire.

  ?A?a e, c?ci… Yātrīkar au f?cut un schimb cu el - 50 dintre ele i-au luat locul ?n adancuri, eliberandu-l astfel de al s?u blestem, iar Tikil s-a angajat s? le ajute s? distrug? barlogul lui Ahi ?i al vulpilor ro?ii, precum ?i s? ?ngenuncheze Poporul Ghe?ii, decapitand-o pe a lor Regin?, pe Inlan Diar.”

  Zeal se cutremur?: ??tiam c? Tikil ?i bunica au ni?te chestiuni mai vechi ce r?maser? nerezolvate. Dar totu?i… s? ravneasc? la al ei tron mi se pare prea mult, c?ci…”

  Tetapas rase zgomotos. ?M? uime?te enorm a ta naivitate, prin?es?. Chiar crezi cu adev?rat c? ceea ce viseaz? Tikil e tronul Pa?i Makka?-ului?”

  ?Aaa, nu? Atunci ce-?i dore?te el?”

  ?Acela?i lucru ca ?i mine - r?zbunare, c?ci na?terea lui Inlan Diar a ?nsemnat a sa ?nfrangere ?i ?ngenunchere, iar dac? ea va disp?rea de pe acest p?mant el va avea putere absolut? s? g?seasc? Izvorul Puterii, s? se ?nfrupte din el ?i astfel s? aib? Putere Ve?nic? asupra acestui munte.”

  ?Dar asta va ?nsemna c?derea a tot ceea ce ?nconjoar? acest b?tran ?i sfant munte.”

  ?Ce-i pas? inimii cainioase ce las? ?n urm? a sa ur?, atata timp cat are ceea ce ?i-a dorit pe vecie?”

  ?Atunci n-are decat s? visese mereu la asta, c?ci mereu o s? fie ?ngenuncheat de soart?,” r?cni Zeal, cea din iatacul ei, ceea ce f?cu imaginea lui Tetapas s? dispar?. Dup? care ochii ei se limpezir?, ea s?ri din a?ternut ?i ie?i ?n fug? din iatac, ?n timp ce ?n jurul acelei camere se m-ai auzea doar rasul abia auzit al lui Tetapas, semn c? a lui r?zbunare avea s? fie cat de curand s?var?it?.

  ***

  ?naintand ?ncet pe acea c?r?ru?? ?ngust? ce ducea direct spre satul vulpilor ro?ii, cel ascuns sus pe munte, Ka?ka? privi cu aten?ie ?n jur, ?n special la acel abur alb ?i dens ce se ridica din pr?pastia c?scat? chiar ?n dreptul lor. Dar… oricat de mult nu se str?duia ea s? ?n?eleag? cine sau din ce cauz? acea boare de aer ajunse de se ridica mult deasupra lor, ?nv?luindu-le ?ntr-o mantie umed?, l?ptoas?, conduc?toarea Yātrīkar-elor nu putea ?n?elege ?i pace de era aceea o putere menit? s? fie de partea lor sau nu.

  Totu?i, ceva ?n adancul ei ?i spunea s? nu se ?ncread? ?n aparen?e, c? nu-i totul decat o iluzie, precum ar putea fi ?i faptul c? ele se aflau ?n acele clipe acolo.

  La un moment dat al ei picior drept, cel care f?cuse un pas ?n fa?? pentru a ?nainta, se propri brusc pe p?mant, for?and-o atat pe Ka?ka?, cat ?i pe celelalte Yātrīkar s? se opreasc?. Dar de?i privir? ele ?int? ?n fa?? nu putur? ?n?elege nici ce-o f?cuse pe Ka?ka? s? se opreasc? ?i nici s? vad? altceva ?n afar? de cea?a ceea albicioas? ce-?i ?ntindea m?dularele peste tot ?n jur.

  Dintr-o dat? ?ns? se auzi un sunet prelung, al unui corn ce sufla strident din al lui lemnos burduhan, spintecand ?mprejurimile cu al lui bocet nesuferit, ceva ce le f?cu pe Ka?ka? ?i pe Yātrīkar s?-?i scuture brusc capul, ?ncercand s? alunge ?iuitul prelung din urechi, cauzat de buciumul cela nesuferit.

  ?Sōmarē!” scra?ni Ka?ka? apoi din din?i, ?n?elegand c? ?n sfar?it a ei vraj? asupra cornului fusese ?nvins?, c?ci de asta el nu cantase pentru mult? vreme, ?n ciuda ?ncerc?rilor disperate ale lui Inlan Diar de-ai vesti pe to?i de pericol - era din cauza c? Ka?ka? trimise un fel de aer negru, controlat de a ei putere demonic?, sus spre varful muntelui, un aer nev?zut ?ns? de puterea binelui ?i care intr? ?nl?untrul conului larg al lui Sōmarē, ?ncercand s?-l supun?. Dar, de?i Ka?ka? crezuse c? a ei vraj? era suficient de puternic? pentru a face cornul cela s? tac? pe veci, se ?n?elase, iar asta o f?cea s? se simt? atat de c?tr?nit? pe din?untru.

  Trebui s? priveasc? din nou ?n fa??, de?i pan? atunci privise ?n dreapta ei, cu o privire oarb? ?ncercand s? spintece cea?a ?i s? vad? pan? unde ar putea ajunge a ei privire interioar?, ?n clipa ?n care auzi un marait nepl?cut. Dar trebuir? s? a?tepte alte clipe bune pan? cand v?zur? ?n sfar?it laba p?roas? a unui lup Vanamar ap?rand ?n fa?a ochilor ei, ca mai apoi, la cam o minut? dup? aceea, al lui corp s? fie conturat complet din cea?? alb?.

  Era totu?i totul doar o iluzie, c?ci acel lup nu ap?ruse ca prin magie acolo… era din carne ?i oase ?i cobora de pe munte, venind ?n ?ntampinarea Yātrīkar-elor, iar faptul c? al s?u corp fu revelat astfel ?n fa?a Fecioarelor Demonice se datora puterii lor interioare care luptase ?n tot acela?i timp cu cea?a din jur.

  ?Mūlai! (Colte)” rosti abia auzit Ka?ka?, v?zandu-l ap?rand acolo. ?De ce lupii Vanamar sunt totu?i aici? Am crezut c? Tenebre va trimis mult prea departe de aceste locuri.”

  This novel is published on a different platform. Support the original author by finding the official source.

  ?E pentru c? Vanamar au decis s? fie proprii st?pani. De aceea ?i-au ales drumul ?i s-au eliberat din lan?urile puterii lui Tenebre.”

  ?Dar totu?i, faptul c? sunte?i aici, ajutandu-ne, ne face pe noi ale voastre st?pane!” spuse Ka?ka? cu viclenie, privind adanc ?n ochii lupului ?i vrand s?-l supun? astfel. Se lovi ?ns? de-o puternic? barier? de foc, ceva ce-i for?? puterea min?ii s? se ?ntoarc? brusc la ea, iar acea mi?care invers a puterii negre o for?? pe Ka?ka? s? ?nchid? ochii pentru a-?i alunga ame?eala. ?Ta?ai!” ?uer? ea printre din?i. ?Acum ?n?eleg de ce v-a?i putut elibera de Tenebre - e din cauza c-ai practicat pe ascuns aceast? magie a Barierei ?i-ai creat un Ta?ai (barier?) propriu.”

  Colte ?ns? ranji: ??i ce-a?i crezut? C-o s? ne pute?i conrola ve?nic?”

  ?Sunte?i ?ns? aici. De ce?” ?ntreb? Ka?ka? nemul?umit?.

  ?E pentru c? avem ni?te conturi de reglat cu vulpile celea nesuferite, c?ci nu odat? puterea lui Ahi ?i Inmar ne-a parjolit bl?nile, de?i ar fi trebuit s? fim uni?i ?i ei de partea noastr?.”

  ?Asta e pentru c? el mereu ?i-a ap?rat copila, pe Mayar, ?n timp ce voi, la porunca lui Tenebre, a?i vrut mereu s-o lua?i de lang? el.”

  ?Aici te-n?eli, Ka?ka?!” spuse Colte ?i f?cu ca?iva pa?i spre ea, dand astfel posibilitatea altor lupi Vanamar s? fie v?zu?i ?n spatele lui. ?Nu Tenebre ne-a trimis mereu pe munte ?n c?utarea copilei lui Ahi, dar… Coallar!”

  ?Regele Coal? Ac?ionand pe la spatele so?iei? Dar de ce?”

  ?Asta deja n-o m-ai ?tiut. Pot doar s?-mi imaginez… puterea, c?ci Regele C?rbune a fost mereu avid de putere, ?n timp ce Tenebre a fost mereu orbit? de puterea lui Eris, pe care ?nc? ?ncearc? s-o elibereze, de?i incon?tient, crezand doar c? face totul ca s?-l elibereze pe Mannar.”

  Ka?ka? surase: ?acum ?n?eleg ?iretlicul b?tranului celuia nesuferit, ai c?rui ochi de smoal? mereu ne-au ars pe din?untru. Totu?i… barlogul lui Ahi ?i-al vulpilor ro?ii e sus pe munte, nu ?ncoace.”

  ?Asta o ?tim ?i noi. Numai c? nu m-ai e nimeni acolo. E totul pustiit. Doar al lor puturos miros m-ai persist? prin acele locuri. Curand ?ns? o s? fie sp?lat tot de lacrimile cerului ?i de m?tura vantului, c?ci criv??ul ?sta ce taie pan? la oase e creat f?r? doar ?i poate de puterea cuiva care-i de partea lor.”

  ?Inlan Diar?”

  ?Ba nu. Sunt sigur c? nu, c?ci de?i pare c? vulpile ro?ii ?i Ahi sunt de partea lor ?n aceast? lupt?, Regina Ghe?ii nu-i atat de proast? ?ncat s?-?i ajute du?manul ?n toate.”

  ?Dac? zici. Totu?i m? mir? c-au ?ters-o din loc atat de rapid. Asta ?nseamn? c-au fost anun?a?i c? venim.”

  ?Probabil. Dar nu m? ?ntreba cine s?-i fi anun?at, c?ci nu ?tiu. Sus pe munte nu se simte decat mirosul vulpilor ro?ii ?i al lui Ahi. ?n rest nimic straniu.”

  ??nseamn? c?-i unul de-al lor.”

  ?Pu?in probabil,” marai Mūlai. ?Nimeni din tribul lui Inmar n-are o astfel de putere. Nimeni ?n afar? de acea Mayar. Ea ?ns? nu-i aici ca s?-i vesteasc? despre asta. S? nu uit?m c? acea Mayar e cu Parca acum.”

  ??i totu?i… m? ?ndoiesc eu c?-i atat de supus? ea Sor?ii,” ?uier? Ka?ka? printre din?i ?i, ?n timp ce trecu pe lang? Colte, spuse: ?urmeaz?-m?! Trebuie s? v?d cu ochii mei al lor barlog. Doar astfel ?mi pot da seama ce se ?ntampl?. Restul… sta?i de paz?!” Apoi, dup? ce d?du ordinul, se ?ndrept? la pas gr?bit ?n susul muntelui.

  Mūlai se ?ntoarse ?ncet ?i privi ?n urma ei, dezvelindu-?i col?ii, semn c? era nemul?umit de acel ordin, de?i era sigur c?-i d?duse clar de ?n?eles conduc?toarei Yātrīkar c? nu vor m-ai accepta s? le fie supu?i. Totu?i… decise s-o asculte pe moment, c?ci de?i Vanamar erau mul?i ?i periculo?i era totu?i con?tient c? n-au ei puterea Yātrīkar-elor. De aceea, atata timp cat ?nc? al lor ?el nu era atins, trebuiau s? le m-ai suporte pe acele Fecioare nesuferite ?n preajma lor. Tocmai de aceea o urm? pe Ka?ka? ?n t?cere, l?sandu-?i ?nso?itorii, vreo cateva zeci la num?r, ce se ?ntindeau pe destui metri ?n fa?a lui, s?-l a?tepte acolo, ?n timp ce restul armatei sale se afla mai la baza muntelui, a?teptandu-i ordinul de-a ataca ?n cazul ?n care ei n-ar fi reu?it singuri.

  ***

  ?Aici chiar nu-i nimic,” marai Ka?ka? nemul?umit?, dup? ce ajunse ?n interiorul grotei lui Ahi, pe care o g?sise ?n sfar?it ?i-i deschise poarta dup? ce folosise o mare cantitate din puterea ei, ceva ce-o cam sec?tuise pe din?untru.

  Se dovedise totu?i totul ?n van, c?ci Ahi nu era deloc prost ?i, ?nainte de-a pleca de acolo, avuse grij? s? fac? s? se ?evapore” tot ce-i apar?inuse, mutand totul ?ntr-un loc secret, un loc ce-i era cunoscut doar lui ?i ?n care avea de gand s? se retrag? ?n caz de-ar fi fost r?nit sau nevoit s? se ascund?.

  Dar cum Ka?ka? n-avea puterea de-a citi secretele min?ii, care l?sau adesea urme ?n aer, n-avea nici cum ?ti ce pusese la cale acel Mago R?u. Ea putu doar r?cni ca apucata ?i arunca cu mingi de foc ?n stanga ?i-ndreapta, foc care de altfel nu r?ni pe nimeni.

  V?zand-o c?zand prad? nebuniei, Colte doar d?du din cap cu repro? ?i-i ?ntoarse spatele cu gand s? plece. Se opri ?ns? locului, adulmecand zarea, dup? ce ?nchise ochii.

  ??ncotro?” r?cni Ka?ka? la el, v?zandu-l plecand.

  Colte ?ns? o privi cu r?utate ?i-i scra?ni printre din?i: ?n-ai vrea s?-?i ?ii gura? ?ncerc s? g?sesc urme aici!”

  ?Urme? Ce fel de urme?” ?ntreb? mirat? Ka?ka?, f?cand ca?iva pa?i spre el. Totu?i nu era de tot convins? c? lupul cela era chiar ?n toate min?ile. Dar odat? ajuns? lang? el, ?nchise ?i ea ochii ?i ?ncerc? s? ?n?eleag? misterele ascunse ale acelui loc.

  Chiar ?i a?a, chiar dac? puterea Vanamar-ilor ?i a Yātrīkar-elor se unise cumva, ?ncercand s? vad? adev?rul ascuns ?n spatele cortinei magiei negre, niciunuia dintre ei nu le fu dat s? vad? proiec?ia Anayei, care st?tea ?n forma ei de b?tran? la doar o azvarlitur? de b?? de ei, privind cu aten?ie fiecare din mi?c?rile lor.

  La un moment dat chiar Anaya se apropie de ei ?i-i ?nconjur?, for?andu-l pe Colte s? ?ntoarc? capul ?i s? adulmece zarea conform mi?c?rii ei ?n jurul lor. Dar nici a?a nu ?n?elese el cine se afla ?n acea grot?.

  Colte totu?i ?i transmise un mesaj secret acelui ?oaspete nepoftit” sim?it acolo: ?n-ai decat s? te ascunzi ca un la?. Te voi g?si curand ?i ai mei col?i ce-?i vor sfarteca trupul o s? guste din plin dulcea?a c?rnii tale.”

  Drept r?spuns ?ns? sim?i c? cineva surase, dar nu ?n?elese de era surasul unui b?rbat sau al unei femei. De aceea ?i se l?s? el ?n cele din urm? p?guba?, ?n?elegand c? era inutil s? m-ai stea acolo, c?ci locul era protejat de-o putere impresionant?, ceva ce lor nu le era dat totu?i s? supun? ?i, ?n cele din urm?, ?i spuse Yātrīkarei s?-l urmeze, c?ci ?ceilal?i a?teapt? jos ?i-i timpul s? li se al?ture, c?ci ce e cel mai interesant e pe cale s? se ?nceap?.”

  Dar nici conduc?toarea Yātrīkar ?i nici Anaya nu ?n?eleser? la ce anume se referise el. De aceea deciser? s?-l urmeze ?i s? vad? ce anume se ascundea ?n spatele min?ii lupilor Vanamar ?n acele clipe.

  Totu?i, chiar dac? Anaya crezu c? a ei prezen?? ce-i urma nu fusese sim?it? de Colte, lupul Vanamar sim?i prea bine ai ei pa?i urmandu-i. Decise totu?i s? nu-i dea de ?n?eles nici Yātrīkarei ?i nici Anayei c?-i la curent cu totul: vruse s? lase totul surpriz? ca, ?n cazul unui eventual atac, ai lui du?mani s? fie cei surprin?i ?n cele din urm?.

  ***

  ?Vanamar ?i C?rbunarii vor ataca curand Palatul Ghe?ii,” murmur? Samaya, lupoaica cea alb?, ?n timp ce se afla ?ntr-o lume crepuscular?, ?nconjurat? de oglinzi de pretutindeni.

  Acea lume era foarte asem?n?toare cu cea ?n care intrase ea ?nainte ca ea ?i Bestla s? fie atacate de mistre?ul cela s?lbatic. Numai c?, de data asta, nu se vedeau nic?ieri luman?ri aprinse, ci doar o stranie lumin? venit? de la reflec?ia din oglinzi lumina ?mprejurimile.

  Astfel putu ea vedea reflectat ?ntr-una dintre oglinzi momentul ?n care Colte ?i conduc?toarea Yātrīkar p?r?sir? grota lui Ahi ?i se ?ndreptau mai spre baza muntelui, acolo unde erau a?tepta?i de armata Yātrīkar-elor ?i a lupilor Vanamar. Apoi, ?n urma lor v?zu silueta cuiva urmandu-i, da nici ei nu-i fu dat s? ?n?eleag? ce fel de dr?covenie de suflet m-ai era ?i acela.

  Tres?ri totu?i cand sim?i o slab? mi?care ?n dreptul ei. Astfel, privind ?ntr-acolo, o v?zu pe Bestla ?nm?rmurit? chiar ?n spatele ei, fiind atat de asem?n?toare cu o statuie de ghea??, asem?n?toare celei ?n care Bestla se transforma ori de cate ori intra ?n lumea ei pentru a se ?ntalni cu Edda.

  ?Bestla?” ?ntreb? lupoaica timid?. Cat de curand ?ns? ?n?elese c? totul nu-i decat o iluzie ?i c? aceea era doar reflec?ia Bestlei ?ntr-una dintre oglinzi. Era totu?i totul atat de real, c? i se p?rea ciudat s? fie doar o inven?ie a min?ii ei. Totu?i tres?ri iar, auzind vocea Vie?ii vorbindu-i:

  ?Ce dac? nu-i totul a?a cum ??i imaginezi? Ce-ar fi dac? ceea ce vezi e doar o mic? p?rticic? a viitorului?”

  ?A? face orice ca s? ?mpiedic acel viitor s? aib? loc,” murmur? lupoaica cea alb?, privind cu aten?ie ?n jur, dar nev?zand pe nimeni.

  Via?a ?ns? surase: ?nimeni nu poate ?mpiedica viitorul s? aib? loc.”

  ?Dar totu?i… putem fi noi cei care decid pe ce drum s? mergem ?n cele din urm?,” insist? lupoaica.

  ?Chiar dac? asta ar ?nsemna s? ?ntoarce?i Balan?a Lumii, pe Themis, cu susul ?n jos ?i s? opri?i Timpul ?n loc?”

  ?Pentru toate e nevoie de-un sacrificiu, nu-i a?a?” ?ntreb? lupoaica mai sigur? pe ea de data asta, privind cu aten?ie ?n fa??, de unde ?n?elese ea c? se auzea vocea.

  Privirea profund? a lupoaicei, ?n contrast cu lumina stranie a locului, ?for??” Via?a s?-?i contureze trupul transparent, iar cand Via?a-?i termin? de conturat trupul, al ei chip de odinioar? se reflect? ?n oglinzile din jurul lor ?n toat? splendoarea.

  ?Vā?kkai?” ?ntreb? mirat? lupoaica, iar a ei ?ntrebare o mir? chiar ?i pe Via??, care-o privi ?int?.

  ?De unde ?tii tu acest nume?” o ?ntreb? Vā?kkai pe lupoaic?.

  ?Nu ?tiu,” r?spunse Samaya confuz?. ?Doar ?tiu c? ?tiu acest nume de undeva. De unde ?ns?… n-am idee, sincer? s? fiu.”

  Privind adanc ?n ochii Samayei-lupoaica, Vā?kkai v?zu ?n sfar?it o imens? lun? ro?ie reflectat? ?n ei, fapt ce-o f?cu s? murmure ?n ne?tire: ?Mātam! Asta nu poate fi! Cum e posibil ca Mātam ?i ōnāy s? se ?ntalneasc? ?i pe acest p?mant sub aceea?i form??”

  ?Mātam? ōnāy? Cine-s ei?” ?ntreb? Samaya-lupoaica mirat?.

  ?Ai mei copii!” murmurar? buzele Vie?ii. ?Cei pe care i-am pierdut milenii ?i milenii ?n urm?."

  ?Dar de care pare s?-?i fie atat de dor,” spuse lupoaica sigur? pe ea.

  Vā?kkai doar d?du ?ncet din cap c? da. Apoi spuse: ?dor… e un cuvant prea mic pentru ceea ce simt, Samaya. Aici e mai mult decat dor.”

  ?Atunci? Ce simte a ta inim?, Vā?kkai?”

  ?Durere!”

  ?Pentru ce?”

  ?Pentru c? n-am fost ?n stare s?-i ap?r de nebunia lui Maranam, c?ci el este cel care i-a luat de lang? mine, transformandu-le trupurile ?n cenu?? ?i alungandu-le sufletele din piept. Ceea ce n-am crezut nicicand e c? Soarta asta ce-o tr?im nu-i decat un perfect cerc, c?ci acolo unde toate mor se pare c? ?i toate-ncep.”

  ?Sau poate doar c? sfar?itul unuia nu-i decat ?nceputul,” murmur? Samaya, rec?p?tandu-?i chipul de tan?r? ?n fa?a Vie?ii.

  Vā?kkai ?ns? se cutremur?. Acel tremur ?ns? era doar o relaxare a sufletului ei, c?ci ea crezuse c? va vedea din nou chipul lui Mātam, al iubitei sale fiice, a?a cum ?l v?zuse pe ōnāy-lupul reflectat ?n fl?c?rile P?durii Mortor, cel v?zut ?i de Dike. Dar… cat de curand, cand chipul luminos al Samayei fu v?zut ?n toat? splendoarea, Via?a oft? prelung ?i-nchise ochii: era dezam?git?, c?ci ?nc? odat? se ?ncrezuse ?n Soart?, cea care-i d?duse de ?n?eles c?-?i va vedea ?nc? odat? odraselele, dar care-o ?n?elase din nou.

  ??i reveni ?ns? ?n fire, cand Samaya se ?ntoarse spre una dintre oglinzile din stanga ei ?i v?zu momentul ?n care armata lui Inlan Diar era perfect aliniat? ?n spatele por?ilor regatului ei, iar ea ?i cateva zeci dintre osta?ii ei erau pe zidurile de ap?rare, cu arcurile ?i s?ge?ile preg?tite de tragere, c?ci lupii Vanamar ?i Yātrīkar ?naintau deja spre ei pe Campiile ātmā, ce deveniser? dintr-o dat? negre din cauza ve?mintelor Yātrīkar ?i a lupilor Vanamar, a c?ror armat? comun? se ?ntindea pan? h?t ?n zare, num?rand probabil zeci dac? nu sute de mii de o?teni.

  ?Se pare c? Soarta s-a l?sat dus? de val de data asta,” murmur? Samaya. ?C?ci pan? ?i R?ul a fost ?n?elat de ea.”

  ?R?ul a fost ?n?elat de Soart?? La ce te referi?” spuse Vā?kkai mirat?, c?ci iaca asta deja n-o m-ai ?tia.

  Samaya ?ns? decise s? nu-i reveleze adev?rul ?n cuvinte, ci s? i-l arate pe viu lui Vā?kkai. De aceea scoase vestitul ei cub din buzunarele rochiei ei ce-i ajungea pan? la pulpe ?i, ?n mana ei, fa?a de sus a cubului lumin? albastru, iar lumina lui reflect? pe una dintre oglinzi momentul ?n care Tikil b?u din licoarea Yātrīkar-elor.

  ?La fel cum l-au ?n?elat pe Baradar acum mii de ani, f?cand astfel posibil? c?derea Noear-ilor,” spuse Samaya. ?Dar iaca nu ?n?eleg ce ca?tig? ele de data asta am?gind un Titan precum Tikil.”

  ?C?rbunarii!” ?opti Via?a, privind ?int? la imaginea armatei de Fecioare Demonice ?i lupi Vanamar ?naintand spre Palatul de Ghea??. ?Curand Tikil o s?-i scoat? din m?runtaiele p?mantului ?i-o s?-i aduc? la suprafa?? pentru a sparge prima barier? de ap?rare a Binelui.”

  ?Prima barier? de ap?rare a binelui? La ce te referi?”

  ?Ghea??… Foc… Ap?… P?mant!” murmur? Vā?kkai. Apoi, cand ea ?ntinse mana ?n fa??, pe oglinda de al?turi, Samaya v?zu copitele unor caii fioro?i ?i negri ?naintand prin ap? ?i mocirl?, ?mpro?cand totul ?n jurul lor. Iar ale lor copite mari l?sau urme adanc pe acele locuri pe unde treceau. ?Ace?tia-s caii C?rbunarilor, cei numi?i Cē?u (mocirl?), c?ci din apele tulburi ale Lumii de Dincolo, cea ascuns? ochilor no?tri, au luat ei via??. ?i… ace?ti cai nu pot fi uci?i, Samaya. Ace?ti cai se transform? ?n ai lor st?pani dac? aceia-s uci?i, un fapt ireal, c?ci nimeni pan? acum n-a ajuns s? ucid? un C?rbunar. Prin urmare nimeni nu ?tie secretul victoriei ?n fa?a lor.”

  ?Totu?i… trebuie s? fie un mijloc de-ai ?ngenunchea.”

  ?Probabil ?i c? este. Dar… stai! De ce Dike ?i restul ?nainteaz? pe acel drum cand ar fi trebuit s? se ?ntoarc? spre Lumin??” ?ntreb? mirat? ?i confuz? Vā?kkai.

  Privind ?n spatele ei, ?i fu dat ?i Samayei s? vad? cum Dike, Gaea, Lodur, Island ?i Boor, to?i avand form? de lupi, ?naintau prin ni?te tuneluri ascunse, adanc ?n inima unui munte.

  ?Tata?” ?ntreb? Samaya, mirat? s?-l vad? ?n forma lui de lup, c?ci el nicicand nu se transformase asemeni lor. ?Dar… cum e posibil asta? Tata nicicand n-a avut form? de fiar?, de?i a avut sangele ei curgandu-i ?n vene.”

  Vā?kkai doar d?du din cap c? nu ?tie ?i ochii ei l?crimar?: pentru prima dat? l?crimar? ochii Vie?ii de cand ea venise pe P?mant, iar asta putea ?nsemna doar un lucru - Vā?kkai devenea uman?, fapt v?zut ?i de Samaya ?n timp ce privea adanc ?n ochii ei.