Grotele sinuase ale Ka?ka? Pēy-ului erau considerate extrem de periculoase de c?tre cei ce se aventuraser? vreodat? ?n adancurile lor ?i reu?ir? apoi s? m-ai vad? fie ?i m?car pentru o singur? dat? lumina soarelui. Cei mai mul?i dintre curajo?i ?ns? nu se ?ntorseser? nicicand s? simt? din nou mirozna p?mantului jilav sc?ldat de apele raului Tenebre, iar ale lor r?m??i?e erau considerate ?sfinte,” c?ci oamenii, cei c?rora acei curajo?i le fuseser? apropia?i, se puteau ?nchina doar ?n fa?a grotei aceleia, cinstind astfel numele celui ce plecase pe c?r?ri necunoscute. Unde ?ns? se odihneau ale lui oscioare nimeni nu ?tia, c?ci, ?n timp, lumea ?ncetase a m-ai c?lca prin acele locuri ?i astfel natura se s?lb?ticise cu totul atunci cand fusese l?sat? de capul ei.

  ?nainte ?ns? aceea?i natur? se ?nchinase Soarelui Tī ?i Titanului Tetapas, cel ascuns ?n inima p?mantului, laolalt? cu oamenii, c?ci Tetapas ajunse s? fie considerat Atotputernicul Spirit care-i proteja de furia lumii de Dincolo, cea aruncat? sub form? de lave fierbin?i asupra p?mantului, nimicind totul ?n calea lor ?i nel?sand suflet viu pe unde trecea.

  Acum ?ns?, dup? mai bine de ?apte mii de ani de s?lb?ticie, natura uitase s?-i mul?umeasc? soarelui sau oric?rui alt Titan, ?nchinandu-se doar sie. Sau cel pu?in a?a p?rea la ?nceput, c?ci acea palet? de culori sumbre ?i splendide ?n acela?i timp, sc?ldate de-o lumin? ciudat? venit? de pretutindeni, era f?r? doar ?i poate datorat? milei cuiva, c?ci natura avea puterea ei ascuns?, dar totu?i… era ?i ea influen?at?, iar puterea care-o st?panea deja de ?apte milenii era cea a r?ului sau cum ajunser? oamenii s? numeasc? acea grot?… de Umbra ?arpelui.

  Cine era acel ?arpe ?ns? nimeni nu ?tia. Ei doar ajunser? s? numeasc? acea grot? ascuns? ?n inima Ka?ka? Pēy-ului ?Culcu?ul ?arpelui” datorit? g?urilor ce ie?eau ?i intrau ?n peretele muntelui, ?n acea parte unde se g?sea ?i intrarea ?n aceea?i pe?ter? ?n?untrul c?reia se aventuraser? ?i Yātrīkar, g?uri care de altfel sem?nau perfect cu g?uri de ?arpe.

  ?ns?… nu doar g?urile celea fur? de vin? pentru acel nume straniu. Asta se datora ?i nop?ilor cu pu?in? lumin? celestial?, cand se auzea sasait ?n jur, cand pe alocuri, pe acel perete abrupt ?i stancos, se vedea trupul unui enorm ?arpe care-?i taraia m?dularele greoaie ?ncolo ?i-ncoace pe munte, l?sand urme adanci pe a lui suprafa??, urme care creaser? o fresc? extraordinar? pe chipul Ka?ka? Pēy-ului, f?candu-l s? par? un vestit r?zboinic ale c?rui cicatrici se vedeau atat de bine la suprafa??, venind chiar din str?funduri.

  ?i… analizand cu aten?ie acele urme ?erpuite de pe peretele stancii, plimbandu-?i privirea pe linie dreapt?, apoi cotind u?or spre dreapta sau stanga, mi?cand a retinei membran? pe o form? curbat? ajungeai ?n cele din urm? iar??i pe p?mant, ca mai apoi aceea?i dar? lung? ?i groas?, ce-ar fi putut fi f?r? doar ?i poate urma l?sat? de un ?arpe gros de abia l-ar fi putut cuprinde 4 oameni, ajungeai s? intri adanc ?n inima muntelui, prin gura ceea deschis? numit? ?i intrarea ?n Pe?tera Ka?ka? Pēy-ului…

  ***

  Urmand drumul ?arpelui, ?n timp ce ?naintau cu grij? totu?i, c?ci nimeni n-avea habar la ce s-ar fi putut a?tepta ?n acele locuri, Yātrīkar putur? vedea ?n cele din urm? lumini ap?rand pe pere?ii din jurul lor. ?i… de?i acele lumini erau clare ?i aveau form? de f?clii, totu?i ele nu erau reale, ci doar proiectate pe pere?i, de mana cuiva care controla ?ntreaga suflare ?n acea grot?, iar asta se sim?ea ?i prin atingeri ciudate pe piele, chiar dac? Fecioarele Demonice nicicand nu le sim?ir? fiind ?n lumea real?.

  ?n acea lume ?ns? sim?ir? din nou totul atat de viu, a?a cum sim?ir? cat ?nc? fuseser? ?n via??, iar acea stranie unduire pe piele, asemeni taraitului ?arpelui, le f?cu pe toate s? se cutremure u?or, din str?funduri, ?i, f?r? s? vrea, toate pan? la una ?nchiser? ochii ?i se oprir?.

  St?tur? a?a minute ?n ?ir, timp ?n care ?n urechi le vuia ?uierat de vant, iar pe piele continua acea mi?care curbat?, vibrand din str?funduri, ceva care totu?i le d?dea Yātrīkar-elor o senza?ie de pl?cere.

  Dar… ?n clipa ?n care ?n jurul lor se auzir? clopo?ei ?i sunet de ape curg?toare, dar nu nebune, Ka?ka? deschise ochii ?i privi ?int? ?n fa??, cu ai ei ochi negri ca smoala, f?r? albea?a globului ocular sau a pieli?ii v?zut? adesea de oameni cand le ?ntalneau pe p?mant.

  Celelalte Yātrīkar ?ns? continuar? cu ochii ?nchi?i ?i scuturandu-?i din cand ?n cand trupul de parc? ar fi avut friguri, l?sand-o pe Ka?ka? s? se descurce singur? cu ciud??enia locurilor ?n care ea singur? le aduse.

  Iar conduc?toarea Yātrīkar-elor a?a ?i f?cea: urm?rea cu privirea mi?carea aerului din jurul ei, ce c?p?t? deodat? o culoare cenu?iu-negrie, transparent?, ceea ce f?cu ulterior s? fie proiectate pe pere?ii grotei, ?n lumina dansant? a f?cliilor imaginare, valuri. Da… valuri, dar nu ale m?rii, raurilor sau oceanelor, ci… de cea??, f?cand acele f?clii s? apar? ?i s? dispar? ?n umbra lor.

  Apoi, de fiecare dat? cand f?cliile erau acoperite de valurile celea de cea??, ce se m?riser? ?n volum de ajunser? s? acopere tot peretele, se intensifica ?i sunetul cela de clopo?ei, iar har?aitul pielii cuiva pe p?mant tare se auzea ?i el tot mai clar ?i mai clar.

  ?Acoperi?i-v? capurile!” d?du Ka?ka? ordinul, iar ?nso?itoarele ei deschiser? brusc ochii, ce aveau aceea?i culoare ca ?i a conduc?toarei lor, ?i-?i acoperir? capurile, ceea ce le f?cu s? ?dispar?.” Era ?ns? totul doar o iluzie, c?ci ele continuau ?n acela?i loc, numai c? puterea propriei r?ut??i le ascundea de un altul cu suflet la fel sau poate mai hain decat le aveau ele.

  ?i bine f?cur?, c?ci, cat de curand, har?aitul cela se ?nte?i, iar o boare de aer st?tut, oarecum bahlit, le b?tu Yātrīkar-elor ?n fa??, f?candu-le s? strambe din nas ?n cele din urm?.

  Ka?ka? ?ns? nu st?tu locului, ci f?cu ca?iva pa?i ?n fa?? pan? ajunse la o r?scruce a ?ase tunele. Astfel, privind ?n stanga ?i-ndreapta putu vedea c? nu erau tunele obi?nuite, ci circulare, asemeni trupului unui ?arpe. Cu toate acestea ?ns? se putea de ?naintat pe ele stand ?n pozi?ie normal?. Dar… ceva-i spunea lui Ka?ka? c? au acele tunele ?i capcane ascunse, capcane nev?zute nici chiar de ochiul min?ii ei ?i c? probabil doar unul dintre acele drumuri era sigur de mers. Care din ele ?ns?… n-avea habar.

  Decise ?ns? s? nu stea degeaba ?i s? caute r?spunsuri. De aceea ?nchise din nou ochii, fapt ce-o f?cu s? se mi?te ca vantul prin acele tunele, c?utand s? simt? de undeva vreo boare de aer curat, c?ci era sigur c? barlogul celor pe care-l c?utau ele era undeva acolo unde se g?sea ?i-o aerisire natural? f?r? doar ?i poate, c?ci ?i r?ul, oricat de iubitor de ascunzi?uri subterane n-ar fi, tanje?te totu?i dup? suflu proasp?t de aer.

  Brusc ?ns?, cand ajunse ?ntr-un loc ?n care nivelul tunelului sc?zu dintr-o dat? ?i prin gaura c?ruia ai fi putut ajunge doar pe branci, ?n timp ce pere?ii din jur erau lucio?i de parc? ar fi fost sp?la?i de ape pan? s? devin? un fel de sticl? ?n care unul ?i-ar fi putut oglindi chipul, Ka?ka? sim?i o putere ciudat? vibrandu-i pe piele, iar cand ?ntoarse capul s? vad? ce se apropia de ea, fu lovit? brusc ?n fa?? ?i, cat de curand, aruncat? ?napoi ?n lumea real?.

  Numai c?, odat? ajuns? ?n lumea real?, fu aruncat? la propriu ?ntr-un perete, iar dup? ce-?i auzi toate oscioarele paraind, conduc?toarea Yātrīkar-elor se rostogoli pe podeaua ceea de piatr? pan? la picioarele suratelor ei, care-o privir? crucite, ne?n?elegand ce naiba se ?ntamplase ?i de ce o putere atat de mare precum avea Ka?ka? fusese pan? la urm? ?nvins?.

  Ka?ka? ?ns?, v?zand-o pe una din ele vrand s? se aplece spre ea, o privi furioas? ?i-i ?uier? printre din?i: ?nimeni s? nu mi?te!” Dup? care se sprijini pe palme ?i, ?n timp ce se ridica de jos, se auzir? iar??i trosnituri de oscioare, c?ci a ei putere reu?i astfel s? le a?eze din nou la loc dup? ce fuseser? scoase din ale lor ?ncheieturi ?n urma c?z?turii.

  Apoi, fiind deja ?n picioare, Ka?ka? ??i roti u?or capul ?ntr-o parte ?i alta, dezmor?indu-?i ?i oscioarele gatului. Dup? care marai printre din?i: ?a?a vas?zic?, ne ?ntampin? nu cu bini?orul, da cu r?u?orul! Atunci… o s? vad? ?i ei de ce sunt ?n stare.” ?i… c-o putere extraordinar?, c? abia putea fi deslu?it al ei corp, fugi spre fiecare dintre cele ?ase tunele v?zute ?n fa??. Dar… imediat ce lua unul dintre tunele, era aruncat? din nou de perete, f?cand-o s? icneasc? de durere de fiecare dat? cand sim?ea s?rutul muntelui adanc pe piele, c?ci… dintr-un motiv anume, ele sim?eau totul atat de clar ?n acea grot?, chiar ?i durerea.

  ?Al naibii… ?arpe!” marai Ka?ka? dup? ultima c?z?tur?, ?n timp ce se sprijini iar pe palme, dar resim?ind durerea pan? adanc ?n str?funduri. Acest lucru o f?cu chiar s? scra?neasc? din din?i, de acea atingere de dinte pe dinte r?sun? puternic ?n toat? grota. Dar… nici a?a durerea nu se calm?, la fel cum nu ?ncet? acel har?ait s? fie auzit. De aceea Ka?ka? ?nchise iar ochii ?i a?tept?, ?n antecamera acelei lumi crepusculare. ?i… stand astfel, ?i fu dat s? vad? iar??i, de jur ?mprejurul ei, aceea?i pere?i luci?i de ape ?i reflec?ia cuiva pe acei pere?i.

  Dup? secunde bune de privit ?n t?cere, Ka?ka? ?n?elese ?n sfar?it a cui reflec?ie o vedea… a unui imens ?arpe, c?ci la ?nceput v?zu doar un trup lung mi?candu-se ?ncet ?nainte. Dup? care z?ri solzii de pe acea piele - de un verde extrem de ?nchis. Ca abia ?n cele din urm? acel trup de ?arpe s? ia contur complet ?i s?-l vad? ?naintand alene printre acele tunele sau chiar ?prelingandu-se” pe pere?i.

  Fu brusc nevoit? s? revin? ?n lumea real? auzind ?oapte: (Tamil: ?Vā?kkai u?ka?ukku talaivaliyait taruki?atu, illaiyā?”

  ?Via?a ??i d? b?t?i de cap, nu-i a?a?” Iar aceste cuvinte o uimir? nespus, c?ci era vocea unei femei ?i nu a unui b?rbat a?a cum ea-?i imaginase. (Tamil: Nī?ka? e?akku patil collavillai, karu?ka? ka??i. Vā?kkai u?ka? va?iyil varuki?atu, atai eppa?i velvatu e??u u?ka?ukkut teriyavillai, illaiyā?) ?Nu mi-ai r?spuns, Fecioar? de Ochi Negri. Via?a-?i calc? pe urme ?i nu ?tii cum s-o ?nvingi, nu?”

  ?A?a e! Dar… cine e?ti tu?” ?ndr?zni s? ?ntrebe Ka?ka? ?n cele din urm?, dup? mai multe secunde de ascultat acele ?oapte care repetau acela?i lucru ?ntruna, ?ntr-o form? sasait?.

  (Tamil: Nā?? Nā? yār?) ?Eu? Cine-s eu?” ?ntreb? iar vocea ?erpoaicei.

  ?Exact. Cine e?ti tu? C?ci ?tiu prea bine c? acest loc nu-?i e destinat ?ie, ci… altora. Celui pe care de altfel ?l caut.”

  ?n locul vocii ?ns? se auzi rasetul ?erpoaicei de data acea, un raset care ?nconjur? pe?tera ?n secunde ?i cutremurand pielea Yātrīkar-elor. Apoi, atat de brusc c? ele se traser? ?napoi, v?zur? capul acelei ?erpoaice ce se apropia de ele pe drumul din fa??, venindu-le ?n ?ntampinare. ?i… ?n timp ce ?nainta ?ncet, ?erpaica spuse: (Avarka? e??ai pātā?a ulakatti? itayattil u??a pāmpu e??u a?aikki?ārka?. Ma??avarka? e??ai apis e??u a?aikki?ārka?. ā?āl ulakam mu?uvatum e??ai a?iyum…) ?Mi se spune ?erpoaica din inima Lumii de Dincolo. Al?ii ?mi spun pe nume ca Pr?p?d. Restul lumii m? cunoa?te ?ns? ca…”

  ?…Tetapas!” murmur? Ka?ka? ?nfrigurat?, ?n?elegand ?n sfar?it cat de gre?it? fusese lumea ?n acele ?apte milenii, cand se ?nchinar? zeit??ii p?mantului f?r? ca de fapt s? ?tie c? se ?nchinau… ?arpelui.

  ??i… ai dreptate,” spuse ?erpoaia, punand ?n sfar?it ?i capul pe p?mant, de?i pan? atunci ?l ?inuse ridicat falnic. ?Sunt anume zeitatea cea mai cinstit? de oameni. Sunt cea c?rora to?i i s-au ?nchinat de milenii, aducandu-i ofrande ?i cerandu-i calmitate pentru p?mant ?i ape, ca s? ?in r?ul ?n adancul mun?ilor, ocrotind astfel nemurirea.”

  ?Dar totu?i… nimeni nu ?tie de fapt cum ar??i. De asta to?i s-au ?nchinat Titanului Tetapas, f?r? s? ?tie c? nu e?ti decat o Titanid?,” ad?ug? Ka?ka? ?n cele din urm?, cu o oarecare batjocor? ?n glas de altfel.

  ?E?ti sigur??” sasai Tetapas cuvintele.

  ?Cu privire la…?”

  ?C? sunt o Ea ?i nu un… El?”

  ?Vocea tr?deaz? mereu. La fel se ?ntampl? ?i ?n cazul t?u, c?ci…,” dar t?cu, auzindu-l pe Tetapas razand de data asta cu vocea unui b?rbat, ceva gros ?i puternic deopotriv?, iar asta-i d?du de ?n?eles lui Ka?ka? c? totu?i se ?n?elase. Dar… de ce Tetapas ajunse s?-?i ascund? adev?rata natur?? Sau mai bine zis… de cine?!”

  ?Aici te ?n?eli,” spuse Tetapas de data asta cu vocea femeii ?i a b?rbatului ?n acela?i timp. ?Eu… nu m? ascund ?i nu ascund nimic de nimeni. Eu doar… ?ncerc s? m? identific cu soarta, s?-i port haina pe umeri ?i… s? ajung pe culmile gloriei.”

  ??ns?… pentru toate exist? un… pentru ce,” spuse Ka?ka? de data asta cu hatrenie, f?cand ca?iva pa?i prin fa?a ?arpelui care se oprise locului ?i a?tepta. Ce a?tepta el ?ns? nu era clar. De aceea Ka?ka? decise c? era timpul s? afle adev?ruri.

  ?arpele ?ns? nu se l?s? ?n?elat: ?de ce s? facem mereu ceva pentru ceva? Nu se poate de f?cut ceva f?r? vreun rezultat anume?”

  ?Asta deja e f?r? sens,” r?spunse Ka?ka? sigur? pe sine. ?C?ci toate-n lumea asta au fost create pentru ceva, iar a lor menire trebuie s? aib? o logic? ?i un rezultat final.”

  ?Voi ?ns?… sunte?i diferite,” sasai ?arpele cu vocea femeii.

  ?Asta deja o ?tim, c?ci…”

  ?Nu… conduc?toare Yātrīkar, eu m? refeream la faptul c? a voastr? existen?? ?n sine e inutil?,” ad?ug? Tetapas-b?rbatul.

  ?N-a? fi atat de sigur? de ale tale cuvinte, c?ci… ?tim noi care ne este rostul. Doar c?…”

  ?N-ar trebui s?-l ?tie toat? lumea, a?a e?” ?ntreb? Tetapas pe dou? voci.

  ?A?a e. C?ci… e doar problema noastr? ?i n-avem de ce s? d?m explica?ii. La fel cum tu n-ai niciun drept s? ne ?ngr?de?ti calea ?i s? ne ?n?eli ochiul min?ii. A?a c?… fii bun ?i las?-ne s? trecem. Altfel… o s? avem grij? s?-?i scoatem fiecare solzi?or de pe piele ?i s? te facem s? te ascunzi din nou ?n inima p?mantului,” spuse Yātrīkara cu manie controlat? ?n glas, iar dup? ce-?i scutur? brusc bra?ele unghiile ei se lungir? extrem de mult, se ?nnegrir? ?i devenir? asemeni pumnalelor la varf.

  Tetapas ?ns? c?sc? dulce, semn c? ?preg?tirea” ei ?l l?sa rece. Dup? care se ?ncol?ci doar pe ?ase nivele, ?n timp ce restul cozii lungi ?i gatul ?i r?maser? libere. Apoi, ?n timp ce vorbi, se strecur? pe sub inelele propriului corp ?i ??i scoase capul prin ele, f?cand s?-i apar? la gat ?m?rgele.”

  If you discover this narrative on Amazon, be aware that it has been stolen. Please report the violation.

  ?Fie! Vom face dup? cum vre?i voi. Numai c?… cu o condi?ie.”

  ?Condi?ie?! Care?” ?ntreb? Ka?ka?, privindu-l suspicioas?.

  ?R?spunde corect la a mea ?ntrebare ?i astfel deschizi u?a s? treci dincolo de acest baraj. De r?spunzi gre?it ?ns?… atunci ??i va sta capul acolo unde-?i stau picioarele.”

  ?O ghicitoare deci?!”

  ?Ba eu o numesc joac?,” murmur? ?erpoaica, ai c?rei ochi ?ncepur? s? se roteasc? ?n mici cercuri, vrand s?-?i vr?jeasc? prada. Ochii Yātrīkar-elor ?ns? r?maser? ?reci,” c?ci era nevoie de mai mult decat o simpl? vraj? a unui b?tran Titan ca s? le ?ngenuncheze.

  ?O joac? care de altfel mi se pare de prost gust,” ?uier? Ka?ka? printre din?i, privindu-l ?int? ?n ochi, iar puterea min?ii ei ?l f?cu pe Tetapas s? simt? c? cam ?ncep ai pocni oscioarele craniului, ?n special ?n zona ochilor. De aceea decise c?-i timpul s? termine cu ??nvartitul” ?n cercuri ?i ?n jurul cozii ?i-?i rec?p?t? privirea natural?. Apoi, sasaind prelung, puse ?ntrebarea: ?nimeni nicicand n-a ?n?eles-o, dar totu?i cred c?-i ?tiu rostul. To?i se tem de ea chiar dac? nu le-a f?cut deschis niciun r?u. Chiar ?i a?a lumea mereu i se ?nchin?, cerand de la ea ?ndurare. Ghici ghicitoare… ce-i?” ?i iar un sasait prelung se auzi ?n jur.

  Aceste cuvinte le puser? pe Yātrīkar pe ganduri, care ?ncepur? a murmura, ?ntrebandu-se ce-ar putea ?nsemna cele spuse de Tetapas, iar murmurul vocilor lor se auzi clar ?n jur, fapt ce-l mir? pe Titan, c?ci de?i era sigur c? Ka?ka? nu venise singur? acolo, nu le v?zuse pe ale ei ?nso?itoare ?i de asta ?i puse la cale ?iretlicul cu oglinzile ?i mai apoi cu ghicitoarea: voia astfel s? afle cate alte suflete intraser? ?n al s?u regat, ca astfel s?-?i fac? calcule cu ca?i slujitori ??i ??mbog??ise” colec?ia.

  Dar… surpriz? - cand Ka?ka? se uit? ?n spate, ale ei surate t?cur? brusc, iar lui Tetapas ?i r?sun? ?n urechi doar o singur? voce: cea a conduc?toarei Yātrīkar, de parc? ea ar fi fost cea care murmurase numai ce, de?i era sigur c? ea nici nu-?i mi?case buzele. Dar… oricat de mult nu se str?dui el apoi s?-?i aminteasc? pan? la cat ajunse cu num?rarea, c?ci se apucase s? numere acele voci ?n minte, nu putu ?i pace, iar asta se datora f?r? doar ?i poate puterii Yātrīkar-elor, care se dovediser? ?n cele din urm? mult mai ?irete decat fusese el.

  ?n cele din urm? tres?ri, cand Ka?ka? spuse: ?am s?-?i r?spund la ghicitoare c-o alt? ghicitoare, iar de r?spunzi corect atunci o s? spun ?i eu r?spunsul corect la a ta ?ntrebare.”

  ?Joci murdar,” marai Tetapas.

  ?Ca tine de altfel. S? nu crezi c? nu mi-am dat seama ce pl?nuie?ti.”

  Tetapas tres?ri, privind-o atent: ?pl?nuiesc? Eu?”

  ?Da, tu! Eliberarea, c?ci… de?i am auzit demult, pe cand ?nc? tr?ia a mea mam?, despre al t?u blestem dat de soart?, n-am crezut nicicand c?-i adev?rat. Dar… la fel cum se ?ntampl? cu Ahilar-ul, tu vei putea ?n sfar?it p?r?si aceast? grot? dac? un alt suflet se jertfe?te ca s? tr?iasc? ?n aceste adancuri sau…”

  ?…sau?” ?uier? iar??i Tetapas printre din?i, nemul?umit s? afle c? Ka?ka? era la curent cu ale lui p?cate.

  ?Sau dac? aduni num?rul necesar de suflete ?nchise ?n Ulciorul de Foc al Sor?ii (Ko?i), adic? exact 666. Deci… vine a mea ?ntrebare - cate suflete au m-ai r?mas de adunat ?n Ko?i ca Soarele s? ?nc?lzeasc? din nou o inim? putred??”

  ?Viper?!” marai Tetapas furios.

  Ka?ka? doar surase ?ns?: ca?tigase, c?ci Tetapas n-ar fi dezv?luit nicicand cate suflete m-ai avea de adunat pentru a se elibera ?n sfar?it de Blestemul Sor?ii, c?ci avuse ?i el de-a face, cu mii de ani ?n urm?, cu Parca, cea care-l ?ntemni?? pe veci ?n inima aceluia?i munte pe care ajunse s?-l urasc? cel mai mult ?n via??.

  ?N-am auzit r?spunsul, Tetapas,” spuse Ka?ka? sigur? pe sine. Dar Tetapas t?cu ?i o privi cu aten?ie, ?ncercand s? afle ce ?iretlic m-ai era ?i acela, c?ci era sigur c? Ka?ka? nu ?tia r?spunsul la a lui ghicitoare, iar a ei ghicitoare era doar pentru a-l face s? le elibereze f?r? lupt?. De aceea, ?ncepu s? adune venin, pe ascuns, ?n al s?u gatlej, cu gand s?-l scuipe ulterior peste Yātrīkare ?i s? le subjuge, c?ci m-ai avea nevoie de exact 66 de suflete ca s?-?i des?var?easc? eliberarea, iar cu toate sufletele celea care veniser? de bun?voie ?n fa?a lui era sigur c? chiar dac? nu se elibereaz? definitiv m?car scade drastic num?rul, c?ci de cand oamenii evitau acele locuri, adic? de cateva milenii deja, nu m-ai b?gase niciun suflet ?n Ko?i, iar asta-l rodea cu adev?rat pe din?untru.

  Fu nevoit ?ns? s?-?i ?nghit? propriul venin, cu care de altfel se ?i ?nec? ?n cele din urm?, c?ci… vorba ceea: nu s?pa groapa altuia c? po?i s? cazi singur ?n ea, iar asta se ?ntampl? cand v?zu mot?nelul negru a lui Tikil, pe Morgan, pe care de altfel ?l ura de moarte, c?ci… avea Morgan acela o putere stra?nic? asupra lui Tetapas, ceva ce-l mole?ea complet pe din?untru, ?l sec?tuia de puteri, cele pe care de altfel nu le m-ai putea recupera ulterior, iar asta-i d?dea cu adev?rat b?t?i de cap.

  De aceea, ?n momentul ?n care z?ri umbra pisicii reflectat? pe to?i pere?ii acelor tunele, o umbr? v?zut? ca fiind a unei pantere, Tetapas s?lt? pe a lui coad?, ?ncalcindu-se astfel ?i mai mult din cauza c? singur ??i b?gase capul prin corpul s?u f?cut sul ?i, dup? ce ateriz? din nou pe p?mant, se duse de vreo dou? ori dea berbeleacul, ca mai apoi s? se tarasc? gr?bit spre o gaur? imens? ce se z?rea mult ?n dep?rtare, prin care de altfel ?nc?pu cu tot cu corpul ?ncalcit, semn c? nu odat? nimerise la ananghie avand acea form? a corpului ?i c? de aceea l?sase groapa ceea a?a de mare: s?-i apere spatele.

  Pe Ka?ka? ?ns? fuga lui Tetapas n-o mir?. Din contr?: ea-?i concentr? ?i mai mult privirea asupra pere?ilor care continuau s? reflecte umbra ?panterei” apropiindu-se de ei. Dar… spre deosebire de Tetapas, Ka?ka? nu era sigur? cine se apropia, c?ci dup? mersul cela lent, de felin? lenoas?, i s-ar fi p?rut c? ar fi putut fi Accam Ku??u. Totu?i… ceva-i spunea c? nu-i chiar totul a?a cum i se p?rea ?i de aceea decise s? a?tepte.

  Dar f?cu ?i ea un pas ?n spate ?n momentul ?n care mot?nelul negru ap?ru din tunelul din stanga ei, de?i pan? atunci ?i v?zuser? reflec?ia invers, de parc? s-ar fi apropiat de ele din dreapta, iar asta era chiar straniu. Totu?i… deciser? c? chiar ?i cu stranietea locurilor acelea s? se ?ncread? ?n instincte, cele care de altfel nu le ?n?elaser? niciodat? ?i de aceea, ?n clipa ?n care Morgan se opri ?n fa?a lor, ?ntorcandu-?i capul spre ele ?i privindu-le ?int?, ceva le atrase aten?ia ?n privirea lui ?i de aceea f?cur? toate un pas ?n fa??.

  Morgan ?ns? c?sc? dulce ?i se ?ndrept? apoi pe drumul din mijloc, acela?i drum pe care disp?ruse ?i Tetapas.

  Fecioarele Yātrīkar ?ns? nu-l urmar? imediat, ci doar dup? clipe bune de uitat ?n fa??, timp ?n care Ka?ka? se tot ?ntreba ce s? ?nsemne toat? acea dr?covenie de lucruri. ?n cele din urm?, cand Morgan disp?ru brusc din fa?a ochilor lor, cand era cam la 200 de metri ?n dep?rtarea acelui tunel, Ka?ka? le f?cu semn celorlalte ?i pornir? ?i ele ?ncet ?n aceea?i direc?ie, avand ?ntr-un final soarta lui Morgan - disp?rur? ?n neant.

  ***

  C?deri de ape: lente ?i vertiginoase ?n acela?i timp umpleau inima grotei c-un sunet pl?cut, ceva ce calma sufletul unuia ?ntr-atat ?ncat sim?ea c? se afl? ?n Paradis ?i nu ?ntr-un loc demonic din inima Grotei Ka?ka? Pēy.

  Apoi era frumuse?ea locului: diverse figurine din pietre, cl?dite de milenii ?n urm? de ai oamenilor str?mo?i, cei care tr?iser? la ?nceputurile lumii ?n pe?teri ?i-i cinstir? pe Titani ca pe f?uritorii lumii, iar unul dintre Titanii cinsti?i de ei fusese anume Tetapas, a c?rui statuie se afla ?n partea dreapt?, estic? a grotei, acolo de unde soarele obi?nuie?te s? r?sar?, c?ci adesea fusese comparat sau chiar confundat cu ?ns??i Tī.

  De aceea ?i statuia lui Tetapas, nalt? de vreo 6 metri ?n?l?ime, avea ?ntr-una dintre maini imaginea sculptat? a soarelui, ?n timp ce ?n cealalt? man? avea fraiele unor cai invizibili, reprezentarea perfect? a caretei cere?ti, cea care str?b?tea infinitul Cosmosului, aducand lumin? pe p?mant.

  Totu?i… era ?i ceva diferit la acea statuie: faptul c? nu-l reprezenta pe Tī, cel care ap?ruse ?n fa?a lui Tikil cand de r?ul lor pierise Alton ?i ren?scuse ca Argol. Nu… acesta avea tr?s?turi mai aspre ale fe?ei, c-o urm? de barb? ce abia r?s?rise de sub porii pielii, reprezentat? prin linii groase cioplite grosolan ?n piatr?. Totu?i acele linii grosolane de pe barb? nu f?ceau decat s? eviden?ieze ?i mai mult abisul ochilor goi, c?ci Titanul Tetapas fusese imaginat de oameni ca fiind orb, c?ci doar astfel ??i putur? ei imagina faptul c? acesta permitea adesea dezastre naturale sau crime printre ei. ?ns?, cu toat? a lor nedumerire ?i necunoa?tere de lume, oamenii ?i cioplir? chipul s? fie pl?cut vederii celorlal?i ?i admirat de inima doamnelor ?i domni?elor, care ajunser? s? cread? c? anume virilitatea lui Tetapas le d?dea lor rod ?i prunci ?n bra?e, c?ci de-o fecioar? ajungea s? viseze cu Tetapas nu cu mult ?nainte de-a ei uniune cu un b?rbat, atunci era semn bun, veste c? cat de curand o s? fie binecuvantat? atat ca mam?, cat ?i ca femeie.

  Dar… credin?a ?n Tetapas ??i avea ?i p?r?ile negative: faptul c? cele care nu-l visaser? nicicand pe Titan erau considerate p?gane, manjite pe din?untru de r?ul lumii ?i de aceea erau alungate din trib anume ?n adancurile acelor grote, unde ulterior se ?i ridicase statuia lui Tetapas ?i unde ele erau for?ate s?-i slujeasc? ca preotese o via??, f?r? s? fi cunoscut nicicand iubirea b?rbatului, c?ci fiind ale lui Tetapas preotese se considera c? doar el are dreptul s? le binecuvanteze trupurile ?i sufletele.

  ?Dar… a fost totul doar o iluzie a Vie?ii, cea care se ?nc?p??aneaz? din r?sputeri s? vad? rod pretutindeni, chiar ?i ?n p?manturi aride ?i sterpe, ?n ape de ghea?? ?i ?n ochi goi ?i ?n?el?tori de femeie,” auzir? Yātrīkar cuvinte rostite cu voce medie de un b?rbat, al c?rui chip ?i trup nu-l v?zur? atunci cand ap?rur? ?n grot?, aduse acolo de magia locului.

  Totu?i, chiar dac? nu v?zur? chipul celui care le vorbise, ele nu-l c?utar? disperate cu privirea, ci continuar? s? priveasc? dup? Morgan, care se ?ndrepta alene anume spre statuia lui Tetapas. Numai c? Yātrīkar erau sigure c? acel animal negru n-avea nimic comun cu Titanul ?iret, dar cu un alt suflet de diavol ce-?i f?cuse drum pe acolo ?i-?i cl?dise un regat ?n inima unui altuia.

  ?i a?a a ?i fost, c?ci dup? ce Morgan termin? de urcat pe picioarele statuiei, trecu de cing?toare, ca s? salte apoi pe al Titanului bra?, se auzi din nou vocea b?rbatului: ?dar totu?i, iluzia Vie?ii are ?i beneficiile ei, precum aceea de-a avea o armat? de femei la picioarele tale, bucurandu-te din plin nu doar de a lor frumuse?e, dar ?i de a lor inocen??, umplandu-te astfel de puteri infinite, ceva care s?-?i ajung? pentru veacuri.”

  Anume aceast? ultim? parte a discursului str?inului o f?cu pe Ka?ka? s? se ?ntoarc? cu fa?a spre statuie, de unde era sigur? c? se aude glasul, ?n timp ce celelalte Yātrīkar r?maser? ?n spatele ei, cu capul plecat, privind ?n p?mant ?i cu glugile pe cap, de?i nu m-ai erau invizibile de data aceasta.

  ?Tikil?” ?ntreb? Ka?ka? ?n cele din urm?, f?cand ca?iva pa?i spre statuie, dar tot cu ochii pe Morgan, care se culcu?i ?n bra?ele cuiva, a cuiva invizibil, stand deasupra golului de parc? ar fi avut dedesubt un pat moale, dar care s?-l ?mpiedice s? cad?. Ka?ka? ?ns? era sigur? c? la mijloc era doar magie ?i nu un perete invizibil, creat de soart?.

  ?i nu se ?n?el?, c?ci dup? al?i zece pa?i, da?i spre statuie, v?zu conturandu-se dedesubtul lui Morgan, a c?rui tors se auzea prelung ?n acea grot?, ?n timp ce glasul unei femei ?ncepu s? ?ngane o melodie f?r? cuvinte, trupul cuiva. Apoi, dup? ce trupul acelui Titan termin? s? se contureze din neant, Ka?ka? v?zu c? el st?tea de fapt culcat pe un fel de hamac, ?mpletit din ml?di?e fragede de lian? ?i bambus.

  A lui apari?ie ?ns? fu ceva ce Ka?ka? a?teptase, c?ci de el i se ar?tase ?nsemna c? el ?tie motivul care-o aduse pe ea acolo ?i c? de fapt ar fi ceva benefic ambilor.

  ?Da, sunt eu,” r?spunse Tikil ?n cele din urm?, stand ?nc? culcat ?i f?r? s-o priveasc?. ?Da iaca cine e?ti tu… nu-i ceva ce ?tiu,” ?i Ka?ka? v?zu brusc ai lui ochi demonici ap?rand ?n fa?a ei doar pentru cateva secunde. Dup? care imaginea grotei se contur? iar ?n fa?a ei.

  Ka?ka? nu se sperie, ci-i spuse: ?Numele meu e Ka?ka? ?i sunt conduc?toarea Yātrīkar-elor, armata ce-a…”

  ?…furat trupuri de Fecioare Umane dup? ce-au ?n?elat-o pe Bodhi ?i-au sc?pat de la Por?ile Purgatoriului,” ?i el se ridic? ?n cele din urm? ?n capul oaselor, privind atent la chipul fiecare-i Yātrīkar. Dar nu putu decat s? le deslu?easc? conturul imaginar al fe?ei din cauza glugii ce le acoperea chipul.

  ?V?d c? ne ?tii povestea,” spuse conduc?toarea Yātrīkar cu voce joas?, analizand ?i ea fiecare mi?care a Titanului.

  ?S? zicem c? mi-a ajuns cate ceva la urechi,” ad?ug? el ?i, dintr-un salt ?n aer, ?ncepu apoi a cobor? lent, ?n timp ce Morgan fu l?sat s? toarc? ?n acel hamac ?n care st?tuse Tikil pan? atunci.

  Ochii Yātrīkarei ?ns? continuar? s?-l priveasc? cu grij? cat el ??i continu? lenta coborare. Numai c? v?zu c? era el totu?i diferit ?i nu acela?i pe care ea-l v?zuse adesea ?n vise, cel care luptase cu Titanul Soarelui Tī. Dar… reu?i totu?i s?-?i bareze fluxul gandurilor ca s? nu-i dea de ?n?eles lui Tikil c? avea dubii cu privire la puterea lui, ?tiindu-l ?nchis ?n acea grot?.

  ?V?d c? nu e?ti surprins? s? afli c? ?i al?ii… cei ?nchi?i ?n adancul acestui munte… ?tiu despre a voastr? existen??, Yātrīkar,” spuse Tikil cu voce sever? totu?i, dup? ce ale sale t?lpi atinser? p?mantul, iar el f?cu ca?iva pa?i spre ea.

  Ka?ka? ?ns? zambi: ?de ce ar trebui s? m? mire evidentul? Despre a noastr? existen?? ?tie deja o lume ?ntreag?. Sau cel pu?in ?tiu cei care-ar trebui s? ?tie.”

  ?Cum ar fi?”

  ?Siar-ii ?i… Tenebre. Precum ?i restul Titanilor.”

  ?Dar totu?i n-ai mers la al?i Titani, dar ai venit aici. Ca s?-mi ceri o favoare.”

  ?A?a e,” spuse Ka?ka? cu vicle?ug. ?C?ci de data asta ale noastre idealuri par s? coincid?.”

  ?Nu prea cred,” spuse Tikil ?i, brusc, el se mi?c? ?n spate ?i se a?ez? pe una dintre rocile aflate lang? cascada din dreapta statuii lui Tetapas. ?Cel numit Ahi nu mi-i du?man.”

  ?Dar totu?i… poate fi cineva care te poate ajuta s?-?i distrugi du?manii. S? nu uit?m c? cea pe care tu o ur??ti de moarte, Inlan Diar… a ta scump? surioar?… e pe cale s? se alieze cu Ahi ?i cu vulpile ro?ii, iar de asta se ?ntampl? atunci tu nicicand n-o s? p?r?se?ti aceste locuri,” spuse ea, f?cand ca?iva pa?i, ?ncolo ?i-ncoace, prin fa?a Titanului.

  ?Continu?!”

  ??ns?… de ajungem s?-l ?nfrangem ?ntai pe Ahi ?i s?-i lu?m puterea, precum ?i pe cea a vulpilor ro?ii, atunci c?derea Regatului Ghe?ii ?i a Poporului Pa?i, cel condus de Inlan Diar, va fi doar o chestiune de… clipe, ca mai apoi s? ai libertatea deplin?.”

  ?Ui?i ?ns? un lucru, Fecioar? Yātrīkar!” spuse Tikil, ap?rand la doar un pas de ea ?i privind-o adanc ?n ochi.

  Ka?ka? ?ns? nu se pierdu cu firea ?i nici nu-?i fieri privirea: ?cum ar fi?”

  ?C? atata timp cat eu sunt ?nchis aici nu mi-i dat s? m? bucur de tot ceea ce-mi preveste?te a ta minte. De aceea… nici n-am de ce s? risc.”

  ?Ce dac? e posibil s? te eliber?m de mrejele acestei captivit??i?” Ochii lui Tikil ?ncepur? brusc a sclipi, iar asta-i d?du ?ansa lui Ka?ka? s?-?i continue gandul: ?au fost cincizeci de trupuri care-au luat locul unuia singur ?n ?nchisoarea de fiare de ghea??, iar astfel Echilibrul Lumii a fost restabilit, c?ci… atunci cand R?ul ?i Binele au puteri depline ?n lume, orice ?nvins poate fi ?nving?tor la fel cum orice ?nving?tor poate deveni ?n cele din urm? ?nvins.”

  ?Vī?cci Pa?i Makka?,” murmur? Tikil ?n delir, ?nchizand ochii ?i ?ntinzandu-se pu?in pe spate, f?r? a-?i desprinde t?lpile de sol. ?C?derea Poporului Ghe?ii!”

  ?A?a e! Iar pentru asta e nevoie s? accep?i nemurirea!” ?l ispiti Ka?ka?, ?ntinzand mana dreapt? ?n fa??, cu palma strans?, ?n care ?inea ceva ascuns: ceva luminos, ceva fascinant, ceva ce-l f?cu pe Tikil s? priveasc? ?int? ?ntr-acolo ?n timp ce-n interiorul lui fierbea la propriu dorin?a… cea dea fi eliberat ?i de-a atinge… nemurirea: ?accep?i sau pierzi, Tikil! E doar a ta decizie!” se auzi ?ntr-un final vocea ?optit? a lui Ka?ka?, care se apropie atat de brusc de urechea Titanului, seducandu-l cu a ei voce mieroas?.

  ***

  ?i-a luat Titanul Tikil nemurirea ?n maini, deschizand palma Yātrīkarei de parc? ar fi deschis Cutia Pandorei… o palm? care ?inuse strans pan? atunci o sticlu?? luminoas?, atat de asem?n?toare celei din care b?use ?i Baradar nemurirea la fel cum a b?ut ?i Tikil ?n cele din urm?, l?sandu-se vr?jit de ochi de femeie…