Cerul lui Maranam ar?ta ca pictat cu smoal? ?n momentul ?n care ziua ?ncepu s? se ?ngane cu noaptea, iar asta se v?zu destul de clar chiar ?i pe ?ntinsul campiei unde se afla ?nc? Zeal survoland ?mprejurimile cu a ei privire ager?.

  Deodat? ?ns?, cand calul se mi?c? ?ncet, rotindu-se ?n cerc, forn?ind apoi din ale sale nare mari ?i umede, sim?ind nepl?cut? a aerului atmosfer?, Zeal prinse mai strans ?aua ?i lovi u?urel grumazul animalului, ?ncercand s?-l calmeze.

  Numai c?, ?n timp ce buzele ei rosteau duios un ????” de calmare, iar ea se aplec? pu?in ?n fa?? pentru ca c?ldura corpului ei s? lini?teasc? ?i mai mult animalul, privirea-i fu rapid atras? de ceva ?i privi ?n dreapta, ?n dep?rtarea acelor locuri, spre desi?ul cel ?ntunecat al p?durii, acolo unde sim?i ceva mi?candu-se, dar nu se vedea totu?i nimeni: doar frunzele copacilor ?i ml?di?ele arbu?tilor date ?ntr-o parte din calea cuiva.

  ?n rest… ?n jur nu era nimeni: doar Zeal, calul ?i singur?tatea.

  Strig?tului lui Argol din ?nalturi ?ns? o f?cu s?-?i ridice privirea spre soarele ascuns ?n spatele smolii celestiale ?i-l v?zu apoi unduindu-se lin pe ale lui mari aripi albe. Al lui strig?t ?ns? r?sun? totu?i preocupant. De aceea Zeal ??i for?? calul s? se ?ntoarc? cu totul c?tre p?dure ?i apoi s? stea cuminte locului, chiar dac? animalul, oarecum speriat, tot lovea cu copita dreapt? ?n p?mant, scuturand din cap ?i forn?ind din nare, semn c? ar fi timpul s? fac? urme de acolo.

  Zeal ?ns? era ?nc?p??anat? din fire. Chiar mai ?nc?p??anat? decat erau ale ei surori, ?n ciuda faptului c? a ei privire bland? ?i al ei rol de mediator ?ntre suratele ei ?i d?dea adesea rolul de cea mai bland? fiin?? de pe p?mant.

  ?Aparen?ele ?n?al?,” spunea totu?i tan?ra adesea, cand cineva ?ncerca s-o conving? c?-i ca painea cald?. ?i… avea ea atata dreptate, c?ci cel ce umbl? mereu cu bun?tatea ?n suflet nu poate fi conduc?torul cobrelor magice ?i nici face fa?? lumii ce ?ncearc? adesea s? te pun? ?n genunchi ?i s? termine cu a ta existen?? numai pentru faptul c? te-ai n?scut c-o putere extraordinar? ?n vene, o putere care i-ar fi putut face pe ei de ne?nvins ?n caz s-o fi avut ei. De aceea ?i se str?duia ea adesea s? nu lase aparen?ele caracterului ei s-o fac? s? par? slab? ?n ochii altora, o prad? u?oar? de altfel.

  Exact ca ?n clipa aceea cand Zeal spiona p?durea ?i ?ntunericul frunzi?urilor p?rea s-o pandeasc? pe ea, ?n timp ce ?n jurul lor se auzea la ?nceput doar ?uieratul vantului, de?i al lui bici nu se sim?ea deloc pe piele, c?ci pan? ?i frunzele copacilor st?teau ?epene pe crengi de parc? ar fi fost sculptate ?n piatr? sau lemn trainic.

  ??i totu?i e o minciun?,” rosti tan?ra brusc, oarecum marait, printre din?i ?i, tr?gand cu putere de c?p?stru, d?du pinteni calului ?n acela?i timp, care ?ncepu a fugi de manca p?mantul spre p?dure, f?cand acei ca?iva kilometri dintre ei ?i primul rand de copaci s? se scurteze cu fiecare respira?ie de aer proasp?t tras? ?n piept.

  Anume acel galop nebun al tinerei pe calul ei negru ca smoala ?i apropierea ei vertiginoas? de p?dure f?cu natura din jur s? se agite ?i mai tare, crengile s? ?nceap? a se mi?ca brusc, mi?cand vertiginos din frunze, ?n timp ce ?oapte, multiple ?oapte, se auzir? apoi de jur ?mprejurul ei de parc? ar fi fost ?nconjurat? dintr-o dat? de zeci sau poate sute de fantome invizibile.

  De fapt a?a ?i era: erau fantome ?n jur, create de puterea sau mintea diabolic? a cuiva, fantome care ?ncepur? apoi ba a ap?rea, ba a disp?rea ?n jur, ?ntinzand disperate ale lor maini livide spre tan?r?, ?ncercand s-o apuce de bra?e, s-o opreasc? locului sau m?car s-o ?ntoarc? din drum.

  Dar… nu era loc de compromisuri acolo, iar asta o ?tia prea bine ?i Zeal, precum ?tia ?i faptul c? acea p?dure era asemeni iadului ?n acele clipe: ?n?el?tor ?i distrug?tor ?n acela?i timp ?i dac? ar fi intrat singur? ?n adancurile ei ?n acele momente la sigur nu s-ar fi ?ntors vie dup? aceea.

  Din aceast? cauz?, cand m-ai r?m?seser? cam 50 de metri ?ntre ea ?i ?irul de copaci, cand Argol strig? iar??i din ?nalturi de parc? ar fi dat semnalul, Zeal trase de c?p?stru, iar calul o coti pe lang? p?dure, spre dreapta, ?i ?ncepu a urca ?n galop nebun ?n susul muntelui, exact pe lang? p?dure. Astfel, Zeal avu timp s? m-ai arunce cate o ochead? spre adancurile p?durii, ?n timp ce arm?sarul ?nfierbantat ?i sim?ind frica suflandu-i ?n coaste, se gr?bea ?n susul muntelui.

  Totu?i… nu-i fu dat lui Zeal s? vad? cine era ascuns ?n umbra copacilor. Era ?ns? sigur? c?-s Fecioarele Demonice, c?ci le sim?ea prezen?a acolo, le sim?ea aura negativ? plutind printre ramuri, chiar dac? ea nicicand nu le v?zuse ?n fa?? sau n-avuse de-a face cu ele.

  ?i… cand cerul ?ncepu a sc?p?ra brusc la orizont, parc? dand foc smolii de pe el, care ?ncepu s? ?ard?” mai apoi, colorat de s?ge?i de foc aruncate din ?nalturi, calul tinerei se opri locului ?i ?ncepu s? se ?nvart? ?n jur, nechezand ca apucatul ?i luptand parc? cu tan?ra s? scape de acolo ?i s? plece, for?and-o pe Zeal s? se chinuie s? continue ?n ?a, ?n timp ce ap? rece ca ghea?a curgea ?uvoaie din ceruri de parc? acele fulgere ar fi spart bariera vreunui rau vertiginos de munte care, v?zandu-se sc?pat din captivitate, decise s?-?i fac? de cap ?i s? inunde p?manturile.

  Iar acea ploaie toren?ial? c?zut? din ?nalturi f?cu ca noaptea de smoal? s? ia totul ?n primire ?i nu se vedea nici la doi pa?i ?n fa??, fapt ce ?ncepu s-o nelini?teasc? deodat? pe Zeal, c?ci nici strig?tul lui Argol nu-l m-ai auzea din ceruri.

  ?Ce se ?ntampl??” se ?ntreb? speriat? Zeal, ?n?elegand totu?i c? poate mersese prea departe cu a ei curiozitate ?i poate c-ar fi trebuit s? se ?ntoarc? cat ?nc? m-ai avuse ocazia. Acum ?ns?, cand nu vedea nimic ?n jur ?i cu calul care forn?ia n?prasnic ?i continua s? se zbat? sub ea, sim?i c? e din ce ?n ce mai greu s? se ?ntoarc?.

  Se cutremur? ?ns? cand sim?i c? cineva prinse calul de c?p?stru, cand auzi doar pentru cateva clipe mai ?nainte copitele unui alt cal pleosc?ind prin apa din jurul ei, iar acea man? ferm? ce ?inea de c?p?stru f?cu ?i animalul de sub ea s? stea locului. Totu?i calul m-ai continua s? forn?iasc?, fiindu-i nepl?cut s? simt? ?uvoaiele celea reci curgandu-i pe piele.

  Apoi… urm? a?teptarea: una scurt? de altfel, de cateva secunde doar, dar care lui Zeal i se p?rur? a fi eternitatea, timp ?n care respira?ia i se opri ?n piept, la jum?tatea drumului spre lumea de afar?, mana ei stang? stranse cu putere hamul ?n timp ce cea dreapt? se ?ndrept? spre brau, acolo unde avea un mic cu?it de van?toare, dat ei de al ei bunic anume pentru astfel de momente, de atac-surpriz? cum crezuse ea.

  Se lini?ti ?ns? auzind ?oapta unui b?rbat: ?s? mergem!” Iar acea voce i se p?ru necunoscut? la ?nceput, dar ?i familiar? ?n acela?i timp. Dup? care ea ?ntreb?: ?E?ōl?”

  ?Da, domni??! Sunt eu!” r?spunse b?rbatul tot cu voce sc?zut?, aproape ?n ?oapt?. ?Regina Inlan Diar m-a trimis s? v? aduc la palat. E periculos s? umbla?i singur? pe aici.”

  ?Dar… cum m-ai g?sit?” ?ntreb? tan?ra ?i mai mirat?. Dar… sim?ind c?ldur? venind dinspre pumnal, privi spre al ei brau ?i v?zu cum o lumin? ro?ietic? ie?ea de sub materialul rochiei. Luand apoi pumnalul ?n man?, v?zu a lui lam? transformandu-se brusc ?n ghea??, iar fa?a bunicii ei reflectat? pe el. ?i… de?i n-auzi vocea lui Inlan Diar, Zeal citi pe buzele reflec?iei de pe pumnal: ??ntoarce-te acas?, Zeal! E timpul! Urmeaz?-l pe E?ōl! ?i… nici s? nu-?i treac? prin cap s? te avan?i ?n p?dure. Nu acum!”

  De aceea, cand E?ōl trase de c?p?stru, ?ndemnand calul ei s?-l urmeze, Zeal nu se ?mpotrivi. Ea doar ascunse cu?ita?ul ?napoi la cing?toare, dup? care apuc? cu ambele maini de c?p?stru ?i se l?s? dus? ?n dep?rtarea acelor locuri.

  Totu?i, ?n timp ce se ?ndep?rtau, Zeal ?ntoarse capul ?i privi spre p?dure ?i abia atunci ?i fu dat s? vad? chipul conduc?toarei Yātrīkar la marginea acelei p?duri, cand cerul se milostivi de ei ?i m-ai arunc? ni?te fulgere de sus, luminandu-le calea.

  Astfel, atat Zeal, cat ?i Ka?ka? se privir? timp de cateva secunde ?n ochi, fiecare avand propria ur? ?n priviri. Dup? care Ka?ka? ?ntoarse spatele acelui loc ?i se ?ndrept? spre randul lupt?toarelor ei care continuau s? urce ?n susul muntelui, ?n aceea?i direc?ie ?n care se ?ndreptase mai devreme ?i Zeal. Dar… Ka?ka? nu plec? ?n lini?te, ci-i transmise un gand lui Zeal: ?s? nu crezi c? se termin? aici, copil? a lui Boor. A ta putere trebuie s? ne apar?in? ?i-o vom avea. De aceea… caut?-mi chipul pe campul de lupt?, c?ci te voi vana mereu.”

  Zeal ?ns? ranji ?i-i transmise un r?spuns ?n acela?i mod ?n care auzise ?i cuvintele lui Ka?ka?: ?s? n-ai nicio grij?, Fecioar? Yātrīkar, c?ci… dac? nu m? tem de moarte n-am de ce s? m? tem ?i de tine. De aceea… o s? am grij? s?-mi vezi doar chipul ?nainte de moarte.”

  Dup? care Zeal d?du pinteni calului, cand E?ōl d?du drumul c?p?strului ?i cei doi se ?ndep?rtar? ?n galop de p?dure, luand calea spre Palatul de Ghea??.

  ***

  ?Era o iarn? geroas? cum lumea nu v?zuse de multe milenii,” ??i ?ncepu Inlan Diar povestirea, stand cu ochii pe fl?c?rile care dansau ?n sob?, ?n timp ce Zeal st?tea ?i ea nu departe de ele, ?nvelit? ?ntr-o blan? c?lduroas? ca s? se usuce dup? ce ajunse la palat ud? din cap pan?-n picioare, c?ci de imediat ce a ei bunic? o v?zu intrand pe u??, o ?n?f?c? de man? ?i-o trase spre focul din vatr?, pe care d?duse ordin s?-l aprind? slujnicele de ?ndat? ce sim?ise durere ?n oase, semn c? o ploaie toren?ial? se va abate peste ale lor ?inuturi. ?O iarn? care acoperise ?ntreg Accam Ku??u, amenin?and s? ?nghit? totul ?n ale ei albe m?runtaie. Fu atunci cand energia acestui munte a fost ?ntoars? cu susul ?n jos, iar via?a lini?tit? a locuitorilor acestor ?inuturi a ajuns la sfar?it.”

  ?Dar de ce, bunico? Nu erau ei obi?nui?i cu iernile geroase ?i cu criv?? n?prasnic cioc?nindu-le pe la ferestre?”

  ?Ba erau ei, Zeal. Era lumea obi?nuit? cu greul iernilor. Da iaca cu nebunia acelei ierni nu era obi?nuit nimeni. Nici chiar eu,” ?i vocea lui Inlan Diar deveni dintr-o dat? gatuit?, de parc? amintirea acelor timpuri o sugruma, o ap?sa pe piept ca o grea povar? ?i-o f?cea s? n-aib? nici lini?te, nici respira?ie normal?.

  Aceast? schimbare a st?rii de spirit a lui Inlan Diar ?i d?du lui Zeal semnalul s?-?i ?in? limba dup? din?i, de?i avea o mul?ime de ?ntreb?ri ?n cap dup? cum ?i era felul. Iar ea t?cu, sim?ind c? urma o grozav? poveste. Dar… chiar ?i a?a, ?tia ea c? acea istorie avea ?i p?r?ile ei negative, la fel cum erau ?i pove?tile lui Island - arme cu dou? t?i?uri, spunand adev?ruri pe care doar min?ile agere puteau s? le deslu?easc?, a?a cum se ?ntamplase ?n cazul Anayei, cand ea ?i Mayar ascultaser? povestea lui Hubo, iar ea ?n?elese c? de fapt acea poveste era totu?i despre Baradar.

  ??in minte ?i acum de parc? a fost abia ieri,” ??i continu? Inlan Diar povestirea, f?cand-o pe Zeal s? tresar? u?or, dup? ce se afundase un pic ?n ganduri. ??i era noapte ?i atunci… exact ca ?i acum,” ad?ug? regina, ?ndreptandu-?i privirea spre fereastra ce sem?na cu un ochi orb, ?n care ploaia ?nc? b?tea n?prasnic. ?A fost atunci cand am auzit pa?i la u?a palatului meu… pa?i ai cuiva cu suflet ?ntunecat, ?ncercand s? m? distrug?,” ?i cat de curand Titanida se cutremur? din cap pan?-n picioare, ?nchizand ochii.

  ?i… amintirile ?i luar? creierul ?i fiin?a ?n posesie, ?ntorcand-o ?n timp, pe cand era ?nc? o copili??, atunci cand r?ul decise s?-?i fac? de cap pe muntele Accam Ku??u ?i s? despoaie inocen?a de a ei putere…

  ***

  A?ezat? ?n micul ei fotoliu, pe care era ?ntins? o mare blan? alb? de urs, copila Inlan Diar ??i mi?ca ?ncet degetele fine pe strunele Meagar-ului, sco?and sunete ciudate, dar totu?i pl?cute, care f?ceau ?i focul molcum din vatr? s? danseze lin.

  Iar acea dulce pl?cere f?cu copila s? ?nchid? ochii, s? zambeasc? ?i s?-?i legene capul de pe un um?r pe altul, de parc? o dulce melancolie ar fi pus st?panire pe ea.

  Se opri ?ns? brusc din a ei dulce leg?nare cand ?n minte-i ?ncol?i imaginea unui ?ir de oameni furi?andu-se pe uli?ele targului ora?ului ei, apoi pe uli?i ?nguste, t?inuite ?i ?ndreptandu-se cu mare grij? ?n partea de sus a ora?ului. Dar oricat de mult nu se for?a copila s? vad? cine erau acele persoane nu putea ?i pace, iar acea ?ncordare o f?cea s? strang? cu putere pumnii ?i ochii, for?andu-?i mintea s-o duc? ?n acele clipe, c?ci ea nu era sigur? c? ceea ce v?zu se ?ntampla ?n acele clipe sau era doar o viziune a ceea ce avea s? se ?ntample candva.

  Se ridic? apoi brusc ?n picioare, sc?pand Meagar-ul de pe bra?e, cand z?ri pumnale ?n mainile acelor tipi care se furi?au pe uli?ele ora?ului adormit, iar pe una dintre lame v?zu urme de sange, urme care picurau ?n stropi negri pe dalbul z?pezii c?zute din bel?ug pe str?zi.

  Apoi, Inlan Diar-?i ?ntoarse capul spre fereastr? ?i privi spre lumea de afar?, chiar dac? sticla acelui geam era acoperit c-o pojghi?? groas? de ghea?? ?i z?pad? ?n acele clipe. Iar ea se uit? ?ntr-acolo cand auzi strig?tul panterei Accam Ku??u, un strig?t ?nfior?tor, de chemare la lupt?, de avertizare, iar asta-i d?du de ?n?eles c? a ei viziune era despre realitate.

  De aceea-?i prinse rapid pe umeri pelerina Veppam, cea care st?tea pe un mic sc?una? lang? cel pe care st?tuse ea mai ?nainte ?i, cat ?i lega micile ?nururi pentru a-l fixa pe umeri, Inlan Diar fugi spre u??.

  Se d?du ?ns? ?nd?r?t ca?iva pa?i cand u?a se d?du de perete ?i ca?iva b?rba?i intrar? ?n Palat, fiind to?i ?mbr?ca?i ?n negru ?i avand ?arfuri negre pe fe?e, pentru a le ap?ra identitatea.

  This novel's true home is a different platform. Support the author by finding it there.

  ?Cine sunte?i voi?” ?ntreb? copila speriat?, tot dandu-se ?napoi.

  Nimeni nu-i r?spunse ?ns?. Dar cei 10 b?rba?i care intraser? continuar? s? ?nainteze spre ea… tot mai mult ?i mai mult, f?cand-o s? se mi?te tot mai ?n spate ?i mai ?n spate.

  Dar n-avur? ei norocul s-o prind?, c?ci imediat ce se n?pusti unul dintre ei asupra copilei, iar ea-?i acoperi fa?a cu bra?ul pentru a se proteja, atacatorul c?zu ?n genunchi, lovit din spate de-un cu?it, aruncat de la distan??.

  Cu sangele ?nghe?andu-i ?n vene ?i tremurand toat?, c?ci de?i era puternic?, Inlan Diar totu?i nu-?i folosea nicicand puterea asupra celor care nu dispuneau de putere magic?, privi spre cel c?zut ulterior pe burt? ?i deslu?i ?n sfar?it pe manerul din lemn al armei ?nsemnele regatului ei. Astfel, privind spre u??, ?l v?zu pe Cerāy, comandantul o?tilor ei, ?n cadrul u?ii, urmat fiind de vreo dou?zeci din oamenii lui cei mai bine preg?ti?i.

  Anume apari?ia o?tenilor lui Inlan Diar ?i f?cu pe atacatori s?-?i schimbe ?inta, ?ncercand s?-?i protejeze spatele totodat?. Astfel le fu dat s? fac? fa?? furiei lui Cerāy, care, v?zandu-?i prin?esa atacat?, cea la care ei to?i ?ineau ca la ochii din cap, luptar? cu ?nver?unare, t?ind de-a dreptul ?n carne vie cu ale lor palo?e ascu?ite.

  Totu?i Cerāy nu doar lupt? ca s?-i ?nving? pe atacatori. ?n timp ce lovea ?n stanga ?i ?n drepta el se apropie de Inlan Diar ?i, cand fu la doar un pas de ea, ?i spuse: ?s? mergem, domni??! Aici nu-i sigur pe moment!”

  ?Dar ce se ?ntampl?, Cerāy? De ce am fost ataca?i?” ?ntreb? copila ?n timp ce ei se ?ndreptau spre ie?ire.

  ?Tikil! Monstrul groazei a atacat Caktiyi? ātāram (Izvorul Sfant al Puterii)!”

  ?Tata!” murmur? Inlan Diar ?nfrigurat?, apucandu-?i poalele rochiei cu ambele maini ?i fugind afar?.

  Fu urmat? cat de curand de Cerāy, care-o ajunse din urm? ?n timp ce ea cobora ?n fug? sc?rile. Comandantul o?tilor n-o opri ?ns?, da o urm? ?n noapte, c?ci ?i atunci, ca ?i ?n noaptea cand Zeal pandi la P?durea ce ascundea Fecioarele Demonice de ochii ei, era bezn? de jur ?mprejur, chiar ?i dac? era z?pad? peste tot ?n jurul lor ?i-ar fi trebuit ca m?car lumina z?pezii s? le lumineze drumul.

  Era totu?i o atmosfer? ciudat? ?n jur, iar copila Inlan Diar o sim?ea cu toat? fiin?a… sim?ea frigul, ceva ce mai ?nainte nu i se ?ntamplase, iar acel frig o p?trunse pan? la oase, o f?cu s? se cutremure din str?funduri ?i, pentru prima dat? de cand tr?ia pe lume, ??i dori s? se ?ntoarc? din drum ?i… s? se ascund?.

  De asta ?i se opri locului, iar asta-l mir? pe Cerāy, care se opri ?i el locului ?i-o privi mirat. Inlan Diar ?ns? se uit? ?n urm?, pe lang? el, spre Palatul de Ghea??, care era total cufundat ?n bezn?, iar??i ceva ce nu se m-ai ?ntamplase pan? atunci.

  Totu?i… Inlan Diar nu se ?ntoarse din drum, ci continu? s? fug? tot mai sus ?i mai sus, spre creasta muntelui, acolo unde ?tia c? tr?ie?te Spiritul Muntelui, pantera neagr? Accam Ku??u, cea care de altfel st?panea ?i lumea alb? numit? nea.

  Dar… lumea p?rea c? se schimbase… pustietatea se sim?ea de jur ?mprejur, c?ci cu cat urcau tot mai mult pe munte cu atat nu se sim?ea ?ipenie de suflet viu ?n jur, de?i copila era sigur? c? prin locurile celea existau ?i lupi, ?i ur?i, ?i alte viet??i. ?n acele clipe ?ns? se auzea doar vocea criv??ului ?i ?oapta nop?ii.

  Astfel cei doi r?t?cir? ?ntreaga noapte ?n timp ce ?naintau spre munte a?a cum li se p?ru lor. Dar… odat? cu primii zori, cand cerul era totu?i acoperit de nori plumburii, ?nc?rca?i pan la refuz cu frig ?i z?pad?, atat Inlan Diar, cat ?i Cerāy v?zur? cu stupoare c? ?naintar? ?n lateralul muntelui ?i nu ?n sus a?a cum li se p?ru, iar asta ?ntr-adev?r era ciudat, de parc? o for?? nev?zut? le-ar fi ?ndreptat pa?ii ?ntr-acolo, ?ncercand astfel s?-i ?ncurce s? ajung? la destina?ie ?i s?-i strice planurile.

  Chiar ?i a?a niciunul din ei nu se d?du b?tut ?i, dup? ce se ?ntoarser? din drum, cu gand s? mearg? ?n direc?ia corect?, cei doi d?dur? nas ?n nas cu o vreme cainioas? ?i rea cum nicicand nu m-ai ?ntalniser? pan? atunci: criv??ul ??i ?nte?ise aspra respira?ie pan? la nesuportat, z?pada curgea valuri-valuri din cer, acoperind totul ?n jur c-o p?tur? extrem de moale, f?cand astfel drumul extrem de anevoios, aproape imposibil de ?naintat.

  Astfel… cei doi drume?i fur? nevoi?i s? se lupte zile de-a randul dac? nu s?pt?mani s? ?nainteze. Totu?i… de?i lor li se p?rea c? avansar? extrem de mult, ?n diminea?a urm?toare realizau c? nu fusese chiar a?a ?i c? de fapt erau mult mai ?n spate decat fuseser? cu o zi ?n urm?.

  ?Ce se ?ntampl?, domni???” ?ntreb? Cerāy ?n cele din urm?, sim?indu-se sleit de puteri ?i c?zand ?n sfar?it ?n genunchi, cu capul plecat ?i strangand ?n pumni z?pada moale. ?Simt c? ?ns??i via?a ?ncearc? s? ne ?ngenuncheze. Dar nu ?n?eleg de ce.”

  ?Aici nu-i mana Vie?ii, Cerāy,” spuse Copila trist?. ?Aici simt c? e trebu?oara fr??iorului meu iubit, Tikil. Numai el e capabil de a?a ceva: s? vare groaza ?n sufletul unuia.”

  ?Dar… de ce? De ce? C?ci noi nu i-am f?cut nimic r?u. Simt ?ns? c? ?ncearc? s? ne ?nghit? pe to?i ?n aceast? nea, s? ne pedepseasc? pentru o fapt? ne?tiut? de noi. ?i de ce Accam Ku??u nu-i opre?te nebunia?!”

  ?Pentru c? tata nu-i ?n stare ?n aceste clipe s?-l opreasc?,” spuse copila trist?, privind la a ei man?.

  Anume acea mi?care a ochilor ei ?l f?cu ?i pe comandant s? priveasc? a ei palm? ?i-o v?zu ?nsangerat?. La fel ?i era ?i pieptul, ?n partea dreapt?, iar z?pada din jurul copilei era cand ro?ie, cand iar??i alb? ca neaua. Acea imagine-l f?cu s? sar? ?n picioare ?i, speriat, se apropie ?n grab? de a lui domni??: ?sunte?i r?nit?! Cum e posibil? Cum…?”

  Inlan Diar ?ns?-l privi drept ?n ochi, zambind trist, ?n timp ce mana ei ?nsangerat? ??i atingea ?nc? pieptul, acolo unde se presupunea c? ar fi fost rana: ?nu-i al meu, Cerāy! ?sta nu-i sangele meu!” murmur? copila ?i, chiar ?n fa?a ochilor b?rbatului, copila Inlan Diar deveni femeie, o superb? tan?r? de ochi purpurii, avand culoarea ghe?ii nu doar ?n privire, dar ?i pe piele ?i ?n plete.

  Acea schimbare-l uimi nespus pe Cerāy, care se trase brusc ?n spate. Dar nu de spaim? f?cu el ca?iva pa?i ?n spate, ci pentru c? nu se a?teptase nicicand s? fie martorul acelei schimb?ri, c?ci slujea la palat de peste 30 de ani deja ?i mereu o ?tiuse pe Inlan Diar copil?, a?a cum o ?tiuse al s?u tat?, iar pan? la al s?u p?rinte ?i al lui bunel ?i bunelul-bunelului lui serviser? doar reginei Inlan Diar, ve?nica copil?. Acum ?ns? lui ?i era dat se pare s? slujeasc? tinerei Inlan Diar, iar asta ?nsemna c? soarta se schimba, dup? secole bune de trai ale Reginei Ghe?ii pe p?mant.

  ?Ce se…?” baigui Cerāy ?nm?rmurit. ?De ce… de ce dumneavoastr?…?” spuse el, tot cu ochii pe tan?ra extrem de frumoas?, care-l privea totu?i cu ochi tri?ti.

  ?Pentru c? trupul lui Accam Ku??u nu m-ai e printre noi ?i astfel Soarta mi-a dat mie ?ansa s? protejez aceste ?inuturi, c?ci parte din puterea muntelui ?i a panterei Accam Ku??u mi-a fost dat? mie ast?zi ?i… m? simt totodat? blestemat? de soart?…”

  ***

  Imaginea pal?, aproape livid? a tinerei Inlan Diar, cea de demult, cea care numai ce se transformase ?n femeie din copil?, st?ruia ?nc? ?n fa?a ochilor realei Inlan Diar, cea care privea ?nc? la fereastr?.

  Vocea lui Zeal ?ns? o readuse ?n sim?iri ?i-o f?cu s? priveasc? ?n seninul albastru al ochilor nepoatei: ??i… ce-a fost mai apoi?”

  ?Ani lungi de pribegie pe acel munte, Zeal! Ani lungi ?n care mi-a fost dat s? lupt cu Tikil pentru a readuce echilibrul acestui munte, c?ci odat? cu moartea trupului panterei negre, Balan?a acestui munte a fost ?i ea distrus?. Dar… Soarta a ?inut totu?i cu mine, c?ci dup? 7 ani am fost ?n sfar?it capabil? s? st?panesc puterea tatei ?i s? g?sesc locul unde el sfar?ise.”

  ?Locul unde el sfar?ise?” ?ntreb? Zeal ?i mai mirat?, l?sand blana s?-i cad? de pe umeri. Dup? care se ridic? ?n picioare, se apropie de a ei bunic? ?i privi ?i ea ?n aceea?i direc?ie ?n care privea Inlan Diar… iar??i fl?c?rile din sob?. ?Bunico?”

  Inlan Diar iar tres?ri ?i-?i privi nepoata: ?acela?i loc ?n care l-ai v?zut nu demult… deasupra ?ār??ar-ului.”

  ?Acolo l-a ucis Tikil?”

  ?Ba nu. Acolo s-au exilat cei doi, c?ci de?i era r?nit, tata m-ai avea ?nc? destul? putere curgandu-i ?n vene. De aceea, profitand de neaten?ia lui Tikil, a rupt la propriu creasta ceea de munte unde avuse loc lupta dintre ei, dup? care a mutat-o deasupra pr?pastiei.”

  ??i… acel Tikil, ?nc? e acolo? Deasupra acelei pr?p?stii? Sau… o fi c?zut ?n ea ?i ?i-a frant gatul?” ?ncerc? tan?ra s? glumeasc?.

  Pe bunica ei ?ns? astfel de cuvinte o l?sar? rece. Ea doar cl?tin? din cap u?or ?i merse de se a?ez? pe al ei tron, sim?ind atat de aprig? povara vremurilor pe umeri. ?Ba nu, Zeal. Tikil demult nu m-ai e acolo. A reu?it s? scape. Datorit? puterii lui ?i a altora. Dar… chiar ?i a?a, acum e ?nchis ?n adancurile acestui munte, de puterea mea, a bunicului t?u Island, ?i a lui Dike, c?ci ?ncepuse a-?i face de cap ?i a b?ga lumea ?n sperie?i. Totu?i… pentru cat timp o s? m-ai stea acolo nu ?tiu. Sper doar c? n-o s? scape curand. Dar… m? ?ndoiesc totu?i c? a?a o s? fie,” ?i privirea Titanidei se opri asupra izvorului care continua s? curg? din ciocul lebedelor. Numai c? acum avea culoare ro?ie acea ap?, semn c? va curge sange curand pe acele meleaguri, c? moartea va da tarcoale poporului ei, iar ea n-avea destul? putere s?-i stea ?mpotriv?.

  Zeal privi ?i ea ?n aceea?i direc?ie. Dar ea nu v?zu nici imaginile v?zute de Inlan Diar ?n ape ?i nici culoarea ro?ie a izvorului. Totu?i… sim?i cum inima-i zvacnea ?n piept, a?a cum se ?ntampla de fiecare dat? cand pe aproape se afla pericolul.

  ***

  Ploaia toren?ial? p?rea s? n-aib? de gand s? se opreasc?. Din contr?: se sim?ea a ei putere c?zand din bel?ug pe frunze ?i un ropot ciudat, asurzitor se auzea ?n toat? p?durea.

  Chiar ?i a?a, chiar dac? drumurile se desfundaser? ?i apa curgea ?iroaie ?i pe suprafa?a p?mantului, f?candu-l greu de umblat ?i pe alocuri chiar mai alunecos decat ar fi fost s? calci pe ghea??, Yātrīkar continuau s? urce ?i s? urce, ?ndreptandu-se spre crestele cele mai periculoase ale muntelui Accam Ku??u, cele cunoscute drept Ka?ka? Pēy sau Pietrele Demonului, iar aceast? denumire nu era ?ntampl?toare, ci dat? locului dup? ce mai multor suflete, ce se avantaser? ?n sus pe munte, le fu dat s? dea nas ?n nas cu acel demon. Dar… cand erau ?ntreba?i despre cum arat?, spuneau doar c?-i mic de statur?, cu corni?e ?i coad? lung?. Da iaca ochii lui cum arat?… nimeni nu ?tia.

  Totu?i… acea simpl? descriere fu de ajuns ca lumea s? ocoleasc? acele locuri ?i cat mai departe. De aceea, neumblat? de picior de om, natura-?i d?du frau liber imagina?iei ?i pict? ?n culori cat mai sumbre ?mprejurimile.

  ?i vorbind de culori nu ne vom referi aici doar la negru ?i sur. Din contr?: erau v?zute diverse culori acolo: precum verdele, ro?ul, galbenul. Chiar ?i albastrul apelor era v?zut acolo, numai c? erau toate de o nuan?? ?ntunecat?, ceva amestecat cu abisalul, dand acelor locuri o priveli?te oarecum terifiant?. Dar totu?i… uneori ?i teribilul ??i are frumuse?ea lui, ?n special cand e aproape de ape, c?ci prin acele locuri curgeau apele de ?nceput ale Raului Tenebre, ale c?rui ape erau vertiginoase ?n acele locuri, sp?land din bel?ug malurile de p?mant pe lang? care trecea, iar asta adesea ducea la surp?ri de p?mant, avalan?e de pietre ?i c?deri de copaci, remodeland astfel natura ?n cele mai diverse forme.

  Totu?i, chiar dac? acele locuri erau greu de umblat, chiar extrem de anevoioase pentru animale ?i oameni, Yātrīkar se ?ndreptau anume ?ntr-acolo, spre inima locului Ka?ka? Pēy, cel considerat ca Centrul Iadului de unii dintre P?manteni.

  Ajuns? lang? malul abrupt al unui zid, pe care totu?i se vedea o mic? c?r?ru??, semn c? cineva-?i m-ai ?ndreptase pa?ii spre acele locuri, Ka?ka? se opri ?i d?du semnal ?i celorlalte s? se opreasc? dup? ce-?i ridic? mana dreapt? ?n sus, cu pumnul strans.

  Astfel ele st?tur? o vreme: ascultand ?n t?cere ?mprejurimile ?i ?ncercand s?-?i dea seama de nu era vreun spion prin preajm?. Dar… ?n afar? de zgomotul apelor raului ce curgea exact sub ele nu se auzea nimic. Prin urmare, ?n?elegand c? era totu?i timpul s? ac?ioneze, Ka?ka? ??i descoperi capul, l?sand liber urechilor s? asculte lini?tea deranjat? de zgomot al z?rilor, ?i la fel f?cur? ?i cele 50 de lupt?toare care-o urmau.

  Dup? care Ka?ka? stranse pumnii la piept, ?nchise ochii ?i, ?ntr-o clip?, disp?ru din locul ?n care era, ca s? apar? la baza de jos a acelui perete, chiar lang? malul raului. Apoi, rand pe rand ale ei Fecioare ap?rur? ?n spatele ei, iar dup? ce toate 50 o urmar?, Ka?ka? puse piciorul pe imensul trunchi de brad care c?zuse dea latul raului, formand astfel un fel de punte peste el.

  Era totu?i ciudat c? Ka?ka? alese s? treac? astfel raul ?i nu folosindu-?i puterea de a se teleporta. Totu?i niciuna dintre Yātrīkar nu ?ntreb? de ce, ci o urmar? ?n t?cere, p??ind cu grij? pe acel trunchi lemnos, ?naintand la pas lent, dar sigur.

  La un moment dat ?ns?, fiind prea udat de apele raului care sc?ldau acel trunchi din bel?ug, dar ?i din cauza c? ?nc?l??rile Yātrīkar-ilor fuseser? r?zmuiate dup? ce trecuser? ?ntr-una doar prin ape, piciorul uneia dintre ele alunec? ?i, cat de curand, aceasta c?zu ?n ape.

  Restul Yātrīkar-ilor ?ns? nu se repezir? s-o ajute. Ele doar ??i ?ntoarser? capul ?i privir? ?ntr-acolo unde c?zuse a lor surat? ?i-o v?zur? dus? la vale de apa vertiginoas?. Dar acea Yātrīkar nu scoase niciun sunet. Ea doar continua s? lupte cu apa, ?n ?ncercarea disperat? de-a se salva.

  Apoi, atat de calm? privind la toate acele groz?vii, cu un glas ce l-ar fi cutremurat pe un om normal pan?-n str?funduri, auzind-o vorbind astfel, Ka?ka? spuse: ?s? mergem!” iar celelalte Yātrīkar o urmar? f?r? a cracni.

  Totu?i… cea c?zut? ?n ape nu pieri, ci… la un moment dat, dup? ce jum?tate de Yātrīkar trecuser? deja peste acel pod improvizat, reu?i s? salte ?n aer, zbur? pe deasupra apelor ?i ateriz? cu picioarele pe acela?i trunchi de pe care c?zuse, exact ?n spatele ?irului. Dar… niciuna dintre cele care m-ai erau ?nc? pe trunchi nu-?i ?ntoarse capul s? vad? dac? aceea era bine ?i nici nu spuser? nimic. Ele toate-?i continuar? drumul ?n t?cere pan? ajunser? toate pe p?mant tare… ei bine cat de tare poate fi numit un p?mant r?zmuiat de lacrimile abundente ?i distrug?toare ale cerurilor.

  Dup? care… Yātrīkar se ?ndreptar? spre o mic? c?r?ru?? ce ducea ?n sus, spre un drum ?ngust ?ntre dou? stanci. Totu?i acea c?r?ru?? era construit? din piatr?, puse una lang? alta, bine fixate ?n p?mant, dar totu?i alunecoase din cauza atator ape c?zute de sus dea lungul vremurilor, ceva ce le lustruise pan? la refuz. Tocmai de aceea picioarele ude ale Yātrīkar-ilor alunecau adesea. Dar ele doar se dezechilibrau pentru cateva clipe, ca mai apoi s?-?i continue drumul.

  Dar… chiar dac? acel loc p?rea pustiu, Ka?ka? decise s? fie precaut? ?i, ?n timp ce ?naintau, ochii ei c?utau ?n stanga ?i-n dreapta, de parc? ar fi sim?it cum cineva-i urm?re?te, cineva care putea fi de partea lor sau poate nu. ?ns?… de?i se a?teptase s? fie atacate, nu se ?ntampl? nimic, nici chiar dup? ce ele terminar? de urcat jum?tate din acea c?r?ru??, iar asta i se p?ru ciudat lui Ka?ka?, c?ci ?tia prea bine c? nu-i ceva normal s? nu ?ntalneasc? pe nimeni ?n acele locuri de umbre.

  ?ns?, ?n clipa cand ajunser? ?n fa?a intr?rii unei pe?teri, ce se c?sca chiar ?n malul celei mai abrupte dintre stanci, Ka?ka? privi ?n dreapta, sim?ind cum o arde pe ceaf? ceva, iar cand privi sus, deasupra stancii ce st?tea chiar ?n fa?a celeia ?n care ele deciser? s? intre, v?zu o umbr?.

  La ?nceput nu ?n?elese cine s? fie. Totu?i ceva-i spunea c?-i urm?rit? ?i-o f?cu s? vrea neap?rat s? vad? cine e. De aceea-?i ?ngust? ochii ?i p?trunse prin panza ploii ?i a nop?ii de smoal?. Totu?i… cand ochii ei de vultur ajunser? sus pe acea creast?, ?i d?du doar s? vad? urme l?sate pe glod, iar cand le analiz? mai bine v?zu c? erau patru, al unor mari labe, cu unghii ascu?ite ce intraser? adanc ?n acel sol umed.

  ?Accam Ku??u?” se ?ntreb? Ka?ka?, ?n?elegand ?n cele din urm? c?-s urme de panter?. Dar… ?i fu dat s? se ?ntoarc? ?napoi, ?n locul ?n care se oprise, sim?ind o boare de aer ciudat venind dinspre pe?ter?, ceva ce-o f?cu s? ?ntoarc? capul ?ntr-acolo ?i s? priveasc? o vreme acea bezn? oarb? de la intrarea aceea.

  ?n cele din urm? ?ns?-?i acoperi iar capul ?i se ?ndrept? spre intrarea ?n pe?ter? cand auzi ?oapte ciudate, ?oapte nedeslu?ite, de parc? ar fi fost o chemare… de-a intra adanc ?n inima lumii.

  Rand pe rand ale ei ?nso?itoare o urmar? ?i doar dup? ce ?i ultima Yātrīkar intr? ?n acea grot?, sus pe acea creast? unde Ka?ka? v?zu urmele, reap?ru Accam Ku??u - pantera neagr?. Dar… era doar o iluzie creat? de puterea Anayei, care, cat de curand, lu? a sa form? de b?tran?, privi ?ngrijorat? la acea pe?ter? ?nconjurat? de bezn?, dup? care, luandu-?i a ei form? de vulpe ro?cat?, se ?ndep?rt? de acele locuri, ?ncercand astfel s? ?n?ele soarta cu noi urme.