?Abisul ?ār??ar nu-i doar o pr?pastie ca oricare alta. E mult mai mult de atat. E respira?ia lumii de dincolo. Cea de care ne temem atat de mult.”

  ?Dar de ce se teme lumea de acest loc, bunico? Nu-i decat unul ca oricare altul: campie de jur ?mprejur, creste muntoase ?n dep?rtare ?i… un loc abrupt sub noi,” spuse Zeal cu inocen??, aruncandu-?i ochii ?n pr?pastia lang? care ea ?i Inlan Diar erau ?n acele clipe.

  Inlan Diar ??i ?ntoarse ?ncet capul ?i privi spre a ei nepoat?. ?n privirea ei ?ns? nu se citea doar nedumerirea pentru acea ?ntrebare inocent?, dar multe alte lucruri: precum teama, ?ngrijorarea, dezn?dejdea pentru ziua de maine ?i… ura. Da, acea ur? pentru r?ul care-i destrugea lumea ?i ?n special amenin?a cu distrugerea b?tranului ei tat?.

  Zeal ?n schimb nici nu-?i privi bunica, ci continua s? priveasc? la acei nori dansan?i de deasupra ?ār??ar-ului, nori albi-cenu?ii, burduho?i ?i spumo?i ca laptele. Dar, din cand ?n cand, ?n clipa ?n care tan?ra l?sa s?-i scape pe gur? cate o boare de aer cald, a ei putere f?cea ca acei nori s? se dea la o parte ?i putea vedea atat de clar o creast? muntoas? crescut? chiar ?n mijlocul acelui abis. Numai c? acea creast? nu venea din adancurile ?ār??ar-ului, dar plutea, undeva t?iat? de la jum?tate, deasupra gurii pr?pastiei, sus?inut? de puternicii curen?i de aer ce erau sufla?i din adancuri ?i care de altfel creau cea?a ?i norii ce ?nconjurau creasta ?i-o ascundeau de ochii lumii.

  ?Hm, nu-i decat o priveli?te ca oricare alta,” spuse Zeal deodat?, nep?s?toare ?i, ridicand din umeri, ?ntoarse spatele acelui loc.

  Inlan Diar nu spuse nimic ?ns?. Ea doar privi cu aten?ie fiecare din mi?c?rile nepoatei. Dar, cu toate c? Zeal p?rea c? se comportase copil?re?te, ?n privirea bunicii ei nu se citea nici urm? de repro?. Din contr?: p?rea ?i mai ?ngrijorat? decat mai ?nainte, iar asta f?cu ca albastrul ochilor ei s? devin? atat de ?ntunecat, b?tand chiar spre vine?iu.

  Deodat? ?ns? tres?ri, auzind bucium ?i tobe din adancurile p?mantului, iar acest sunet o f?cu pe Zeal s? se opreasc? locului. Dar ea continu? cu spatele la pr?pastie ?i privind ?int? ?n fa??, la vasta campie ce se ?ntindea dinaintea ochilor ei ?i pe care mii de ani ?n urm? luptaser? Tikil ?i Titanul Soarelui Tī, ?i care, ?n acele clipe era luminat? de o ciudat? lumin? de umbre. Totu?i, chiar ?i cu acele umbre colindand zarea, natura ?n jur p?rea s? fie atat de frumoas?, cu ale ei ierburi ?i flori multicolore dansand sub dulcea ?mbr??i?are a caldelor rafale de vant.

  Pe Inlan Diar ?ns? n-o mir? s? vad? c? Zeal se oprise locului ?i c? privea ?int? ?n fa??, ci s? aud? acele buciume ?i sunet de tobe venind din adancurile p?mantului tot mai tare ?i mai tare, ceva ce-o f?cu s? se apropie ?i mai mult de marginea pr?pastiei ?i s? priveasc? ?n m?runtaiele ei.

  Strig?tul strident al unui vultur o f?cu ?ns? s?-?i ciuleasc? urechile ?i s?-?i concentreze privirea asupra ?ntunericului din pr?pastie. Secunde bune ?ns? dup? asta nu se v?zu ?i nu se m-ai auzi nimic ?n afar? de buciume ?i tobe. Ca mai apoi, atat de brusc c-o f?cu s? se trag? ?nd?r?t ?i chiar c?zu pe spate, ca mai apoi s? se tarasc? pe branci, sim?i aripi imense b?tandu-i ?n fa?? ?i un monstru uria?, nemaiv?zut pan? atunci, se v?zu ie?ind din ?ār??ar. ?i… de parc? ar fi avut o reverie, v?zu acel monstru sfa?iind-o pe Zeal cu ale lui gheare, chiar deasupra pr?pastiei, rupand ?i cu ciocul din al ei trup, ?n timp ce Bestla ?i Sephir erau ?i ele acolo, luptand cu monstrul chiar deasupra acelei guri c?scate ?i ?ncercand s?-?i apere sora. Numai c? era totul ?n zadar.

  Dar… atins? pe um?r de mana cuiva, Inlan Diar tres?ri din nou ?i, privind ?n dreapta, o v?zu pe Zeal stand lang? ea. ?ns?… ?i atrase aten?ia a ei privire fix? ?n fa?? ?i ai ei ochi ce deveniser? verzi ?i se mi?cau ?n cercuri lente, de parc? ar fi vr?jit cobre. Totu?i, Regina Ghe?ii l?s? s?-i scape pe gur? un oftat, dar era unul de alinare, c?ci asta ?nsemna c? ceea ce v?zuse anterior fusese doar o iluzie, iar Zeal era bine.

  ?De asta spunea-i c? ?ār??ar e mai mult decat o pr?pastie, nu-i a?a? De asta spunea-i c? are leg?tur? cu Lumea de Dincolo? Din cauza a tot ceea ce unul poate vedea privind ?n adancurile ei?”

  Cine-i r?spunse ?ns? fu nu a ei bunic?, ci un glas gros, de b?rbat, venind de undeva dinspre centrul pr?pastiei, de pe acea creast? muntoas? v?zut? plutind deasupra ?ār??ar-ului. Acest lucru le f?cu atat pe Inlan Diar, cat ?i pe Zeal s? priveasc? ?ntr-acolo. Dar nu v?zur? nimic pan? cand Inlan Diar nu-?i atinse medalionul ?n form? de stea polar? de ghea?? ce-l avea la gat. Doar atunci se limpezi zarea ?i se v?zu creasta aceea muntoas?, care era acoperit? de z?pad? ?n acele clipe ?i, chiar pe varful cel mai ?nalt al acelei creste, se v?zu din nou marea panter? neagr?, cea care-l ?ngenunchea adesea pe Tikil, cand acesta punea gand r?u surorii lui.

  ?Cine-i…?” vru s? ?ntrebe Zeal, dar cuvintele i se oprir? ?n minte, de parc? ar fi sim?it o stranie pulsa?ie venind dinspre a ei bunic?, ca un fel de comand? s? p?streze lini?tea.

  Dar… primi r?spuns cat de curand, v?zand-o pe Inlan Diar ?nchinandu-se spre panter?, iar ale Titanidei buze rostir? abia auzit: ?tat?! E?ti aici?”

  ?Tat??” murmur? Zeal, c?utand rapid prin minte amintiri, discu?ii, evenimente tr?ite sau v?zute. Dar, oricat de mult nu se for?? nu-?i putu aduce aminte ?i pace numele celui care era cunoscut drept tat?l Titanidei Ghe?ii, Inlan Diar. De altfel… era sigur? c? nicicand nu i se vorbise despre asta. ?i era ciudat, c?ci… cum e posibil ca dintr-o panter? neagr?, fie ea ?i magic?, s? ia na?tere o Titanid? atat de puternic? ?i bun? precum era a ei bunic?.

  Totu?i, Zeal nu-?i plec? capul a?a cum ar fi trebuit, cand pantera se mi?c? pu?in pe locul ei ?i-o privi ?int? pe fat?. Din contr?, tan?ra f?cu ca?iva pa?i de lang? Inlan Diar, ?n dreapta, dar fiind tot cu ochii pe acea stranie fiin?? neagr? pe-un varf de munte ?nz?pezit.

  Ochii ei ?ns? devenir? brusc negri, fiind controla?i totu?i nu de a ei putere, dar mi?candu-se ?nc? ?n cercuri. Dar, chiar ?i a?a, Zeal era ?n deplin control al min?ii sale ?i chiar a facult??ilor motorii. Ea nici nu se sperie sim?ind ceva ciudat la ea. Din contr?: i se p?ru interesant? acea turnur? de evenimente, ca un fel de lec?ie ?nv??at? cu for?a, dar totu?i a naibii de folositoare.

  ?i… de parc? ar fi avut o revela?ie, Zeal murmur?, oprindu-se ?n loc ?i privind ?int? ?n ochii panterei, iar privirile lor se ?ntalnir? fa?? ?n fa??, cand cele dou? fiin?e magice se ?ntalnir? pe un teren format din nori, dar pe care puteai c?lca ca pe p?mant tare, chiar la mijlocul ?ār??ar-ului: ?Accam Ku??u!”

  ?Minunat! V?d c? ?tii cine sunt!” spuse pantera pe un ton juc?u?, dar totu?i f?r? pic de r?utate sau hatrenie ?n voce. ?Asta ?nseamn? c? nu trebuie s? m? prezint.”

  ?N-a? fi atat de sigur?,” spuse Zeal sigur? pe ea ?i f?cu ca?iva pa?i ?ncolo ?i ?ncoace, ?ncercand s? vad? acea fiin?? mistic? din toate p?r?ile.

  Accam Ku??u ?ns? st?tu locului ?i doar ochii lui se mi?car? ?ncet pe orbite, analizand mi?c?rile fetei. ?De ce?” spuse el ?ntr-un final.

  ?Pentru c? mi-i al naibii de curios s? ?tiu pentru ce am fost adus? aici, c?ci sunt sigur? c? nu doar pentru a mi se ar?ta aceast? pr?pastie f?r? fund de care to?i se tem ca de drac. Adic?… de tine,” ?i Zeal sasai ultimele cuvinte, transformandu-se brusc ?n cobr?, acea form? pe care o lua adesea cand prin preajm? erau lupii Vanamar.

  ?Zeal!” ?i strig? deodat? Inlan Diar de pe mal, cu repro?, iar ale bunicii cuvinte o f?cur? pe Zeal s? ?ntoarc? capul ?i, f?r? s? vrea, privi furioas? ?ntr-acolo.

  Deodat? ?ns? sim?i c? cade. ?ncerc? s? foloseasc? toat? puterea de care era capabil?: ?ntinse pan? la refuz l??imea gatului de cobr? ?n care se transformaser? ale ei haine, f?cu coada sul ?i-o transform? ?n mori?c?, ba chiar ?i ochii ei ??i rec?p?tar? acel verde demonic cu care controla cobrele, dar nimic n-o ajut? s? se men?in? pe linia de plutire. Din contr?: c?dea tot mai mult ?i mai mult.

  Dar… de?i se speriase la ?nceput, crezand c? acela-i e finalul, se calm? cat de curand, c?ci n-auzi deloc glasul lui Inlan Diar, nici m?car strig?te sau oftat, iar asta era straniu, c?ci era sigur? c? a ei bunic? n-ar fi stat pur ?i simplu locului ?i-ar fi dat-o pieirii, chiar ?i dac? cel care-o condamnase pe Zeal mor?ii era al ei tat?, iar asta ?nsemna c? Zeal era ?nc? ?n siguran??, c? totul era doar o iluzie. Dar… ce fel de iluzie era?! Iaca asta nu-?i putu da seama.

  De aceea ?nchise ochii ?i se l?s? prad? c?derii. Ale ei mi?c?ri lente ?ns? o pozi?ionar? pe spate, de?i mai ?nainte c?zuse cu fa?a ?n jos. Astfel stand, Zeal ??i puse ?i mainile pe piept cu gand s? se lase prad? magiei acelui loc, fie ea ?i neagr?, ?i s? se ?ncarce pan? la refuz cu noi puteri. Astfel ar fi g?sit calea s? zvacneasc? iar ?n sus ?i s? se salveze… singur?, c?ci era sigur? c? aceea era doar o ?ncercare ?i nimic mai mult, ceva ce trebuia s? s?var?easc? singur? ?ntr-un final.

  Deschise ?ns? ochii brusc, larg ?i privi la cerul cela deosebit de senin ?i albastru, v?zut peste tot deasupra ei, cand auzi iar??i strig?tul vulturului. ?i… se mir? enorm, c?ci nic?ieri ?n jurul ei nu se vedeau pere?ii stanco?i, abrup?i ai pr?pastiei. ?ns?… n-avu timp mult pentru gandire, c?ci cat de curand sim?i o stranie pulsa?ie de aer ?n stanga, ca o zvacnire a inimii ?i, sfor?andu-se s? se ?ntoarc? ?n aceea?i direc?ie, reu?i s? se apuce de penele vulturului ?n ultimul moment.

  Astfel, ?n timp ce se ridicau tot mai sus ?i mai sus, ascuns? de penele vulturului, ce erau albe ca neaua ?n acele clipe, de?i vulturi albi nu prea se g?seau prin acele locuri, Zeal putu vedea ?n sfar?it cum ar?ta ?ār??ar-ul pe din?untru: creat pe zeci sau sute de nivele, cu diverse catacombe ce duceau adanc ?n pere?ii pr?pastiei, ale c?ror guri se vedeau de parc? ar fi fost g?uri ale unor vermi uria?i, Lumea de Dincolo, a?a cum crezuse tan?ra ?n acele momente, nu era chiar stra?nic?, la prima vedere cel pu?in. ?n?elese ?ns? cat de curand c? nu-i chiar a?a, cand v?zu, ?n ?ntunericul v?zut la intr?rile ?n acele catacombe, sute de perechi de ochi de foc, scanteind ?n zare.

  ?Asta deja nu-i bine!” ??i spuse Zeal ?n sinea ei, privind atent la acei ochii ce p?reau s-o priveasc? ?int?, ?i se mir? nespus s? aud? o voce ?n a ei minte: ?a?a e, domni??! Ace?tia-s Kirāma sau cum m-ai sunt cunoscu?i ?n Lumea de Dincolo, Ram?torii!”

  ?Ram?torii?” ?ntreb? Zeal ?i mai mirat?, dar nu pentru c? auzise acea voce de data asta, care ?n?elese c? era vocea interioar? a vulturului, dar din cauza denumirii date acelor mon?tri.

  ?A?a e, c?ci doar ei ?ram?” ?n interiorul sufletului unuia, c?utand dup? cele mai ascunse p?cate. ?n trecut m-ai erau cunoscu?i ?i ca Vi?u?kum (devoratorii). Acum ?ns?… probabil nici ei nu-?i m-ai ?tiu adev?ratul nume.”

  ??i totu?i? De ce par c?-s dup? noi? Din cate ?tiu doar sufletele moarte sunt supuse ?cant?ririi de p?cate.”

  ?Aici te ?n?eli, prin?es? Zeal, c?ci… oricine nimere?te ?n Lumea de Dincolo e supus Devor?rii P?catelor,” iar ultima parte vulturul practic o strig?, un strig?t care se auzi atat de ?nfior?tor ?n capul lui Zeal, care ?nchise brusc ochii. Dar f?cu ea asta nu din cauza strig?tului, ci din cauza c? zeci de Vi?u?kum se repezir? spre ei din toate p?r?ile, asemeni viermilor gigan?i, de culoare verde-negruie, cu col?i uria?i ie?indu-le chiar din ale lor gatleje, col?i manji?i de altfel de saliv? otr?vitoare, de culoarea purpurei.

  Numai c?, ?n clipa ?n care acei mon?tri erau cat pe ce s?-i ?nfulece cu tot cu pene, vulturul zvacni cu toat? puterea ?n sus, parte ajutat probabil ?i de puterea interioar? a lui Zeal, care de altfel nu se m-ai putea controla ?n acele clipe, ?i astfel cei doi sim?ir? cat de curand aer proasp?t gadilindu-le n?rile.

  Zeal ?ns? deschise ochii doar cand nu m-ai sim?i mi?care. Astfel v?zu c? era ?nc? pe spatele vulturului, care plutea ?n acele clipe la jum?tatea distan?ei dintre Inlan Diar, care continua pe mal ?i a?tepta ?n t?cere, ?i creasta ceea muntoas? pe care se vedea ?nc? pantera.

  Ceva ?ns? o f?cu atent? pe Zeal: faptul c? vulturul ??i plec? u?or capul ?n fa?a panterei, care de altfel p?rea s?-l priveasc? cu bun?tate, asemeni p?rintelui iubitor ce-?i prive?te copilul.

  ?A?a e!” auzi Zeal deodat? glasul bunicii. ?Argol e copilul Muntelui Accam Ku??u.”

  Zeal tres?ri. ?Argol?” ??i spuse ea ?n gand. ?Dar… cum e posibil? Argol e un vultur ple?uv, de culoare maro deschis spre ?nchis ?i nu atat de mare ?n dimensiuni. Cum e posibil s?…?”

  ?Nimic nu-i ce pare ?n aceast? lume, copil? a lui Boor,” ?i r?spunse pantera Accam Ku??u. ?La fel se ?ntampl? ?i cu Argol, cel n?scut din suflet uman, dar care-a ajuns s? slujeasc? nou?, marilor puteri ale lumii.”

  ?Din suflet uman?” se mir? Zeal ?i mai tare. ?Nu-i el oare vulturul lui Cronus?”

  ?Se poate spune ?i a?a. Numai c?, de azi, Argol va fi ?n slujba ta,” ad?ug? pantera ?i nu ?tia de ce, dar Zeal sim?i c? pantera surase.

  ?Wow,” spuse fata ?ntr-un final. ?Sephir are un nor la dispozi?ie. Eu… un vultur. Interesant ce-o a?teapt? pe Bestla.”

  ?Ei bine Bestla deja are pe cineva la dispozi?ie,” spuse pantera cu vicle?ug ?n glas.

  ?Ah, da… uitasem: calul Soan.”

  ?A?a e. De aceea, fiindc? r?m?sese-i singura neprotejat?, am decis ca Argol s? fie ?n slujba ta de acum ?ncolo. Astfel, cu ale voastre puteri unificate, ai mai multe ?anse de izband? pentru luptele ?i vremurile grele care vin.”

  ?Dar totu?i… nu ?n?eleg unde ba?i,” ?ntreb? Zeal, precaut? de data asta, c?ci ??i aminti brusc c? ultima dat? cand f?cuse o remarc? ??ndr?znea??,” v?zuse cum arat? ?ār??ar-ul pe din?untru ?i cu siguran?? n-ar m-ai fi vrut s? vad? din?ii fioro?i ai viermilor Kirāma cl?n??nind pe lang? picioarele ei, c?ci… o fi fost ea o viper?, una destul de periculoas? de altfel, dar totu?i… se dorea cat mai departe de ei. Cat mai departe posibil de altfel.

  ?O s? vezi. La timpul potrivit! Nu gr?bi timpul, Zeal ori astfel po?i vedea Balan?a Lumii dat? peste cap.”

  ?De parc? nici n-ar fi dat? deja,” bomb?ni Zeal. T?cu ?ns? cand v?zu un nor negru plutind la orizont ?i ?ndreptandu-se cu repeziciune spre ei, nor pe care de altfel ?l v?zur? ?i pantera ?i Inlan Diar.

  ?Cronus se pare c-a aflat deja,” ad?ug? Titanida.

  ?N-are decat,” ad?ug? pantera, sigur? pe sine. ?Oricum, ?tia de mult c? Argol n-o s? fie pe veci ?n slujba lui. Pentru altceva am creat acest copil. Pentru altceva l-am salvat de la pieire. Nu pentru a fi pe veci ?n slujba unui Titan ?afnos, care nu vede decat putere ?i control oriunde prive?te.”

  ?Aici mergi deja prea departe, Accam Ku??u!” se auzi vocea de tunet a lui Cronus, din ?naltul cerului ?i, cat de curand, stolul cela negru, ce p?rea s? fie al unor vulturi, se mi?c? vertiginos prin aer ?i formar? cat de curand fa?a Titanului. ?Chiar ?i dac? Argol nu mi-a fost dat pe veci ?n slujb?, ai fi putut avea cel pu?in decen?a de a m? ?ntreba dac?-s de acord sau cel pu?in s? m? anun?i despre asta. Nu s? m? pui ?n fa?a faptului ?mplinit,” marai Cronus ?n cele din urm?.

  Accam Ku??u, deloc deranjat de mania lui Cronus, care de altfel n-avea putere asupra lui, se ?ntoarse ?ncet spre acea fa?? pictat? pe cer din p?s?ri negre ?i, privind ?int? ?ntr-acolo, spuse: ?la fel cum Titanii nu ne ?ntreab? niciodat? nimic, ci ne pun mereu ?n fa?a faptului ?mplinit.”

  ?Noi avem dreptul ?sta!” spuse Cronus cu trufie.

  ?Da nu m-ai spune?!” bomb?ni Zeal ironic?, punandu-?i mainile cruci? pe piept ?i privind ?i ea ?nspre fa?a lui Cronus, care de?i auzise cele bomb?nite de Zeal, iar fata era sigur? c? el auzise, se f?cuse c? n-aude. ?Mai nou o face pe surdul,” continu? Zeal s?-l z?d?re. Dar t?cu, auzind iar??i glasul lui Argol ?n a ei minte: ?nu-i timpul pentru provoc?ri, domni?? Zeal. E timpul pentru decizii ?n?elepte.”

  Enjoying this book? Seek out the original to ensure the author gets credit.

  ?Precum?” insist? Zeal, ?nturnandu-?i privirea spre Argol, care de altfel avea capul ?ntors u?or spre ea.

  ?Precum a ne ?ntoarce cu picioarele pe p?mant: la propriu ?i la figurat,” spuse Argol ?i, falfaind u?or din aripi, se ?ntoarse spre locul ?n care se afla Inlan Diar, a?teptandu-i. Astfel, a lui mi?care, o for?? pe Zeal s? se apuce iar de ale lui pene pentru a nu c?dea. Totu?i, ?n timp ce se ?ndreptau spre p?mant, ea-?i ?ntoarse capul spre locul ?n care se afla pantera Accam Ku??u ?i-o v?zu mi?candu-?i buzele, dar nu m-ai auzi ce ea-i spunea lui Cronus. ?n?elese totu?i c? cei doi ??i continuau cearta, c?ci pe lang? chipul din p?s?ri al lui Cronus se vedeau fulgere sc?p?rand pe bolta neagr? a cerului.

  ?Despre ce se tot ceart? ei, bunico?” o ?ntreb? totu?i Zeal pe Inlan Diar, cand cobor? ?n sfar?it de pe spatele lui Argol, care, cat de curand, lu? forma lui obi?nuit?: mult mai mic? ?i cu pene maro, camuflandu-se astfel.

  ?Despre Soart? ?i alte ciud??enii,” ad?ug? Inlan Diar ?ntr-o doar? ?i fu prima care ?ntoarse spatele acelui loc, c?ci a ei misiune, cea de-a o aduce pe Zeal acolo, de-a o pune la ?ncercare ?i de-a i-l da pe Argol ?n grij? fusese ?ndeplinit?. Astfel, se putea ?ntoarce ?n regatul ei de ghea?? ?i fi mereu atent?, c?ci sim?ea ea c? ceva r?u se apropie de acele locuri, dar nu ?tia ce.

  Se opri ?ns?, auzind glasul lui Argol ?n capul ei, cuvinte de care de altfel era sigur? c? le aude doar ea, nu ?i Zeal ?i nu ?tia de ce vulturul decise astfel, de?i era deja ?n slujba fetei: ?Tikil e pe cale s? se trezeasc? ?i el, domni??! Curand va trebui s?-l ?nfrunt?m din nou!”

  ?Va fi trezit? De cine?” ?ntreb? mirat? Inlan Diar, tot cu ochii pe vulturul care se apropia din nou de marginea pr?pastiei.

  ?De cele ale c?ror ochi nu m-ai v?d demult,” murmur? Argol, ?nchizand ochii, de parc? acea lumin? l-ar fi deranjat.

  ?Yātrīkar!” spuse Inlan Diar ?i cele spuse de ea se auzir? precum un prelung oftat.

  ?A?a e! Acele Fecioare Demonice se ?ndreapt? deja spre aceste locuri. Le-am v?zut ?n timp ce m? ?ndreptam spre acest loc. De altfel sunt la baza acestui munte deja.”

  ?S? ne gr?bim atunci!” d?du comanda Inlan Diar ?i se gr?bi s? p?r?seasc? locul, urmat? de Zeal.

  Argol ?ns? r?mase locului, fapt ce-o mir? pe Zeal, c?ci ea crezuse c? odat? fiind ?n slujba ei, vulturul o va urma peste tot. Totu?i decise c? poate-i doar o ciud??enie a p?s?rii uria?e, care-?i dorea cateva clipe de singur?tate. De aceea-i ?ntoarse spatele ?i-l l?s? singur.

  ?i ale lui Zeal ganduri nu erau ciudate sau neadev?rate: ?ntr-adev?r Argol ??i dorea clipe de lini?te, c?ci se n?scuse din acele locuri. Mai bine zis revenise la via??, dup? ce c?zuse ?n ?ār??ar ca Alton, dar se ridicase precum Argol din adancurile Lumii de Dincolo, ducand-o pe spate pe feti?a Inlan Diar, cea care se aruncase ?n ?ār??ar pentru a-l readuce pe el la via??.

  De altfel, anume acele clipe le ?i vedea ?n acel moment: el, vulturul cel alb, cu aripile larg ?ntinse ?n l?turi, ridicandu-se din adancurile ?ntunecate ale ?ār??ar-ului ?i avand pe spate acel copil blond, cu ochii vine?ii, cunoscut ca fiica muntelui Accam Ku??u, Titanida Ghe?ii ?i a Frigului, Inlan Diar. Da iaca nicicand nu-?i aducea aminte cum se transformase el ?n acea pas?re puternic? ?i magic?, c?ci… ultimul lucru de care-?i amintea era c? c?zuse ?n pr?pastie, ?nchise ochii ?i… se l?sase prad?… t?cerii.

  ***

  ?Spune-mi, bunico, de ce Argol e considerat copilul muntelui Accam Ku??u?” ?ntreb? Zeal, ?n timp ce ea ?i Inlan Diar se ?ndreptau spre al lor regat, traversand un camp ?nverzit, cu iarb? ?i flori miresmate ce le ajungeau pan? la brau.

  De altfel Zeal puse acea ?ntrebare cand ??i aduse aminte cuvintele panterei, c? Argol e copilul muntelui ?i-?i aduse ea aminte de asta cand ?l v?zu pe vulturul ple?uv urmandu-le din ?nalturi ?n cele din urm?.

  ?Pentru c? e a?a, fiica mea. Argol s-a n?scut din adancurile ?ār??ar-ului, iar cel care mi-a dat aceast? putere s?-l readuc la via?? a fost al meu tat?, acest munte, Accam Ku??u sau cum ?l m-ai ?tiu al?ii - Muntele Fricii.”

  ?L-ai readus la via??? Vrei s? spui c? un suflet mort a ren?scut ?n pas?re?”

  ?Ba nu, Zeal. Sufletul lui Argol nu-i mort. El doar… n-a avut noroc. ?n via?a lui de om, c?ci ?n ziua cand a pierit ?n pr?pastia ceea a fost martor f?r? voie la lupta dintre Tikil, monstrul groazei, ?i Titanul Soarelui Tī.”

  ?Cel nev?zut de veacuri?”

  ?A?a e. De altfel Tī n-a m-ai ap?rut pe acest p?mant din clipa ?n care Tikil a fost ?nchis ?n m?runtaiele muntelui acestuia.”

  ?Dar totu?i… de ce acel monstru a fost ?nchis? Pentru c? a ucis un om?”

  ?Desigur c? nu,” spuse Inlan Diar, zambind. ?Tikil a pl?tit atunci pentru alte p?cate, dar asta e o alt? poveste, mult prea lung? de altfel, pe care o s? ?i-o spun cu alt? ocazie. Dar s? ne ?ntoarcem la Argol: ?n ziua aceea, dup? ce a c?zut ?n pr?pastie, eu ?i Tī am decis c? dac? un suflet ce nu trebuia s? moar? ?nc? ajunge la Por?ile Purgatoriului atunci Balan?a Lumii va fi dat? peste cap.”

  ?F?r? s? ?ti?i c? era dat? deja peste cap ?i de mult? vreme de altfel.”

  ?A?a e, copila mea. Numai c? a noastr? decizie n-a fost totu?i gre?it? sau nes?buit?, c?ci… acest suflet avea o menire special? pe acest p?mant: cea de-a proteja acest munte ?i de a te proteja pe tine.”

  ?Totu?i a fost ini?ial dat lui Cronus, s?-i fie ochi pe p?mant.”

  ?Ei bine, asta a?a e ?i… nici chiar eu nu ?n?eleg de ce tata ?i Gaea au decis asta atunci. Probabil a fost vreun pact ?ntre ei ?i Cronus. Care ?ns?… nu ?tiu ?i probabil n-o s? ?tiu vreodat?.”

  ?Simplu: de ce s? nu-l ?ntrebi pe Argol?”

  ?Pentru c? m? ?ndoiesc c? l-au informat atunci pe el de asta. ?i… chiar de ?tie, Argol n-o s? spun? nicicand.”

  ?De ce? Pentru c? e fidel panterei celeia?”

  ?Ba nu. Ori… nu doar din aceast? cauz?. E din cauza c? vulturii mun?ilor sunt lega?i prin votul t?cerii. Adic?: toate decizii luate pe munte r?man pe munte ?i, chiar de-o fi s? fie torturat sau smuls de pene, Argol n-o s? spun? nicicand nim?nui despre asta. La fel cum niciun alt vultur de munte n-o s? spun? altora despre ceea ce ?tiu ei. Dar chiar ?i a?a: se vor ajuta mereu ?ntre ei.”

  ?Al?i vulturi de munte? Vrei s? spui c? fiecare munte ??i are vulturul lui?”

  ?A?a e, Zeal. Argol e doar vulturul acestui munte, la fel cum Palar e doar norul acestor creste, chiar ?i dac? are dreptul s? colinde ?ntregul p?mant.”

  ?Atunci? Cine-s ceilal?i vulturi? ?i cunoa?tem noi?”

  ?De cunoscut nu ?tiu dac? ai avut norocul s?-i cuno?ti, dar totu?i cred c?-i necesar s? le ?tii numele. Cel pu?in patru dintre ei: Pa?i (?nz?pezit) - vulturul Mun?ilor Z?pezilor Eterne (Nittiya Ku??u), ?ā?am (?n?elepciune) - Vulturul Muntelui Olimp (Olimpas), Vitika? (reguli) - Vulturul Muntelui Kyllini ?i Argol, al cui vultur ?tii deja c? este.”

  ??i… to?i ace?ti vulturi sunt doar ?n slujba muntelui?”

  ?Corect, scumpo, c?ci vulturii ace?tia nu-s decat mesagerii gandurilor muntelui, a puterii lor ?i, cel mai important, ei sunt cei care fac leg?tura dintre oameni ?i puterea imens? a muntelui, c?ci s? nu crezi c? doar Titanii ?i fiin?ele magice se ?ncarc? cu putere ?i energie de la munte. La fel se ?ntampl? ?i cu oamenii ?i cu celelalte viet??i. Ba chiar cred c? ?i plantele, ?i cerul, ?i apele ??i iau puterea de aici.”

  ?Pe asta o ?tiam deja, c?ci… ori de cate ori vin pe acest munte, ale mele cobre devin ?i mai puternice. De asta ador?m cu toate s? fim pe aici.”

  ?Ceea ce adora?i voi e s? m? b?ga?i pe mine ?n boale de fiecare dat?, c?ci… ?mi sunte?i nesuferite deopotriv?,” glumi Inlan Diar ?i, prinzandu-?i nepoata de cing?toare, la fel cum f?cu ?i Zeal, cele dou? ??i continuar? ?n t?cere drumul, urmate ?n deaproape de Argol, care se l?sa dus pe aripile parfumate ale vantului de munte, cel ?nc?rcat pan la refuz cu magie ?i dor, c?ci muntele cela n-ascundea doar secrete, dar ?i multe emo?ii ?nc? netr?ite, emo?ii care a?teptau cumin?i la poarta sufletului unuia ca s? fie l?sate s? intre.

  ***

  ?S? ?naint?m cu grij?!” le spuse Ka?ka? celorlalte Yātrīkar ce-o urmau ?n t?cere. Apoi, privind mai ?ntai ?n stanga ?i-ndreapta ?i asigurandu-se c? nu-i nimeni prin preajm?, Ka?ka? fu prima care intr? ?n crangul ce se ?ntindea la stanga ei, iar cele 50 de Yātrīkar o urmar? cat de curand.

  Dar de?i ele crezuser? c? nu le v?zuse nimeni, fuseser? de fapt urm?rite de pretutindeni, c?ci erau acolo ochi peste tot: pe frunze, pe trunchiurile copacilor, prin arbu?ti, chiar ?i pe cer se v?zur? apoi ochi-de-nor clipind ?ncet, nori albi, ap?ru?i pentru cateva clipe doar pe acel cer negru ca c?trana. Numai c?… pe lang? to?i acei ochi, care nu erau de altfel ai vreunor fantome, ci chiar ai naturii, din vizuine s?pate adanc ?n p?mant, nu departe de acel crang, ap?rur? mai ?ntai trei n?sucuri negre ?i umede, ca mai apoi s? se vad? trei perechi de ochi mici, negri, lumino?i ?i umezi, de diferite dimensiuni de altfel, iar la urm? se ar?tar? varfurile urechilor lor - un iepura? alb, un mic ?oricel sur, ?i… un bursuc, care de altfel… nu-? ce pierduse ?n afara p?durii ?n acea zi, c?ci aceea nu era c?su?a lui, ci una abandonat?. Totu?i ?i servise de minune s? se ascund?, cand sim?ise ceva straniu apropiindu-se. Apoi, cei trei ?spioni” chi?c?ir? timp de cateva secunde, fiecare ?n limba lui, ?i pornir? ?n direc?ie opus? celei ?n care se ?ndreptaser? Yātrīkar, c?ci ei trebuiau s? ajung? cat de curand la Palatul de Ghea?? ?i s? vesteasc? ?i altora despre intru?i.

  Astfel, urm?ri?i ?ndeaproape doar de ochii naturii, care ap?reau ?i disp?reau pretutindeni, cei trei ?mesageri” ajunser? cat de repede putur? la hotarul ghe?ii, unde d?dur? de altfel de-o armat? de cobre, trimise acolo special de Zeal. Dar… de?i atat iepura?ul, cat ?i ?oricelul ?i bursucul se oprir? ?n loc, v?zand acea armat? de cozi verzi b?l?b?nindu-se dup? cum b?tea vantul, nu se ?nturnar? din drum, ci se apropiar? ?ncet de ele. Se oprir? ?ns? la o distan?? de cam 3 metri de cobre, de parc? acolo ar fi existat o linie de frontier? de care ei nu trebuiau s? treac? ?i iar??i ?ncepur? a chi?c?i, fiecare ?n limba lui.

  Anume acel chi?c?it le f?cu pe cobrele ce-?i ?ineau capul ?ntins pe ale lor lungi trupuri s? priveasc? mandre ?n fa??, ascultand cu aten?ie. Apoi, cand mesagerii ??i terminar? de spus ?p?sul,” ei se ?nturnar? ?i fugir? cat de tare putur? spre p?dure, s? se ascund?, c?ci ap?ruser? iar p?s?ri negre, p?s?ri diavole?ti la orizont, p?s?ri controlate de-o minte rea, care survolau zarea, da nu ?n c?utarea pr?zii, ci fiind ?i ele iscoade.

  De aceea ?i cobrele ?ncepur? a sasai asurzitor, v?zand armata ceea neagr? ?ntins? chiar sub soarele ascuns dup? nori, iar al lor ?uierat ?i alert? pe solda?ii care st?teau la ale lor posturi ?n acele clipe. Astfel, auzind fream?t ciudat ?n jur, solda?ii privir? cu aten?ie ?n jur ?i v?zur? cobrele gr?bindu-se spre ei, iar cand se uitar? la cer, v?zur? ?i ei p?s?rile negre.

  ?Cronus!” spuse unul dintre solda?i. ?Acelea-s p?s?rile lui Cronus! Iscoade! Toat? lumea la ad?post!” ?i cat el ?i ceilal?i solda?i fugir? la posturile lor, cobrele se ?evaporar?” la propriu, c?ci… era nevoie de camuflaj.

  Totu?i, de?i se ascunser? care ?i pe unde ca s? nu fie v?zu?i de iscoadele Titanului ?afnos, cum m-ai era cunoscut Cronus, solda?ii reu?ir? totu?i s? trag? clopotele, iar al?ii s? aprind? micile ruguri, dand semnal ?i altora c? ceva r?u se apropie de al lor regat.

  ***

  D?ng?nitul clopotelor le ajunse pe Inlan Diar ?i pe Zeal din urm? tocmai cand cele dou? voiau s? intre ?n palat.

  Astfel, oprite la jum?tatea sc?rilor, ?n timp ce-?i apucaser? fustele rochiilor cu mainile ca s? nu le ?ncurce la urcat, cele dou? privir? ?n zare ?i v?zur? mai ?ntai fumul scos de rugurile aprinse de ai lor str?jeri.

  ?Iscoade!” murmur? Inlan Diar. ?Yātrīkar sunt deja pe munte. Se apropie!”

  ?Ba nu!” r?spunse Zeal sigur? pe sine, v?zand ale ei cobre ap?rand una dup? alta la marginea p?duricii ce se afla nu departe de palat ?i, dup? ce cobrele se iveau acolo, se f?ceau practic una cu p?mantul pentru a nu fi observate, de pan? ?i culoarea pielii lor se schimba, ??mprumutand-o” de la obiectele lang? care se aflau. ?Aici e un alt b?g?cios ce-?i var? nasul pe ale noastre t?ramuri: Cronus! Ah… ce-l ur?sc eu pe mo?neagul ?sta nesuferit!”

  ?Numai mo?neag nu-i el!” glumi Inlan Diar ?i le f?cu cu ochiul copiilor care se i?eau de sub fustele mamelor lor, care erau nu departe de intrarea ?n palat. ?Dar totu?i… n-ar strica s? ne ascundem, c?ci…”

  ?Ba nu! ?stuia trebuie de dat de ?tire c? acest regat nu-i de nasul lui ?i c? treb s? stea departe de el,” spuse Zeal, coborand sc?rile.

  ?Asta o ?tim ?i noi, Zeal. Numai c?… n-avem ce face pe moment, nimic altceva decat s? ne punem la ad?post.”

  ?Ba nu, bunico. Dac? d?m bir cu fugi?ii acum, ?sta o s?-?i rad? ?n barb? ?i-o s? ne numeasc? frico?i.”

  ?Atunci? Ce ai de gand s? faci?!” ?ntreb? Titanida, ?ncruntandu-se, c?ci ?tia prea bine ce-i poate lui Zeal pielea, da nici s-o expun? nu vroia.

  ?Las pe mine! Voi… pune?i-v? pan? cand la ad?post, c?ci… de ceva, pielea pot s? mi-o ap?r, da iaca s? m-ai ap?r pe cineva… cine ?tie,” ?i, punand dou? degete ?n gur?, Zeal fluer? din toat? puterea, iar un cal negru ca pana corbului ap?ru ?n galop ?n fa?a palatului, iar ea s?lt? din fug? pe spatele lui ?i se pierdur? cat de curand de acolo.

  ?A-?i auzit-o pe Zeal!” le strig? ea oamenilor ce se adunau tot mai mul?i ?i mai mul?i ?n fa?a palatului. ?S? ne punem pan? cand la ad?post. Totu?i, E?ōl, osta?ii s? fie preg?ti?i ?i ?n caz de ceva atac?m!” spuse ea ?i, dup? ce-?i puse pe cap gluga pelerinei sale Veppam, regina plec? ?n aceea?i direc?ie ?n care plecase Zeal, urmat? ?n deaproape de comandantul E?ōl, un b?rbat la vreo 40 ?i ceva de ani, foarte asem?n?tor cu Arion ?i ā?mai, care se gr?bi s?-?i urmeze regina ?i s? ?ndeplineasc? f?r? doar ?i poate ale ei ordine.

  ?Da noi, noi ce s? facem?” se ?ntrebar? cei r?ma?i ?ntr-un glas.

  ?S? nu d?m celorlal?i b?t?i de cap, ?n special osta?ilor, ?i s? ne punem la ad?post,” spuse o b?tran?. ?Totu?i, s? fim ?i noi ?n alert? ?i de-o fi nevoie s? d?m o man? de ajutor, c?ci… calici nu suntem.”

  ?A?a e! A?a e!” ?ncuviin?ar? ?i restul ?i, cat de curand, fiecare se gr?bi spre ale lor locuin?e. ?nainte de-a intra prin case ?ns? atat b?rba?ii, cat ?i femeile se ?narmar? cu suli?i, topoare, furci ?i ce se m-ai putu de luat pentru a folosi ulterior drept arm?. ?i… u?ile ?i ferestrele caselor ?ncepur? a se ?nchide rand pe rand, de parc? ar fi fost programate, iar asta se ?ntampl? exact ?n clipa ?n care la orizont, atat de aproape de locuin?ele lor, se v?zur? iscoadele lui Cronus.

  ***

  ?Sunt aici!” spuse E?ōl ?n ?oapt?, ascunzandu-se dup? peretele de piatr? al palatului, care servea ?i ca zid de ap?rare, acolo unde el, al?i ca?iva zeci de osta?i ?i Inlan Diar st?teau de paz?. Dar numai solda?ii se ascundeau, ?n timp ce Inlan Diar st?tea chiar pe una dintre marginile zidului, la vedere, cu pelerina Veppam acoperind-o practic ?n ?ntregime. Numai c? ea avea chipul feti?ei Inlan Diar, singurul ei chip de altfel care se f?cea nev?zut avand pe ea pelerina Veppam, stand ?n lumea real?, nev?zut?, ?i pandindu-i pe al?ii.

  Astfel ea v?zu cum iscoadele negre ale lui Cronus, corbii, survolar? ?ntreg regatul, da nu g?sir? nici m?car un ?oarece mi?candu-se undeva, c?ci puterea Titanidei Ghe?ii era nem?rginit? atunci cand venea vorba s?-?i apere ce-i apar?ine.

  Totu?i feti?a Inlan Diar zambi deodat?, de?i mai ?nainte st?tuse extrem de serioas?, dac? nu chiar ?ngrijorat?, iar al ei zambet ?l uimi pe E?ōl, care se apropie din nou de ea, pe furi?, ?n pirostrii ?i, i?indu-se pu?in deasupra zidului, privi ?i el ?n aceea?i direc?ie. La ?nceput ?ns? el nu v?zu nimic. Curand ?ns?, de parc? ar fi ie?it exact de sub acel zid, E?ōl observ? un imens vultur alb avantandu-se ?n ?nalturi.

  ?Argol!” murmur? el, ?nm?rmurit.

  ?A?a e! De azi Argol e ?n slujba noastr?. Mai bine zis el ?i va sluji lui Zeal.”

  ?i… ?n sfar?it E?ōl o v?zu pe Zeal ap?rand pe spatele vulturului cand mai ?nainte st?tuse ascuns? de pene lui, care se ridicar? pu?in ?n jurul ei, ocrotind-o. Dar Zeal nu doar st?tea pe spatele vulturului: ea avea ?n man? o pra?tie, pe care de altfel o avea deja preg?tit? de tragere.

  Ca s? vad? mai bine, Inlan Diar form? brusc ?n mana ei o mic? sfer? de ghea??, care crescu ?i crescu ?ntre palmele ei pan? avu m?rimea unei mingi de fotbal. Astfel, atat ea, cat ?i E?ōl, putur? vedea clar fa?a lui Zeal: ea zambea larg, ?iret, ?n timp ce ochii ei alba?tri erau atat de clari, semn c? era mai mult decat sigur? de sine.

  ?i… tocmai prin ochiul acelei sfere imaginea lumii se mi?c? cu repeziciune, oprindu-se chiar ?n fa?a lui Zeal, cea adev?rat?, care spuse: ?a?i crezut c? v? pute?i pune cu Regatul Ghe?ii, afurisi?ilor? Chiar crede?i c?-i atat de u?or de cucerit? Dac? da, atunci o s? v? mu?ca?i mainile, c?ci… tocmai ce a?i dat de cobre!” ?uier? ea ultima parte printre din?i. Dup? care trase, iar bila pe care ea o trase spre stolul de corbi, zbur? cu vitez? prin aer, ca atunci cand s? loveasc? vulturii s? se desfac? brusc ?i mici cobre se ?nf??urar? ?n jurul gaturilor p?s?rilor, printre ale lor pene, legandu-i de picioare. Astfel ?i supuser? pieirii, c?ci… nemaifiind ?n stare s? zboare, c?zur? precum bulg?rii de p?mant ?i, ?n contact cu p?mantul tare, se f?cur? praf ?i pulbere.

  Dar… de?i Zeal tr?gea una dup? alta ale ei bile magice, nu reu?i s? distrug? toat? armata de p?s?ri diavole?ti a lui Cronus, iar ca?iva dintre corbi reu?ir? totu?i s? dea bir cu fugi?ii.

  ?S?-i ajung din urm??” ?ntreb? Argol.

  ?Ba nu!” r?spunse Zeal, zambind. ?Am ob?inut ce ne-am dorit: i-am trimis mesajul lui Cronus, cel ?n care i-am spus clar, c? dac?-?i arat? nasul pe aici atunci o s? aib? soarta corbilor lui ori… ?l trimit de unde a venit, da cu coada ?ntre vine. ?i… s? ne ?ntoarcem pe p?mant.”

  Argol o ascult? numaidecat ?i se ?nturn? spre locul de unde venise.

  Astfel ei nu observar? reflec?ia fe?ei Titanului Cronus pe cer, sub form? de nori albi. Dar cea care-l observ? fu totu?i Inlan Diar ?i Cronus o v?zu ?i el. Dar niciunul nu spuse nimic. Ei doar o petrecur? apoi pe Zeal cu privirea, care, urcat? de data asta pe spatele aceluia?i cal negru, fugea ?n aceea?i direc?ie de unde veniser? ale ei cobre, spre hotarul regatului lor, acolo unde cei trei mesageri ai naturii: iepurele, ?oarecele ?i bursucul ?i vestiser? pe ai lor solda?i de sosirea Yātrīkar-ilor.

  Dar… odat? ajuns? lang? hotar, Zeal nu v?zu nimic apropiindu-se: doar un vant ciudat ce-i mi?ca p?rul ?i hainele ?n jurul corpului, un vant ce aducea cu el ?oapte ciudate, ?oapte tainice, ?oapte care spuneau un mesaj, unul ne?n?eles de fat?, dar care-i d?dea totu?i de ?n?eles c? ?i b?t?lia lor se apropie.