E lini?te ?n jurul lumii. E lini?tea dinaintea furtunii, ceva ce te p?trunde adanc pan? la oase ?i te face s? te ?nfiori, de?i ar fi trebuit s? te calmeze ?i s? te fac? s? admiri natura. Dar… cu toat? acea frumuse?e s?lbatic? a ?mprejurimilor ?i cu lini?tea care continua s?-?i fac? de cap ?n susul ?i-njosul muntelui, natura era totu?i agitat? ?i asta se vedea ?n tremurul firelor de iarb?, scuturate de-un vant invizibil sau poate de team?, ?i la c?p?oarele florilor ?nmiresmate, ce-?i dansau fiin?a ?ntr-un fream?t de vise ?i dor, f?cand orizontul s? r?sune din cand ?n cand de parc? mii sau poate sute de mii de mici clopo?ei ar fi cantat ?n acela?i ritm pe campiile Muntelui Fricii.

  De fapt nu era nimic straniu la acel munte s? se ?nconjoare cu lini?te, team? ?i mister ?n acela?i timp, c?ci avea el ale lui ciud??enii ?i legende ascunse, fapte istorice sau poate nu prea, care i-au dat ?ntr-un final numele de Accam Ku??u sau Muntele Fricii.

  De ce, cum ?i pentru ce acel munte a fost denumit astfel sau cine s? fi fost celui c?ruia i-a trecuse prin minte s?-l numeasc? astfel… nimeni nu ?tia. Nici chiar Ciclopii lui Shiman nu erau la curent cu aceast? secret? poveste, de?i se considerase c? ei au fost primii locuitori ai b?tranului ?i ple?uvului munte, mult ?nainte ca ei s?-?i stabileasc? al lor regat pe Muntele Kyllini, de unde au fost ulterior alunga?i de Cronus, ca s?-?i stabileasc? regatul final pe superba ?i mult prea ?ndep?rtata Insul? Inetha. ?i, dup? cum credea ?ns??i Shiman, regele ciclopilor, probabil nici chiar Titanii sau Haos ?nsu?i nu ?tia povestea muntelui sau de unde-?i tr?gea originile acea denumire ciudat? de Accam Ku??u. Totu?i respectul pentru imensa putere ?i energie a muntelui, precum ?i credin?a c? adanc ?nl?untrul lui exista un puternic spirit, numit Tikil (groaz?), era un fapt real, ceva ce nu putea fi dat uit?rii atat de u?or sau cel pu?in de ?ncercat s? te convingi sau s? convingi pe al?ii c? nu-i a?a cum se spune da altfel, c?ci de ?ndat? ce unul deschidea gura ?i-ncerca s? contrazic? lumea c? nu-s decat pove?ti inventate cele spuse sau auzite, i se ?nchidea numaidecat gura de c?tre localnici sau de cei de prin ?mprejurimi cu vestita lor fraz?: ?dac? n-ai auzit nicicand strig?tul lui Tikil ?i nici nu i-ai sim?it prezen?a, atunci nici n-ai de unde ?ti c? toate aceste pove?ti sunt reale.” ?i… poate s-ar m-ai fi g?sit el ulterior vreun ?ndr?zne? sau dornic de stat la taclale, cineva cu destul? minte ca s? dezbine teoria conspira?iei n?scut? ?n jurul acelui munte, c?ci se g?seau destui din ??tia vantur?-lume prin p?r?ile celea, numai c? ?i localnicii ?i iubitorii muntelui Accam Ku??u nu se l?saser? mai prejos ?i se f?cur? ?i ei ?ire?i. De aceea, de imediat ce unuia-i trecea prin cap s? spun? ceva de r?u despre acele ?mprejurimi sau s-o fac? pe de?teptul era numaidecat ?ntampinat de pumni tare, de ochi de fiar? ?i de bra?e zdravene care-l aruncau ?n pustietatea locurilor, ca s? dea nas ?n nas ?nsu?i cu Tikil, pe care-l ?tiau mai mult decat capabil s?-i ?nve?e minte pe ?de?tep?i” ?i s? nu-?i m-ai bage nasul acolo unde nu le fierbe oala.

  Totu?i… chiar ?i dac? furia localnicilor ajunse una de pomin?, de mul?i c?l?tori ajunser? s? ocoleasc? satele de la poalele Muntelui Fricii, nu de asta oamenii ?ncetaser? a contrazice teoria existen?ei unei stra?nice legende ?n jurul acelui munte sau a lui Tikil, ci din cauza unui eveniment ciudat, dar ?i ?nfior?tor ?n acela?i timp, ce avuse loc ?n anul 3000 al venirii lui Dike pe p?mant, cam la dou? mii de ani dup? ce Ciclopii se mutaser? pe Muntele Kyllini, cand Accam Ku??u r?mase complet singur ?i ple?uv, str?juit doar de nori furio?i deasupra sa, pe cand ?n m?runtaiele sale fierbea… groaza…

  ***

  O cea?? dens?, alb l?ptoas? sau neagr?-cenu?ie pe alocuri, se l?s? din ceruri ?i acoperi cu repeziciune crestele ple?uve ale lui Accam Ku??u ?n doar secunde, de?i diminea?a aceea se anun?ase una ?nsorit? ?i pan? ?i razele d?t?toare de c?ldur? ?i lumin? ale Soarelui, cunoscut atunci de oameni ?i vie?uitoare drept Tī (foc), sc?ldaser? din bel?ug p?mantul, iarba, florile, micile vie?uitoare ce existau printre firele de iarb? sau pe sub frunzele ?i petalele florilor, ca mai apoi s? ?taie” din bel?ug ?ntunecimea lumii ascunse sub bol?ile rotate ale p?durii lui Tenebre, cea g?sit? mai spre poalele muntelui.

  ?i anume aceast? ?alungare” a luminii lui Tī, de pe campiile ?ntinse sau uneori abrupte ale muntelui, adanc ?n m?runtaiele P?durii Tenebre, era ceva groaznic de privit oarecum, c?ci numai urm?rind cu ochii cum norii acopereau totul ?n calea lor, l?sand ?n urm? doar palcuri de cea?? ?i aer umed, greu de respirat, te f?cea s? te cutremuri ?i s? te ?ntrebi ?cand oare o s? apar? ?i acel Tikil s? m? ?nghit? asemeni muntelui?”

  Totu?i, chiar ?i dup? minute bune de privit la cea?a care ?fugea” spre el, lui Alton, tan?rul de 35 de ani care se ?ncumetase s? urce pe munte ?n acea zi, i se p?ru c? natura st?tea totu?i ?n loc ?i doar cea?a se mi?ca prin aer, asemeni mon?trilor albi, cu trup fumuriu, mon?tri din pove?tile copiilor spuse de b?trani, asemeni celei ?n care ?n fiecare zi de 15, a celei dea ?asea luni a anului, avea loc un eveniment sacru - ziua cand Soarele Tī ?i Spiritul Groaznic al muntelui, Tikil se ?ntalneau fa?? ?n fa?? pentru o lupt? stra?nic?, de suprema?ie asupra muntelui ?i a dreptului de-a aduce lumina sau ?ntunericul ?n acele locuri.

  Dar de?i fusese ?i el avertizat despre asta, ca s? nu se aventureze ?n acea zi pe munte, unde obi?nuia el de obicei s? vaneze, Alton decise c? toate acele cuvinte spuse de oamenii satului nu-s decat ?pove?ti,” inventate de b?trani pentru a speria copiii sau de titani pentru ai ?ine pe oameni departe de munte, pe care ei ?l considerau Sacru, c?ci la fel ca ?i Kyllini ?i alimenta cu putere, chiar dac? una mult mai ?ntunecat? decat cea sim?it? pe Crestele din jurul Grotei Arkadia.

  Se convinse ?ns? foarte curand c? nu era totul doar o inven?ie, ?n momentul ?n care din cer sc?p?r? o suli?? de foc aruncat? din ?nalturi ?i se ?nfipse ?n p?mant la nici 200 de metri. Anume atunci Alton se sperie groaznic ?i, dup? ce tremur? secunde bune ca varga, privind ?int? la suli?a arzand?, care cat de curand aprinse iarba uscat? din jur, tan?rul ?i ?ntoarse spatele ?i-o lu? la s?n?toasa, fugind de manca p?mantul, f?r? m?car s? priveasc? ?n urm?, de unde auzea respira?ia ?uier?toare, ?nfrico??toare ?i greu de respirat a cuiva ce ajunse s?-l urm?reasc?.

  Chiar ?i a?a, chiar ?i dac? se v?zuse victim? f?r? voie, Alton decise s? nu renun?e la via?? f?r? lupt?. De aceea ?ntoarse spatele suli?ei ?i, de?i inima i se oprise ?n piept ?i sangele-i ?nghe?ase ?n vene, g?sise el totu?i puterea s? se urneasc? din loc ?i s? fug?, c?ci strig?tul Vie?ii din el ?i d?du puterea s? uite de groaz? ?i s? caute sc?parea.

  Totu?i, indiferent de cat de mult efort nu depunea Alton s? fug? departe de acele locuri, acele locuri p?reau s? nu ?in? cu el, c?ci lui i se p?rea c? ele stau pe loc, c? el fuge pe loc, ?n timp ce pr?d?torul s?u, celui c?ruia nu-i v?zuse ?nc? fa?a, se mi?ca cu viteza luminii ?i era gata-gata s?-l ajung? din urm?, s?-i sar? ?n spate ?i s?-l rup? ?n buc??i, c?ci Alton ?i sim?ea deja respira?ia asem?n?toare magmei fierbinte suflandu-i ?n ceaf?, iar ghearele ascu?ite ale acelei fiare, ce racaiau p?mantul pan?-n str?funduri ?n timp ce fugea, p?reau c?-i zgarie anume spatele b?rbatului, iar asta f?cu s?-i curg? broboane de ghea?? pe al s?u spate.

  Dar… soarta la sigur nu ?inea ?n acea zi cu Alton, c?ci… la un moment dat, cand el se uit? ?n urm? s? vad? de nu-l ajunge fiara, cand v?zu doar cea?? dens? ?i l?ptoas? ?n jur ?i nimic mai mult, Alton fu neatent ?i cat pe ce s? cad? ?ntr-o imens? pr?pastie, c?scat? de nic?ieri ?n fa?a lui. Se opri el ?ns? la timp, cand varful degetelor de la picioare atinse sf?ramicioas? margine a pr?pastiei, iar pentru a-?i men?ine echilibrul, tan?rul se v?zu nevoit s? se ?b?l?b?neasc?” o vreme ?ncolo ?i-ncoace, flu?turandu-?i mainile pe lang? corp sau pe deasupra capului, ca ?ntr-un final s? se opreasc? din acea mi?care de iner?ie ?ntr-o ran?, sim?ind cum acea pozi?ie incomod? ?n care se oprise ?l t?ia pan?-ntr-adancuri.

  Chiar ?i a?a, Alton decise c? ar fi o idee ?n?eleapt? s? nu se mi?te. Ba chiar ??i opri ?i respira?ia. ?i doar ochii lui mici, de un c?prui viu, se mi?cau ?ncet pe orbite, analizand totu?i ?mprejurimile, ca s? ?n?eleag? totu?i ?n ce situa?ie se afla: dramatic? ea sau doar i se p?ruse.

  Roz-roz situa?ia ceea nu era totu?i, iar Alton ?n?elese asta dup? secunde bune de uitat ?n jur, cand v?zu peste tot p?mant neted ?i f?r? pic de vegeta?ie pe el, de care s? se apuce ?n caz de necesitate. Nici m?car o mic? piatr?, b?gat? ?n p?mant de picioarele vremii sau b?t?torit? de oameni nu se z?rea acolo, iar asta era cu adev?rat ciudat, pentru un munte. ?ns?, ?cat timp sunt ?nc? ?n via?? m-ai este o ?ans?,” ??i spuse Alton ?i ?n sfar?it ?ndr?zni se-?i ?ndrepte spatele ?i s?-?i lipeasc? bra?ele de corp. S? se ?ntoarc? ?ns? ?i s? priveasc? ?napoi nu ?ndr?zni, chiar dac? sim?ea c? fiara care-l urm?rise era ?i ea acolo… oprit? undeva ?n spatele lui… a?teptand cuminte… ceva. Ce ?ns? a?tepta acea fiar?, Alton n-avea habar. Dar… atat de brusc, c? se cutremur?, ?i veni totu?i ?n minte ideea cam ?ce-ar putea a?tepta acea fiar?.” Desigur c? ?a?teapt? s? fiu gata s? m? pape,” gandi tan?rul ?i ?nghi?i ?n sec. ?i, sim?ind c?-l doare la linguric?, din cauza c? inspirase mult aer ?n piept, pe care-l ?inuse ?captiv” ?n al s?u pantece, Alton ?ntredeschise doar pu?in gura, relax? mu?chii pantecului, iar ?captivul” de aer ie?i u?urel afar?, formand mici broboane de abur pretutindeni, c?ci aerul deveni deodat? extrem de rece, din cauza ce?ei nebune care-i ?nconjura cu repeziciune.

  Iar acel ?cu repeziciune” nu era ceva spus la ?ntamplare. Din contr?, era un fapt real, c?ci ?n timp ce Alton expir?, cea?a-l ?nconjur? ?ntr-adev?r din toate p?r?ile, ascunzand privii ?i acel abis ce se c?sca ?n fa?a lui. Numai c? Alton ?tia prea bine c? gura ceea c?scat? era ?nc? acolo, c?ci ?i sim?ea buza t?ioas? sub talp?, iar de ?ndr?znea s? apese pu?in cu varful degetelor pe ea, sim?ea cum nu-i nimic sub el ?i cum p?mantul se sf?rma ?ncet sub greutatea lui.

  ?i… cat de curand lini?tea puse iar st?panire pe ?mprejurimi, ?n momentul ?n care cea?a acoperi complet muntele ?i se l?s? un frig ?n jur de te t?ia pan? la oase, de parc? nu era ?n plin? var?, da undeva la mijloc de iarn?, cand creasta muntelui e acoperit? de z?pad? groas?, iar criv??ul rebel ??i face de cap pe ale lui ?ntinsuri.

  Apoi… avu loc inevitabilul: lini?tea fu alungat? de un raset pi?ig?iat, ceva ce zgaria mult la urechi ?i ceva ce-l f?cu pe Alton, involuntar, s?-?i bage degetul mic ?n urechi ?i s? le scuture puternic pentru a alunga acel ?iuit care se auzi ulterior acelui raset. Totu?i, cel cu rasul nici a?a nu se lini?ti ?i m-ai eliber? un cal n?r?va? din al s?u piept, cutreierand z?rile ?i asurzind ?mprejurimile.

  ?Al naibii ras,” spuse totu?i Alton ?n cele din urm?, cand sim?i c? calul cela nebun, numit raset, ?l enervase cumplit, c?ci ??i sim?ea urechile vuind, capul plesnind, de parc? ?vizitatorul” s?u ar fi spus un blestem ?i nu-?i d?duse frau liber emo?iilor. ?Ai fi putut totu?i s? ne scute?ti pe to?i de-o durere de cap ?i s? razi ?n al t?u regat, Tikil, c?ci presupun c? anume tu e?ti cel care m-a urm?rit, alungat ca pe un iepure fricos, ?n timp ce tu te-ai transformat ?n pr?d?tor, c?ci altcineva ?n afar? de tine pe aceste meleaguri nu ?tiu s? tr?iasc?.”

  ??i totu?i… ce te face s? crezi c?-s anume Tikil?” ?ntreb? de data asta vocea pi?ig?iat?, cea vinovat? anterior de rasul cela nepl?cut. ?Poate-s totu?i… un Spirit doar? Poate-s Tī?” ad?ug? acesta cu vicle?ug ?n cele din urm?.

  Totu?i, chiar dac? vocea ceea era ne?n?eleas? la ?nceput, de apar?inea unui b?rbat sau unei femei, Alton ?tia c? nu-i decat o iluzie, c?ci de?i nimeni nicicand nu-l v?zuse pe Tikil, era el un Spirit-El totu?i ?i nu o ea, c?ci de-ar fi fost o Ea, fiind ele mai ner?bd?toare din fire, Alton ar fi fost demult r?pus, chiar din prima clip?, ?i nu ar m-ai fi jucat rolul ?oarecelui prins ?n capcan? ?n acele clipe, c?ci pe lang? toate legendele ce roiau ?n jurul Spiritului muntelui Accam Ku??u m-ai era o poveste care spunea c? Tikil niciodat? nu ucide din prima, ci se joac? cu victimele sale asemeni pisicii cu ?oarecele, c?ci… conform b?tranilor, la ?nceputurile lumii Tikil fusese o simpl? vietate terestr?, cu patru l?bu?e, dou? urechiu?e ?i o coad? lung? ?i neagr?. Numai c?, acel mot?nel de doar cateva luni se pierduse ?ntr-o zi pe munte ?n timp ce era cu al s?u st?pan la cules flori. Astfel, nefiind g?sit ulterior, de?i copiii ceia-l c?utaser? ziulica ?ntreag?, nimeni nu se gandise c? poate c?zuse ?n vreo groap? ceva ?i se strivise, ci oamenii ?ncepur? imediat a inventa lucruri, f?cand din motanul cela un aventurier, ce ajunse printr-un tunel secret adanc ?n interiorul muntelui, b?use el ap? din izvorul puterii muntelui, c?ci dup? drum lung era logic s? fie ?i setos, ?i astfel se transformase el ?n monstrul Tikil, cel care sperie ulterior oamenii ?i ?mprejurimile.

  ??i… totu?i, nu mi-ai r?spuns, pui de om?! Ce te face s? crezi c?-s Tikil ?i nu Soarele Tī?”

  ?Pentru c? numai o minte diabolic? ca tine se poate compara cu Soarele, aducand atata frig ?n jur,” spuse Alton sigur pe sine ?i ?n sfar?it ?ntoarse spatele pr?pastiei, convins fiind s?-?i priveasc? du?manul ?n ochi, m?car ?nainte de moarte.

  Numai c? du?manul s?u se dovedise nu atat de curajos precum era el. Cel pu?in asta l?s? s? se ?n?eleag?, ?n timp ce continua s? se ascund? ?n spatele acelei perdele de nori ce?o?i. Chiar ?i a?a, Alton ?tia c? nu d?duse acela bir cu fugi?ii, odat? descoperit, da continua undeva acolo, pandindu-l ?i a?teptand pentru momentul oportun ca s?-l atace, un moment pe care ??oarecele” prins ?n capcan? avea de gand s?-l ?in? cat mai departe de el.

  Totu?i, tres?ri Alton brusc, cand v?zu ?n palcul cela de nori de cea?? doi ochi verzi, scanteind n?prasnic, iar cat de curand dup? asta v?zu el dou? urechi mari ?i negre, asemeni pisicilor, ap?rand deasupra acelor ochi.

  ?S? fie adev?rat? acea poveste? Cu motanul ?i Monstrul Groazei?” se ?ntreb? Alton ?n sinea lui. Cat de curand ?ns? ?n?elese c? se ?n?elase, cand cea?a se dispers? pe un perimetru de vreo 2 metri p?tra?i, l?sand loc lumii s?-l vad? pe adev?ratul Tikil: un monstru de vreo 5 metri ?n?l?ime, cu imense picioare de uria?, cu ?ase degete la fiecare picior, cu maini mari ?i groase b?l?b?nindu-se pe lang? corp, de?i ?n spate-i atarnau 2 mari aripi negre. Capul ?l avea Tikil obi?nuit totu?i. Cel pu?in la prima vedere. Cand se apropie ?ns? ?nc? ca?iva pa?i de tan?r, Alton putu vedea crest?turi adanci pe ai lui obraji, dup? vechi b?t?lii. Dar acele crest?turi nu se cicatrizaser?, ci erau ?nc? deschise, chiar dac? nu sangerau. Totu?i… ?n interiorul lor se ascundeau diverse mici vie?uitoare… taraite ele sau poate zbur?toare, c?ci la un moment dat Alton observ? un liliac micu? ie?ind din una dintre n?rile monstrului ?i spanzurand apoi cu capul ?n jos dup? ce se prinse de lobul urechii drepte, p?rand un tip de cercel ciudat.

  Pe um?rul stang ?ns? Alton z?ri o mi?care, ceva ce-i lu? ochii de la privirea groaznic? a lui Tikil, ceva neclar, ceva de cea?? amestecat? cu foc, nimic palpabil, nimic ?n?eles, de?i tan?rul era clar c? Tikil ?l vedea clar. Totu?i, ?n momentul ?n care mi?carea de pe um?rul stang se opri ?i tan?rul se uit? din nou ?n ochii monstrului, se trase brusc ?n spate cand gura unui ?arpe se deschise larg ?n fa?a lui, amenin?and s?-l ?nghit?.

  Dar… uitase s?rmanul c? era pe marginea pr?pastiei, iar acea mi?care brusc? ?n spate-l f?cu s? se b?l?b?neasc? din nou clipe bune dup? aceea. ?arpele ?ns? nu-l ?nghi?i, ci, prins de gat de mana lung? a lui Tikil, se ?ntoarse la locul lui, la ceafa monstrului, c?ci era unul din ?erpii care-i servea drept plete lui Tikil.

  ?Calm, b?iete!” ?i spuse atunci Tikil ?arpelui, dup? ce-l mangaie pe spate ?i-l ?ntoarse la locul lui. ??nc? nu-i timp pentru degusta?ii. E timpul mai ?ntai de… joac?.” ?i Tikil schi?? un zambet larg ?i ciudat cu ale sale buze livide la ?nceput, care se colorar? brusc ?n negru, ?n momentul ?n care ochii s?i devenir? ?i ei negri, de parc? ar fi ars p?cur? ?ntr-un cuptor imens, iar fumul scos pe co? s-ar fi amestecat ?n a sa privire. Anume aceast? schimbare a culorii ochilor lui Tikil f?cu ?i cea?a din jurul lui s? ia aceea?i culoare, iar monstrul marai nepl?cut: ?o s? avem vizitatori se pare!”

  ?Vizitatori? Cine ?nc??” ?ntreb? Alton, c?scand ochii mari, ?n timp ce se tot b?l?b?nea ?ncolo ?i-ncoace. Apoi, cand ?n sfar?it se putu opri din acea ciudat? balansare, l?s? s?-i scape pe gat un ?huh, ?n sfar?it!” ?i privi ?int? spre Tikil, care ?inea de data asta un mic mot?nel negru ?n bra?e, c?ruia-i mangaia grijuliu bl?ni?a. ?Motanul?” ?ntreb? ?n glum? Alton, c?ci v?zand micul anim?lu?, ?n?elese ?n sfar?it c? ?i pove?tile b?tranilor au uneori un adev?r ascuns.

  Tikil ?ns? nu gust? ?gluma” muritorului ?i ?ncepu s? mearg? ?ncet spre Alton, pe care ?ncepu a-l manca brusc pielea, c?ci ochii ceea negri, ce sc?p?rau din cand ?n cand precum t?ciunii ?ncin?i, precum ?i ?erpii ceea ce-?i ar?tau gurile c?scate pe lang? capul uria?ului, de?i mai ?nainte ale lor corpuri lipite de pielea capului ple?uv a lui Tikil, p?reau a fi doar tatuaje din solzi ?i piele, amenin?au s?-l sfarme ?n buc??i ?n cele din urm?.

  The narrative has been taken without authorization; if you see it on Amazon, report the incident.

  Numai c? n-apuc? Alton s? simt? cum e s? fii gustare pentru Tikil sau ?erpii lui, c?ci ?n clipa cand m-ai r?m?seser? cam 20 de metri ?ntre el ?i Tikil, o alt? suli?? aruncat? din cer se ?nfipse ?n p?mantul din fa?a lui, iar dup? suli?a ceea se auzi un vuiet stra?nic, ce-l f?cu pe tan?r s? priveasc? ?n sus. Dar din cauza ce?ii nu z?ri iar nimic.

  Tikil ?ns? arunc? mot?nelul pe um?r, care se puse imediat la ad?post, la baza aripii stangi a monstrului, ?n timp ce Spiritul muntelui ??i ar?ta col?ii, nepl?cut surprins de aceea nea?teptat? vizit?, de?i mai ?nainte fusese con?tient de ea.

  ?N-ai ?ndr?zni!” marai Tikil ?n cele din urm?, privind ?int? ?n fa??.

  Asta-l uimi mult pe Alton, care baigui un abia auzit: ?eu?”

  Dar cat de curand ?n?elese c? monstrul nu vorbea cu el, ci cu cineva din ?nalturi, cel care ?i f?cea ca acel vuiet n?prasnic s? fie auzit pretutindeni. Iar ?n momentul ?n care ?bolovanul” din cer c?zu pe p?mant, de-i intrar? ale sale picioare cam 5 metri ?n p?mant, l?sand ?i o urm? de pumn strans pe suprafa?a solului, urm? care avea ?i ea adancimea de vreo 2 metri, Alton fu aruncat ?n sus ?i se v?zu cat de curand plutind deasupra pr?pastiei de care ?ncercase din r?sputeri s? scape.

  Totu?i, plutirea ceea nu era deloc de protejare. Din contr?: era cand lent?, cand n?prasnic?, f?candu-i s?-i vuiasc? urechile cand aerul ?i trecea pe lang? ele ?n c?dere. Iar asta-l f?cu pe Alton s? ?n?eleag? ?n sfar?it c? ar fi trebuit s? asculte de b?tranii satului s?u ?i s? nu se aventureze pe munte ?n acea zi sfant?. De aceea, sim?ind c? nu m-ai are puteri, ?nchise ochii ?i mintea lui se cufund? ?n ?ntunecimea unei lumi crepusculare, ?n care se opri brusc din c?dere ?i ajunse s? ?zac?” ?n bra?ele neantului.

  ***

  ?Ah, Tī, ah! Niciodat? nu te ?nve?i minte!” spuse Tikil, cl?tinand din cap cu repro?, ?n timp ce f?cu ca?iva pa?i ?ncolo ?i-ncoace prin fa?a vizitatorului s?u, pandind cu coada ochiului la mi?c?rile aceluia: ?ncete, precise, sco?and picioarele unul cate unul din groapa pe care-o f?cuse ?n c?dere, cand mai ?nainte-?i scoase doar pumnul, pe care-l descle?t? ?i-l ?ncle?t? la loc, de vreo cateva ori de altfel.

  Dar… Soarele Tī f?cea totul nu pentru a ca?tiga timp, ci pentru c? a?a-i era firea, fiind total diferit de Helyos, cu care ?mp?r?ea careta C?ldurii Celestiale ?i care era bine cunoscut pentru a sa ?grab?,” de?i cei doi erau extrem de asem?n?tori, ca fizic doar: acela?i trup de uria?, de piele alb-g?lbuie, p?r blond, ochii alba?tri ca cerul, de?i ar fi trebuit s?-i aib? de-un galben luminos, odat? fiind st?panii luminii. Numai c? Tī avea ?i ceva diferit de Helyos: dou? aripi mari, albe ?n spate, ce-i d?deau posibilitatea s? zboare atat prin Cosmos, cat ?i pe p?mant. Dar, ?n clipa ?n care atinse Tī p?mantul ?n acea zi ale lui aripi nu se vedeau pe al lui spate gol: doar urme l?sate pe piele, asemeni tatuajelor.

  ??i… aripile?” ?l tachin? Tikil, z?rind pentru o clip? acel ?desen” de pe spatele titanului Soarelui. ?Le-ai pierdut cumva?” ?i un ranjet diavolesc ap?ru pe fa?a monstrului, ?n timp ce ?erpii-p?r, de pe capul lui, dansau un dans ciudat, iar ai lor ochi verzi se mi?cau ?ncet ?n cercuri, de parc? ar fi ?ncercat s? vr?jeasc? pe cineva.

  Tī ?ns? nu spuse nimic nici de data asta. El doar ??i ?ndrept? spatele, ?ncordandu-?i bra?ele musculoase ?i strangandu-?i pumnii, iar un u?or trosnet de oase dezmor?ite se auzi plutind ?n jur. Apoi Tī ?ntoarse capul ?i privi ?n acea pr?pastie ?n care c?zuse Alton, o pr?pastie care p?rea acoperit? c-o pieli?? de smoal? ?n acele clipe ?i nu-i permise s? vad? prin ea nici chiar dup? ce-?i ?ngust? ochii, ?ncercand s?-?i foloseasc? imensa putere. Nereu?ita ?ns? nu-l nelini?ti ?i nici nu-l deranj? ?ntr-un final. El doar zambi ?i privi atent la Tikil, care c?sca ?n acela?i timp cu ai s?i ?erpi, semn c? se plictiseau cu ?ncetineala Titanului.

  ?Ai fi putut avea m?car mil? de bietul suflet. Nu te deranjase cu nimic,” ?l ?n?ep? Titanul Soarelui pe Tikil, care c?sc? brusc ochii, ?n pref?cut? mirare.

  ?Eu? Da ce-am f?cut eu m? rog? Cel care l-a aruncat ?n pustiul ?ntunericului ?ār??ar ai fost chiar tu… fr??ioare,” ?l tachin? monstrul, de?i cei doi nu erau fra?i ?i nimeni nu-i numise vreodat? astfel.

  ?Un pustiu care de altfel a fost format de mila ta,” spuse Titanul Tī, f?cand ca?iva pa?i de lang? pr?pastie ?i atingandu-?i pe rand ?ncheieturile mainilor pe care le rotea ?ncet, ?ncercand s? le dezmor?easc?. ?Da iaca pentru ce ai creat acel t?ram monstruos… pe la spatele meu de altfel… nu-mi pot imagina ?i pace.”

  Privind ?n ochii lui Tikil, Titanul ?l v?zu zambind ?iret ?i, brusc, acela-?i frec? palmele, iar dou? aripi mari ?i albe ap?rur? undeva deasupra acelei pr?p?stii ce se c?sca ?n spatele lor.

  Apari?ia aripilor ?l f?cu pe Tī s? ?ntoarc? pu?in capul ?i, v?zandu-le plutind acolo, zambi: ?acum ?n?eleg pentru ce lupta de acum cateva zeci de ani - aveai nevoie de puritate pentru crearea monstruozit??ii.”

  ?Exact. ?i pe tine departe de aceste locuri, c?ci… aripile celea doar te ?ncurcau. Iar eu, ca un bun suflet al acestui munte, n-am f?cut decat s? te ajut s? scapi de… povar?,” ?i iar rasetul cela nepl?cut ?i pi?ig?iat, auzit de Alton la ?nceput, se auzi pretutindeni.

  Tī ?ns? doar stramb? din nas auzind rasul cela ?i, dintr-o mi?care brusc? a bra?elor, f?cu s?-i apar? ?n maini dou? suli?i de aur… lungi de aproape 3 metri, cu varf extrem de ascu?it, dar care sc?p?rau u?urel la cap?t, de parc? ar fi fost fulgere ascunse ?n ele.

  ?Vestitele ī??ika?!” spuse Tikil ?n batjocor?, ?ncercand s? nu par? deloc deranjat. Totu?i, ?ntorcand capul ?n l?turi, stramb? din nas ?i, dup? ce apuc? de gat doi dintre ?erpii ce sasaiau n?prasnic la spatele lui, pe care-i franse brusc de la jum?tate, f?cu s? apar? ?n ale sale maini dou? lungi toiage, parc? formate din trupuri ?nt?rite de ?arpe, pe cand cap?tul ?ncovoiat era reprezentat de capete de ?arpe cu gurile larg deschise. De fapt, ?n acel moment, ?n timp ce le strangea cu putere ?n maini, monstrul Tikil avea dou? dintre degete trecute prin gura ?erpilor de pe acele toiage, pe cand col?ii de lemn ai ?erpilor p?reau c?-i intr? adanc ?n piele.

  Era de fapt totul doar o iluzie, c?ci de?i nimeni nu ?tia acest lucru, p?mantenii ?n general, Tikil avea trup de fum, asemeni lui Ian Gyar dup? ce fusese ucis de Fenrir cu focul, cand o atacase pe Sephir. Numai c?, spre deosebire de ?arpele Ian Gyar, Tikil ar?ta normal ?i trupul lui ?permitea” s? fie p?truns de unele obiecte numai cand monstrul ??i dorea acest lucru. ?n rest totul se lovea de el ca de un perete tare de piatr?.

  ?A?a vas?zic?,” spuse Tī ?n glum?, ?un ?arpe ?ine un altul de coad?,” ?i, pe nea?teptate, una dintre ?epu?ele din mana sa ??i ?desprinse” capul ascul?it ?i fu aruncat? spre monstru ca o ghiulea din tun.

  Nea?teptatul atac ?l f?cu pe Tikil s? se aplece mult pe spate, iar ?n clipa cand capul s?u aproape c? atinse p?mantul, mot?na?ul negru s?ri de pe um?rul s?u ?i fugi de manc? p?mantul de se ascunse printre buruieni, departe de cei doi uria?i pe cale s? se bat?. Dar micul animal f?cu asta la ?ndemnul min?ii st?panului s?u, c?ci atata timp cat avea acea fiin?? mic? pe um?r, singura de altfel la care ?inea enorm, Tikil nu putea lupta ?n voie. De aceea profitase de faptul c? Titanul ?l atacase ?i, ca s? se protejeze ?i pe sine, se aplecase pe spate.

  Dar n-apuc? el bine s? se ridice pe jum?tate, cand fu nevoit s? loveasc? cu toiagul din mana dreapt?, care se lovi brusc de ?epu?a lui Tī, care lovise ?i el peste monstru, inten?ionand s?-l loveasc? dac? nu ?n moalele capului, cel pu?in ?n frunte. E?uase ?ns? ?i, cand toiagul lovise a lui ?epu??, Tī se v?zu nevoit s? salte ?n aer, ca s? evite s? se duc? dea berbeleacul, c?ci chiar dac? el ?i monstrul din fa?a lui aveau puteri egale, totu?i, erau momente cand ?l puteau ?ngenunchea pe cel?lalt. Ca ?n urm? cu cateva zeci de ani, cand monstrul Tikil folosise ?iretlicul ?i-l deposedase de aripi, ceva care-l sl?bise pentru cateva decenii. Totu?i, Tī era ?n?elept ?i acel mic e?ec ?l consider? o lec?ie de via??. Astfel, ?n timp, deprinse diverse ?iretlicuri de la lucrurile cosmice ?i ajunse de-?i reechilibr? puterea cu cea a lui Tikil. Totu?i, trebuia s? fie atent, c?ci o minte diabolic? mereu g?se?te calea s? ?ngenuncheze Binele, de–?i dore?te asta.

  Fiind ?n aer, Tī apropie brusc cele dou? s?ge?i-?epu?e din ale sale maini ?i pluti timp de cateva secunde, ?nclinat la dou?zeci de grade ?n fa??, pentru a se putea ap?ra de un eventual atac. Fu imediat for?at s? se redreseze ?i s?-?i ?ndrepte spatele, cand Tikil s?lt? ?i el ?n aer, ?ncruci?andu-?i toiagele ?n fa??, ?i trecu la doar ca?iva centimetri de nasul Titanului. Astfel, ale lor puteri apropiate f?cu s? vibreze aerul ?n jur, iar plantele de pe p?mant ??i plecar? c?p?oarele pentru cateva clipe, l?sandu-l pe mot?na? descoperit, pe cand micul ghemotoc negru mieuna ?ncontinuu, c?utand alinarea protectorului lui.

  Tikil ?ns? era prea ocupat s? lupte ca s?-?i apere odrasla. El doar ??i concentr? ai lui ochi negri asupra lui Tī, f?cand aripile din spatele lui s? se ?ntind? mult ?n spate, iar cateva pene negre, smulse de curen?ii de aer, ?ncepur? a pluti ?n jur.

  ?N?parle?ti mai nou!” ?l tachin? Tī ?i iar lovi, c?ci ?nv??ase el c? cea mai bun? ap?rare e ?ntotdeauna atacul.

  Astfel, c?tr?nit dea binelea, Tikil ?ncepu s? loveasc? cu ?nver?unare cu ale lui toiage ?n dreapta, for?andu-l pe Tī ba s? se aplece pe spate, ba ?n fa??, ba ?n cele dou? p?r?i, pe cand capetele ascu?ite ale ?epu?elor sale, precum ?i din?ii de lemn ai cobrelor de pe toiage mu?cau aprig din carnea du?manului, l?sand urme adanci pe trupurile lor.

  Dar totu?i, chiar dac? luptau ambii cu curaj, fiind totu?i dou? puteri egale, nu se puteau ?nvinge una pe alta. De aceea astfel de b?t?lii ar fi putut dura la nesfar?it, dac? o ter?? persoan? n-ar fi intervenit s? pun? cap?t nebuniei lor.

  ?i… cea care de fiecare dat? punea cap?t acelei lupte inutile era Inlan Diar, cea care era pe atunci doar o copili??. Astfel, la fel ca de fiecare dat?, ea ap?ru brusc ?n spatele lui Tikil, cand ziua se ?ngana deja cu noaptea, iar a ei brusc? apari?ie ?i f?cu pe cei doi vr?jma?i s? se opreasc? ?i s? ??nghe?e” pentru cateva clipe ?n aer.

  Apoi, cand curentul de ghea?? care-i ?r?cea” pe cei doi lupt?tori se pierdea undeva ?n dep?rtarea acelui abis negru, Tikil r?cnea de fiecare dat? ca apucatul: ?nu-l atinge, Inlan Diar sau ??i smulg capul!”

  Copila ?ns? de fiecare dat? zambea ?iret, inocent ?i copil?re?te ?n acela?i timp, c?ci de?i Tikil era stra?nic pentru oameni sau ?n lupta cu alte spirite sau Titanii, dintr-un motiv anume n-avea influen?? asupra ea. Astfel, ea putea s?-?i vad? nestingherit? de treab? ?i, ca de fiecare dat?, lua ?n bra?e mot?na?ul negru, mangaindu-l cu a ei man? ?albastr?,” culoare a pielii care ap?rea de fiecare dat? cand ea crea ghea?? ?n jur, iar acea atingere rece ?amor?ea” micul ghemotoc de blan?, sl?bind astfel ?i puterea monstrului Tikil, care c?zu ?i de data aceea ?n genunchi, iar aripile lui negre se pleo?tir? pe lang? corp.

  Astfel, cand mainile sale, stranse ?n pumni ?n jurul capetelor toiagelor, atingeau p?mantului ?i el ofta prelung, plecandu-?i capul, ?erpii, care anterior formaser? toiagele, pe jum?tate rup?i, c?p?tau din nou via??, se urcau pe ale sale bra?e ?i se reuneau cu cealalt? jum?tate a corpului lor, care r?m?sese prins? de spatele monstrului.

  ?Mereu ??i spun s? nu faci asta ?i de fiecare dat? faci asta,” marai Tikil, ?ntorcand capul ?i privind cu ur? la frumoasa copil? Inlan Diar, care se apropia de el cu pa?i len?i, mangaind anim?lu?ul adormit cu a ei man? de ghea??.

  ?O fac pentru c? de altfel n-ai ?nv??a nicicand cand s? te opre?ti, Tikil, c?ci… nu doar faci s?-?i creasc? ?i mai mult faima de ?monstru” al muntelui, da ajungi ?i s? iei suflete, precum ast?zi,” ?i spuse copila cu repro?.

  ?De ce de fiecare dat? sunt eu vinovat? Tī a fost cel care azi a aruncat acel suflet ?n pr?pastia ?ār??ar.”

  ?Iar tu ai avut grij? s?-l aju?i, c?ci sunt sigur? c? nu degeaba ai atras acel suflet nevinovat anume aici, la gura ?ār??ar-ului, exact unde-s aripile Titanului, plutind deasupra gurii c?scate a abisului. Sau m? ?n?el?”

  ?Nu prea,” marai Tikil ?n cele din urm?, ?ncercand s? se ridice de jos. ?ngenunche iar??i brusc, de parc? cineva l-ar fi lovit peste genunchi, de?i Tī continua s? pluteasc? ca ?i mai ?nainte la ca?iva metri de el. ?Nu-?i b?ga nasul ?n discu?ia asta, Tī,” ?l apostrof? monstrul.

  ?Eu? N-am f?cut nimic,” se ap?r? Titanul, ridicand din umeri. ?Cel care te-a ?ngenuncheat de data asta a fost ?ns??i muntele, c?ci mai bine decat noi ?tii c? ce ur??te cel mai mult Accam Ku??u e s? se fac? jertfe pe spatele lui. Dac? nu m? crezi, prive?te ?n stanga.”

  ?i ceea ce spuse Tī era adev?rat, c?ci de?i trupul fizic al muntelui, mot?nelul din bra?ele copilei Inlan Diar, dormea, nu la fel se ?ntampla ?i cu a lui putere, care se vedea plutind ?n acele clipe deasupra crestelor, asemeni unei imense pantere negre. ?i… de fiecare dat? cand pantera r?cnea ?nfuriat?, Tikil sim?ea lovituri aprige pe corp, iar asta era a sa pedeaps?, c?ci de?i el era considerat spiritul care conducea muntele era de fapt totul doar o legend?, c?ci Tikil era doar un slujitor al muntelui ?i nimic mai mult, unul dintre mul?i copii pe care Accam Ku??u ?i aduse la via??, iar mul?i dintre ei deveneau mon?tri tocmai pentru faptul c? acest munte avea mare parte din energie negativ?, de partea r?ului. Altfel… n-avea cum crea fiin?e bune, cand ?n interiorul lui plutea doar r?ul.

  Singurul copil luminos n?scut din Accam Ku??u era f?r? doar ?i poate Inlan Diar, c?ci ea se n?scuse pe crestele ?nz?pezite ale muntelui ?i se trezise sub forma copilei de 7 ani, ?ntins? pe z?pad?, ?ntr-o rochie complet alb?, cu o cing?toare purpurie asemeni culorii ghe?ii. Atunci ?ns?, cand deschise pentru prima dat? ochii, nu-i fu dat s? vad? albastrul cerului de deasupra ei sau vifor ?i fulgi de z?pad?, ci ochii negri ca smoala ai lui Tikil, c?ci ea se n?scuse noaptea, cand el avea liber s? umble nestingherit pe ?ntinsurile muntelui, s? vaneze ?i s? se apuce de rele.

  Numai c?, atunci cand ?ntinse mana spre dansa s-o apuce de man? ?i s?-i fure puterea, crezand c? ?i ea-i doar un spirit, se v?zu ?ngenuncheat, c?ci de?i copila nu era con?tient? de a ei putere, al ei tat? ?ns?, muntele Accam Ku??u era iubitor din fire ?i-?i proteja to?i copiii deoptriv?.

  Astfel, ?ngenuncheat ?i c?tr?nit, Tikil auzi glasul p?rintelui s?u, certandu-l: ?pentru faptul c-ai ?ndr?znit s? ?ncerci s? furi putere de la un copil al meu, de la unica ta sor?, te condamn s?-i fii mereu supus ?i nicicand s? n-ai putere asupra ei sau a vreunuia din urma?ii ei.” ?i, de cand cu acel blestem, Tikil mereu ??ngenunchea” ?n fa?a copilei Inlan Diar, plecandu-?i capul ?i devenind supus ei pe veci.

  ***

  Culcat pe spatele panterei negre, Tikil, cel adormit de muntele Accam Ku??u ?ntr-un final, a?a cum se ?ntampla de fiecare dat? cand era ?ngenuncheat ?n fa?a surorii sale, era dus tot mai mult ?i mai mult ?n m?runtaiele muntelui, printr-un portal secret, ap?rut pe acea campie muntoas?, chiar ?n mijlocul ei.

  ?n spatele lui, Inlan Diar ?i Titanul Tī, care atingea deja solul cu ale lui t?lpi de aur, f?r? suli?e ?n maini, care erau acum doar dou? br???ri aurite pe al s?u bra? stang, priveau cu aten?ie spre acel Portal ?i nu spuser? nimic pan? cand acela nu se ?nchise ?nconjurat de fum a?a cum ap?ruse.

  Astfel, doar ei doi r?ma?i pe acea campie, se privir? ?n ochi, iar vocea min?ii lor spuse: ?e timpul s? ?ntoarcem lucrurile pe f?ga?ul lor normal,” spuse Inlan Diar.

  ??tii c? totu?i ceva odat? f?cut nu m-ai poate fi atat de u?or re?ntors. Vorbim de Roata Timpului, Inlan Diar,” ?i r?spunse Tī, privind-o oarecum ?ncruntat ?i ?ncruci?andu-?i bra?ele pe piept.

  ??tiu. Dar totu?i… acel suflet nu trebuia s? piar? ast?zi. Prin urmare trebuie s?-l aducem la via?? m?car sub alt? form?,” ?i copila-?i oglindi ai ei ochi purpurii, culoarea ghe?ii, ?n cei albastru-senin ai Titanului.

  ?O alt? form?? Cum ar fi?” ?ntreb? Tī mirat.

  ?O s? afli!” spuse ea zambi ?i fu prima care fugi spre pr?pastia care se c?sca la doar cateva zeci de metri de ei.

  ?n spatele ei se auzi doar a ei voce, care-i spuse tare de data asta lui Tī: ?i-a?i ?napoi ce-?i apar?ine, Titane! I-a?i ?napoi aripile!” Dup? care ea se arunc? ?n pr?pastie.

  Tī doar d?du din cap cu repro?, c?ci ale ei ac?iuni i se p?reau uneori exagerate, precum era aceea de-a s?ri ?n pr?pastie f?r? un plan bine pus la punct. Totu?i, fugi ?i el ?n cele din urm? spre pr?pastie, iar cand fu la doar un pas de marginea ei, ?ntinse mana dreapt? ?n fa??, cu pumnul stang atingandu-?i pieptul, iar saltul f?cut ?l duse direct spre aripi, care, ?n contact cu trupul titanului, ?clipir?” de trei ori ?n aer ?i disp?rur?, l?sand doar un cer albastru deasupra, cu mii de raze aurii luminand ?mprejurimile ?i ?cur??ind” acea campie de cea?a lui Tikil.

  ***

  De?i Muntele Accam Ku??u reu?ise mereu s?-?i p?streze ascunse secretele de ochii vie?uitoarelor ?i de restul muritorilor, ?n acea zi e?uase totu?i, c?ci nu doar Alton fusese pe munte, ci ?i un copil pe nume Sebakis, cel pe care Alton ?l ?nv??a adesea diverse ?iretlicuri. ?i Sebakis se luase ?n acea zi dup? al s?u mentor tocmai pentru c? vruse s?-l surprind?, de?i acela-i d?du ?n grij? s? stea acas? ?i s? practice me?te?ugul cioplitului ?n lemn.

  Copilul ?ns?, plictisit de acea rutin? zilnic?, se porni pe urmele lui Alton. Se ascunse ?ns? cand campia se umplu de cea?? ?i, ?ngrozit, se trase la ad?postul unor buruieni, c?ci mic de fire putu fi ascuns de ele. Astfel v?zu tot ce se ?ntamplase, iar cand se ?ntoarse ?n sat, povesti tuturor cele v?zute. Numai c?, copil fiind, povesti totul ?n culorile groazei ?i astfel ajunse Tikil s? fie considerat cel mai monstruos Titan, ascuns ?n m?runtaiele muntelui Accam Ku??u. Dar… copilul nicicand nu povesti nim?nui ce v?zu dup? aceea, cand Inlan Diar reveni din abisul ?ār??ar, aducand cu sine sufletul lui Alton sau mai bine zis Sebakis nu povesti nicicand nim?nui ?n ce se transformase sufletul uman dup? moarte…