Privind cu groaz? la soarele ro?u care disp?ruse deja la orizont, Inmar murmur? abia auzit: ?e dus!” Apoi i se umplur? ochii de lacrimi, c?ci ea v?zu acel soare doar cu ochiul min?ii, dup? ce reu?ise cumva s? cure?e cerul cela negru de norii lui Maranam. Dar, chiar ?i a?a, ?i-ar fi dorit s? nu aib? o astfel de putere ca s? nu ?tie nicicand c? era deja apusul ?i astfel s? stea cat timp va trebui ?n acel loc ?i s?-l a?tepte pe Ahi.

  Tres?ri ?ns? ?i privi trist? la Alena, cand aceasta o ?ntreb?: ?cine e dus?”

  ?Soarele,” murmur? Inmar abia auzit, privind iar cerul. Astfel putu vedea acea goan? nebun? a norilor pe cerul cela ca c?trana. ?i, totodat?, undeva mult ?n spatele acelor nori, v?zu Soarele continuandu-?i rutina zilnic?, c?ci a?a era Soarele: ?nc?lzea p?mantul de milenii, f?r? s?-i pese de lupte pentru putere, r?utate ?i ur?.

  Dintr-o dat? ?ns?, cand un vant rece le ?nconjur?, toate vulpile se cutremurar?. Dar, v?zand c? vantul cela continu? s? le dea tarcoale, ??i ?ncheiar? mai bine pelerinele ?i se stranser? una ?ntr-alta ca s? nu-i permit? vantului s? le doboare.

  Numai c? lui Inmar ?i Alenei acel vant li se p?ru straniu. De aceea ?i privir? cu aten?ie ?n jur. Dar, nev?zand nimic, se privir? ?i-?i trimiser? una alteia un gand. Apoi, dand din cap c? ?n?eleser?, se pozi?ionar? una ?n fa?a alteia ?i, ?ntinzand mainile drepte ?n fa??, le pozi?ionar? la o distan?? de doar ca?iva centimetri de cealalt?. Astfel, cand cele dou? palme ?se privir?,” cele dou? vulpi fur? capabile s? simt? energia lor curgandu-le vertiginos prin vene de parc? acel vant le-ar fi m?rit puterea. Numai c? asta lucr? totu?i ?mpotriva acelui vant, c?ci cand Inmar ?i Alena ?nchiser? ochii, o f?clie format? total din foc, de parc? ar fi fost o flac?r? avand forma unei f?clii, ap?ru ?ntre cele dou? palme. Abia atunci deschiser? ele iar ochii ?i-?i zambir? ?n timp ce se priveau.

  Acea f?clie ?ns? nu fu de ajuns. Cel pu?in a?a li se p?ru vulpilor. ?i, ?n?elegand ?iretlicul celor dou?, celelalte vulpi se pozi?ionar? ?n cerc, ?nconjurandu-le. Astfel, fiind ?n centrul cercului, cumva protejate de celelalte care formaser? iar vestitele lor sfere deasupra palmelor lipite una de alta ?i stand cu ochii ?nchi?i, Inmar ?i Alena sim?ir? c? aveau un mai mare control al puterii. De aceea ?i formar? apoi cate o sfer? neagr? deasupra palmelor stangi, iar cand sferele avur? m?rimea unei mingi de golf, le aruncar? ?n sus.

  Sferele ?ns? nu c?zur? apoi pe p?mant, ci r?maser? s? pluteasc? ?n aer la ?n?l?imea celor dou? femei, la cam 1.7 metri deasupra p?mantului. La fel se ?ntampl? ?i cu f?clia pe care cele dou? vulpi o l?sar? liber?. Dup? care atat Alena, cat ?i Inmar f?cur? cate un pas ?n spate. Apoi mai f?cur? unul ?i ?nc? unul. Ochii ?ns? nu ?i-i luau de la sfere ?i f?clie. ?i, cand considerar? c? era de ajuns distan?a dintre ele, ?nchiser? iar ochii ?i ?ncepur? a-?i mi?ca mainile ?n cerc de parc? ar fi desenat o roat?.

  ?i a?a ?i era, c?ci imediat ce terminar? ele s-o contureze, avand simbolul protector al vulpilor - acel ochi pe care-l vedea ?i Mayar, sferele ?i f?clia fur? ?nconjurate de dou? cercuri de foc. Doar c? acele cercuri nu erau pozi?ionate unul deasupra celuilalt, ci unul pe vertical? ?i altul pe orizontal?, intersectandu-se. Astfel, cand pe fiecare dintre cele patru emisfere create de intersectarea cercurilor ap?ru ochiul lui Mayar, f?clia ?i sferele explodar? la propriu.

  Impactul exploziei ?ns? nu fu devastator. Din contr?: el nu trecu de Bariera cercurilor. ?i, cand lumina ceea orbitoare sc?zu ?n intensitate ?i vulpile putur? privi iar la ceea ce creaser?, v?zur? diver?i curen?i ro?ii ?i negri ?n interior, iar chiar ?n mijloc, ?nconjurat de acei curen?i, v?zur? ?acalul.

  De asta ?i ?uier? Inmar printre din?i: ?Pakai!” Dup? care privi ?n dreapta ?i-l v?zu pe acel b?tran stand la marginea satului ?i privindu-le ?n timp ce un ranjet straniu i se citea pe buze.

  Ke??al ?ns?, v?zandu-l ?i recunoscandu-l ca fiind cel cu care plecase Ahi, murmur? ?ncurcat?: ??la nu-i cumva?”

  ?Ba-i el! Nesuferitul de Titan al Vrajbei, Pakai!” Marai Inmar.

  ?Dar, de-i el acolo, atunci unde-i Ahi?” ?ntreb? Alena ?ngrijorat?. ?Nu-mi spune c?…”

  ?Se pare c? da, Alena,” ?i r?spunse Inmar abia auzit. ?Se pare c? Ahi a fost ?n?elat de a sa mam? ?i, ?n doi cu acest tic?los, l-au ?nchis pe undeva. Dar… o s? scape el de acolo la sigur ?i atunci o s? fie vai ?i amar de acest b?tran.”

  ?Chiar ?i a?a, Inmar, pan? scap? Ahi de ei noi suntem expuse,” murmur? Ke??al. ?Zic c?-i totu?i timpul s?-l ascult?m pe Mago ?i s? pornim ?napoi spre munte.”

  ??i-o s-o facem,” murmur? Inmar cu ur?. ?Numai c? mai ?nainte am de gand s?-l ?nv?? eu pe acest b?tran cum se simte s? te pui cu cine nu trebuie.”

  ?Aici sunt de acord cu tine,” spuse Alena apropiindu-se de Inmar. ?Dar cum s? facem asta? Nu cred c? chemandu-l aici o s? vin?.”

  ??i ai dreptate, c?ci e prea fricos s-o fac?. Dar chiar ?i a?a zic s?-l prindem ?n plas?, iar pentru asta s?-i d?m ce are nevoie.”

  ?S?-i d?m ce are nevoie? La ce anume te referi, Inmar?” ?ntreb? Ke??al, apropiindu-se de cele dou? vulpi.

  ?M? refer la al meu frate. Nu de alta l-a momit unde l-o fi momit: avea nevoie de ceva anume de la el.”

  ?Da, dar ce?” Insist? Alena.

  Inmar ?ns? t?cu o vreme, c?ci ?ntr-adev?r nu ?n?elegea ce-ar fi putut avea nevoie Pakai de la Ahi. De aceea ?i ?ncepu a enumera ?n minte toate lucrurile folositoare pe care le-ar fi putut avea Ahi ?i pe care ?i l-ar fi putut dori Pakai. Apoi, cand ??i aduse aminte momentul cand Ahi pur ?i simplu turba c? Mayar trecuse de Bariera lui de protec?ie ?i-i furase puterea focului, Inmar ranji: ?acum ?tiu ce-l poate momi pe ?sta aici.” ?i, privind la celelalte dou? vulpi care-o priveau ?ncurcate, Inmar murmur?: Ta?ai.”

  ?Te referi la Bariera Magului Ahi?” Murmur? Ke??al cu ochii cat cepele. ?Dar… nu ?n?eleg, Inmar, cum l-ar putea interesa pe acest ?acal ceva ce-i al altuia?”

  ?Ba sigur c?-l intereseaz? ?i ?nc? cum,” spuse de data asta Alena, ranjind, c?ci ?n?elese ?iretlicul conduc?toarei lor. ?Natura ?acalilor: mereu vor ce nu-i al lor. De asta ?i se ?nfrupt? din prada altora, nu?”

  ?Acum ?n?eleg,” spuse Ke??al. ?Dar, totu?i: cum ?l face?i s? vin? aici?”

  ?Simplu,” r?spunse Inmar sigur? pe sine. ?Cum noi nu-i putem ar?ta Bariera lui Ahi, ?l putem momi folosind instruc?iunile pentru a face acea Barier?.”

  ?Chiar ?i a?a, Inmar, ?tii ?i tu c? nu exist? o astfel de instruc?ie,” insist? Ke??al.

  Alena ?ns? ranji iar: ?noi da. El ?ns? se prea poate s? nu ?tie. A?a c?: s? facem cum ai spus, Inmar.” Dup? care Alena se ?ntoarse la locul ei.

  Ke??al ?ns? mai r?mase cateva clipe ?n locul ?n care era. Dar, v?zand c? Inmar se ?ntoarse ?n locul ?n care st?tuse cat f?cuser? cele dou? cercuri, se ?ntoarse ?i ea lang? celelalte vulpi. Dup? care, mai formand cate o sfer? ?n man?, le l?sar? s? pluteasc? deasupra palmelor ?n timp ce str?luceau atat de frumos.

  ***

  La cap?tul satului, ?n timp ce privea atent la ce se ?ntampla la marginea p?durii, Pakai deveni cu adev?rat curios. Mai ales v?zand acele sfere ?n mainile vulpilor, c?ci asta era singurul lucru pe care-l putea vedea. Apoi, v?zand acele sfere luminand ciudat, se ?ntoarse cu tot corpul spre p?dure ?i ?nchise ochii ?ncercand s? vad? ce se ?ntampla acolo.

  Numai c?… surpriz?: mintea lui p?rea c? se oprise ?n loc. De asta ?i marai el ?nfuriat: ?ce dracu? Doar numai ce mi-am putut folosi mintea ca s? fac acel Portal ?i s?-l trec pe Ahi prin el. De ce acuma nu pot? S? fie din cauza acelor vulpi? Nu, nu cred. Ar fi prea de tot, c?ci, din cate am auzit, ele nu-s atat de puternice precum e Ahi. Chiar ?i a?a… ce tot naiba fac ele acolo? Parc? ar descanta ceva.”

  De aceea ?i se foi nervos pe loc. Dar chiar ?i a?a nu i se primi nici a doua oar? cand ?ncerc? s? ajung? la marginea p?durii. ?i, v?zand c? nici de data aceea nu-i reu?i, stramb? din nas. ?Atunci, de nu pot ajunge acolo ?n form? uman?, ?mi voi folosi ?iretlicul, c?ci ?acalul din tine, Pakai, nicicand n-a dat gre?.” Numai c?, ?nchizand ochii ?i strangand pumnii cum f?cea de fiecare dat? ca s? se transforme, nu-i reu?i. Asta deja-l scoase din s?rite. Dar… nu se l?s? el p?guba?. De aceea mai ?ncerc? odat?. De data asta chiar se ?ncord? de mai nu-i ie?ir? ochii din orbite ?i un straniu scra?nit din din?i se auzi ?n jur de parc? s-ar fi ascu?it un obiect la pilaram?. Dar… nimic nici de data aceea. ?i, v?zand c? deja asta era ceva dat dracului, Pakai se ?nfurie de-a binelea ?i strig?: ?fira?i voi de vulpi ?irete ce-mi sunte?i! Ce, n-a?i ?nv??at lec?ia ?i nici nu v? asculta?i conduc?torul se pare, c?ci sunt sigur c? anume asta va spus Ahi ?nainte s? plece: s-o ?terge?i pe munte ?i cat mai repede. Voi ?ns?…”

  Deveni ?ns? dintr-o dat? extrem de atent v?zand ceva conturandu-se ?n locul unde erau cercurile pe care el nu le vedea. De aceea ?i-?i miji ochii ca s? vad? mai bine. La ?nceput ?ns? v?zu doar o stranie lumin? aurie ?i nimic mai mult. Dar, cand sferele de foc din mainile vulpilor plutir? prin aer ?i ajunser? la acel loc, revelar? ceea ce voia Pakai s? vad?: o frumoas? carte aurie. ?i, v?zand-o, Pakai strig? ?nnebunit: ?Instruc?iunile! Instruc?iunile pentru formarea Barierei Ta?ai. Dar… cum de-i posibil ca vulpile s-o aib??”

  Tres?ri ?ns? auzind vocea Alenei ?n urechea lui stang?: ?de ce n-ar fi trebuit s-o avem, m?rite Pakai?” Ca apoi s-o aud? ?n cea dreapt?: ?e ceva ce ne-a apar?inut mereu. Sau ce, crezi c? degeaba Mago Ahi ne-a stat al?turi ata?ia zeci de ani? A fost din cauza acestei c?r?i, c?ci numai promi?and s? ne protejeze mereu a putut vedea ce-i ?n ea.”

  ?Dar… asta nu-i posibil!” Marai Pakai ne?ncrez?tor. ?Nu poate fi, c?ci din cate ?tiu Ahi…”

  ?Doar ai crezut ce-ai vrut s? crezi,” ?i spuse Alena, ap?rand brusc chiar ?n fa?a lui. ?i-i p?ru b?tranului atat de seduc?toare tan?ra vulpe ?n timp ce-i suradea. ??i, acum c? ne-ai l?sat f?r? Ahi, c?ci de nu s-a ?ntors pan la ora asta o fi din cauza c?-i mort, am ?inut noi sfat ?i-am zis s? ne g?sim alt conduc?tor.”

  ?Alt conduc?tor?” Murmur? Pakai aproape ?n delir. ??i… ce da?i la schimb dac? v? iau sub aripa mea?”

  ?Cartea?!” ?i r?spunse Alena pe-un ton ?iret. ?Dar, ca pactul s? fie valabil, trebuie s? fie pe teritoriul nostru, m?rite ?acal. A?a c?…” ?i Alena ?ncepu s? mearg? ?n spate, mi?candu-?i senzual mainile spre Pakai de parc? l-ar fi tras dup? ea.

  Iar mo?ul o urm? ca un c??el, fascinat de ea ?i de carte desigur. ?i, vorba ceea: ?cat e mo?ul de b?tran tot dore?te m?r din san,” c?ci Pakai ??i puse ?n gand ca odat? avandu-le pe toate acele tinere vulpi supuse s? se distreze cu ele o vreme.

  Dar, odat? ajuns ?n locul unde era cartea ?i mai ales cand ?ntinse pe nea?teptate mana s? o apuce, fu atras brusc ?n interiorul acelor dou? cercuri ?i se v?zu iar ?n pielea ?acalului, prins ca ?i canarul ?n colivie. Abia atunci ?n?elese el ?iretlicul vulpilor ?i le ?uier? printre din?i: ?da?i-mi drumul, blestematelor. Nici nu ?ti?i cu cine v-a?i pus!”

  ?Ba ?tim noi prea bine!” ?i r?spunse Inmar cu ur?. ?De asta ?i te-am prins ?n cu?ca ceea. ?i… o s?-?i trebuiasc? ceva vreme s? ie?i din ea. Numai c?, pan? s? fii tu la libertate, noi o s? fim departe. De altfel, ca s? nu ne ui?i nicicand, o s?-?i las o dulce amintire,” ?i, scra?nind din din?i, Inmar ??i l?s? unghiile de la mana dreapt? s? creasc? enorm de mult. Apoi, apropiindu-se de cele dou? cercuri, tot privind la Pakai, ?l for?? pe acela s? vin? spre ea, iar cand fu atat de aproape, Inmar ??i b?g? mana prin acea Barier? de foc ce-l ?inea pe Pakai captiv ?i-i l?s? patru r?ni adanci pe fa??, ?n partea stang?, iar una dintre unghii chiar ?i nimeri ?n ochiul stang, l?sandu-l orb.”

  De asta ?i ?ncepu Pakai a urla ca apucatul. Dar… din interiorul acelui cerc de foc, nu-l auzea nimeni. Inmar ?ns?, de?i-l auzea, la fel ca ?i restul vulpilor, nu sim?i deloc mil? pentru el. Din contr?, privi la el cu dezgust ?i-i spuse: ?asta a fost pentru al meu frate, ?acale. Dar, de-o fi s? ne ?ntalnim vreodat? pe campul de lupt?, atunci te las ?i f?r? beregat? ?i asta doar pentru a r?zbuna toate acele suflete oropsite de tine.” Apoi, ?ntorcand spatele acelui loc, le spuse vulpilor: ?plec?m! Oricum aici n-avem ce face!” ?i, cat de curand, se afundar? ?n p?dure.

  ?n urma lor ?ns? Pakai continu? s? urle de durere, c?ci de?i-i era r?nit doar ochiul stang i se p?rea c? nu vede nici cu dreptul. Ba mai mult: r?nile cauzate de unghiile lui Inmar ?l usturau ca naiba. De asta ?i blestema la toate cele patru vanturi. Dar chiar ?i a?a nu-l ajut? prea mult, c?ci pusese destul venin Inmar cand ?l r?nise, iar asta era ceva ce trebuia s?-i aduc? aminte lui Pakai de ele pe veci.

  ***

  Sim?ind o puternic? durere ?n moalele capului, Ahi suspin?. Apoi, apucandu-se cu mana dreapt? de dup? ceaf? ?n timp ce se ?mpingea pe cotul celei stangi, se ridic? ?n cele din urm? pe ?ezute. Chiar ?i a?a r?mase ?ns? cu ochii ?nchi?i, c?ci se sim?ea extrem de ame?it.

  Apoi, cand ame?eala trecu cat de cat, se for?? s? deschid? ochii. Dar nu v?zu nimic: doar un profund ?ntuneric se vedea ?n fa?a ochilor lui. ?i, de ?i-ar fi b?gat atunci din gre?eal? degetul ?n ochi, ar fi putut jura c? altul o f?cuse ?i nu el, atat de ?ntuneric era. De asta ?ntreb? ?ntr-un murmur: ??i totu?i… unde naiba sunt? ?i capul ?sta pe care-l simt c? acu? ?mi crap? ?n dou?.” ?i, sim?ind un alt val de durere ?n cap, scra?ni din din?i.

  R?spuns la a lui ?ntrebare ?ns? ?i d?du doar lini?tea. De asta se ?nfior? Magul. Apoi, tremurand tot, se ridic? ?n genunchi, sprijinindu-se cu mana stang? de acel p?mant rece ca ghea?a ?n timp ce cu cea dreapt? ??i atingea ceafa. ?i, cu ultimele puteri pe care mai sim?ea c? le are, se ridic? ?n cele din urm? ?n picioare.

  Apoi, cand observ? c? ?n sfar?it tremurul trecuse ?i la fel ?l mai l?sase ?i durerea, Ahi trase adanc aer ?n piept de se calm?. Dup? care, ?ntinzand ambele maini ?n fa??, ?ncerc? s? formeze o tor?? s? lumineze locul. Numai c?… surpriz?: nu-?i putu folosi puterea magic?, iar asta chiar i se p?ru straniu. ?i, ?ncurcat, de?i ?nc? nu putea vedea nimic ?n jur, ??i privi mainile. Ba chiar ?i le atinse una de alta. ?i, sim?indu-le atat de reci, de?i de fiecare dat? cand ?ncerca s?-?i foloseasc? puterea magic?-l frigeau, se ?nfior? ?i spuse: ?nu-i posibil ca via?a s? fie atat de crud? cu mine. Nu, nu cred c? mi-a luat cineva puterea. Probabil e de la faptul c? m? doare capul. De aceea, de m? calmez, la sigur ?mi reu?e?te.”

  Numai c? sim?i c? stand ?n picioare n-o s?-i reu?easc?. De aceea ?i se a?ez? iar pe p?mant, chiar de-i sim?ea r?ceala pan?-n adancul oaselor. Astfel, luand pozi?ia unui c?lug?r budist, Magul ?ncerc? s? se calmeze. Dar, indiferent de ce nu f?cea, nu i se primea s?-?i calmeze ritmul nebun al inimii ?i pace. Ba chiar auzi un ciudat ?uierat ?n urechi, care era al naibii de nepl?cut de altfel. De aceea ?i deschise ?ntr-un final iar ochii ?i bomb?ni: ?nu, astfel nu se poate. Trebuie s? ?ncerc altceva. Asta cu calmatul la sigur nu-i de mine.”

  ?i vru s? se ridice iar ?n picioare. Sim?ind ?ns? o stranie c?ldur? ?n maneca stang?, ceva ce el nu putea ?n?elege, Ahi b?g? mana ?n manec? ?n cele din urm? ?i scoase sfera de foc pe care o luase de la Inmar ?nainte s? plece cu Pakai. ?Asta era!” Murmur? el fericit. ?M?car o s? am lumin? pan?-mi recap?t puterile.” ?i, ridicandu-se ?n sfar?it ?n picioare, ?ncerc? s? priveasc? ?n jur.

  Dar, ?n clipa ?n care i se p?ru c? vede ceva ?n jur, sim?i o durere ascu?it? chiar ?n mijlocul frun?ii. Exact ?ntre ochi. De aceea ?i url? el ca apucatul de-i ?iuir? ?i lui urechile. Numai c?, dup? ce durerea trecu, v?zu ?n fa?a ochiului min?ii aceea?i sfer? de foc. Plus la asta: realiz? c?-?i auzise ecoul propriei voci. De aceea ?i deveni alert.

  Dar era straniu, c?ci ??i aducea aminte c? locul unde-l duse Pakai era un loc ?nchis. De aceea nu era posibil s? fie ?n acela?i loc, c?ci acolo chiar ?i de-ar fi urlat zeci de fiare ?n acela?i timp nu s-ar fi auzit nimic. Nici chiar ele nu s-ar fi auzit. ?n acel loc unde se afla ?ns? nu doar c? auzi ecoul, dar ?i se sim?ea rece cum nu sim?i el ?n acea camer?. Ba chiar i se p?ru c?-?i auzea ?i ecoul vocii interioare.

  ?Asta deja-i nebunie,” ??i spuse el, ?nchizand ochii. ?Cum pot sim?i totul atat de bine ?i mai ales s?-mi aud vocea ?n camera ceea? ?i… de ce-i totu?i ?ntuneric de era locul cela atat de luminat cand l-am v?zut? Ba… mi se pare c? simt ?i-o boare de vant venind de undeva. Dar… de unde totu?i o simt?”

  ?i, ca s? ?n?eleag? totu?i de unde se simte boarea ceea, Ahi ?nchise ochii strans ?i a?tept?. Apoi, rotindu-se ?ncet pe c?lcaie, ?ncepu s? miroas? zarea. ?i fu dat s? ?n?eleag? astfel c? se sim?ea dinspre Nord. De aceea ?i se ?ntoarse spre locul din care sim?ea curen?ii de aer. ?i, ?ntinzand mana stang? ?n fa??, cea ?n care ?inea sfera, privi ?ntr-acolo. Dar chiar dac? mare lucru nu v?zu, zambi totu?i, c?ci ?de merg ?ntr-acolo, de unde se simte aerul proasp?t, la sigur g?sesc ?i-o u?? ceva ca s? ies de aici.”

  Tres?ri ?ns? auzind o ciudat? voce plutind ?n jurul lui: ?ce dac? nu-i decat o iluzie boarea ceia?”

  ?i, ca la comand?, Ahi se ?ntoarse spre stanga luminand locul cu sfera. Nici de data asta nu v?zu nimic ?i se ?ncrunt?. Apoi ?ntreb?: ??i cine e?ti tu?” Nu r?spunse ?ns? nimeni. De aceea se ?nfurie ?i mai strig? odat?: ?am ?ntrebat cine e?ti!” Dar iar nu-i r?spunse nimeni. De aceea ?i murmur?: ?s? am deja vedenii?”

  ?Probabil!” R?spunse iar acea voce ?ireat? de mai ?nainte. Asta ?ns?-l f?cu pe Ahi s? scra?neasc? din din?i.

  Cat de curand ?ns? ranji: ?de te aud ?nseamn? c? nu-s singur.”

  ?Ce dac? totu?i e?ti?!” Spuse vocea ?n joac?. ?Sau poate c? nu?!” Apoi, un asurzitor ?hm” se auzi ?n jur, de parc? ?nsu?i p?mantul ar fi oftat c?zand pe ganduri.

  This novel is published on a different platform. Support the original author by finding the official source.

  Pe Ahi asta ?ns? nu-l ?ngrozi, ci-l ?nt?rat?. De aceea ?i insist? s? afle un r?spuns la a lui ?ntrebare: ??i totu?i nu mi-ai spus cine e?ti.”

  ?Eu?” ?ntreb? Vocea cu inocen??.

  ?Da, tu,” r?spunse Ahi de data asta ar??gos.

  Trebui ?ns? s? a?tepte r?spuns o vreme. De aceea ?i tot lumina cu sfera ?n jur ?ncercand s? vad? ceva. Nu vedea ?ns? pe nimeni, dar chiar ?i a?a auzea respira?ia cuiva undeva al?turi de el. De aceea ?i se decise c? dac? a?teapt? pu?in la sigur o s? aud? un r?spuns ceva. ?i f?cu bine, c?ci, la scurt timp dup? aceea, Vocea spuse: ??i totu?i, cine-s eu?! Probabil c? sunt cineva. Dar totu?i… nu-mi amintesc cine s? fiu,” ?i se auzi clar vocea unui b?rbat.

  Apoi o voce de copil chicoti ?i spuse: ?ori poate nu-s decat povestea?”

  ?Poate?” Se ?ntreb? Ahi ?n gand. ?Ia stai pu?in! Vocea asta… ?i senza?ia pe care-o simt… le cunosc de undeva. Dar de unde?”

  Tres?ri ?ns? iar cand vocea t?r?g?nat? a unei femei spuse: ??i dac? maine va fi soare poate ne vom ?ntalni din nou,” ?i timbrul vocii ei r?sun? atat de melodios ?n jur.

  Ahi ?ns?, deloc impresionat s? vad? acea schimbare de voci, r?mase ?n alert?. Apoi, de parc? ?i-ar fi amintit ceva, privi dintr-o dat? ?n stanga, de unde auzise vocile. ?i, concentrandu-se s? vad? m?car ceva, ?ntreb?: ?Tayakkam?” Apoi, exact dup? ce el puse acea ?ntrebare, se auzi cum o femeie, un b?rbat ?i-un copil raser? voio?i, ?n acela?i timp. Asta-l f?cu pe Ahi s? zambeasc?: ??i-am avut totu?i dreptate. E?ti tu. Dar… am crezut c-ai disp?rut. Pe cand eram ?nc? copil. de ce dar? e?ti aici?”

  ?Pentru c? probabil c? a?a a decis Soarta,” r?spunse b?rbatul. ?S? st?m ?nchi?i aici, la fundul p?mantului, la poarta acestei lumi, la fel ca ?i dreptatea care-i la fundul m?rii.”

  ?Ia stai pu?in, care lume Tayakkam?”

  ?Asta deja n-o mai ?tiu. Ce ?tiu e c? m? aflu undeva, ?ntr-o lume poate. Dar unde anume nu ?tiu, c?ci cand m-am trezit din somn, acum mult? vreme, era ?ntuneric aici.”

  Ahi ?ns? rase. ?Chiar ?i a?a sunte?i tot ?n lumea real?.”

  ??n lumea real??” ?ntreb? vocea femeii. ?Dar de ce e?ti atat de sigur de asta?”

  ?Pentru c? acest ?poate c?” colind? ?nc? lumea ?i-l po?i auzi ?optit de buzele tuturor. ?i, din cauza c? oamenii ?nc? au Dubii, sunt sigur c? voi sunte?i captivi undeva pe p?mant ?i nu ?n alt? lume.”

  ?Dar… de ce-au f?cut asta?” Spuse copilul oarecum obijduit. ??i… de ce ne-au ?nchis aici trupul de puterea noastr? umbl? ?nc? prin lume, Mago Ahi?”

  Asta-l f?cu pe Ahi s? tresar?: ?dar, Tayakkam, de unde-mi ?tii numele? Eu sunt sigur c? nu ?i l-am spus.”

  Copilul ?ns? rase: ?l-am aflat de la Soart?. Ea ni l-a spus cand te-a l?sat aici.”

  ?M-a l?sat Soarta aici?” ?ntreb? Ahi speriat. ??i… de mult? vreme?”

  ?Asta deja n-o mai ?tim, m?rite Mago, c?ci cum nu sim?im timpul trecand nici nu-l putem calcula. Doar ?tim c? a trecut ceva vreme ?i c? lumina zilei fuge undeva ?n lumea de afar? ca s?-i permit? astfel nop?ii s?-i ia locul,” ?i r?spunse de data asta b?rbatul, cu voce trist?.

  ?i Ahi sim?i c?-i pare r?u pentru acel vechi Titan al ?ndoielii, care se pare c? era ?nchis de mult? vreme ?n acel loc. De aceea ?i ?ntreb?: ??i… ce-?i aminte?ti despre lumea de afar?, Tayakkam? ?i-i minte ce an era cand te-au ?nchis aici?”

  ?Ce an era?” ?ntreb? b?rbatul cu glas t?r?g?nat. ?Dac? o s?-mi amintesc, c?ci… sau stai, ?tiu… oh, ba nu, nu ?in minte nimic. Sau poate ?tii tu ce an era?”

  ?Eu?” ?ntreb? femeia. ?Poate c?… ba nu, nu ?in minte.”

  ?Nici eu,” r?spunse ?i copilul. ?Dar poate c?…”

  T?cur? ?ns? cu to?ii cand Ahi scra?ni din din?i ?i ?uier? un abia auzit: ?fira?i voi de… cu ?poate c?” al vostru.” Apoi, cand sim?i c? iritarea acelui ?poate” auzit ?ntruna sc?zu ?n intensitate, inspir? adanc, apoi expir? ?i dup? care se ?ntoarse spre stanga cu gand s? plece de acolo, c?ci sim?ea c? dac? mai st? fie ?i m?car o clip? lang? acel Titan triplu al ?ndoielii la sigur ??i iese din min?i.

  Se opri ?ns? locului cand auzi vocea copilului: ??i totu?i a-?i spus c? vre?i s? merge?i spre Nord.”

  ?A?a e,” r?spunse Ahi ar??gos.

  ?Dar acum pleci spre vest. De ce nu spre Nord? ?i de ce anume spre Nord? Poate c? acolo…”

  Ahi ?ns?-l ?ntrerupse brusc: ?pentru c? de acolo se simte aer proasp?t.”

  ?Sigur nu de la Sud?” ?ntreb? femeia, ceea ce-l puse pe Ahi ?n ?ncurc?tur?. ?i mai mult cand vocea B?rbatului spuse: ?ba nu-i acolo Sudul, ci Vestul. Sunt sigur de asta, c?ci cand am mers spre Vest mereu am sim?it aerul proasp?t.”

  ?Eu totu?i sunt sigur c? gre?i?i amandoi,” interveni ?n discu?ia lor copilul. ?S? nu uit?m c? lumea are patru col?uri. De ce s? nu fie Estul de unde se simte aer proasp?t? Doar de acolo r?sare soarele ?i…”

  ?Ba-e Sudul, c?ci…,” spuse femeia t?ios.

  ?Nu, nu, cred c?-i Vestul,” o ?ntrerupse b?rbatul.

  ?Ba Sudul!”

  ?Ba Estul!”

  ?Ba…”

  ?Ajunge!” Strig? deodat? Ahi ?nfuriat. ?Ajunge cu ?ndoiala asta, c?ci numai din cauza ei nu a?i putut ie?i pan? acum de aici. E din cauza c? nu v? pute?i pune de acord.”

  ?Noi?” ?ntreb? copilul mirat.

  ?Da, voi. Sau ce… crede?i c? degeaba Titanul ?ndoielii a fost format din trei p?r?i diferite: femeie, b?rbat ?i copil? E pentru ca s? ave?i mereu p?reri diferite ?i astfel s? sem?na?i ?ndoiala oriunde merge?i, chiar ?i ?n sufletele voastre. De aceea, e decis: mergem spre Nord!”

  ?Ce dac? d?m gre??” ?ntreb? femeia ?ngrijorat?.

  ?Atunci ne ?ntoarcem ?i mergem spre Sud,” ?i r?spunse Ahi t?ios. ??i de iar d?m gre? mergem ?n celelalte direc?ii, c?ci… e?ecul e doar un nou ?nceput. Prin urmare nu-i e?ec dac? nu-i ?ncercare. M?car atunci ?ns? vom fi ?ncercat ceva ?i nu stat locului de fric? c? o s? gre?im.”

  ?Eh, poate ai dreptate,” spuse b?rbatul trist. ?Nou? ?ns? poate a?a ne e firea: s?-l purt?m pe acest ?poate” mereu ?n bra?e ?i nicicand s? nu avem lini?te.”

  ?Atunci ?poate” al vostru are nevoie s? fie aruncat din bra?e ?i astfel s? fie for?at s? mearg? de unul singur?!” ?i ?uier? Ahi printre din?i. ?i chiar era ?nfuriat. ?C? din cauza lui sta?i ?nchi?i aici de cine ?tie cat? vreme. E timpul dar s? ave?i ?ncredere ?i ?n al?ii. ?i, cine ?tie… poate c? cu acest ?poate” al vostru ajungem ?i afar? ?ntr-o zi,” termin? Ahi pe un ton iritat.

  ?Dar… ce se ?ntampl? dac?…?” Insist? copilul.

  Ahi ?ns? nu st?tu s?-l asculte, ci le ?ntoarse spatele ?i se ?ndrept? spre Nord, c?ci el era decis s? nu mai stea ?i s?-i asculte. ?n caz contrar l-ar fi cuprins ?i pe el frica ?i ?ndoiala l-ar fi mancat pe din?untru mai r?u decat cariile lemnul. Totu?i, a?a cum spuse ?i singur: ?ncercarea vin? n-are. A?a c? se hot?r? s? plece m?car singur, atata timp cat ?nc? avea ?ansa s? fac? asta.

  Cei trei Tayakkam ?ns? mai st?tur? o vreme locului. Apoi, oftand, fiecare ?n felul lui, ?l urmar? ?n t?cere pe Ahi, c?ci… ceva le ?optea la ureche: ?poate e totu?i timpul s? ave?i ?i un pic de ?ncredere, aaa?!”

  ***

  Singurul Titan cu trei trupuri,?Tayakkam era cu adev?rat deosebit. Era compus din femeia Taya, b?rbatul Akka, ?i copilul Kam. ?i nu erau ei totu?i separa?i ci porneau dintr-un singur trup, ramificandu-se ?n partea de sus. Iar acea form? ciudat? nu era decat productul min?ii diabolice a lui Uranus, care pl?nuise na?terea acestui Titan ca s?-l ajute s? se semene vrajba printre ceilal?i Titani ?i printre oameni ?n acela?i timp.

  Ca s?-l creeze ?ns?, cum n-avea puterea lui Haos sau a lui Yggdrasil, folosi ap? ?i lut. Apoi, dup? ce-i d?du form? lui Tayakkam, pres?r? praf magic peste el, praf luat de la stelele cosmice ?i pu?in nisip luat din Mā?s?ar Kēlaksi ?i De?ertul Uit?rii. Astfel, ?n trei zile, Tayakkam fu adus pe lume, chiar la r?s?ritul soarelui, cu trei mii de ani ?naintea timpului Samayei ?i-a lui Fenrir.

  ?i din cauza c? era soare ?n jur cand v?zur? lumina zilei, cei trei Tayakkam erau mereu veseli. Dar, chiar dac? deschiser? ei ochii stand ?ntin?i pe iarb? ?i privind cerul albastru al dimine?ii, ei nu erau chiar atat de inocen?i pe cat trebuiau ei s? fie. ?i asta era f?r? doar ?i poate din cauza formei lor ciudate: partea de jos avea picioarele b?rbatului Akka, ?n timp ce restul corpului s?u se contura ?n dreapta sa. Apoi, de la brau spre stanga se contura corpul femeii, ?i din corpul femeii, tot de la brau, ap?ru copilul Kam. Dar Kam nu era ?n stanga Tayei, ci chiar ?n bra?ele ei.

  Astfel, povara celor trei trupuri fu pus? pe umerii lui Akka. Mai bine zis pe cele dou? t?lpi late ce aveau ?ase degete la extremit??i. Apoi, urcand pe corp ?n sus, se vedeau dou? picioare p?roase, ce aveau pantaloni scur?i pe ele ce-i ajungeau pan? la genunchi. Dup? care se vedea o curea lat?, maro ?nchis, strans? la cing?toarea lui Akka, ?n timp ce tunica lui, sur?, era considerat? stranie. Tot stranie era considerat? ?i rochia Tayei, care era de-un violet ?nchis, cu manjete ?i guler alb ?i prins? chiar sub sani c-o panglic? neagr?. ?i, de parc? ar fi fost o prelungire a hainelor ei, se vedeau cele albe ale copilului. Doar panglica roz ce lega cele dou? p?r?i ale tunicii lui Kam, avea un fel de fund? deasupra nodului. De asemenea Kam avea p?r blond ?i lung ?i ochi alba?tri, ce d?deau impresia c?-i mai mult fat?, decat b?iat.

  P?rul Tayei ?ns? nu era blond, ci negru ?nchis, lung pan? la brau, iar nuan?a lui ?ntunecat? aducea cumva aminte de smoala ?ncins?. De asemenea ea avea ochi cafenii, de-o nuan?? ?nchis?, ce se combinau perfect cu negrul genelor ei lungi.

  Akka ?ns? era parc? opusul ei: avea p?r scurt, de-un maro deschis, ce b?tea spre ro?cat atunci cand st?tea chiar sub razele soarelui. La fel de ro?ii ?i erau ?i ochii, schimbandu-?i nuan?a ?n func?ie de zona ?n care se afla: la umbr? sau la soare. De asemenea era stranie ?i forma urechilor, cumva cl?p?uge ?i destul de mari de altfel.

  Ar?tand astfel, total diferi?i, puteau fi considera?i o familie stranie. Chiar ?i a?a ei se considerau un ?ntreg, ?n ciuda ideilor diferite care li se n??teau ?n piept. Ceea ce-i unea ?ns? erau f?r? doar ?i poate b?t?ile inimii, c?ci acele trei inimi p?reau adesea s? bat? la unison.

  Dar… revenind la ziua cand Tayakkam deschiser? pentru prima dat? ochii. Atunci, primul care zambi, fu copilul ?i asta din cauza acelui cer senin ce se ?ntindea mult deasupra lor. ?i, fericit, spuse dintr-o dat?: ?e atat de frumos.”

  ?Cum nu poate fi un altul,” r?spunse Taya.

  Numai c? acel ?poate,” rostit de Akka, ?i f?cu pe to?i trei s? tresar?. Apoi, cand Taya ?i Kam privir? ?n dreapta, ?l v?zur? pe Akaka privind cerul cu ochii larg deschi?i. Dar acel ?poate” continua s? fie auzit rostit de ale sale buze. De aceea ?i-l ?ntreb? ?ntr-un final Taya: ?de ce spui mereu ?poate?”

  ?Pentru c? a?a-i ?i lumea asta,” r?spunse Akka. ??i poate c? nici noi nu suntem reali, a?a cum poate s? nu fie real? aceast? lume.”

  ?Eu totu?i cred c? suntem reali,” r?spunse Kam vesel. ?Cat se poate de reali. De nu m? crezi, prive?te cerul. E atat de albastru. ?i… ah, nu-s sigur dac? sincer, c?ci nici nu ?tim m?car cum am fost crea?i. Sau cui s? ne ?nchin?m.”

  Taya ?ns?-l privi mirat? pe Kam. Apoi, cu inocen??, ?ntreb?: ?dar… Kam, ce crezi tu c?-i ?nchinarea?”

  ?Ceea ce crezi. Probabil,” r?spunse Akka ?n locul copilului. ??i… ah, nici eu nu-s sigur. Doar c?…,” ?i st?tur? astfel, culca?i pe spate ?i privind cerul, pan? noaptea tarziu, cand cerul fu ?mpanzit de-o puzderie de stele. Dar, din cauza c? nu ?ncetau s?-?i pun? ?ntreb?ri, deveneau ?i ei mai confuzi ?i aveau atatea dubii.

  Asta ?ns?-l f?cu pe Uranus atat de fericit. ?i, ?n timp ce-i privea de pe tronul s?u cosmic, ??i frec? mainile ?i spuse: ?asta da chestie reu?it?.” Dup? care le trimise un gand celor trei Tayakkam, iar aceia ?ncepur? s? colinde prin lume, sem?nand ?ndoiala oriunde treceau.

  Dar, din cauza c? oamenii v?zur? c? oriunde ap?reau Tayakkam se l?sa cu certuri, dubii ?i alte dr?covenii, ?ncepur? ai ocoli pe de departe. ?i desigur fugeau de ei ?i din cauza c? ar?tau ei ciudat. De aceea ?i se ?ntristau cei trei Tayakkam v?zand c? nu-?i puteau face prieteni, c?ci ei ?ntr-adev?r aveau o inim? bun?. De asemenea ei ??i doreau s? cunoasc? lumea, ?n timp ce lumea p?rea s? nu-?i doreasc? s?-i cunoasc?. De aceea ?i fugeau creaturile vii care ?i pe unde de cum ?i vedeau.

  Ba chiar ?i alungar? ?ntr-un final din sate pe o campie verde, aceea?i campie pe care se n?scuser?. ?i, reveni?i ?acas?,” f?r? s? fi cunoscut lumea sau s?-?i fi f?cut prieteni, Tayakkam devenir? cu adev?rat tri?ti.

  Lui Akka chiar i se scurser? lacrimi din ochi cand spuse: ??i totu?i oamenii nu ne iubesc. De ce oare?”

  ?O fi c? nu ne cunosc?” ?ntreb? Taya mahnit?.

  ?Eu totu?i cred c?-i din cauza c? se tem de noi,” le r?spunse Kam la ?ntrebare.

  Asta ?ns?-i uimi enorm pe Akka ?i Taya care ?ntrebar? ?ntr-un glas: dar de ce s? se team? cand noi nu le-am f?cut nimic?”

  ?Poate pentru c? ar?t?m ciudat?” Le r?spunse copilul punandu-le o alt? ?ntrebare. ?Doar a?i v?zut ?i voi, c? to?i au un singur corp, un singur cap ?i-o singur? fa??. Noi ?ns? suntem trei ?ntr-un singur corp. De aceea ?i se tem: pentru c? suntem diferi?i.”

  ?Poate c? ai dreptate, Kam. Dar totu?i: am fost crea?i astfel ?i prin urmare trebuie ?i ei s? s? ne accepte. A?a cum suntem,” murmur? Taya.

  ?Hm, poate. Dar… cum r?mane cu propriile convingeri?” ?ntreb? copilul cu inocen??, privind cerul.

  Asta-i f?cu pe Taya ?i Akka s?-l priveasc? uimi?i. Copilul ?ns?, f?r? s? atrag? prea mult? aten?ie mir?rii din privirea lor spuse: ?numai gandi?i-v? la asta. De ce trebuie s? accept?m pe cineva a?a cum ei sunt cand al?ii nu ne accept? a?a cum suntem? Plus la asta: de ce s? accep?i pe cineva care nu arat? ca tine? ?i… cum crede?i… mai sunt ?i altfel de ar?t?ri ciudate, a?a cum suntem noi?”

  ?Probabil c? da,” ?i r?spunse Akka ne?ncrez?tor. Apoi, a?ezandu-se jos, ?i mai posomorat decat ?nainte, se garbovi de spate, for?andu-i ?i pe ceilal?i doi s? se aplece ni?el ?i privir? astfel ?n trei la florile care se unduiau frumos sub slaba suflare a vantului. ?Chiar ?i a?a, Kam, cred c? noi suntem singurii care nu se accept?. ?i… a? fi vrut eu s? ?tiu r?spuns la toate ?ntreb?rile care-mi roiesc ?n cap.”

  ??ntreb?ri? Care ?ntreb?ri?” Auzir? Tayakkam vocea unui copil ?n spatele lor. ?i, mira?i, se ?ntoarser? ?i privir? ?ntr-acolo. Astfel ?l v?zur? pe acel b?iat brunet, de vreo 10 ani, care se apropia de ei f?r? team?. ?i la fel de negri ?i erau ?i ochii precum ?i era ?i p?rul. Ba chiar crezur? Tayakkam c? b?iatul se sc?ldase ?n smoal? pan? nu demult, c?ci prea ar?tau stranii ochii lui.

  Erau totu?i ?i ferici?i c? cineva se apropiase de ei ?ntr-un final. Ba chiar Kam b?tu fericit din palme ?i strig?: ?un pui al oamenilor! Un pui al oamenilor s-a apropiat de noi, Akka. Taya. El s-a apropiat de noi.”

  B?iatul cel brunet se ?ncrunt? ?ns?: ?care pui al oamenilor? Aaaa, v? referi?i la mine,” spuse el ?ntr-un final razand. ?Dar… nu-s pui, ci un simplu copil.”

  ?Copil? Da ce-i un copil?” ?l ?ntreb? Taya.

  Asta-l f?cu pe b?iat s-o priveasc? crucit. Apoi ??i surprinse gandul: ?e proast? o doar se preface?” ?n voce spuse totu?i doar: ?un copil e… e… un om, da mai mic.”

  ?Atunci tu nu e?ti un om,” ?i r?spunse Akka sigur pe sine.

  Asta-l f?cu pe copil s? se scarpine la ceaf?: avea uria?ul ?la ciudat dreptate totu?i. Da parc? totu?i n-avea?! Oh, nici el nu mai era sigur de nimic. Totu?i continu? s? priveasc? ?int? la cei trei. Apoi spuse: ??i voi tot p?re?i s? nu fi?i oameni. Cine sunte?i voi?”

  ?Noi?” ?l ?ntreb? Akka mirat. ?Aaa, eh, nu ?tiu cine suntem noi, c?ci… ori poate ?tim, dar nu ne aducem aminte, c?ci…”

  ?Eu la nume m? refeream!” Spuse copilul sup?rat ?i-?i ?ncruci?? bra?ele pe piept.

  ?Aaa. Eu sunt Akka!”

  ?Iar eu ?s Taya.”

  ?Mie po?i s?-mi spui Kam,” termin? copilul vesel.

  ?Aaaa, Tayakkam!” Strig? b?iatul vesel. ?Acum ?n?eleg: sunte?i un tot ?ntreg ?mp?r?it la trei.”

  ?Probabil c? da. Dar… cine e?ti tu?” ?l ?ntreb? Taya.

  ?Eu? Ahi! Copilul Titanidei Nop?ilor Eterne, al lui Tenebre, ?i al regelui Coallar.”

  ?Titanid?? Coallar? Cine-s ei?” ?ntrebar? Tayakkam ?ntr-un glas.

  Asta iar ?l f?cu pe Ahi s? se ?ntrebe de-s pro?ti sau se fac. Apoi, scuturand din cap cu repro?, le spuse: ??i simt c? habar n-ave?i voi pe ce lume tr?i?i. Dar… v? spun eu chiar acu? cum stau treburile ?n lumea asta.” Dup? care se a?ez? lang? ei ?i p?l?vr?gir? veseli pan? se l?s? noaptea.

  Abia atunci Ahi s?ri ?n picioare ?i privi mirat la cerul ?mpanzit de stele. Apoi privi la noii s?i prieteni ?i pe spuse: ?eu trebuie s? plec acum.”

  ?S? pleci? Dar unde?” ?ntrebar? Tayakkam, ridicandu-se ?n picioare.

  ?Acas?,” r?spunse copilul vesel.

  ?Acas?? Dar ce e ?acas??” Murmur? Taya extrem de mirat?.

  ?Mmm,” spuse copilul ganditor. ?E doar locul unde unu-?i petrece noaptea.”

  Privi ?ns? Ahi mirat la Tayakkam cand Akka spuse: ?noi ?ns? n-avem de unde ?ti cum e s?-?i petreci noaptea acas?, c?ci noi n-avem acas?.”

  ?N-ave?i o cas? voiai s? spui. Dar… unde dormi?i voi atunci?”

  ?Noi? Chiar aici. Sub cerul liber, c?ci e atat de frumos,” spuse Taya melancolic?.

  ?Dar atunci cand scap?r? cerul ?i ploile Gaeiei inund? p?manturile, atunci unde sta?i? Tot aici?” ?i cei trei Tayakkam d?dur? ?n acela?i timp din cap c? da. ?Atunci… a?a nu merge. Trebuie s? ave?i ?i voi o cas?. Numaidecat, c?ci… to?i au o cas?.”

  ?To?i?”

  ?Da, to?i. Pan? ?i ?erpii ?i vantul au o cas?. De aceea trebuie s-o ave?i ?i voi.”

  ?Dar noi n-o avem. Credem c? nu. Probabil c? nu,” spuse Akka trist ?i mirat ?n acela?i timp.

  ?Atunci… merge?i spre Nord ?i s? nu v? opri?i pan? n-ajunge?i la un munte de pietroaie. Acolo lua?i-o la dreapta ?i urca?i apoi ?n sus pe munte. ?i, cand ajunge?i la o mare poian?, o s? vede?i o c?r?ru?? ce duce spre stanga. De acolo merge?i tot ?n sus ?i ?n sus pan? o s? ajunge?i la multe stanci imense ?i abrupte. Acolo ve?i g?si multe grote abandonate, din care va trebui s? alege?i una ?i s-o face?i a voastr? cas?, c?ci…,” auzind ?ns? strig?tul unei p?s?ri din ?nalturi, Ahi privi ?ntr-acolo ?i pe urm? spuse speriat: ?iar eu chiar trebuie s? plec acuma.” Dup? care fugi spre p?dure.

  ?Dar… cand o s? te mai vedem, pui de om?” Strig? Kam ?n urma lui.

  ?Maine! Dac? maine va fi soare, ne vom vedea din nou!” ?i strig? Ahi. Dup? care alerg? cat ?l ?ineau picioarele pan? intr? ?n p?dure ?i tot fugi pan? ajunse la grota lui Coallar, cea pe care Ahi mereu o numise acas?.

  ***

  ?Acum ?n?eleg de ce-mi era cunoscut? fraza ?dac? maine va fi soare ne vom vedea din nou,” ??i spuse Ahi ?n minte ?i privi spre stanga, unde se auzeau ?nc? pa?ii greoi ai lui Tayakkam. ?Dar… de ce am uitat eu acea ?ntamplare? Nu eram chiar atat mic cand i-am ?ntalnit prima dat?. Totu?i: nu-mi aminteam de fel de ei. De ce?”

  Tres?ri ?ns? auzind ?ntrebarea lui Akka: ?crezi c? mai e mult pan? la ie?ire?”

  ?Sincer s? fiu, nu ?tiu r?spuns la aceast? ?ntrebare,” spuse Ahi.

  ?De ce?” ?ntreb? mirat? Taya.

  ?Pentru c?… nu ?tim ?i noi chiar totul pe lume. S? spunem doar c? ne am?gim uneori c? ?tim. Dar totu?i… nu ?tim noi mai nimic.”

  ?Exact ca noi!” Spuse Kam sigur pe sine, iar asta-l uimi pe Ahi. ?n special ?l uimea ?n?elepciunea lui Kam, c?ci aparent era doar un copil, dar gandea ca un adult.

  ?De ce?”

  ?Pentru c?… noi mereu ne punem ?ntreb?ri precum: de ce? Poate c?…? Asta s? fie din cauza c?…? Dar nici noi nu ?tim pentru ce ne punem astfel de ?ntreb?ri.”

  Ahi zambi. ?Pentru c? a?i fost f?cu?i dup? chipul ?i asem?narea oamenilor: v? pune?i acelea?i ?ntreb?ri ca ?i ei sau mai bine-zis i-a?i f?cut pe ei s?-?i pun? acelea?i ?ntreb?ri ca ?i voi, c?ci… voi sunte?i ?ndoiala!”

  ??ndoiala? Dar… ce-i asta?” ?ntreb? Akka.

  ?E atunci cand vrei s? faci ceva, dar nu e?ti sigur. Exact ca atunci cand v-a?i certat pe ce drum s-o lua?i.”

  ?Dar noi nu ne certam. Doar schimbam opinii!” Spuse Taya ?i mai mirat?.

  ?Da, da, sunt sigur!” ?i Ahi iar zambi. Totu?i… un gand ap?rut de nic?ieri ?l f?cu s? priveasc? ?int? iar ?n stanga sa: ??i totu?i… ce bine c? v-am ?ntalnit, prieteni! Cu siguran?? azi trebuie s? fie soare de v-am ?ntalnit din nou, c?ci… ?ndoiala asta poate fi ?i de ajutor uneori!” ?i, zambind cu sub?n?eles, ??i gr?bi pasul, c?ci… atat de multe ganduri, de cum s? se r?zbune pe Pakai ?i pe al?ii care-l tr?daser?, ?i ap?rur? ?n minte. ?i… pentru prima dat? ?n via?a lui… n-avea r?bdare s? vad? din nou lumina zilei ?i s? arate lumii ce-i putea pielea unui Mago r?u a?a cum era cunoscut Ahi.