?n tab?ra Siar-ului era deja lini?te, c?ci majoritatea din ei dormeau. Doar Nathaniel, Samaya, Fenrir ?i Arion mai erau treji, c?ci Fenrir ?i Arion trebuiau s? stea de straj? ?n acea noapte, Nathaniel s? aib? grij? de Yellen a c?rei febr? nu sc?dea, pe cand Samaya nu putea s? doarm? din cauza amintirilor confuze ce-i reveneau ?n cap dup? cercetarea pe care ea ?i cei doi tineri o avuser? cu cateva ore mai ?nainte.

  ***

  ?Numai eu aud tobele?” ?ntreb? Samaya, cand ea, Mago ?i Malon ajunser? ?ntr-un loc gol, pustiit parc? de copaci, ?i care putea fi de asemenea considerat? o r?scruce de drumuri, c?ci din acel loc unul ar fi putut-o lua ?n patru direc?ii diferite.

  ?Tobe? Ce fel de tobe?” ?ntreb? Mago mirat, privind ?n jur, dar v?zu ?i el, ca ?i Malon, doar copacii, tufi?urile ?i restul plantelor des ?ntalnite prin p?duri: mu?chi, plante medicinale ?i alte dr?covenii.

  Samaya ?ns? nu r?spunse, ci continu? s? priveasc? atent? ?n jur, ?n timp ce f?cu ca?iva pa?i ?n l?turi, tot cu ochii pe cele patru drumuri, ca mai apoi s? ?nceap? a se roti ?ncet, pe c?lcaie, ?n cerc, ?ncercand astfel s? cuprind? tot teritoriul cu privirea.

  ?Samaya? Ce se ?ntampl??” ?ntreb? Malon, sco?and ?i el, ca ?i Mago, sabia de la cing?toare ?i uitandu-se ?i el ?n jur.

  ?Umbre! Dar nu v?d ale cui!” r?spunse Samaya cu jum?tate de voce.

  ?Umbre? Dar… ce fel de umbre?” ?ntreb? mirat ?i Malon.

  Deodat? Samaya se aplec? pe spate, iar o s?geat? imaginar? trecu iar??i pe deasupra ei ?i se ?nfipse ?n copacul aflat nu departe de ea, ?n spatele ei.

  Rotindu-?i u?or corpul, din pozi?ia ?ndoit? ?n care se afla dup? ce se feri de s?geat?, Samaya privi spre ea, dar… o v?zu, apoi n-o v?zu, ca la urm? s-o vad? iar??i. ?Lumea trecutului!” ??i spuse ea pentru sine. ?S? ne desp?r?im!” le spuse ea ?n glas celor doi b?rba?i afla?i la doar ca?iva pa?i ?n spatele ei, privindu-i doar cu coada ochiului.

  ?Ce? S? ne desp?r?im? Aici? ?tii prea bine c?-i extrem de periculos s? facem asta,” ?ncerc? Malon s? se opun?, dar t?cu v?zand-o pe Samaya b?gand sabia ?napoi ?n teac?.

  ?Nu avem de ales. Sunt patru drumuri aici, iar noi suntem ?i a?a doar trei. Nu putem l?sa nimic de izbeli?te: trebuie s? afl?m m?car ?ncotro s-a ?ndreptat Maranam, ca s? evit?m acel drum. Nu de alta, dar… trebuie s?-i protej?m m?car pe oameni.”

  ??i totu?i… chiar dac? alegem fiecare cate un drum, mai r?mane unul neverificat,” spuse Mago.

  ?Ai dreptate, ?ns?… la fel cum noi nu putem merge pe toate drumurile fiind inferior numeric lor, la fel ?i Maranam nu a mers pe toate patru. Prin urmare, pornind ?n direc?ii diferite, putem g?si urmele pe unul din ele, iar dac? niciunul din noi nu g?se?te nimic, ?nseamn? c? el a mers pe drumul neverificat. Astfel, reu?im s? prindem doi iepuri deodat?.”

  ?Samaya are dreptate, Mago. Chiar dac? e periculos, trebuie s? risc?m.”

  ?Dar f?r? fapte eroice, Malon. Dac? vede?i ceva v? ?ntoarce?i imediat, iar de sunte?i ?n pericol sufla?i din corn. Astfel ?i anun?a?i pe ceilal?i, iar eu ?i voi chema pe Fenrir ?i restul s? ne ajute, c?ci am darul de a vorbi cu ei telepatic,” spuse Samaya. ?Iar acum, s? ne vedem de treab?.”

  Samaya le ?ntoarse spatele celor doi b?rba?i ?i-?i alese drumul care se afla ?n stanga ?i care ducea, dup? cum b?nuia ea, spre Muntele Fricii, spre Sud, ?n timp ce drumul ales de Malon ducea spre Est ?i cel al lui Mago spre Nord, spre P?durea Rophion.

  ***

  ?naintand cu aten?ie, Samaya continua s? priveasc? cu grij? ?n jur, c?ci nu degeaba avuse iar viziunea cu s?geata tras? asupra ei: soarta ?ncerca cumva s-o ajute, chiar dac? ea nu ?tia ?nc? adev?ratul motiv pentru care Parca decise totu?i s? fac? asta, mai ales afland c? anume titanida sor?ii fusese cea care-l ajut? pe Maranam, prin intermediul lui Shiver Sun, s-o supun? pe Mayar.

  ?n jur ?ns? era lini?te: mult prea lini?te pentru gustul Samayei, care era obi?nuit? cu nop?ile p?durilor dese ?i seculare, c?ci se n?scuse ?i crescuse ?n una ?i, de?i fusese pentru 9 ani surd? ?i nu auzise decat lini?te atat ?n jur, cat ?i ?n capul ei, ochii ei totu?i v?zur? bine frumuse?ea naturii scufundat? ?n noapte: frunzele mi?cate pe copaci de curentul u?or de aer produs de b?taia aripilor unei cucuvele, ml?di?ele arbu?tilor ce se d?deau ?ntr-o parte cand vreo s?lb?t?ciune ??i f?cea loc printre ei ?i chiar dansul haotic al licuricilor d?dea naturii un farmec aparte, f?cand-o s? arate atat de vie ?i s?lbatic? ?n acela?i timp.

  Acele locuri ?ns?, pe care Samaya le traversa, erau complet ?moarte,” chiar dac? era totul verde ?n jur ?i se sim?ea chiar ?i aerul proasp?t de p?dure, c?ci nici cucuvelele nu se auzeau mi?candu-se sau gangurind ?n ?nalturi, nici licuricii nu sc?p?rau fosforescent ?n noapte, precum nici urm? de alt? vietate nu se vedea ?n jur.

  ??mi miroase a putred pe aici,” ??i spuse Samaya ?n sinea ei, cand ?naint? o bun? bucat? de drum, dar totul p?rea parc? cioplit ?n piatr? ?i nu natur? vie. Deodat? ?ns? se opri, sim?ind ceva ciudat mi?candu-se ?n jur. ??i totu?i, e cineva aici!” gandi Samaya, atingand manerul sabiei.

  Cateva clipe dup? aceea fu din nou lini?te, timp ?n care Samaya st?tu cu mana pe manerul sabiei ?i privind ?n stanga, spre locul de unde auzise zgomotul. Apoi, auzi deodat? o ciudat? voce vorbindu-i: ?ai venit totu?i!” dar nimeni nu se ar?t?.

  Samaya decise c? ar fi prudent s? a?tepte alte cateva clipe, dar nu ap?ru nimeni ?i nici acel cineva nu m-ai spuse nimic. Apoi, se auzi din nou glasul femeii: ?Pari speriat?, de?i n-ar trebui! Mai ales c? aceast? p?dure ??i este cas?!” ?ns? iar??i n-ap?ru nimeni.

  ?Cas?? Nu prea cred,” r?spunse ?n cele din urm? Samaya. ?Eu sunt fiica Rophionilor. N?scut? ?i crescut? ?n P?durea Rophion, ?n regatul lupilor vrednici. Aceast? p?dure ?i aceste locuri ?mi sunt totu?i str?ine.”

  ?Permite-mi s? nu fiu de acord cu tine: al t?u suflet nu minte,” m-ai spuse femeia ?i Samaya v?zu ?n sfar?it mi?candu-se crengile arbu?tilor afla?i cam la 20 de metri distan?? de ea, ?n stanga, privind la 45 de grade de locul unde se afla ea ?i, de?i nu v?zu cine se apropia, ?i sim?i totu?i prezen?a precum ?i auzi pa?ii.

  ?I-am m-ai auzit odat?! Ace?ti pa?i!” murmur? Samaya, privind confuz? ?nspre acel loc de unde se apropia de ea str?ina. ?Dar unde?” se ?ntreb? Samaya, for?andu-?i mintea s?-?i aduc? aminte unde auzise ea acel sunet de pa?i c?lcand u?or pe frunzele c?zute la p?mant, pe mu?chi moale, sau poate c?lcand pe ??rn?-i auzise. Deodat? tres?ri, aducandu-?i aminte momentul cand ea ?i Yellen merser? s? cerceteze P?durea lui Tenebre, cand trecuser? pe acolo Fecioarele Demonice, Yātrīkar. ?Upprisinn!” murmur? deodat? Samaya ?i atunci o stranie lumin? se v?zu ?n jur, de parc? s-ar fi aprins acolo, chiar ?n mijlocul naturii, un fanar stradal.

  ??i ai dreptate! Ne-am m-ai v?zut odat?, chiar dac? ne cunoa?tem mult mai ?nainte de acel moment!” ?i o v?zu ?n sfar?it pe tan?ra de 20 ?i ceva de ani, cea care se desp?r?ise de a ei sor? Kaerleikans ?n Ora?ul Soarelui ?i care mai apoi ?l ?nso?ise pe Dike spre P?durea Rophion, p??ind ?ncet spre ea, dar chiar dac? fa?a ?i era mai mult de jum?tate acoperit? de gluga pelerinei negre, Samaya ?tia c? e ea, cea cunoscut? drept legenda Rophionilor ?i cea care l-a ajutat pe Dike s? pun? bazele regatului s?u, cu acela?i nume, chiar dac? din pantecul ei nu se n?scuse niciun vl?star care s? duc? mai departe gloria sangelui ei.

  Ajuns? la doar ca?iva pa?i ?n fa?a Samayei, Upprisinn se opri ?i-?i descoperi capul ?i tan?ra o putu vedea ?n toat? splendoarea pe cea din fa?a ei: o tan?r? cu adev?rat frumoas?, de ochi verzi ?n care se m-ai citea ?nc? bun?tatea ?n ciuda timpurilor grele prin care trecuse, cu p?r blond ?i lung, ?i nu chiar ?nalt? de statur? - cam 1.62 ?n ?n?l?ime, a?a cum era ?i Samaya de ?nalt?.

  Privindu-se cu aten?ie, de parc? s-ar fi spionat, de?i nu era nicio urm? de r?u ?n privirea niciuneia dintre ele, cele dou? tinere deciser? s?-?i dea r?gaz una alteia s? se acomodeze cu acea situa?ie ciudat?. Totu?i era mai mult despre Samaya s? se acomodeze cu ce vedea, c?ci Upprisinn p?rea s? ?tie prea bine de ce decise s? i se arate tinerei.

  ?Nu pari speriat? v?zandu-m?, iar asta o pot considera ca fiind un semn bun,” ?i spuse Upprisinn Samayei.

  ??n leg?tur? cu ce anume?”

  ?Cu tot ce se ?ntampl? acum ?i care a ?nceput acum multe sute de ani ?n urm? sau poate mii, cand m-ai eram ?nc? ?n via??, colindand acest P?mant ?n lung ?i-n lat ?i ?ncercand s?-l ap?r de rele,” spuse Upprisinn cu jum?tate de voce, de parc? amintindu-?i acele vremuri ar fi fost ceva extrem de dureros pentru ea, de?i voia s? par? calm? ?n acele clipe.

  Apoi domni iar??i lini?tea pentru cateva clipe, timp ?n care Samaya se convinse c? nu-i niciun pericol pentru ea ?i b?g? sabia din nou ?n teac?. Apoi, porni spre Upprisinn. Dar niciuna dintre ele nu scoase nicio vorb? pan? ce ambele nu fuseser? una lang? alta, privind ?n aceea?i direc?ie: de unde ap?ruse Upprisinn.

  ?S? mergem! Trebuie s?-?i ar?t ceva!” ?i spuse Upprisinn Samayei ?i porni prima ?ntr-acolo.

  Samaya o urm? numaidecat, c?ci, nu ?tia nici ea de ce, dar nu sim?ea team? al?turi de acea tan?r?, chiar dac? ?tia c? nu-i decat o iluzie a celei care demult nu mai era pe p?mant.

  ?Ce s-a ?ntamplat atunci, Upprisinn? M? refer la ziua mor?ii tale. Te-am v?zut atunci traversand P?durea Tenebre al?turi de armata ta de fecioare ?i ?ndreptandu-te undeva, dar n-am putut ?n?elege unde. Apoi… te-am v?zut c?zand, r?pus? de… cineva care ar?ta ca mine.”

  Upprisinn se opri ?i privi trist? ?n fa??, ?n timp ce un u?or tremur al buzelor i se vedea pe fa??. ?N-ai fost tu cea care m-a r?pus atunci,” r?spuns care-o mir? pe Samaya.

  ?Atunci? Cine-a fost al t?u c?l?u? Mayar?”

  Abia atunci Upprisinn o privi pe tan?r?, ?ns? privirea ei era dur? ?n acele clipe, ca a unui soldat trecut prin multe lupte grele, care a ?nfruntat nu doar odat? moartea ?i care voia ?n acel moment s? conving? un inocent s? renun?e la ideea stupid? de a se avanta ?n lupt?, ?n acela?i iad prin care el trecuse de atatea ori: ?nu c?uta moarte acolo unde nu e, Samaya ?i nici nu crede tot ce auzi sau ce vezi. La fel cum eu pot fi un adev?r sau o iluzie ?n acest moment, e posibil ca ?i atunci s? fi v?zut doar ceea ce al?ii au vrut s? vad?.”

  ?Yātrīkar!” murmur? ?nfrigurat? Samaya. ?Am v?zut asta exact cand Fecioarele Yātrīkar traversau P?durea. Dar… de ce au vrut s?-mi arate anume asta?”

  ?Nu ?tiu. Nici chiar eu nu ?tiu r?spuns la aceast? ?ntrebare. ?ns?… prive?te!” ?i Upprisinn ?i ar?t? ?n fa??, la ca?iva pa?i de ele, pe acela?i drum pe care ele ?naintar?, urme l?sate de pa?ii cuiva care c?lcaser? ?n picioare iarba, ml?di?ele arbu?tilor ?i tot ce le c?zuse sub picioare, pa?i care r?maser? ca o arsur? pe trupul naturii.

  Samaya se puse ?ntr-un genunchi, atingand cu mana o urm? ce p?rea l?sat? pe iarb? ca fiind f?cut? sau p?tat? cu cenu??, de?i acolo se vedea clar c? iarba e ars?. ?O procesiune! Acestea nu sunt doar urmele cuiva, ci a mai multor persoane care par s? fi c?lcat pe acelea?i urme pentru ai duce pe al?ii ?n eroare.”

  ?A?a e. Ai dreptate. Yātrīkar au trecut pe aici ?i se ?ndreapt? se pare spre Muntele Fricii.”

  ?Spre Muntele Fricii?” ?ntreb? Samaya mirat?, ridicandu-se ?n picioare ?i privind ?int? la Upprisinn, care continua ?n acela?i loc ?i privind ?int? la acela?i punct orb din spatele Samayei. ?Dar… ce caut? acolo?”

  ?O s? afli la timpul s?u!” ?i acea Upprisinn ranji deodat? viclean, fapt ce-o f?cu pe Samaya s? tresar? ?i abia atunci observ? privirea tinerei a?intit? undeva pe lang? ea, dar cand s? ?ntoarc? capul ?i s? priveasc? ?ntr-acolo nu v?zu nimic: se ?ntunec? totul ?n fa?a ochilor ei dup? ce sim?i o puternic? lovitur? dup? ceaf? ?i Samaya c?zu incon?tient? la p?mant.

  ***

  Stand aplecat? asupra Samayei care z?cea incon?tient? la p?mant, ?inand ?n man? un b?? lung de 1 metru ?i gros cam de un pumn, Parca privea ?int? spre fa?a tinerei lupoaice, dar a ei privire era atat de greu de descifrat: uneori se citea ur? ?n ochii ei, uneori dorin?? de r?zbunare pentru cineva necunoscut, ca deodat? s? devin? bun? ?i s? par? c?-i p?rea r?u pentru cele s?var?ite.

  ?De ce ai f?cut asta?” auzi Parca glasul lui Tenebre ?n spatele s?u ?i, dup? ce arunc? b??ul al?turi de Samaya, se ridic? ?n picioare ?i-o privi furioas? pe Regina Nop?ii.

  ?Mereu ??i bagi nasul unde nu-?i fierbe oala,” ?i ?uier? Parca printre din?i ?i, trosnindu-?i gatul prin mi?carea capului dintr-o parte ?n alta ??i relu? chipul ei, dup? ce ?n fa?a Samayei se pref?cuse a fi Upprisinn.

  Support the creativity of authors by visiting Royal Road for this novel and more.

  ?Iar tu ai f?cut ceva ce nu-?i st? ?n fire, Parca,” ?i spuse Tenebre pe un tron plin de repro?. ?Ar?tandu-i urmele l?sate de Yātrīkar ?i anun?and-o c? se ?ndreapt? spre Muntele Fricii nu ai f?cut decat s?-i pui pe Rophioni ?n alert? ?i poate s? ne dejoci planurile.”

  Parca f?cu un pas ?n fa??, privind cu ur? spre Tenebre pe care n-avea ochi s-o vad?, ?n ciuda faptului c? puteau fi considerate aliate ?n acel r?zboi. ?Ascult?-m? cu aten?ie, Tenebre: o s?-?i dau acela?i sfat pe care i l-am dat ?i Samayei - nu crede tot ce vezi ?i auzi, precum nu crede niciodat? ?n soart?, c?ci anume soarta te poate ?n?ela.”

  ?Depinde din ce unghi o prive?ti,” murmur? Tenebre nemul?umit?. ?S? nu uit?m c? aceast? copil? are parte din puterea lui Haos ?i c? prin sangele ei curge ?i sangele lui Upprisinn, chiar dac? cele dou? nu au acela?i vl?star sau rudenie de sange. Dac? nu m? ?n?el anume soarta a fost cea care ne-a jucat aceast? glum? proast?, readucand-o la via?? pe cea pe care ne-am for?at atata s-o ucidem: m? refer aici la iubitele tale surioare.”

  Tremurul vocii lui Tenebre, care era mai mult decat sup?rat? pe soart? ?i pe tot ce i se ?ntamplase din cauza Parc?i ?i a lui Moirae, o scoase pe titanida sor?ii cu totul din fire: o mi?care brusc? prin aer, cand ea-?i ?ntinse mana-n fa??, ?i titanida nop?ilor eterne sim?i o puternic? lovitur? ?n spate, cand trupul s?u atinse trunchiul unui copac, ?n timp ce mana Parc?i o strangea cu putere de gat, iar ochii acesteia o priveau cu ur?, cu dorin?? de-a termina ?n sfar?it cu cea pe care o urase de milenii.

  Tenebre ?ns? nu se pierdu cu firea, chiar dac? stransoarea mainii Parc?i pe gatul s?u o durea ca naiba ?i ale ei maini apucar? ?n ne?tire de mana Parc?i, ?ncercand s?-i descle?teze degetele.

  ?Nu te pune cu mine, Tenebre ?i ?i-am spus asta de mii de ori. Ce fac sau ce decid e ceva ce-mi apar?ine ?i sunt ?n drept s? fac asta, dac? tot sunt titanida sor?ii ?i crede-m? c? orice n-a? face e pentru cauza noastr?.”

  ?Nu-? de ce pare ca fiind contrariul,” murmur? Tenebre, luptandu-se s? desfac? degetele Parc?i. ?Yātrīkar au fost trimise spre Muntele Fricii cu un scop, unul pe care tu e?ti pe cale s?-l dezv?lui ?i altora ?i s? ne pui planul ?n pericol. Nu cred c? Maranam va fi prea fericit s? afle despre asta.”

  ?E?ti sigur?? C? anume Maranam a trimis fecioarele Yātrīkar spre acel munte unde se afl? ascunzi?ul lui Coallar, al t?u ?i… al iubitului t?u fiu, Ahi?”

  Tenebre ?ncremeni: nu poate fi! Parca ?ncerca s?-i distrug? familia? Dar… de ce?

  ?A?a e! Anume eu le-am trimis pe Yātrīkar acolo, c?ci trebuie neap?rat s? recap?t energia complet? a acelui munte… doar pentru mine ?i astfel…”

  ?Vei fi de ne?nvins!” murmur? Tenebre, tremurand din toate m?dulare, c?ci ?n?elese ?n sfar?it jocul Parc?i - de?i p?rea c? aceasta ascult? ordine ?i lupt? pentru cauze str?ine, ea de fapt f?cea totul pentru ea ?i de-ar fi pus Parca mana pe toat? puterea Muntelui Fricii, ar fi putut detrona titanii, iar mai apoi s?-l ?nfrang? chiar ?i pe Maranam ?i s?-l ?nchid? ?n gaura neagr? din care ie?ise.

  ?Vrei puterea absolut?!” murmur? iar??i Tenebre.

  ?A?a e! De ce s? m? mul?umesc cu pu?in, cand pot avea totul?” ?i Parca rase din toat? inima, iar aceast? clip? de neaten?ie ?i d?du lui Tenebre ?ansa de a se elibera, c?ci ?ntr-o clip? ap?ru ?n mana ei o bil? neagr?, asem?n?toare Palantir-ului, iar energia lui ?i d?du lui Tenebre puterea de-a o arunca pe Parca cat colo.

  Lovit? din plin, ?n piept, de puterea magiei lui Tenebre, Parca sim?i crunt lovitura, ?n contact cu trunchiul copacului de care se izbise ?i la r?d?cina c?ruia c?zuse mai apoi. Dar… nu st?tu mult la p?mant ?i, ?n timp ce–i arunc? lui Tenebre o privire r?ut?cioas?, sprijinindu-se u?or pe maini, s?lt? ?n sus doar jumate de metru, fiind ?n pozi?ie orizontal? cu solul, ca mai apoi s?-l ating? din nou cu palmele, provocand un fel de implozie a aerului ce m?tur? frunzele uscate din jurul ei.

  Tenebre ?ns? se men?inu pe pozi?ii, c?ci nu venise acolo doar pentru a o certa pe Parca pentru ?ndr?zneala ei de a revela Samayei pozi?ia Fecioarelor Yātrīkar: ea v?zuse ?n Palantir cum Parca o atrase pe tan?ra lupoaic? acolo ?i Tenebre decise s? profite de asta. A?a c?, ?n timp ce Parca-?i recupera for?ele, Tenebre f?cu bila neagr? din mana ei s? se m?reasc? tot mai mult ?i mai mult, iar energia emanat? de bil? f?cea crengile copacilor s? tremure, firele de iarb? s? se clatine ca b?tute de un vant n?prasnic, ?n timp ce trupul Samayei, ce continua incon?tient?, se ridic? deodat? ?n aer ?i continu? s? pluteasc? cu fa?a ?n jos ?ntre Tenebre ?i Parca.

  ?N-ai ?ndr?zni!” ?i ?uier? Parca printre din?i.

  ?Crezi?”

  ?Da, c?ci folosind originalul pentru rolul asignat copiei va fi un total e?ec.”

  ?Eu n-a? fi de acord cu asta, mai ales c? pentru aceast? ?ans? trebuie s?-?i mul?umesc ?ie.”

  ??ans?? Ce ?ans??”

  ?Mayar. Acum poate fi u?or manipulat? dup? ce ai supus-o for?elor ?ntunericului ?i, cum tot datorit? ?ie principalul ei scop e s-o elimine pe cea care seam?n? cu ea, am de gand s? folosesc acest fapt ?i s?-mi salvez fiul din temni?a ?n care e ?nchis de ani buni.”

  ?Aaa, asta era: eliberarea lui Mannar!” murmur? Parca ironic?.

  ?M-ai ?n?elege dac? ai fi mam?,” murmur? Tenebre pe acela?i ton ironic ca ?i cel folosit de interlocutoare.

  ?Mam??” ?i Parca rase isteric. ?Spui c? e?ti mam?, dar folose?ti copilul copilului t?u pentru a-?i atinge propriile scopuri meschine.”

  Tenebre ?nghi?i ?n sec, ?n timp ce stramba din nas: ?scopul scuz? mijloacele.”

  ?Nu ?ntotdeauna. ?i… vrei s? ?tii de ce?”

  ?Surprinde-m?!” ?i ?uier? Tenebre printre din?i.

  ?C?ci din cauza prostiei tale de-a cer?i iubirea lui Eris ?i de a c?uta eliberarea unui supus al r?ului, ai reu?it s?-?i pui unicul fiu care m-ai gandea logic ?mpotriva ta: Ahi a decis s? lupte cu Rophionii! ?mpotriva noastr?!” ?i strig? Parca cu glas de tunet, iar r?cnetul ei r?sun? ?n toat? P?durea.

  Auzind cuvintele Parc?i, Tenebre privi ca tr?snit? la ea: astfel puterea ei sc?zu, iar bila din mana ei ?nghe?? ?n aer devenind din ce ?n ce mai mic?.

  Parca profit? de asta ?i-o trase brusc pe Samaya spre ea, folosind doar puterea magiei ei. Apoi, cand Samaya plutea vertical, lang? ea ?i cu ochii ?nchi?i, Parca pocni din degete ?i Samaya se mi?c? prin aer ?i se a?ez? lang? trunchiul unui copac de parc? ar fi fost doar ?n trans?, controlat? de cineva, ?i nu incon?tient?.

  Dar n-apuc? bine Parca s? se bucure de a ei reu?it?, cand sim?i palmele lui Tenebre ?ncle?tandu-se ?n jurul gatului ei ?i ?mpingand-o cu putere ?n urm?, f?candu-i picioarele s? har?aie pe p?mant ?i iarb?, l?sand urme vizibile.

  Deodat? ?ns?, cand Parca reu?i s? ?nl?ture mainile lui Tenebre de pe gatul ei ?i s-o loveasc? cu palma ?n piept, f?cand-o s? zboare cat colo, titanida se mi?c? prin aer, cu viteza vantului ?i, dup? ce o apuc? pe Tenebre cu mana de dup? ceaf?, cele dou? disp?rur? undeva, teleportandu-se, iar totul ?n jur fu scufundat iar??i ?n ?ntuneric.

  Lini?tea domni ?ns? pentru doar cateva clipe, timp ?n care se auzea doar respira?ia ritmic? a Samayei care st?tea a?ezat? lang? trunchiului copacului, ?nc? incon?tient?, chiar dac? ochii ei erau de data asta deschi?i. Apoi se auzi iar??i glasul lui Upprisinn: ?hai, Samaya, hai, vino la mine!” ?i Samaya cea de lang? copac v?zu atat de vie imaginea unei mici lupoaice, ea cea de demult, ?naintand ?ncet spre Upprisinn care st?tea la ca?iva metri de ea, cu bra?ele deschise, a?teptand-o s? vin? aproape ?i s-o ?mbr??i?eze.

  ?Haide, vino! Nu-?i fie team?! Tu po?i! Tu po?i face asta!” spuse ea ?i zambi fericit?, v?zand c? mica lupoaic? ?ncepe s? fug? spre ea.

  ?n momentul ?n care mica lupoaic? vru s? sar? ?n bra?ele lui Upprisinn, ?n locul tinerei ap?ru o mare lup?, ca cea numit? Ochiul Diavolului ?i mica lupoaic? s?ri prin ea, de parc? ar fi fost un tigru la circ, s?rind printr-un inel ?n fl?c?ri. Dar, cand picioarele lupoaicei atinser? p?mantul ?i ea privi ?napoi nu v?zu nici urm? de lup? - ?n spatele ei st?tea Upprisinn, radiant?, ?i ?n mana ei Samaya v?zu cheia sub forma unui ac de ceasornic.

  ?Asta e ceea ce cau?i?” o ?ntreb? Upprisinn, numai c? de data asta vocea ei era mai puternic?, ca a unui maestru ce vrea s?-?i ?nve?e minte ?nv???celul ?i, ?n locul micii lupoaice, st?tea copila Samaya, cea de 9 ani care luptase cu Mayar ?n Poiana Umbrelor, unde de altfel ?i se transferase viziunea v?zut? de Samaya.

  P??ind ?ncet spre Upprisinn, ?n timp ce-o a?intea cu privirea ca pe un rival, copila Samaya se apropie de tan?ra din fa?a ei, dar cand ?i atinse palma deschis? s? ia cheia, sim?i ?n locul obiectului sub?ire ?i lung de-o palm?, ceva rotund ?i rece.

  Deschizand ochii v?zu c? totul ?n jur e ?ntuneric ?i sim?i cum acel ceva rotund, ce p?rea s? fie o sfer? cre?te ?n mana ei, iar nelini?tea ?i nedumerirea din sufletul Samayei cre?teau cu fiecare m?rire a sferei ?n care de altfel p?rea c? bate o inim?, iar asta f?cea ca degetele Samayei s? se strang? ?n jurul sferei, ap?sand cu toat? for?a de care era capabil? ?n acele clipe, de parc? s-ar fi temut s? n-o scape din man?.

  Deodat? ?ns? o lumin? puternic? se aprinse, for?and-o pe Samaya, tan?ra de 20 ?i ceva de ani, s? ?nchid? ochii, orbit? fiind de razele puternice colorate ?n galben, ro?u, negru ?i verde ce se proiectau asupra ei.

  Cand deschise ochii ?ns?, Samaya v?zu c? avea de fapt ?n man? o sfer? ce p?rea asemenea unui ochi - ca cel v?zut de Mayar, ?n lumea sa interioar?, numai c? acesta din mana Samayei avea nuan?e diferite ale retinei: cand galben, ca cea avut? de ochiul min?ii lui Mayar, cand albastru ca cel avut de ochiul min?ii Samayei, doar c? tan?ra nu-l v?zuse niciodat?, c?ci ceva ?n interiorul ei o ?mpiedica s? vad? acela?i lucru ca ?i copia ei.

  Totu?i acest ochi albastru fusese v?zut de Parca cand aceasta vru s-o supun? pe ea mai ?ntai ?i doar mai apoi o alese pe Mayar, cand v?zu c? Samaya nu va fi nicicand supus?.

  ?Nu te l?sa frapat? de aparen?e,” auzi Samaya deodat? glasul lui Upprisinn plutind ?n jur, dar n-o v?zu nic?ieri - pretutindeni era doar ?ntuneric ?i doar ochiul din mana ei lumina cand galben, cand albastru. ?Tot ce vezi poate fi real sau fantezie. Depinde de propria convingere ?i de propriile idealuri.”

  ?Dar… de ce v?d eu asta?” ?ntreb? Samaya nedumerit?. ??i… de ce e?ti aici, cand numai ce erai… eram amandou? ?n p?dure, cercetand urmele l?sate de Yātrīkar ?i…”

  ??i-am spus s? nu te la?i ?n?elat? de aparen?e, dar nu m? ascul?i,” ?i strig? Upprisinn cu dojan?. ?Cea ?ntalnit? ?n p?dure nu eram eu, ci soarta.”

  ?Parca?”

  ?A?a e. Pl?nuie?te s? pun? mana pe puterea deplin? ?i astfel folose?te diverse trucuri pentru ai reu?i. De aceea te avertizez: nu te ?ncrede ?n nimeni ?i nimic pan? cand inima n-o s?-?i spun? c? ceea ce vezi e real, precum ?i eu ??i apar atat de clar ?n fa?a ochilor acum, chiar dac? poate o s? m-ai ai vedenii cu mine pe urm?, fragmente ale trecutului meu.”

  ?Dar… Upprisinn, de ce v?d eu asta?”

  ?Pentru c?… ambele ?mp?r?im acela?i suflet,” ?i glasul lui Upprisinn se stinse ?ncet, auzindu-se tot mai ?ndep?rtat ?i mai ?ndep?rtat, ?n timp ce imaginea retinei ??i schimba culoarea cu atata repeziciune c-o f?cu pe Samaya s? se simt? ame?it?. Dar totu?i, de?i ar fi vrut s? ?nchid? ochii ?i s? se teleporteze de acolo, Samaya ?tia c? nu poate ?i, bine f?cu, c?ci imaginea retinei disp?ru de pe suprafa?a sferei ?i ?n locul ei ap?ru imaginea de care Samaya se temea cel mai mult: Maranam t?indu-i capul ?i trupul transformandu-i-se ?n cenu?? arzand?.

  Sco?and un dureros suspin din piept, Samaya l?s? s?-i cad? sfera din man? ?n timp ce ea se l?s? s? cad? pe spate, dar… nu sim?i s? ating? cu putere solul cand c?zu, ci se trezi din visare, stand ?n aceea?i pozi?ie ?n care o l?sase Parca: sprijinit? de copac ?i auzi peste tot dou? fluiere ?uierand cu toat? for?a - Mago ?i Malon se pare c-o chemau s? se ?ntoarc?.

  ?Ce-a fost asta? Ce-a fost ceea ce am v?zut?” murmur? Samaya speriat?, atingandu-?i gatul cu palma, de parc? ?i ea, ca ?i Tenebre, ar fi fost strans? de gat. Dar… auzind acel ?uierat prelung al fluierelor celor doi tineri, Samaya decise s? se ?ntoarc?, c?ci ar fi putut fi periculos pentru ei s? se afle acolo. A?a c? se ridic? de jos ?i porni ?ncet pe drumul de ?ntoarcere, dar decise ceva ?n sinea ei: s? nu spun? nim?nui despre cele ?ntamplate acolo cu Parca.

  ***

  Ap?rand ?i disp?rand cand ?n camp deschis, cand ?n ascunzi?ul lui Tenebre sau ?n grota Arkadia unde se aflau cele trei Moirae, Tenebre ?i Parca ??i continuar? lupta, care devenea tot mai aprig? pe m?sur? ce ura din sufletul lor cre?tea.

  ?Ajunge!” strig? deodat? Klotho ?i glasul ei f?cu s? ?nghe?e ?n aer trupul lui Tenebre care fusese aruncat? ?nspre marele r?zboi de ?esut destine. ?Vre?i s? distruge?i totul ?n jur, tampitelor?” strig? Klotho furioas?, dar nu f?cu decat s? atrag? mania Parc?i asupra ei.

  ?Nu te b?ga!” strig? Parca, iar strig?tul ei sperie atat de tare furnicile ?i micii ciclopi ce ajutau la ?eserea destinelor, f?candu-i s? se retrag? prin col?uri ?i s? tremure ca varga.

  ?Cea care ar trebui s? se gandeasc?, fie ?i m?car un pic, ar trebui s? fii tu,” murmur? cu viclenie Morta, ?n timp ce p??ea spre a ei sor?, a?intind-o cu privirea. ?Nu ne f? s?-?i pl?nuim moartea.”

  Parca ?ns? ranji. ?Moartea? Mie? Ai uitat cu cine ai de-a face, Morta? Ai uitat cine-i de fapt st?pan? pe destine? Ha-ha-ha! A decis s? amenin?e lupul cu pielea mielului! Sunt nemuritoare, Morta! Nemuritoare! Acest vechi vicle?ug cu mine n-o s?-?i mearg?!”

  ?N-o s? ne mearg? zici?” interveni ?i Decuma ap?rand dintr-un col? ?ntunecat, ducand cu ea foarfeca. ?Oricine pe lumea asta poate avea un sfar?it. De-l au titanii, crezi c? n-o s?-l ai tu?”

  ?Da, c?ci eu sunt diferit?. Eu am scris ?n al meu destin un viitor m?re?: s? urc pe tronul lumii ?i s?-l conduc pe vecie.”

  Tenebre izbucni ?ntr-un ras isteric, ?nc? plutind deasupra firelor sor?ii. ?Pe tronul lumii? Pe vecie? Se pare c? vorbe?te trufia din tine. Sau poate prostia?!”

  ?Tu… tac?-?i gura!” o apostrof? Parca.

  ?Oi tace, da m-ai ?ntai scoate-m? de aici!” ?i ?uier? ea printre din?i, dar nici n-apuc? bine s? strambe din nas, cand se v?zu aruncat? la p?mant de puterea Parc?i, ca mai apoi s? se rostogoleasc? pan? la picioarele ciclopilor care-o privir? ?ngrozi?i.

  Ridicandu-?i ochii ?i privindu-i, Tenebre schi?? un zambet: ?salut, micu?ilor! Sunt doar eu! F?r? team?!” dar trebui s? salte ?n picioare, sim?ind un imens pietroi aruncat asupra ei.

  Tenebre reu?i s? evite lovitura pietroiului, dar totu?i ?l lu? cu ea cand decise c?-i momentul potrivit s? ?tearg? putina ?i deschise portalul s? se teleporteze: astfel trecu ?i pietroiul prin portal ?i nimic nu sc?p? teaf?r din tot ce ?ntalni el ?n calea lui ?n timp ce travers? ascunz?toarea lui Tenebre, l?sand pr?p?d ?n jur, ca mai apoi s? ias? afar? din scorbur? ?i s? se rostogoleasc? la vale, acompaniat fiind de r?cnetul de furie al lui Tenebre care se auzi ?n toat? P?durea.

  Pietroiul continu? s? se rostogoleasc? cu repeziciune la vale, punand la p?mant iarb? ?i arbu?ti ?ntalni?i ?n cale ?i nu se opri din vertiginoasa lui mi?care decat cand era pe cale s? cad? ?n rau, de pe un mal abrupt.

  De?i p?rea c? r?d?cinile groase ale copacilor care se vedeau ie?ite ?n afar? ?i care sus?ineau acel mal abrupt s? nu se surpe fur? cele care opriser? pietroiul din mi?care, curand se afl? c? nu fusese chiar a?a - cea care oprise pietroiul cu a ei magie fu Parca, numai c? de data aceasta era Parca cea bun?, care-?i reveni deodat? ?nc? fiind ?n cuibul viperelor Moirae ?i, ?n?elegand c? acelea pot s-o atace, neavand puterea neagr? de partea ei, Parca sp?l? putina ?n acela?i mod ?n care-o ?terse ?i Tenebre de acolo, numai c? spre deosebire de Tenebre care ajunse ?n scorbura ei, Parca fu proiectat? pe acel mal abrupt ?i ?n?elese c? se ?ntampl? asta ca s? opreasc? pietroiul, c? de ar fi c?zut ?n ape ar fi putut ucide multe vie?uitoare acvatice ?i chiar provoca daune ireversibile naturii.

  ?Aici o s?-?i fie locul de veci,” murmur? Parca atingand cu mana pietroiul care se mi?c? de parc? s-ar fi ?mpins ?n p?mant ca la urm? partea de jos a lui s? intre centimetri buni ?n p?mant ?i astfel se ?nt?ri pentru a nu fi d?rmat nici chiar de vant.

  Dup? ce-?i termin? treaba, Parca disp?ru din nou, c?ci ajunse ?n cele din urm? s? se schimbe din rea ?n bun? cu atata repeziciune c? ?n?elese ?i ea c? nu m-ai e capabil? s? se controleze nici pe sine. Apoi, dup? ce disp?ru din P?durea Tenebre, Parca ap?ru ?n acela?i loc ?n care o l?sase pe Samaya incon?tient? ?i ap?ru acolo sub ?nf??i?area ei de Mago R?u. ?i r?cni Parca ca apucata, v?zand c? planul ei nu se izbandise, neg?sind-o acolo pe Samaya, iar r?cnetul ei se auzi pan? h?t ?n dep?rtare ?i fu auzit ?i de Samaya, Mago ?i Malon ?n timp ce se ?ntorceau ?n tab?r?.

  ?Ce-a fost asta?” ?ntreb? Malon preocupat.

  ?R?cnetul Sor?ii!” marai ironic? Samaya ?i-?i continu? drumul, sub privirea ?ncurcat? a celor doi b?rba?i care nu ?n?eleser? o iot? din ceea ce vruse ea s? spun?.