Urcat? pe zidul de ap?rare al Palatului de Ghea??, Inlan Diar ?ntinse mainile ?n l?turi ?i ?nchise ochii de parc? s-ar fi preg?tit s? sar?. Era ?ns? doar o aparen??, c?ci regina f?cea astfel de lucruri ori de cate ori voia s? se conecteze cu natura ?i ?n special cu aerul din jur, pe care-l controla ?mpreun? cu toate cele trei vanturi mari, dar ?i cu cele mai mici, precum Kirivas (criv??ul) sau Te??al (adiere). Dar, de?i muritorii ?i celelalte vie?uitoare ale p?mantului erau con?tiente de existen?a acestor vanturi mai mici, ei nu le ?tiau la toate numele. Doar ?tiau cum se simte a lor atingere pe piele sau dac?-i moroc?nos sau juc?u? vantul cela dup? modul ?n care le ?ncurca blana sau dac? t?ia r?ceala lor pan? la oase.

  Inlan Diar ?ns? era con?tient? de fiecare vant ?n parte pe care-l avea ?n st?panire. ?i ea nu doar c? le cuno?tea numele, dar de asemenea ?tia fiecare ?i ce poate. Astfel, ?n func?ie de nebunia ?i capriciile vanturilor, regina ?tia de putea conta pe ele sau nu, pe care trebuia s? le ?in? ?n frau ca s? nu-?i fac? complet de cap ?i s? ?ntoarc? p?mantul cu susul ?n jos sau cui pur ?i simplu trebuia s?-i dea frau liber ca s? zburde peste ?ntinsuri, aducand bucurie ?n jur. ?i, dup? aceste criterii, ajunser? s? fie catalogate vanturile ?n ?inuturile Ghe?ii.

  Astfel primele ?i cele mai cunoscute vanturi, dar care erau totu?i oarecum trecute cu vederea de c?tre oameni, erau Brizele de Munte sau Mi??ōttam. Acestea erau de obicei sim?ite ?n prim?var?, cand vremea se ?nc?lzea ?i era necesar de topit z?pada din anumite zone montane ca astfel vie?uitoarele lumii ?i oamenii s? aib? ?ansa s? vad? frumuse?ea vie?ii. De asta erau uneori cunoscute ?i sub numele de U??ūr sau Vanturile Locale.

  Urma apoi Foeh??-ul sau vantul cald ?i uscat montan, care de altfel era cunoscut pentru viteza uluitoare cu care se deplasa ?n jur, r?cind extrem de mult aerul atunci cand ajungea ?n varf de munte. Avea ?ns? ?i o caracteristic? negativ? acest vant, c?ci atunci cand cobora de pe munte, din cauza c? p?mantul era complet lipsit de umiditate ?i a vitezei cu care se deplasa, vantul ajuta la provocarea incendiilor de vegeta?ie sau, pe timp de iarn?, la formarea avalan?elor.

  Al treilea vant considerat ?invizibil” era Nemirā. Dar, de?i f?cea parte din categoria vanturilor reci, Nemirā era considerat? totu?i bland? de felul ei, c?ci avea suflet de femeie ?i ca orice femeie se ?nduio?a adesea de vie?uitoare pe care ajunse s? le considere ai s?i copii, chiar dac? n-avea nicio explica?ie pentru ce sau de ce ajunse s? cread? asta.

  Apoi erau vanturile cu adev?rat mici, care de altfel, atunci cand era necesar, se grupau cu cele mai mari, conform specifica?iei lor. De exemplu āstiriyā sau vantul vestic era de asemenea un vant cald, sim?it ?n special pe timpul verii ?i care aducea adesea secet? cu el. Acesta se al?tura adeseori Foeh??-ului ?i, dac? erau complet l?sa?i de capul lor, puteau face pr?p?d ?n jur.

  īramā?atu ?ns?, care era frate geam?n cu āstiriyā, era ?n acela?i timp opusul lui, chiar ?i dac? sem?nau leit unul cu altul, fizic. Totodat? aveau caracteristic? comun? acea briz? cald? sim?it? adesea ?n jur. Diferit ?ns? la ele era faptul c? ?n timp ce āstiriyā aducea secete, īramā?atu binecuvanta p?mantul cu ploi bogate ?i desigur cu fertilitate.

  Urma apoi Karayel-ul sau Traista Goal? cum mai era cunoscut printre localnici. Acesta era fiul cel mare al lui Kkā??u, pe care acesta-l avuse ?n tinere?e cu o briz? marin? a c?rei nume de fapt ?l uitase. ?i, din cauza c? fusese crescut doar de-al s?u tat?, acest vanticel se ?nchina doar lui Kkā??u, chiar ?i dac? cei doi ??i desf??urau ?activitatea” pe t?ramuri diferite. Chiar ?i a?a aveau acela?i caracter ?i din aceast? cauz? le era ?i suflarea fierbinte ?i uscat?, ce f?cea adesea pr?p?d ?n jur. ?i, de se lua de man? cu Foeh??-ul sau cu āstiriyā, p?mantul gemea la propriu. Dar chiar ?i a?a erau extrem de rare cazurile cand cei trei ??i f?ceau de cap ?mpreun? ?i asta din cauza c? nu se suportau pur ?i simplu.

  ?i, ?n cele din urm?, dintre vanturile controlate de Inlan Diar, care de altfel erau considerate ne?nsemnate dintr-un motiv necunoscut, erau: Vigadalm-ul sau vantul ploilor ?i al grindinilor; Vōjōt-ul sau vantul aduc?tor de ninsori, care era de altfel mezinul lui Kirivas; Mē?ku sau Apuseanul; Ki?akku sau Esticul; Vatakku sau Norteanul - fiul cel mare al lui Kirivas ?i cel care f?cea totul ?n jur s? se ?nfioare chiar dac? sufla pe timp de var?; ?i ultimul vant, dar nu cel din urm? - Te?ku sau Miaz?zi, un vant destul de ciudat la ale lui, care nu asculta de fapt de nimeni ?i care adesea era considerat nebun ?i c? nu prea are toate ?uruburile prinse bine ?n a sa t?rt?cu?? seac?. Dar, chiar dac? nu le prea lua lumea ?n considerare pe aceste patru vanturi, ele erau de fapt cele care controlau ?ntr-o mare m?sur? Balan?a Naturii, cea compus? din cele patru emisfere ale lumii: Nord, Sud, Est ?i Vest.

  Dar, chiar dac? fiecare vant ?n parte-?i avea a sa caracteristic?, ce-i f?cea diferi?i ?i unici ?n felul lor era faptul c? atunci cand era nevoie se ajutau ca fra?ii. ?i, de cuiva ?i trecea prin cap s? se pun? r?u cu ei, se adunau cu mic cu mare ?i-i tr?geau acelui implicat ?mpotriva lor o s?puneal? sor? cu moartea. Astfel, de sc?pa acela cu zile, dup? ce era alungat de pe munte, spunea ?i altora c? acele vanturi de pe Muntele Fricii nu-s deloc ?ntregi la minte ?i-i mai bine s? fii cu ei decat ?mpotriva lor.

  Tocmai de aceea ?i-?i pusese Inlan Diar toat? n?dejdea ?n ei, c?ci ?tia c? vanturile care ascultau a ei porunc? puteau uita de rivalitatea dintre ei atunci cand era nevoie. Astfel, sim?ind r?zboiul b?tandu-i la u??, regina sufl? din corn ?i-i anun?? pe to?i c?-i timpul s? se strang? cu mic cu mare la palat ca s? protejeze astfel regatul ghe?ii ?i f?r? doar ?i poate libertatea ?i frumuse?ea acelui munte.

  Dintr-o dat? ?ns?, auzind un gong din dep?rtare, Inlan Diar fu trezit? din a ei visare cu ochii deschi?i. ?i, ?n?elegand din ce cauz? se auzea acel gong, mai ales de ?ase ori la rand, regina se cutremur? ?i, privind cu groaz? ?ntr-acolo, murmur?, ?Nu poate fi! R?zboiul e deja aici, ne bate la u??. Acel mare r?zboi al oamenilor ?i al fiarelor se pare c? se apropie. ?i, ah Doamne, cat am sperat s? nu aud acest gong niciodat?. Mai ales ?n aceste ?ase luni. Dar… se pare c? n-o s? avem noi parte de lini?te ?naintea mor?ii.”

  Apoi, ?ntorcandu-se cu spatele la campia ce se vedea ?ntinzandu-se mult ?n zare ?i care era o prelungire a regatului ei, Inlan Diar ?nchise ochii. ?i, ?ntinzand mainile ?n l?turi, se l?s? s? cad? de pe acel zid de ap?rare. De atins atinse totu?i p?mantul sub form? de c?prioar?, aceea?i c?prioar? ale c?rei urme le v?zuse Arvam sub conacul prin?esei Curse, bine conturate de altfel ?n z?pada pur?.

  ***

  ?Pe pozi?ii! Toat? lumea pe pozi?ii! Nimeni s? nu mi?te, c?ci nu ?tim cine se apropie de noi!” Striga E?ōl cat ?l ?inea gura, v?zand c? solda?ii, care st?teau la hotar, ?n jur de cateva sute, ?ncepur? a tremura de frig ?i a-?i acoperi ochii cu bra?ele, c?ci de acele locuri se apropia o furtun? aprig?, care m?tura la propriu totul ?n calea ei: pietre, ??rn?, nisip, frunze ?i crengi uscate ?i alte dr?covenii uitate de soart? pe ?ntinsul p?mantului. ?i, fiind prea concentrat s?-i ?ndemne pe solda?i s? stea locului, E?ōl n-o observ? pe Zeal apropiindu-se de el. Doar cand tan?ra-i smulse arcul din man?, tres?ri comandantul.

  De aceea ?i se ?ntoarse el ?ntr-un final brusc spre stanga, privind ?int? la Zeal, care luase o s?geat? din tolba unuia dintre solda?i ?i apoi se preg?ti de tragere. ?i, v?zandu-l E?ōl privind-o ?int?, ne?n?elegand ce voia ea s? fac?, fata ?i spuse, ?Las?-i s? vin?, E?ōl. Pentru asta ?i suntem aici. ?i, de-au crezut c?-i u?or de trecut acest hotar, s-au ?n?elat la sigur, c?ci aceste p?manturi nu-s de vanzare ?i nici de dat altora pe degeaba. De aceea, de vor s? le aib?, vor trebui s? treac? mai ?ntai de noi.”

  Neauzind ?ns? r?spuns de la el, Zeal ?l privi. Astfel v?zu c? E?ōl privea ?int? ?n zare. ?i, pentru prima dat? ?n via?a ei, lui Zeal i se p?ru c? comandantul se teme. Dar zambi cand el ?i spuse, ?Aparen?ele totu?i ?n?eal?!” Apoi o privi ?i el surazand.

  ??i… se poate de ?tiut la ce anume te referi?”

  ?La tot ?i la nimic concret ?n acela?i timp. Dar ?n special m? refer la furtuna ceea ciudat? care se apropie de noi. Ceva totu?i nu-mi place mie la ea. Deloc de altfel.”

  ?De ce totu?i simt c? cele spuse anterior aveau leg?tur? cu mine?”

  ?Pentru c? ave?i dreptate?” R?spunse comandantul, f?candu-i ochiul. ?Chiar ?i a?a… tot nu spun nimic mai mult.”

  ?O fi din cauza c? te temi?”

  ?Ba nu. E mai mult din cauza cobrelor. Nu-mi sunt ele pe plac,” ?i r?spunse E?ōl surazand. Dup? care-i ar?t? cu capul spre armata ceea de cobre din spatele ei. ?De altfel, de ce tot m? mir atata?! Stau doar lang? una din ele. Numai c? asta are dou? picioare ?i pan? cand nu se taraie. Ceva straniu de altfel, c?ci mereu mi-a?i p?rut mai bland? decat surorile dvs ?i mereu ?ncercand s? ?mp?ca?i p?r?ile rivale. Acum ?ns? am impresia c? c?uta?i lupta cu cineva ?i-o c?uta?i cu lumanarea.”

  ?S? zicem doar c-a fost o masc?. Singur m-ai numit cobr?, nu? ?i, cum accept asta, spun doar atat: cobrele-s bune cu cei care-s buni cu ele, dar dac? le calci pe coad?…”

  ?Pot r?mane f?r? ea,” o tachin? E?ōl, iar pentru asta fu r?spl?tit cu un ranjet. ??i totu?i… nu-i chiar a?a u?or s?-?i schimbi nici natura ?i nici n?ravul. Mai ales a?a dintr-o dat?.”

  ??i ai dreptate, c?ci m-am schimbat eu ?n timp ?i nu dintr-o dat?. Dup? foarte mul?i ani de ?practic?.”

  ?De practic??” O ?ntreb? E?ōl de data asta ?ncurcat, c?ci el habar n-avea despre ce vorbea ea. Da, ?tia el despre ura pe care o nutrea Zeal ?n suflet dup? dispari?ia mamei ei, dar nu putea ?n?elege pan? la urm? dac? anume asta o schimbase. De aceea ?i deveni extrem de atent cand ea-i spuse:

  ?M? refeream la practica vie?ii, E?ōl, c?ci… chiar dac? unii cred c? dorm mai mereu ?i nu-s con?tient? de nimic, se ?n?eal?. ?i ?tii… uneori leg?natul pe frunze de lotus deasupra apei cristaline poate fi mai efectiv decat a sta de veghe la hotar.”

  ?Serios? Eu credeam c? a?a dormi mai bine,” glumi E?ōl.

  ??i asta-i drept. Dar, atunci cand e?ti doar tu ?i natura, po?i afla destule lucruri interesante. Precum acela de cine-?i e prieten ?i cine du?man. ?i… chiar dac-o s? ?i se par? straniu acum, natura spune multe adev?ruri despre noi: prin tremurul frunzelor, prin susurul apei, chiar ?i prin or?c?itul broa?telor, c?ci de?i pare al lor cantec ceva inutil lumii ele totu?i ?tiu mai multe decat las? ele s? se ?n?eleag?.”

  ?Serios? Chiar ?tiu broa?tele despre natura uman??”

  Zeal ?l privi pe sub sprancene, dar nu era deloc sup?rare ce se citea ?n privirea ei, ?Desigur, c?ci… atunci cand o cobr? vr?je?te o broscu?? ?i-o face s? vin? spre ea, broscu?a mereu strig? ?oac-oac,” adic? ?salveaz?-m?! S?ri?i, oameni buni, ?i da?i-mi o man? de ajutor. Numai c?…”

  ?…dau to?i bir cu fugi?ii atunci cand ai cea mai mare nevoie de ei.”

  ?Exact. La fel se ?ntampl? acum ?i cu noi, c?ci chiar dac? bunica a trimis demult vorb? celorlal?i alia?i s? se al?ture nou? ?n lupt? suntem pan? la urm? singuri acum, ?n fa?a acestei urgii ce se apropie cu pa?i repezi de noi. Prin urmare suntem ca broasca ceea vr?jit? de cobr?. Doar c? de data asta am de gand s? ar?t altora c? ?i broasca poate s?-?i arate care ?i-i locul de-o prinzi bine preg?tit?.”

  E?ōl zambi iar. ?Acum ?n?eleg de ce v-a?i zb?tut s?-i preg?ti?i pe solda?i ?n aceste ?ase luni: era din cauza c-a?i vrut ca broasca s? ?nving? vraja cobrelor.”

  ?Absolut. ?i… crede-m?, E?ōl, o s? ne reu?easc?, c?ci am v?zut destul? r?utate pe p?mant ?nvins? de o inim? bun?.”

  ?Dar totu?i mi-i interesant un lucru.”

  ?Care anume?”

  ?De ce totu?i simt ur? ?n glasul dvs, prin?es?? ?i… unde totu?i a-?i ?nv??at s? lupta?i atat de bine? Din cate ?tiu regele Island ?i Zeu Boor nu v-au ?nv??at asta.”

  ?Ba aici te ?n?eli, E?ōl, c?ci ei ne-au ?nv??at anume prin modul lor de-a fi. ?i… chiar dac? n-au stat s? ne duc? de manu?? la locurile de antrenament, ?nc? fiind copii ne-am dus noi singure acolo. Astfel am ajuns s? ?tim cum se manuie?te o sabie, cum trebuie de mi?cat ?n lupt? ?i cum anume trebuie s? te aperi.”

  ?Apoi, ca s? asimilezi toate acele ?nv???minte, ai nevoie de un somn bun, pe-o frunz? de lotus, deasupra apei,” o tachin? E?ōl.

  ??i ai absolut? dreptate. Dar, de?i ai spus ce-ai spus ?n glum?, totu?i s? ?tii c?-i adev?rul, c?ci r?ceala apelor c?le?te, comandante. Prin urmare, atunci cand sim?i c? arde lang? tine ?tii exact ce trebuie s? faci ca s? te aperi. De aceea, tocmai pentru c? am sufletul c?lit, inima ?mpietrit? ?i-s dur? precum m? vezi, n-o s? permit nim?nui s?-mi ia ce-i al meu, iar Pa?i Makka?-ul e al meu, E?ōl. La fel e a mea ?i campia ce-o vezi ?n fa??, cea parjolit? de du?man. De aceea-?i promit c? cel ce mi-a r?nit Campia ātmā-lului va pl?ti cu sange, chiar de-o fi s?-mi dau ?i sufletul pe aceea?i campie pe care vreau s-o ap?r.”

  ?Pan? s?-?i dai tu sufletul pentru ?ar? ar trebui s? gande?ti mai mult mai ?ntai,” auzir? ei glasul lui Inlan Diar ?n urma lor. ?i, cand privir? ?ntr-acolo, v?zur? c?prioara. De aceea ?i Zeal o privi cu ochii cat cepele, c?ci ea vedea acea c?prioar? pentru prima dat? ?n via?a ei. Dar, ??i reveni repede ?n fire cand c?prioara-i spuse, ?M? prive?ti de parc? n-ai mai v?zut fiare vorbitoare la via?a ta. Mai bine ?i-ai ?ine ochii pe zare ?i ?i-ai p?stra puterile pentru ce vine.”

  ?Dar… bunico, asta deja e…”

  ?O simpl? armur?,” glumi regina. Dar, privind ?n jur ?i nev?zand pe nimeni zambind, ci pe to?i holbandu-se ciudat la ea, Inlan Diar zise, ?Doar m?suri de precau?ie. Nimic important. ?i… s? zicem c-a fost necesar de altfel.”

  ?Necesar? Pentru cine?” Insist? Zeal s? ob?in? un r?spuns.

  ?Pentru mine, desigur. Astfel m? pot camufla ?i afla ce anume or?c?iesc broa?tele,” glumi regina, f?cand aluzie la cele spuse de nepoat? mai devreme. ?Dar… trebuie s? recunosc c? armura nefolosit? de ani de zile e un pic incomod?. ?i… cam stramt e corpul ?sta,” murmur? ea comic, undulandu-?i un pic trupul, fapt ce-i f?cu pe Zeal ?i E?ōl s? zambeasc?. ?Chiar ?i a?a, e bun? la spionat. ?i nici nu te vede nimeni de faci asta.”

  ?Permite?i-mi s? gandesc altfel, regin?!” Spuse E?ōl, plecandu-?i u?or capul. ?Toat? lumea ?tie c? se apropie r?zboiul, iar faptul c? v? veni?i dinspre acest regat va da la sigur de b?nuit.”

  ??i… de ce crezi asta, E?ōl? N-o s? fiu decat o biat? c?prioar? coborand muntele. Nu v?d nimic straniu ca o fiar? s?lbatic? s? vin? dintr-aici, c?ci nu-i prima dat? cand fiarele p?durii ne traverseaz? nestingherite regatul. Prin urmare nici n-o s? dau de b?nuit.”

  ?Eu totu?i sunt de aceea?i p?rere cu E?ōl, bunico!”

  ??i miracolul ?sta? Ca tu s? fii de acord cu cineva?”

  ?S? zicem c?-i doar ceva absolut necesar.”

  ?A?a o fi. Dar totu?i consider c? mai este bun?tate pe p?mant. Prin urmare, indiferent ?n ce tab?r? e?ti, dac? gande?ti logic…”

  ?Tocmai asta-i ?i problema, regina mea, c? r?ul nu gande?te logic. Nicicand de altfel. ?i nici nu poate gandi astfel din cauza acelei lave care-i inund? c?r?rile sufletului. Prin urmare va privi mereu cu suspiciune la tot ce se ?ntampl? pe acest munte. Chiar ?i pe cele mai ascunse c?r?ri. De aceea ?i i se va p?rea totul ciudat. Chiar ?i-o ?biat? c?prioar?” o s? fie considerat? inamic. Prin urmare… nici nu ?tim cum se poate termina. De aceea, te rog, st?pan?, nu risca! Nu f?r? un plan bine pus la punct.”

  ?Chiar ?i a?a, simt c? m? considera?i deja b?tran? de-mi pune?i la ?ndoial? deciziile.” Dar, de?i cuvintele ei sunar? ca repro?, nu se sim?i urm? de dojan? sau sup?rare ?n vocea ei.

  De aceea ?i se gr?bi Zeal s?-i spun?, ?Nu-i vorba de asta, bunico, ci de faptul c? ?inem prea mult la tine ca s? permitem r?ului s? te r?neasc?, c?ci anume ?n el n-avem ?ncredere. De aceea, te rug?m, ai ?ncredere ?n noi. ?i, de sc?p?m de acest pericol, ??i promit c? te vom ?nso?i s? vezi ce totu?i se ?ntampl? pe munte.”

  Imediat ce Zeal termin? de vorbit, interveni ?i E?ōl, ?Prin?esa are dreptate, regina mea. Pan? la urm? nu ?tim ce se ?ntampl? pe munte, c?ci suntem totu?i ?n prag de r?zboi ?i…”

  Tres?rir? ?ns? to?i trei cand Strebasus, unul dintre ofi?erii lui E?ōl ?i pe care acesta-l trimisese s? spioneze ?mprejurimile, se apropie de ei ?n grab?, strigandu-i, ?Comandante! Se aud zgomote ciudate dinspre grota Ka?ka? Pēy-ului. De asemenea oamenii mei sus?in c? un sunet strident se aude ?i din adancul acelor locuri, de parc? o imens? armat? s-ar apropia de suprafa??.”

  ?Sunet? Ce fel de sunet, Strebasus?” Se interes? Zeal.

  ??tiu ?i eu, prin?es?: ceva asem?n?tor armurilor ce se lovesc una de alta? Sau poate sute de picioare ?nc?l?ate ?n cizme de metal lovesc ?n acela?i timp p?mantul pietruit? N-a? putea s?-l descriu exact.”

  Stolen from its original source, this story is not meant to be on Amazon; report any sightings.

  ?Asta e deja de la sine ?n?eles,” spuse E?ōl cu jum?tate de glas. ?Pan? la urm? nu ?tim nici unul ce se ascunde ?n blestematele celea de locuri. Dar, Strebasus, ?i-au spus oamenii t?i dac? de mult se aud acele zgomote?”

  Strebasus ?ns? nu se gr?bi s? r?spund?. El doar privi pentru cateva clipe spre c?prioar?, c?ci nici el n-o mai v?zuse pan? atunci. Dar, auzind glasul lui Inlan Diar venind dinspre c?prioar?, se ?nchin? numaidecat, ?S?-mi fie iertat? ?ndr?zneala, regina mea. Eu doar…”

  ?Nu-i nevoie de scuze, Strebasus. Doar… vorbe?te liber, c?ci suntem pan? la urm? ?ntre noi.”

  ?Chiar ?i a?a, doamna mea, s? nu v? cunosc…”

  ?Atunci a fost o strategie bun? s? m? maschez astfel dac? nici tu nu m-ai recunoscut,” spuse regina zambind.

  ??i ave?i dreptate, regina mea. Astfel v? asigura?i c? n-o s? v? tr?deze alia?ii ?i…”

  ?Ba nu-i vorba de tr?dare aici, Strebasus. Eu am ?ncredere ?n oamenii mei. Dar totu?i ai ?i tu dreptate cand spui c?-i bine s? fii precaut. Pan? la urm? suntem ?n r?zboi.”

  ?Aici sunt de acord cu dvs, regin? Inlan Diar,” spuse E?ōl. ?Dar s? revenim la zgomotele celea, Strebasus, cat de des se aud?”

  ?Se aud continuu, comandante,” ?i r?spunse Strebasus ?ngrijorat. ??i… am impresia c? ceva al naibii de periculos se apropie din str?fundurile p?mantului.”

  Zeal ?l privi ?ns? pe sub sprancene, ?Chiar mai periculos decat acela care se apropie de noi?” ?i-i ar?t? cu capul s? priveasc? ?n spatele ei. Astfel v?zu ?i Strebasus acel nor de praf ro?u ce se afla la cam 5 km de grani?? ?i se apropia cu repeziciune de ei.

  De aceea ?i balbai Strebasus ?ntr-un final, ?S? fiu totu?i al naibii de ?tiu!”

  ?Atunci e un lucru sigur: avem pericole din toate p?r?ile. Chiar ?i a?a zic s? d?m mai ?ntai ochii cu ?sta care vine acum. pe urm? ne ocup?m ?i cu oaspe?ii pe care Tetapas pare s? ni-i trimit? din adancurile p?mantului, c?ci nu degeaba mi-a ap?rut el ?n vis.” ?i, spunand astfel de cuvinte brave, Zeal ??i relu? pozi?ia de tragere. ?i, cand auzi atat de clar schel?l?it de animale fug?rite ?i chinuite, dinspre norul care se apropia, Zeal ?i strig?, ?Te-ai oprit chiar acolo unde e?ti acum, mumie, sau trimit s?geata asta chiar ?ntre ochii t?i!”

  Iar tornada ceea ro?ie, de parc? ar fi avut urechi s? aud? ce-i strigase Zeal, se opri brusc. Chiar ?i a?a se mai auzeau ?nc? fiare schel?l?ind din?untrul ei, iar asta chiar era straniu. De aceea ?i f?cu c?prioara ca?iva pa?i ?n fa??, c?ci i se p?ru oarecum cunoscut acel schel?l?it. Ba chiar ea trecu hotarul, de?i E?ōl vru s-o opreasc?.

  Astfel, cand c?prioara era deja de cealalt? parte a hotarului, Kkā??u-?i ar?t? fa?a, iar parte din nisipul cela ro?u ce-l ?nconjura disp?ru undeva. ?i, cand se ar?t? el c?prioarei, ea putu vedea cat de r?nit era el. De aceea ?i murmur? regina ?ngrijorat?, ?Kkā??u, tu aici?”

  ?Da, regin? Inlan Diar,” murmur? Kkā??u, scra?nind din din?i de durere. ??i… iertat? s? ne fie ?ndr?zneala de-a ne fi prezentat la u?a ta pe nepus? mas?, dar… alt? ?ans? s? sc?p?m n-avem nici noi, c?ci ?i ale noastre t?ramuri au fost atacate de Tikil. Prin urmare nici ?n lumea ceea nu-i chip de tr?it ?n lini?te, la fel ca ?n lumea asta. ?i… vai de campia Illāmal-ului, c?ci… ”

  ?Campia Illāmal-ului? Dar ce s-a ?ntamplat acolo?” ?ntreb? Inlan Diar ?ngrijorat?, luandu-?i brusc trupul obi?nuit.

  ?Am fost ataca?i de Vanamari, Yātrīkare ?i Ve??ami. ?i, dup? cum po?i vedea, a mea armat? a fost ?i ea decimat?!” Apoi, ?ntinzandu-?i mana ?n spate, ?i l?s? s? se vad? pe ai s?i caini Ka??īr, care ar?tau mai r?u decat Kkā??u, avand r?ni adanci pe piele, ceva nemai?ntalnit pan? atunci, c?ci ar?tau to?i de parc? ar fi fost op?ri?i sau ar?i c-o tor?? aprins?, iar locul r?nit p?rea c? disp?ruse pur ?i simplu ?n aer sau devenise invizibil.”

  De asta ?i se cutremur? Inlan Diar, murmurand cu groaz?, ?Sfinte Cerule! Ce-i asta?”

  ?Mila Mon?trilor se pare!” Marai Zeal, luandu-i pe to?i prin surprindere. Dup? care-i d?du arcul lui E?ōl ?i f?cu un pas spre a ei bunic?. ?Pe mine ?ns? m? intereseaz? mai mult ce caut? ea aici,” ?i abia dup? ce Inlan Diar ?i restul privir? ?n dreapta v?zur? vulpile ro?ii ap?rand ?i ele din acea furtun? ro?ietic?.

  La fel v?zur? c? ?i Inmar ?i vulpile ei avuser? de suferit ?n urma acelei b?t?lii. De altfel Inmar abia o sus?inea pe Alena, care avea r?ni adanci pe abdomen ?i din aceast? cauz? aproape c? nu-?i putea men?ine echilibrul ?i atarna de gatul conduc?toarei lor. Dar chiar ?i dac? Inmar abia o sus?inea pe a ei surat? s? nu-?i piard? cuno?tin?a, tot privi cu ur? la Zeal ?i-i d?du r?spunsul, ?uierandu-l printre din?i, ?De altfel sentimentul e reciproc, prin?es?. Dar chiar ?i a?a cred c? ne putem ajuta de data asta uitand de vechi rivalit??i ?i du?m?nii.” ?i, chiar dac? nu-i pl?cea ei deloc s? fie ?n acele clipe la hotarul Pa?i Makkal-ului, era totu?i con?tient? c? Ahi avuse dreptate ?i doar vulpile nu le puteau face fa?? acelor du?mani puternici precum p?reau a fi Ve??amii. ?La fel sunt ?i eu nemul?umit? s? fiu aici. Crede-m?! Dar… e necesar de vrem s? supravie?uim acestui r?zboi.”

  ??i totu?i, ai fi putut cere ajutor ?n alt? parte. Acelui Maranam de exemplu,” nu se l?s? Zeal mai prejos. ?Chiar ?i a?a te v?d aici. De ce?”

  ?Chiar trebuie s-o spun mai clar decat am f?cut-o? Ba bine c? nu: am spus-o clar ?i-o repet - vulpile ro?ii sunt aici nu de pl?cere, dar din necesitate. Plus la asta: crezi c?-mi face mare pl?cere s? fiu aici, ?nchinandu-m? ?i cerand ajutor du?manului meu de-o via??? Cu siguran?? nu, c?ci ura noastr?…”

  ?…nu-i deloc mai mic? decat a noastr? pentru voi, Inmar. Ba chiar a? putea jura c? chiar e mai mare, c?ci…”

  ?De ajuns, Zeal!” Murmur? Inlan Diar, ganditoare. Apoi, aducandu-?i aminte cuvintele Anayei, le ?opti cu fric?, ?Un oaspete nepoftit ce poate deveni un aliat necesar ?i de n?dejde.”

  ?i, chiar de Inlan Diar crezuse c? n-o auzise nimeni, tres?ri cand Zeal ?ntreb?, ?La ce anume te referi, bunico?”

  Inlan Diar ?ns?, de?i mirat? c? ?i al?ii auziser? a ei ?oapt?, nu se pierdu totu?i cu firea ?i-i spuse, ?La faptul c? ?tiam de aceast? vizit?. Mai bine zis mi-a fost anun?at? din timp. Dar n-am spus nim?nui despre asta deoarece credeam c?-i ceva imposibil. Acum ?ns?… chiar e nebunie s? v?d vulpile ro?ii aici, pe Kkā??u ?i Ka??īrii. Asta deja e… nu, e chiar greu de crezut c? putem lupta ?mpreun? ?n acest r?zboi. E imposibil.” Dup? care-?i ?nchise ochii. ?i, scuturand puternic din cap, ?ncerc? s?-?i limpezeasc? gandurile.

  Apoi, l?s? s?-i scape un oftat dureros din piept. De aceea ?i-?i atinse ?ntr-un final pieptul cu mana. ?i, avand ?nc? ochii ?nchi?i, nu observ? cand ap?ru imaginea lui Accam Ku??u proiectat? undeva ?n fa?a mon?trilor ceia ro?ii ai pustiurilor. Astfel, cand Accam Ku??u ?i spuse, ?Imposibil poate e, fiica mea. Chiar ?i a?a trebuie s? facem tot ce ne st? ?n puteri ca s? ca?tig?m acest r?zboi ?mpreun?. De aceea ??i sugerez s?-i l?s?m s? intre ?i s? se pun? pe picioare.”

  ?Dar… asta e nebunie,” spuse Zeal furioas?. ?De-i l?s?m s? intre o s? ne sperie localnicii ?i…”

  ?Nu ?i dac?-i l?sa?i s? stea ?n ?inuturile Nordice. Acolo s-au adunat deja celelalte vanturi ?i a?teapt? a ta comand?, Inlan Diar. De aceea, de cum se vor pune cu to?ii pe picioare, pune?i um?r de la um?r ?i face?i ce trebuie ca s? fortifica?i acest hotar. Nicidecum nu putem permite c?derea Pa?i Makkal-ului.”

  ?Dar… Accam Ku??u, s? nu uit?m c? ace?ti mon?tri…,” insist? Zeal.

  De asta ?i-o apostrof? pantera cu asprime, ?Fiecare din noi e monstru ?n felul lui. S? nu uit?m asta. De altfel… chiar nicicand n-ai distrus nimic la via?a ta sau n-ai luat nicicand o via?? chiar dac? f?r? voia ta? Dac? crezi c? nu atunci te ?n?eli amarnic, c?ci sunt sigur c? nu odat? a ta talp? a strivit micile vie?uitoare ?n timp ce priveai cerul.” ?i aceste cuvinte o f?cur? pe Zeal s? ?nghit? ?n sec, c?ci ?ntr-un fel pantera avea dreptate. Dar totu?i… se sim?ea nedrept??it? ?i c? nu-i era respectat? p?rerea. De aceea ?i scra?ni ?ntr-un final din din?i.

  Inlan Diar ?ns?, ?n?elegand cat de greu ?i era fetei pe suflet, se apropie de ea ?i-i puse ambele palme pe umeri. Apoi, cand fata o privi ?n sfar?it ?n ochi, ?i spuse cu blande?e, ?Chiar de-i greu, Zeal, trebuie s?-i accept?m. ?i… la fel ?i mie nu-mi place aceast? stranie alian??. N-avem ?ns? ?ncotro, c?ci ?i singur? ai v?zut cat e de nemilos du?manul. Plus la asta sunt sigur? c?-i ?i numeros. De aceea ?i consider c? orice ajutor, fie el cat de mic, indiferent din partea cui nu vine el, e binevenit ?n astfel de momente.”

  ??tiu, bunico, numai c?… cum s? uit?m trecutul? Cum putem uita durerea pe care am sim?it-o candva, atunci cand ace?ti ?alia?i” ne-au luat pe cineva drag de lang? noi?” ?i, spunand astfel de cuvinte, Zeal privi iar cu furie la Inmar. Vulpea ?ns? o privea cu mandrie, c?ci chiar dac? ?tia c? ?i ceilal?i i-au ucis candva surate dragi ?n lupt? ea m?car nu voia s?-?i arate ranchiuna pentru al?ii. Nu ?n astfel de momente, iar asta o ?nv??ase f?r? doar ?i poate de la Anaya.

  ?Aici ?in s?-?i dau dreptate, Zeal,” ?i spuse Inlan Diar cu blande?e. Apoi, atingandu-i obrajii cu ambele palme, ?i zambi de ochii fetei se umplur? de lacrimi dintr-o dat?, c?ci ?n?elese c? ?i str?bunicii ei ?i era greu pe suflet pentru c? nu odat? v?zuse suferin?a nepoatelor cand Ahi ?i vulpile lui Inmar ?ncercaser? s? le ia puterea. Dar trebuia s?-?i ?nghit? orgoliul doar ca restul s? poat? vedea ?i maine soarele.

  Din aceast? cauz?, ?n?elegand totu?i c? nu-i loc pentru orgolii ?n via?a lor, Zeal privi la Inmar ?i-i d?du de ?n?eles c? accepta provocarea, chiar dac? nu credea ea ?n acea alian??. Astfel, surprinzand privirea tinerei, Inmar o l?s? pe Alena ?n grija lui Ke??al, dup? care f?cu ca?iva pa?i pan? ajunse ?n fa?a lui Inlan Diar ?i Zeal. Apoi le privi ?n ochi ?i spuse, ??tiu c? nu ne putem r?scump?ra vina pentru tot ce-am f?cut candva. La fel ?tiu ?i c? nu-i momentul s? lupt?m ca s? satisfacem vechi orgolii. Important acum, exact cum ?i-a spus Anaya cand a venit s? te viziteze, regin? Inlan Diar, e s? facem tot posibilul s? tr?im. Pe urm?, de-om avea zile, vom pl?ti ?i pentru vechi p?cate. ?i… ca s?-?i dau un bonus al acelei r?zbun?ri ce-o s? vin? poate, ??i spun doar atat: Ahi e ?n afara jocului. Pe moment sau pentru totdeauna. Asta n-o ?tim nici noi.”

  ?La ce anume te referi?” O ?ntreb? Inlan Diar extrem de mirat?. La fel o privir? ?i ceilal?i auzind c? Mago Ahi, cel mai r?u ?i mai puternic mag din zon?, era cumva ?n afara jocului.

  ?La un joc simplu pe care l-a acceptat proste?te punand un pariu cu Pakai. Astfel… l-a urmat ?ntr-un loc ?tiut doar de ei. ?i… nu s-a mai ?ntors, de?i promisese s? revin? pan? la apus ?i apoi s? ne ?ndrept?m cu to?ii spre P?durea Rophion ?i s? ne al?tur?m armatei lui Dike.”

  ?S? v? al?tura?i armatei Maestrului Dike? Voi? Asta deja-i prea mult!” Strig? Zeal. ?Chiar crede?i c? ve?i fi acolo accepta?i?”

  ?Noi am sperat c? da, c?ci… doar astfel o putem salva pe Mayar.”

  ?Pe Mayar? De ce? Ce i se ?ntampl? acelei copile?” Se interes? regina, privind ?int? ?n ochii lui Inmar, care-?i tot ferea privirea.

  ?A fost supus? de Parca ?i Maranam. Astfel, controlat? de ei, poate distruge multe lucruri ?n jur. De aceea am decis s? ne al?tur?m Rophionilor, ?n speran?a ca cealalt? geam?n?-form? s-o poat? controla pe Mayar ?i s-o aduc? printre noi.”

  Din aceast? cauz? ?i se cutremur? Inlan Diar brusc pe picioare. De c?zut ?ns? nu c?zu datorit? lui E?ōl, care-i oferi bra?ul s? se sprijine. Dar, v?zand-o pe Inlan Diar atat de cople?it? de acele nout??i, to?i sim?ir? ?n cele din urm? c? situa?ia nu era chiar roz.

  Pan? ?i Zeal se ?ngrijor?, v?zand-o pe Inlan Diar ?n starea aceea. ?i, dup? ce-o apuc? cu ambele maini de bra?, o ?ntreb? ?n ?oapt?, ?Ce se ?ntampl? cu tine, bunico?”

  Abia atunci ??i ?ntoarse Inlan Diar privirea spre nepoat? ?i se uit? la ea cu ochi ?ndurera?i: ?sfar?itul, Zeal. Asta ne poate fi sfar?itul, c?ci… de-i adev?rat ce-am v?zut ?n izvorul Caktiyi? ātāram-ului, de Mayar se al?tur? r?ului, Balan?a I?appu va prevala peste Vā?kkai ?i atunci vom fi cu to?ii pierdu?i.”

  ?Nu ?i dac? ?mpiedic?m asta!” Interveni Kkā??u, de-l privir? to?i mira?i. ?S? facem tot posibilul s?-l ?mpiedic?m pe Tikil s? cucereasc? acest t?ram. Astfel… Maranam n-are nicio ?ans? asupra Balan?ei Vie?ii ?i a Mor?ii.”

  ?Dar… Kkā??u, cum po?i fi atat de sigur de asta?”

  ?Pentru c?… ui?i pe care p?manturi ?mi duc veacul, regin?,” spuse vantul cu glas stins, dar totu?i sigur. ?La fel cum ui?i c? mereu am stat cu ochii pe Por?ile Maranam-ului. De aceea ?i ?tiu c? acea Lume, Cea de Dincolo, nu-i atat de diferit? de a noastr? de Maranam vrea s? st?paneasc? ?n totalitate ?i aceast? lume. Totu?i… el nu ?tie aceast? lume, precum nu ?tie aceste p?manturi ?i la fel nu ne ?tie nici pe noi. De ar fi ?tiut nu s-ar fi aventurat nicicand aici, c?ci aici pan? ?i aerul ?i este du?man. De aceea ?i spun s? folosim tot ce putem ?mpotriva lui. Astfel… putem s? ne asigur?m victoria.”

  ?Are sens ce spune!” Murmur? Zeal stramband din nas. ?Totu?i: cum putem fi siguri c? odat? p?trun?i ?n regatul nostru n-o s? ne ataca?i ?i prin urmare s?-l ajuta?i pe acel Maranam?” Zeal ?ns? r?mase crucit? cand Kkā??u-i ?ntins? a sa palm? lat?, cu fa?a ?n sus, ?i a?tept?. ?Ce? Ce acum?” ?ntreb? ea.

  ?Nu ?tiu dac? ?i s-a spus vreodat?, dar… cea care controleaz? cobrele are de asemenea puterea s? citeasc? gandul vanturilor. A?a c?… ??i permit s? faci asta. Astfel po?i citi ale mele ganduri ?i vedea de ascund ceva r?u de voi.”

  Zeal ?ns? nu se ?ncumet? din start s?-i ating? palma. Dar, v?zand c? Kkā??u continua cu mana ?ntins? spre ea ?i privind-o f?r? pic de ur?, tan?ra se uit? la Inlan Diar, a?teptand sus?inere. Astfel, v?zand c? Inlan Diar aprob? cuvintele lui Kkā??u, Zeal se hot?r? totu?i s? vad? ce-i cu vantul cela care st?tea cu mana ?ntins? spre ea. Ceva nea?teptat totu?i ?i nemai?ntalnit ?n acela?i timp.

  Chiar ?i a?a se apropie cu grij? de el, c?ci… nu era ea sigur? c? spunea el tot adev?rul. Apoi, privindu-l cu mare aten?ie ?n ochi, ??i puse a ei palm? dreapt? peste palma dreapt? a lui Kkā??u. Astfel, ?n momentul ?n care palmele lor se atinser?, Kkā??u ?nchise ochii. ?i, ?n acest mod, Zeal putu vedea ce era ?n mintea vantului. Dar, v?zand ceva ce ea nicicand nu mai v?zuse pan? atunci, se ?ncrunt?, c?ci P?manturilor I?aiyil-ului, care formau de fapt ?i mintea lui, nu fur? ceva pe placul ei. De aceea ?i-?i retrase cat de curand mana ca s? se ?ntoarc? ?n lumea real?. Dup? care, stramband din nas, spuse, ?Ei bine, m? a?teptasem s? v?d ceva mai spectaculos acolo. Dar… cum e sec acolo peste tot ?i nimic r?u n-am sim?it, cred totu?i c-am putea avea ?ncredere ?n ei.”

  Kkā??u ?ns? zambi auzind remarca fetei. ?i zambi el tocmai pentru c? ?n?elese c? glumise ea din cauza c? nu vruse s?-i dea de ?n?eles c? habar n-avea de ceea ce v?zuse. Dar chiar ?i a?a, ?i spuse, ?Nu, dac? spune?i, a?a o fi, prin?es? Zeal.”

  Inlan Diar ?ns?-i spuse cu voce sever? de data asta, ?Chiar ?i de v? permitem intrarea ?n Regatul Ghe?ii, Kkā??u, ?ine-?i mon?trii sub control. ?i, de fie ?i un singur suflet aflat aici p?time?te de pe urma voastr?, atunci te asigur c? v? transform pe to?i ?n stan? de piatr?. De altfel ?tii c? nu glumesc defel acum, c?ci pe p?manturile Pa?i Makkal-ului am aceast? putere. ?i… acela?i lucru e valabil ?i pentru tine ?i vulpile tale, Inmar!”

  Kkā??u, auzind cuvintele reginei, doar se ?nchin? pu?in ?n fa?a ei, semn c? ?n?elese. Apoi se ?ntoarse spre mon?trii s?i ?i le spuse, ?A?aittum ca?kiliyil! E? viruppami??i yārum nakara vē??ā!(to?i ?n lan?uri! Nimeni s? nu mi?te f?r? voia mea!) Astfel, la picioarele fiec?rui Cerber Ka??īr, ap?rur? lan?uri, care mu?cau adanc din a lor carne ?i a?a r?nit? r?u, iar asta-i f?cu s? scheune jalnic. Totu?i se domolir? cand sim?ir? privirea aspr? a conduc?torului lor a?intit? asupra lor ?n semn de mustrare.

  Dar, de?i Kkā??u ?i mon?trii s?i se supuser? poruncii lui Inlan Diar, nu la fel p?ru s? se ?ntample cu Inmar care t?cea. De aceea ?i se ?ntoarse regina spre ea. ?i, privind-o ?int?, ?i spuse cu voce sever?, ?N-am auzit r?spunsul t?u, Inmar!” Iar de nu-l aud, ?tii prea bine c?…”

  ?Da, ?tiu!” R?spunse Inmar sec, stramband din nas. ?Al t?u cuvant e lege pe aceste meleaguri ?i nimeni nu intr? f?r? un pact semnat cu sange. De aceea… ai cuvantul meu!”

  ?De parc? cuvantul t?u ar valora ceva!” Bomb?ni Zeal. T?cu ?ns? cand v?zu c? E?ōl o privea cu repro?. ?Da, da, tac eu!” Apoi le ?ntoarse spatele cu gand s? plece.

  Dar se opri cat de curand v?zandu-?i cobrele venind ?n mare grab? dinspre palat, p?dure ?i alte locuri aflate pe p?manturile Pa?i Makkal-ului. Numai c?, la vederea cobrelor, vulpile lui Inmar se traser? mai ?n spate, c?utand pe cat posibil ad?post. Inmar ?ns? r?mase pe loc. Ba chiar ??i ?ngust? ochii ?ncercand s? vad? ce totu?i f?cuse acele jivine s? se gr?beasc? spre locul unde erau ei, c?ci ceva ?n comportamentul lor ?i spunea c? nu veneau s? atace pe nimeni.

  Apoi, dup? ce form? vestita ei sfer? de foc deasupra palmei stangi, v?zu armata lui Tikil, cu el ?n frunte, ?ndreptandu-se spre hotarele Regatului Ghe?ii. De aceea ?i privi la Inlan Diar, care v?zuse ?i ea acela?i lucru reflectat pe sfer?, ?i-i spuse, ?Se pare c? Tikil, Ve??amii ?i restul g??tii lui Maranam se ?ndreapt? ?ncoace. ?i vin cu tot alaiul de altfel.”

  ?Atunci s? ne gr?bim!” spuse Inlan Diar cu hot?rare. ?Iar voi… ne urma?i!” Se adres? ea lui Inmar ?i Kkā??u. ??i, dup? cum va spus tata, merge?i spre nord. Acolo ve?i fi ap?ra?i de celelalte vanturi ?i totodat? ve?i fi la ad?post. Noi ?ntre timp ne vom ocupa s? vedem totu?i cum putem ap?ra acest hotar pan? v? reveni?i voi cat de cat ?n fire. De aceea, Zeal, d?-i ordin lui Argol s? bat? alarma ?i s? anun?e ?i restul vie?uitoarelor p?durii s? vin? ?n regat sau s? se ascund? bine. Nu vreau victime. Cel pu?in nu ?n randul inocen?ilor, c?ci… va fi r?zboi de maine se pare. Un mare r?zboi pe Muntele Fricii, o b?t?lie care ne va m?cel?ri pe to?i ?n cele din urm?.”

  Totu?i, de?i cuvintele reginei sunau ?ncurajator, Kkā??u spuse trist, ?S? sper?m totu?i c? va fi maine ?i nu azi. M?car s? ne dea r?gaz o zi s? ne lingem ?i oblojim r?nile, c?ci… ?n starea ?n care suntem, nu cred c? le putem face fa??.”

  ?De parc? rugandu-te la astfel de demoni ajut? la ceva!” ?i spuse Inmar ?n batjocur?. Dar, v?zandu-l pe Kkā??u privind-o furios, ?i ?ntoarse spatele ?i se apropie de Ke??al ca s-o ajute cu Alena care abia se mai ?inea pe picioare. Dup? care trecur? primele hotarul Pa?i Makka?-ului.

  Kkā??u o urm? la scurt timp. Dar, ?nainte s? treac? grani?a, se opri, v?zand armata de cozi verzi care veneau dinspre p?durea aflat? ?n afara hotarului. ?i, abia dup? ce ?i ultima cobr? trecu grani?a, ??i permise ?i el luxul s? le urmeze pe Inlan Diar ?i Zeal. Lu? ?ns? cu el ?ntregul alai de praf ?i nisip ro?u ?i tot restul ce se mai adunase pe lang? el, la fel cum ?l urmar? la pas lent ?i ai s?i mon?tri, c?ci a?a era Kkā??u de felul lui: nu putea l?sa nimic ?n urm?, nici chiar un fir de nisip, de acela i se lipea de bun? voie de mantia sa ro?ie.

  Dar, de?i Inlan Diar trecuse grani?a ?naintea lui Kkā??u, se oprise la ca?iva zeci de metri de ea ?i apoi privi zarea. Nu se vedea ?ns? nimic la orizont. De asta ?i r?sufl? u?urat? ?ntr-un final. ?i, ca s?-i induc? pe du?mani ?n eroare, regina trecu mana prin fa?a sa, formand un fel de oglind? protectoare la grani??. Astfel, cu acea Barier? de aer activat?, celor care le-ar fi trecut prin cap s? ?i atace pe nepus? mas? s-ar fi lovit de o mare piedic?, c?ci nu era deloc u?or s? treci de Bariera Pa?i Makka?-ului.

  Apoi, cand fu sigur? c?-i reu?ise, Inlan Diar se ?ntoarse spre E?ōl ?i-i spuse, ?Toat? lumea s? fie cu ochii pe grani??, comandante. ?i se permite intrarea ?n acest regat doar a lighioanelor p?durii ?i a oamenilor ce-or veni s? ne cear? ajutorul.”

  ?S? nu uit?m totu?i, doamna mea, c? r?ul se poate transforma, ?ncercand s? ne ?n?ele.”

  ?Totu?i n-o s-o fac?,” ?i r?spunse Zeal sigur? pe sine, c?ci ?i ea se oprise nu departe de ei dup? ce trecuse hotarul. ?Iar asta e din cauza acelui zid de protec?ie, c?ci Bariera bunicii simte magia de la o po?t?. De aceea, de vor s? fie c?rni?? fraged? preg?tit? la pro?ap, n-au decat s? ?ncerce. Pan? la urm? o s? ne fac? o favoare, c?ci astfel o s? avem cu ce-i hr?ni pe Ka??īri, care-s mai mult decat sigur? c?-s lihni?i de foame.” Dup? care le ?ntoarse spatele ?i se ?ndrept? spre p?durea Pa?i Makka?-ului.

  Dar Zeal nu se ?ndrept? ?ntr-acolo cu gand s? g?seasc? vreun izvor ceva lang? care s? doarm?. Ea plec? spre p?dure v?zandu-l pe Argol plutind pe deasupra copacilor. ?i, cand fu cat se poate de aproape de primul rand de copaci, privi ?n sus ?i-i transmise vulturului un gand, ?Ai permisiunea mea s? treci peste ape, mun?i ?i p?duri, Argol. Astfel le po?i da de ?tire tuturor s? fie cu ochii ?n patru. Totodat? veste?te-i pe to?i c? armata r?ului se apropie, iar noi nu-i putem ap?ra pe to?i. De aceea, de cineva simte c? n-o s? fie ?n stare s? se apere singuri, s? vin? pe p?manturile Pa?i Makka?-ului. Doar aici putem ?ncerca s?-i salv?m pe to?i.” Apoi, sco?and a ei muzicu?? din frunz? verde de lotus, Zeal ?ncepu a canta atat de duios, a?ezat? fiind lang? trunchiul gros al unui copac secular aflat chiar la marginea p?durii.

  Iar muzicii ?i gandului ei, Argol ?i r?spunse cu un strig?t din ?nalturi. Apoi, l?sandu-se dus pe aripile vantului, planand cand pe-o arip?, cand pe alta, vulturul se l?s? prad? magiei aerului, bucurandu-se astfel de fiecare clip? de libertate care-i mai r?mase, c?ci sim?ea ?i el din tot sufletul pericolul apropiindu-se de acele locuri. Chiar ?i a?a ?tia c? nu poate ceda, c?ci puteau disp?rea via?a ?i magia din acele locuri, acele ?ntinsuri pe care Argol pur ?i simplu le iubea ?i pe care-?i jurase, lui ?nsu?i ?n primul rand, s? le apere chiar ?i cu propria via?? de trebuia.